Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.260
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul, domiciliat în M,-, județul D, împotriva deciziei penale nr.20 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1218 din 26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Prin sentința sus-menționată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul, în contradictoriu cu intimata, privind revizuirea sentinței penale nr.1250 din 24.10.2006, pronunțată de Judecătoria Moreni, definitivă și irevocabilă.
În baza disp. art.192 alin.2 cod proc. penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul revizuent personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care precizează că s-au depus la dosar de recurent note de ședință, după care:
Recurentul revizuent personal și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul revizuent, în temeiul disp. art.385 ind.9 pct.14, 27 și 19 cod proc. penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de tribunal și a sentinței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță de control judiciar pentru judecarea apelului, cu respectarea prevederilor disp.art.385 ind.14 alin.2 cod proc. penală.
În susținere, arată că instanțele anterioare nu au cercetat cererea de revizuire ci s-au pronunțat numai cu privire la admisibilitatea acesteia în principiu, fără a se avea în vedere că au fost îndeplinite cele patru condiții prevăzute în acest sens de textul de lege aplicabil, mai puțin, într-adevăr indicarea cazului de revizuire pe care se întemeiază cererea, însă nici una din condiții nu este indicată ca fiind imperativă, fiecare dintre acestea putând fi îndeplinite conform disp. art.397 cod proc. penală.
Precizează că la momentul la care a discutat cu procurorul care a efectuat verificările privind temeinicia cererii de revizuire a indicat ca temei de drept art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală, însă în mod surprinzător cercetările nu a fost efectuate prin raportare la acest text de lege și astfel concluziile formulate în referat au fost de respingere a cererii de revizuire.
Mai arată că hotărârile pronunțate anterior în cauză sunt netemeinice, deoarece în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond cererea de revizuire ca inadmisibilă ce a fost menținută în apel, în speță existând cazul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală, în condițiile în care decizia nr. 568/2008 a Curții Constituționale este în legătură cu textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa, reprezentând o condiție de aplicabilitate a prevederilor art.271 alin.1 cod penal.
Se depun la dosar de recurent concluzii scrise, solicitându-se a se avea în vedere de instanță la soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că în mod corect ambele instanțe au respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentul, nefiind îndeplinite dispozițiile art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală.
În ceea ce privește decizia nr.568 adoptată de Curtea Constituțională, invocată de recurent în susținerea cererii sale, arată că prin aceasta a fost respinsă excepția de neconstituționalitate cu privire la art.271 alin.2 cod penal, stabilindu-se, prin raportare la obiectul juridic al infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, că disp. art. 271 alin.2 cod penal nu se referă la dreptul de proprietate și nu contravin disp. art.44 din Constituție.
Se mai arată că în mod corect s-a reținut de instanța de apel că această decizie a Curții Constituționale nu are nici o relevanță asupra situației juridice a imobilului revendicat de revizuentul recurent.
Pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului declarat de revizuent ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1218 din 26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Morenia fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul, în contradictoriu cu intimata, privind revizuirea sentinței penale nr.1250 din 24.10.2006, pronunțată de Judecătoria Moreni, definitivă și irevocabilă.
În baza disp. art.192 alin.2 cod proc. penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1250 din 24.10.2006 pronunțată de Judecătoria Moreni, susținând că prin decizia nr.568 din 15.05.2008 Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 271 alin. 2 Cod penal nu se referă la dreptul de proprietate, ci vizează relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, revizuientul apreciind că această constatare a Curții este o împrejurare care probează netemeinicia hotărârii judecătorești atacate.
S-a motivat că prin decizia nr.568/15.05.2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a disp. art. 271 alin. 2 cod penal, excepție ridicată de în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în considerentele hotărârii reținându-se că dispozițiile cuprinse în art. 271 alin. 2 cod penal nu contravin prevederilor art. 44 din Constituție, așa cum a pretins semnatarul excepției de neconstituționalitate.
Cu adresa nr.219/III/6/2008 înaintată Judecătoriei Moreni, Parchetul de pe lângă această instanță a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiată pe împrejurarea menționată de revizuent, având în vedere că decizia Curții Constituționale nu reprezintă o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei și, deci, cererea nu se poate circumscrie cazului prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a cod procedură penală.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se că decizia Curții Constituționale invocată în susținerea cazului de revizuire prev. de art. 394 alin.1 lit.a cod procedură penală nu reprezintă un fapt sau o împrejurare ce ar putea duce la schimbarea soluției de condamnare penală a revizuentului, iar interpretarea dată de Curtea Constituțională dispozițiilor art. 271 alin. 2 cod penal este scoasă din context, atunci când revizuentul o invocă în motivarea cererii sale.
Aceeași instanță a mai reținut că revizuentul a fost condamnat pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat că titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în-, din Municipiul M este, folosința imobilului respectiv fiind una dintre prerogativele dreptului de proprietate, iar revizuientul a încălcat tocmai acest drept.
