Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 261
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de petenții și, ambii domiciliați în B, b-dul 1 - 2. nr.76, județul B, împotriva sentinței penale nr.49 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de către persoanele vătămate și, cu privire la rezoluția nr.648/P/2007 din 22.02.2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.
Totodată, au fost obligați petenții la plata sumei de câte 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul petent personal și în calitate de mandatar al recurentei petente, intimatul personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr.20 din 9 aprilie 2009, depusă la fila 16 dosar, lipsă fiind intimata & SRL B, reprezentată de același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, s-au depus de recurenți motivele de recurs, după care:
Recurentul petent, personal, apărătorul ales al intimaților și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul precizează că a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.49 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției nr.648/P/2007 din 22.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru următoarele motive:
În mod nelegal cauza a fost soluționată de Tribunalul Buzău și nu de Judecătoria Buzău, așa cum ar fi fost corect, în condițiile în care nu s-a efectuat nici o expertiză prin care să stabilească valoarea prejudiciului și în raport de aceasta competența de soluționare.
C de al doilea motiv de recurs, se arată că îl reprezintă cercetarea cauzei în fond, respectiv faptul că procurorul nu a administrat probele care erau necesare în cauză, dosarul întocmit reprezentând un "simulacru", ce cuprinde numai înscrisurile depuse împreună cu plângerea, fără a analiza și alte probe, respectiv martori și cercetare la fața locului, după cum s-a solicitat.
De asemenea, se susține că motivul pentru care procurorul nu a efectuat cercetarea penală așa cum ar fi fost legal este acela că fiica sa este angajată la intimata & SRL B, în calitate de jurisconsult.
Totodată, se arată că fără a se proceda la o analiză temeinică a documentelor depuse la dosarul de urmărire penală și în condițiile în care se recunoaște că intimatul a excavat balastrul din amenajarea piscicolă, l-a valorificat și și-a însușit sumele de bani obținute, totuși procurorul apreciază că această activitate nu reprezintă infracțiunea de furt și că intimatul nu se face vinovat de comiterea acesteia.
Se mai arată de recurent că intimații se fac vinovați și de comiterea infracțiunii de înșelăciune, deoarece aceștia nu au respectat obiectul contractului de închiriere încheiat între părți, respectiv amenajarea unei exploatații piscicole, ci a extras din teren cantități mari de balastru și nisip, le-a valorificat, însușindu-și sumele obținute, activitate pe care a continuat-o chiar și în condițiile în care a fost sancționat contravențional și s-a dispus sistarea operațiunilor de excavare, constatându-se că lucrarea este efectuată fără autorizație.
În acest sens, solicită a se avea în vedere înscrisurile aflate la filele 32, 41 și 93 dosar urmărire penală.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei dosarului organelor abilitate a efectua cercetări cu privire la faptele reclamate ca fiind săvârșite de intimați.
Avocat, apărător ales al intimaților, arată că sentința penală nr.49, pronunțată de Tribunalul Buzău recurată este legală și temeinică, iar cele două motive invocate nu pot fi avute în vedere.
Astfel, solicită a se constata că dosarul a fost soluționat în mod legal de Tribunalul Buzău, ca instanță competentă, raportat la calificarea de către procuror a infracțiunii pretins a fi săvârșită de intimat, și anume art.215 alin.4 cod penal,
În plus, arată că însăși petentul susține că prejudiciul creat este de sute de miliarde, ceea ce ar atrage competența de soluționare a cauzei tot în favoarea tribunalului.
În ceea ce privește critica soluției pe fond, precizează că recurentul a susținut că societatea & SRL B, prin administratorul său, l-a indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de închiriere a unei suprafețe de teren pe care să se efectueze o amenajare piscicolă de către intimați, lucrare ce nu se poate face fără excavarea terenului și fără obținerea autorizațiilor necesare.
Mai arată că litigiul dintre părți nu este de natură penală, fiind vorba despre un contract comercial, în care s-au prevăzut în mod expres termenii și condițiile de executare, valoarea chiriei lunare, ce anume presupune exploatarea.
Pentru aceste motive și având în vedere că petentul nu a indicat în concret ce anume trebuia să se dovedească de procuror, ce trebuia să facă acesta și ce nu a făcut, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței nr.49 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind legală și temeinică.
