Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.298
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 13 aprilie 1980, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.91 pronunțată la data de 20 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de acesta, cu privire la pedeapsa de 10 ani și 223 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.504/2004 a aceleiași instanțe.
Totodată, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr.2140/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător desemnat din oficiu al recurentului contestator, având cuvântul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, recurentul contestator depune la dosar un memoriu și fotocopiile hotărârilor despre care a făcut vorbire în cererea dedusă judecății.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează de asemenea că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent, precizează că s-a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.91 din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de acesta, reținându-se în mod greșit că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art.461 cod proc. penală.
Raportat la motivele arătate în cuprinsul contestației la executare și la textul de lege aplicabil, arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra căii de atac formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recurentul în cauză, în termenul de 3 ani al grațierii condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, astfel că în mod corect instanța de condamnare a revocat beneficiul inițial acordat, dispunând în mod corect executarea acestuia alături de pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul - contestator, având cuvântul personal, precizează că restul neexecutat de 223 de zile din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare nu trebuia adăugat la pedeapsa de executat de 10 ani, deoarece faptele pentru care s-au aplicat sancțiunile în discuție sunt concurente.
Mai arată că a executat deja 8 ani din pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care de altfel o apreciază ca fiind foarte mare raportat la infracțiunea comisă.
Se solicită a se avea în vedere că trebuia să fie liberat de 2 ani și că membrii familiei sale au decedat fără ca el să-i poată vedea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.91 din 20 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul, fiul, născut la 13 aprilie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D și l-a obligat la suma de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată condamnatul a contestat executarea pedepsei de 223 zile închisoare, adăugată la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.504/2004 a Tribunalului Dâmbovița, susținând că în mod greșit s-a dispus executarea acesteia, întrucât a fost grațiată condiționat din pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.369/2002 a Judecătoriei Târgoviște, iar faptele sunt concurente, astfel că aceasta trebuia să se contopească în pedeapsa cea mai grea și să se scadă perioada executată.
Instanța a reținut că prin sentința penală nr.504/6.12.2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița au fost contopite pedepsele de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.78/28.02.2003 a Tribunalului Dâmbovița și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.505/2.02.2002 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin decizia penală nr.629/20.09.2002 și corect s-a adăugat pedeapsa de 223 zile rămasă neexecutată din pedeapsa de 1 an ași 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.369/2002 a Judecătoriei Târgoviște, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.397/7.06.2002 a Tribunalului Dâmbovița, întrucât prin sentința penală nr.78/2003 care a făcut obiectul contopirii s-a dispus revocarea grațierii condiționate pentru aceasta.
Drept urmare, nefiind îndeplinite dispozițiile art.461 alin.1 lit.d cod proc. penală, contestația la executare a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins contestația sa, întrucât faptele pentru care a fost condamnat prin hotărârile contopite sunt concurente și pedeapsa de 223 zile închisoare trebuia să se contopească în pedeapsa de executat de 10 ani închisoare și nu să se cumuleze, solicitând casarea sentinței și pe fond, admiterea cererii.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de critica invocată și de prevederile art.461 cod proc. penală, care reglementează instituția contestației la executare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurentul condamnat se află în executarea pedepsei de 10 ani și 223 zile închisoare stabilită prin hotărârea de contopire nr.504/2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, susținând că în mod greșit s-au adăugat cele 223 zile închisoare, deoarece această pedeapsă a fost grațiată condiționat și faptele pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr.78/2003 a Tribunalului Dâmbovița și nr.505/2002 a Judecătoriei Moreni sunt concurente.
Verificând hotărârile supuse operației de contopire, Curtea constată că prin sentința penală nr.78/28.02.2003 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr.853/12.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și întrucât infracțiunea a fost comisă în termenul de încercare de 3 ani prevăzut de actul de grațiere, în baza art.7 din Legea nr.543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 223 zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.369/5.03.2002 a Judecătoriei Târgoviște, modificată și rămasă definitivă prin decizia nr.397/7.06.2002 a Tribunalului Dâmbovița.
Drept urmare, contestația la executare în mod judicios a fost respinsă de instanța de fond, întrucât nu sunt incidente prevederile art.461 alin.1 lit.d cod proc. penală, motivul invocat de recurent - adăugarea greșită a celor 223 de zile închisoare la pedeapsa de executat de 10 ani închisoare - nu constituie un incident ivit în cursul executării pedepsei, ci privește legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind inadmisibil ca pe calea contestației la executare să se modifice o hotărâre definitivă de condamnare (încadrarea juridică și individualizarea pedepselor), întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Legiuitorul a instituit contestația la executare ca un mijloc procedural pentru rezolvarea exclusivă a incidentelor ivite în cursul executării pedepselor, nefiind admisibil să se pună în discuție legalitatea hotărârii de condamnare.
Așadar, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică și în consecință, recursul contestatorului fiind nefondat se va respinge, ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 13 aprilie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.91 pronunțată la data de 20 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2009.
Președinte Judecători
Grefier
Red. /Tehnored.
4 ex./29 aprilie 2009
.fond - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