Împotriva acestei sentințe, revizuientul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cererea de revizuire nu a indicat nici un motiv concret de revizuire și a considerat că aplicarea greșită a prevederilor art. 271 alin. 2 cod penal este o împrejurare dovedită prin chiar motivarea deciziei nr.568/2008 a Curții Constituționale.
A mai precizat că instanța de fond nu a luat act de referirea pe care a făcut-o la cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.d cod procedură penală.
Pentru soluționarea cererii, s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat condamnarea revizuientului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2 cod penal, precum și dosarele penale cuprinzând căile ordinare de atac împotriva acestei hotărârii de condamnare.
Prin decizia penală nr.20 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent și s-a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 561 din 17.05.2002 pronunțată de Judecătoria Moreni, definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus condamnarea inculpaților, și la pedeapsa amenzii penale de 5.000.000 lei fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2 din cod penal și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, în sensul că inculpații au fost obligați să lase părții vătămate în deplină proprietate și posesie imobilul cu destinația de locuință situat în M,-, județ
S-a reținut pe baza considerentelor hotărârii de condamnare că cei trei inculpați au împiedicat pe partea vătămată să folosească imobilul de mai sus, redobândit de aceasta din urmă ca urmare a promovării unei acțiuni în revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 4362/1998 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia civilă nr.981/1999 a Tribunalului Dâmbovița. După punerea în executare a titlului executoriu, a fost pusă efectiv în posesia imobilului și s-a încheiat în acest sens procesul verbal nr. 517/1999.
În cursul judecării dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art.271 alin. 2 din codul penal, iar prin decizia nr.568/15.05.2008 Curtea Constituțională a respins această excepție, reținând, prin referire la obiectul juridic al infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești că disp. art.271 alin.2 cod penal nu se referă la dreptul de proprietate și nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție, așa cum susținuse.
Motivându-și cererea de revizuire pe această constatare a Curții Constituționale și invocând decizia Curții în susținerile sale, revizuentul a solicitat desființarea hotărârii de condamnare în sensul achitării sale pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.
Tribunalul a apreciat că în mod corect și legal Judecătoria Morenia respins ca inadmisibilă o atare cerere de revizuire, reținând că decizia Curții Constituționale nu poate reprezenta o faptă sau împrejurare nouă în sensul art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală, decizia respectivă neavând nici o relevanță asupra situației juridice a imobilului deținut de și revendicat, alături de alți reclamanți, și de.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că apelul declarat de revizuientul este nefondat, în sprijinul soluției de respingere a cererii de revizuire fiind și decizia nr.LX/24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 cod procedură penală, este inadmisibilă.
S-a mai reținut că în condițiile în care în speță, cazul de revizuire invocat se întemeiază pe existența unei decizii a Curții Constituționale ce reprezintă un alt motiv decât cele prevăzute strict și imperativ în art.394 cod procedură penală, în mod judicios instanța de fond a respins cererea de revizuire.
Totodată, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond nu a procedat la analiza cererii de revizuire formulată direct în fața instanței de același revizuient și întemeiată pe disp. art.394 alin.1 lit.d cod procedură penală, câtă vreme în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.397 cod procedură penală, conform cărora cererea de revizuire se adresează în scris Parchetului de pe lângă instanța ce a judecat cauza în primă instanță, procurorul urmând să facă o cercetare prealabilă în vederea verificării temeiniciei și ulterior înaintând dosarul instanței.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins apelul declarat de revizuientul, reținând că sentința atacată este legală și temeinică.
Împotriva ambelor hotărâri, a declarat recurs în termen revizuentul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală, revizuentul, întemeindu-și calea de atac formulată pe disp. art.3859pct.19 cod proc. penală, a criticat soluțiile pronunțate anterior, susținând că prin decizia nr.568/2008 Curtea Constituțională a constatat că prevederile legale criticate nu se referă la dreptul de proprietate ci vizează relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, cărora li se aduce atingere prin nerespectarea unei hotărâri judecătorești de constatare și stabilire a dreptului de folosință asupra unei locuințe sau a unui imobil.
Hotărârea judecătorească în cauză nu face dovada proprietății ci doar a legitimității folosinței respectivului bun, dovada proprietății rămânând guvernată de principiile Codului civil.
Susține revizuentul că atât sentința civilă nr.4362/1998 cât și sentința penală nr.561/2002 se referă la dreptul de proprietate iar nu la dreptul de folosință, deoarece în ambele hotărâri, pârâții, inclusiv inculpații și, sunt obligați să-i lase numitei în deplină proprietate și posesie și nu în folosință imobilul din M,-.