Recurentul petent, având cuvântul în replică, precizează că valoarea de sute de miliarde a pagubei reprezintă o afirmație de a sa și că expertiza dispusă în acest sens nu este finalizată nici în prezent, lucrare în lipsa căreia, judecătoria era cea care trebuia să soluționeze plângerea; că nu s-a avut în vedere că atâta timp cât terenul de pe care se excavează îi aparține atunci și balastrul rezultat este tot al său iar încă o dovadă a furtului comis de intimat o reprezintă faptul că acesta a procedat la excavare la o adâncime de 15, nici o amenajare piscicolă neavând această adâncime.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la primul motiv de recurs, precizează că inițial cercetările față de intimați s-au efectuat sub aspectul infracțiunii prev. de art.215 alin.5 cod penal, faptă care intră în competența de soluționare a tribunalului, ca instanță de fond.
Prin urmare, în mod greșit Judecătoria Buzăus -a considerat legal investită cu soluționarea plângerii formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și în mod corect tribunalul a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și de intimați, a casat sentința și a reținut spre soluționarea plângerea petentului, ca instanță de fond.
Cu privire la susținerea petentului de efectuare a unei expertize, solicită a se avea în vedere că o astfel de probă se poate dispune numai după începerea urmăririi penale și nu în faza actelor premergătoare, așa cum este situația din dosar.
Mai arată că între părți a existat un contract de închiriere, în formă autentică, cu clauze, condiții de reziliere și de executare bine stabilite iar nemulțumirile uneia dintre părți cu privire la modul de executare a obligațiilor asumate prin acest contract sunt de natură comercială și nu atrag răspunderea penală.
Pentru aceste motive, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.49 din 5 martie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca nefondate plângerile persoanelor vătămate - petente și, formulate în temeiul disp. art. 2781cod proc. penală, cu privire la rezoluția nr. 648/P/2007 din 22.02.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, petenții fiind obligați la plata sumei de câte 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petenții au criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că au fost duși în eroare cu privire la obiectul contractului pe care l-au semnat cu făptuitorul, că acesta și-a însușit c/val. balastului și nisipului rezultat din exploatarea pe care a făcut-o fără a avea autorizațiile prevăzute de lege și nu a achitat obligațiile către bugetul de stat.
De asemenea, petenții au mai arătat că chiriașul nu și-a îndeplinit obligația de amenajare a exploatării piscicole și că prin lucrările de excavare a distrus terenul în totalitate.
Pe baza actelor și lucrărilor din dosarul de urmărire penală, Tribunalul a considerat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală, întrucât între petenți și societatea făptuitorului s-a încheiat un contract de închiriere autentificat sub nr. 450/16.02.2005 având ca obiect terenului de 5 ha situat în satul, comuna, județul B, pentru o perioadă de 15 ani, în vederea amenajării unei exploatări piscicole, stabilindu-se obligații pentru părțile contractante, modalități de încetare a contractului și răspundere pentru neîndeplinirea acestora.
Instanța a reținut că făptuitorul nu le-a prezentat persoanelor vătămate ca adevărată o faptă mincinoasă, că nu i-a indus în eroare cu ocazia semnării sau anterior încheierii contractului și că acesta a excavat balastul și pietrișul pentru a ajunge la pânza freatică, că a obținut autorizațiile și permisul de exploatare prevăzute de lege și potrivit contractului toate cheltuielile pentru amenajarea piscicolă sunt suportate de chiriaș.
Cererea petenților privind efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili starea terenului a fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că nefiind indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de distrugere, furt și înșelăciune nu se justifică trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale și că eventualele neînțelegeri dintre părți cu privire la executarea contractului de închiriere și interpretarea clauzelor contractuale, se pot rezolva pe calea legii civile.
Totodată, prima instanță a apreciat că infracțiunea de evaziune fiscală nu a fost comisă întrucât intimatul nu a încălcat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2006, privind înregistrarea în contabilitate a cantităților de pietriș și nisip exploatate.
Împotriva acestei hotărâri, petenții au declarat recurs, în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenții petenți au susținut în principal, că tribunalul a încălcat normele de competență materială, prin soluționarea plângerii în primă instanță, deoarece infracțiunea de înșelăciune este de competența judecătoriei, reținerea agravantei prev. de alin. 5 al art. 215 Cod penal, fiind nejustificată întrucât nu s-a stabilit prin expertiză cuantumul prejudiciului și în consecință, în mod greșit a fost desființată hotărârea dată în cauză.
O altă critică privește nelegalitatea hotărârii, susținându-se că instanța de fond a greșit respingând plângerea, deoarece intimatul i-a indus în eroare la momentul încheierii contractului de închiriere cât și în cursul executării, respectiv le-a prezentat o situație de fapt în sensul că societatea & SRL B are ca obiect de activitate și piscicultura, în realitate aceasta nu executa astfel de activități.
Se mai arată că intimatul - administrator al & SRL Bae fectuat lucrări de excavare a pietrișului și nisipului, fără a obține autorizațiile necesare și fiind sancționat contravențional de Inspectoratul în Construcții acesta a continuat să extragă și să valorifice aceste produse, fără acordul proprietarilor terenului.
Totodată, recurenții au mai susținut că cercetările efectuate de organele de urmărire penală sunt incomplete și că lucrătorul de poliție (comisarul ) nu s-a preocupat pentru administrarea tuturor probatoriilor, în vederea clarificării și stabilirii vinovăției intimatului pentru faptele reclamate, deoarece fiica acestuia este încadrată în funcția de consilier juridic la firma cercetată.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale a intimaților, pentru infracțiunile reclamate.
Curtea, examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu, sub toate aspectele conform art. 3856alin.3 rap. la art. 38514Cod proc. penală, constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurenții petenți și au sesizat organele de urmărire penală la data de 24.10.2007, solicitând cercetarea penală a & SRL B, administrată de, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3,5 Cod penal, furt calificat prev. de art. 208-209 alin. 4 Cod penal, distrugere prev. de art. 218 Cod penal și evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2006 (filele 3-7 dosar urmărire penală).
În motivarea plângerii petenții au susținut că la data de 16 februarie 2005 au încheiat cu & SRL B, contractul de închiriere autentificat sub nr. 450/16.02.2005 prin care au închiriat acestei societăți un teren în suprafață de 5 ha pentru ca aceasta să amenajeze o exploatare piscicolă, însă intimatul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract - amenajarea unei exploatări piscicole - ci a efectuat numai lucrări de extragere a agregatelor din sol (pietriș și nisip) pe care le-a exploatat fără a obține autorizațiile necesare.
Prin rezoluția nr. 648/P/2007 din 22.02.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzăua confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de întrucât faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală, între părți existând un contact de închiriere în baza căruia intimatul a acționat în scopul îndeplinirii obligațiilor contractuale, iar infracțiunea de evaziune fiscală nu există.
Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău prin rezoluția nr. 157/II/2/2008 din 14.03.2008 a respins ca neîntemeiată plângerea petenților împotriva acestei soluții.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inițial plângerea petenților a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, constituind obiectul dosarului nr-, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 636 din 03.09.2008 și urmare a admiterii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și de intimata SC & SRL B, Tribunalul Buzău, prin decizia nr. 3/09.01.2009 a casat sentința și a reținut cauza spre soluționare,ca instanță de fond, cu motivarea că prin rezoluția procurorului s-a dispus și cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 cod penal, care se judecă în primă instanță de tribunal, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a
C.P.P.Susținerea petenților că tribunalul nu avea competența materială să soluționeze această plângere, întrucât infracțiunea de înșelăciune se judecă în primă instanță de judecătorie, este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 27 pct. 1 lit. a C.P.P. infracțiunea prev. de art. 215 alin. 5 Cod penal pentru care petenții au solicitat efectuarea cercetărilor penale față de intimatul - administratorul firmei & SRL B, se judecă de tribunal ca instanță de fond și legiuitorul a prevăzut în mod expres în art. 2781alin. 1.C.P.P. că plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se judecă de instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță.
Așa fiind, în mod legal tribunalul a desființat sentința pronunțată de Judecătoria Buzău și a soluționat plângerea petentului ca instanță de fond.
În baza ansamblului probator administrat în cauză, curtea reține că instanța de fond în mod justificat a respins plângerea petenților și a apreciat ca legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, constatând că faptele reclamate: înșelăciune, furt calificat și distrugere nu sunt de natură penală, între părți a existat un contract de închiriere în baza căruia intimatul a efectuat lucrări de excavare iar infracțiunea de evaziune fiscală nu există.