Apreciază revizuentul că raportând aceste hotărâri la constatarea Curții Constituționale se probează că fapta de a nu respecta aceste hotărâri judecătorești nu constituie infracțiune și prin urmare se probează netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel că soluția instanțelor de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este netemeinică și nelegală.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a textelor de lege incidente, constată că recursul declarat de revizuent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, astfel cum a fost precizată de revizuent la 30 octombrie 2008, fila 8 dosar fond, s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1250 din 24 octombrie 2006 Judecătoriei Moreni, definitivă prin decizia penală nr.542 din 20 iunie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care, în temeiul disp. art.271 alin.2 cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare, în condițiile prev. de art.81 cod penal, dispunându-se totodată revocarea beneficiului grațierii pentru amenda penală în cuantum de 5 milioane lei ROL, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.561/2002 a aceleiași instanțe, dispunându-se ca acesta să execute această sancțiune alături de pedeapsa închisorii aplicată în cauză.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară comiterii infracțiuni.
Potrivit disp. art.393 alin.1 cod proc. penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, pentru cazurile arătate expres și limitativ în art.394 alin.1 lit.a)-e) cod proc. penală, iar cazul de la lit.a) constituie motiv de revizuire, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Conform art.394 alin.1 lit.a) cod proc. penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Examinând cererea de revizuire, în raport de motivul invocat și dispozițiile legale ce permit revizuirea unei hotărâri penale definitive, în mod temeinic și legal instanțele anterioare au reținut, având în vedere și decizia în interesul legii nr.60 din 24 septembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, că motivul invocat de revizuent nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile arătate sub art.394 alin.1 cod proc. penală, invocarea deciziei nr.568/2008 a Curții Constituționale, neconstituind un fapt sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.
Așa cum s-a reținut și în motivarea hotărârilor recurate, revizuentul a sesizat Curtea Constituțională în timpul soluționării dosarului nr.1152,- al Curții de APEL PLOIEȘTI cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.271 alin.2 din codul penal, ce a fost respinsă de instanța constituțională prin decizia nr.568 din 15 mai 2008, cu motivarea că prevederile legale criticate nu se referă la dreptul de proprietate ci vizează relații sociale privitoare la înfăptuirea justiției, cărora li se aduce atingere prin nerespectarea unei hotărâri judecătorești de constatare și stabilire a dreptului de folosință asupra unei locuințe sau a unui imobil.
Totodată, s-a reținut că hotărârea judecătorească în cauză nu face dovada proprietății ci doar a legitimității folosinței respectivului bun, dovada proprietății rămânând guvernată de principiile Codului civil, concluzionându-se că disp. art.271 alin.2 cod penal nu contravin disp. art.44 din Constituția României.
Pornind de la considerentele reținute de Curtea Constituțională, revizuentul a susținut că hotărârile pronunțate anterior și care au stat la baza condamnării sale în temeiul disp. art.271 alin.2 cod proc. penală sunt nelegale, deoarece Curtea Constituțională a stabilit că incriminarea în cauză vizează dreptul de folosință iar nu dreptul de proprietate, or, instanțele anterioare au avut în vedere tocmai încălcarea acestui ultim drept, ceea ce conduce la concluzia că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Curtea, însușindu-și argumentele expuse pe larg de instanța de fond în motivarea respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, subliniază la rândul său că, în analiza existenței faptei și vinovăției unei persoane acuzată de săvârșirea infracțiunii prev. de art.271 alin.2 din Codul penal, nu se examinează legalitatea ori temeinicia hotărârii judecătorești încălcate, scop către care tinde revizuentul, ci numai dacă persoana trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești se face sau nu vinovată de împiedicarea celei care deține o locuință sau parte dintr-o locuință ori imobil în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, să o folosească.
Așa cum sublinia și Curtea Constituțională în motivarea deciziei nr.568/2008, infracțiunea prev.de art.271 alin.2 cod penal nu privește dreptul de proprietate iar hotărârea pronunțată în legătură cu aceasta nu face dovada proprietății ci se referă la infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, sfera relațiilor sociale încălcate fiind cele din domeniul justiției iar nu cele din domeniului dreptul de proprietate.
. justiției presupune nu numai desfășurarea în cele mai bune condiții a procesului judiciar și finalizarea lui cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești ci și realizarea acestei hotărâri în concret. Fiind un act de aplicare a legii, hotărârea judecătorească beneficiază de prestigiul acesteia și trebuie să fie respectată întocmai, fiind prezumată legal, în mod absolut, ca reprezentând adevărul în ceea ce privește cauza în care a fost dată, așa încât, persoanele între care s-a purtat procesul și la care se referă hotărârea, sunt obligate să o respecte, indiferent de convingerea pe care acestea o au în legătură cu legalitatea ori temeinicia soluției pronunțate.
Prin urmare, constatând că hotărârea instanței constituționale nu reprezintă temei de revizuire, neavând relevanță juridică în soluționarea cauzei a cărei revizuire se solicită, soluțiile pronunțate anterior sunt legale și temeinice iar criticile invocate de revizuent sunt neîntemeiate, astfel că în baza disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul, domiciliat în M,-, județul D, împotriva deciziei penale nr.20 din 23.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița și a sentinței penale nr.1218 din 26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./27 aprilie 2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