Susținerea petentului că organele de urmărire penală nu s-au preocupat pentru administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea faptelor penale sesizate este neîntemeiată, deoarece în faza actelor premergătoare se strâng date necesare pentru începerea urmăriri penale, ținându-se seama de înscrisurile și susținerile persoanei vătămate și numai după începerea urmăririi penale se pot administrare probe cu martori și expertize.
De asemenea, critica recurenților că intimatul i-a indus în eroare la data încheierii contractului și că acesta nu a executat obligațiile asumate în contractul de închiriere nu este dovedită, simplul fapt că în obiectul de activitate al societății nu se afla și piscicultura nu constituie un act de inducere în eroare respectiv acesta nu a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă în scopul obținerii de foloase injuste.
În capitolul V din contractul de închiriere s-au stabilit obligațiile intimatului și anume: să plătească chiria semestrial, să exploateze terenul închiriat potrivit scopului pentru care a fost încheiat, respectiv amenajarea unei exploatări piscicole în sistem intensiv, să suporte toate cheltuielile legate de folosința și întreținerea terenului respectiv taxele aferente terenului și c/val. cheltuielilor legate de amenajarea și întreținerea exploatației piscicole, să folosească terenul închiriat cu diligențele unui proprietar și să îl folosească numai pentru nevoile proprii fără a avea dreptul de a înstrăina folosința acestuia unei terțe persoane fizice sau juridice.
Prin acest contract părțile nu au stabilit un termen până la care intimatul trebuia să încheie executarea amenajării piscicole, adâncimea săpăturilor și nici nu au stabilit ca terenul, la data încetării contractului de închiriere să fie predat în forma inițială.
Amenajarea unei exploatări piscicole presupune crearea unui lac pentru creșterea și reproducerea peștilor, respectiv efectuarea unor lucrări de excavație până la pânza freatică, dacă apa necesară nu este adusă prin aductori.
Intimatul a efectuat într-adevăr lucrările de excavare a subsolului terenului fără autorizațiile necesare însă acesta se obligase prin contractul de închiriere să obțină aprobările și autorizațiile necesare exploatării piscicole și neobținerea acestora nu atrage răspunderea penală, fiind o răspundere contractuală pentru nerealizarea clauzelor convenției încheiate.
Din actele premergătoare, efectuate în cauză rezultă că intimatul a obținut autorizația de nr. 419 din 13.09.2007 filele 62-68 dosar după începerea lucrărilor de excavare a nisipului și pietrișului, fiind sancționat contravențional potrivit procesului verbal de contravenție aflat la fila 33 dosar urmărire penală.
Executarea necorespunzătoare sau depășirea clauzelor contractului nu atrage răspunderea penală a intimatului pentru faptele sesizate, recurenții avea dreptul să solicite rezilierea contractului de închiriere cu plata despăgubirilor contractuale.
Din copiile xerox ale citațiilor aflate la dosar rezultă că petenții au solicitat pe calea ordonanței președințiale sistarea lucrărilor de excavare a terenului și rezilierea contractului de închiriere, pe rolul Tribunalului Buzău aflându-se în curs de soluționare dosarul nr- având ca obiect această acțiunea a petenților
Câtă vreme părțile nu au prevăzut în contract că terenul se va preda în formă inițială, de la momentul încheierii contractului de închiriere, ceea ce ar fi presupus depozitarea materialelor excavate, intimatul a valorificat produsele extrase întrucât conform clauzelor stipulate în contract cheltuielile legate de amenajarea și întreținerea exploatației piscicole erau suportate de către acesta.
În mod corect tribunalul a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală nu există, întrucât neregulile constatate în evidențele contabile ale societății la controlul efectuat de Direcția Finanțelor Publice B constituie contravenție pentru care intimatul a fost sancționat cu amendă.
Cât privește răspunderea penală a persoanei juridice SC & SRL B, Curtea consideră că atâta timp cât infracțiunile sesizate de petenți nu sunt prevăzute de legea penală, iar evaziunea fiscală nu există, soluția de neîncepere a urmăririi penale a administratorul societății privește inclusiv și persoana juridică.
În consecință, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și drept urmare criticile formulate fiind neîntemeiate, recursurile declarate de petenți vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții și, ambii domiciliați în B, b-dul 1 - 2. nr.76, județul B, împotriva sentinței penale nr. 49 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău,
Obligă recurenții la plata sumei de câte 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. EF / GM
2 ex./27.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
