Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 304/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 165/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 304
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
* * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de condamnatul - contestator împotriva sentinței penale nr.1106 din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat - contestator, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar s-au depus fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și xerocopie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1592 din 2 februarie 2009.
Recurentul condamnat contestatorsolicită a i se comunica hotărârea Tribunalului București - Secția I Penală.
În continuare, invocă nulitatea absolută a hotărârilor de investire a Tribunalului București de către Judecătoria Moreni și ulterior de către Tribunalul Dolj. Nu a fost prezent la acele instanțe de judecată, iar declinările de competență s-au făcut fără drept de recurs.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră că un exemplar al hotărârii poate fi înmânat recurentului în ședință publică, urmând ca până la sfârșitul ședinței acesta să-și poată formula motivele de recurs, atâta vreme cât legea permite și formularea lor orală.
Curteaînmânează recurentului condamnat contestator copie de pe sentința penală nr. 1106 Tribunalului București - Secția I Penală și lasă cauza la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul condamnat - contestator în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul condamnat contestator fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului condamnat contestatoravând cuvântul, solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris de cel pe care îl apără.
Astfel, susține că acțiunea a suportat două declinări de competență, fiecare fără drept de recurs și în absența sa. Tribunalul București nu a fost legal investit, sentința penală nr. 1106/F/10 decembrie 2009 fiind lovită de nulitate absolută potrivit art.197 Cod procedură penală coroborat cu art. 6 și art. 13 din CEDO. În continuare precizează că nu a contestat niciodată mandatele de executare - părți ale hotărârii judecătorești, așteaptă o lămurire privind sesizarea instanțelor de a analiza mandatele de executare. Totuși, judecătorul ar putea constata din oficiu că mandatul de executare nr. 352/29 noiembrie 2003 privește detențiunea pe viață plus patru ani, fapt ce constituie o aberație - ce contravine și hotărârii definitive emisă în cauză. Potrivit art. 11 - actual art. 13 din Legea nr.304/2004, solicită comunicarea transcrierii ședinței de judecată, în raport de faptul că instanța de fond a refuzat a consemna susținerea sa privind nulitatea absolută a investirii și a consemnat parțial motivul pentru care a făcut opoziție prestației avocațiale. De asemenea, mai susține că face opoziție și în fața Curții de APEL BUCUREȘTI deoarece nu este învinuit sau inculpat și nu dorește să fie asistat de avocat.
Tot în motivele scrise, recurentul mai arată că instanța fondului nu a consemnat că nu s-a discutat fondul contestației la executare, discuția fiind inutilă în condițiile rezolvării excepției nulității absolute, așa cum obligă legea - prin încheiere de ședință.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, constată că nu s-a criticat hotărârea în nici un mod, criticându-se doar hotărârile de declinare succesive ce au intervenit în această cauză, aspect ce nu poate fi cenzurat având în vedere că acele hotărâri sunt definitive - conform art. 42 alin. 4 Cod procedură penală -. Prin urmare,întrucât pe fondul contestației nu s-a invocat nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 461 lit. a și d Cod procedură penală - nici în cuprinsul concluziilor de la fond, nici in cuprinsul celor de azi și nici în cuprinsul memoriului prin care s-a solicitat promovarea prezentei contestații la executare -nu există nici un motiv de nelegalitate al hotărârii instanței de fond, recursul este neîntemeiat și solicită a fi respins ca atare.
Curtea încuviințează comunicarea transcrierii ședinței de la acest termen, ce urmează a fi trimisă la locul de deținere al recurentului.
Recurentul condamnat contestator,având ultimul cuvânt, arată că după ce instanța se va pronunța pe excepție, va expune motivele sale pe fond, urmând a indica și ce hotărâre judecătorească înțelege să conteste deoarece contestarea mandatului nu îi aparține.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1106/F/10.12.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins contestația la executare formulată de către, cu obligarea acestuia la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarele:
S-a reținut că, prin cererea formulată, petentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare de către Judecătoria Moreni, invocând că în mandatul emis există anumite greșeli, pe care nu le-a precizat.
Judecătoria Morenia solicitat Penitenciarului Giurgiu copia mandatului de executare a pedepsei aplicate contestatorului, în acest sens fiind înaintate copiile mandatelor de executare nr.12/12.02.2002 emis de Tribunalul București și nr.352/29.11.2003 emis de Tribunalul Dolj.
S-a mai reținut că din analiza acestora rezultă că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.352/29.11.2009 a Tribunalului Dolj la pedeapsa detenției pe viață, fiind anulat mandatul emis anterior de Tribunalul București.
Având în vedere că petentul a invocat nelămuriri cu privire la mandatul ce se execută, în speță mandatul de executare fiind emis de Tribunalul Dolj, prin sentința menționată mai sus s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dolj, aceasta fiind instanța ce a pronunțat hotărârea.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, iar prin hotărârea pronunțată s-a reținut că mandatele de executare a pedepsei nr. 352/29.11.2003 și nr.12/2002 au fost anulate prin sentința penală nr.1330/05.10.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, motiv pentru care cauza a fost declinată în favoarea acestei instanțe.
În speță, condamnatul invocă faptul că în mandatul de executare a pedepsei există unele nelămuriri, făcând vorbire de existența unei pedepse de 3 ani dispusă de Judecătoria Moreni, pedeapsă ce nu apare în niciunul din mandatele de executare a pedepsei emise pe numele său, însă aceste aspecte vizează probleme de fond, rezolvate cu autoritate de lucru judecat, neîncadrându-se în niciunul din cazurile prev.de art.461 lit.a-d Cod procedură penală.
Astfel, prin declinările pronunțate drepturile procesuale ale contestatorului nu au fost încălcate în niciun mod, iar Tribunalul Bucureștia fost învestit, ca efect al declinării de competență, cu soluționarea contestației la executare formulată și, pe cale de consecință, nu este instanță de control judiciar.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul condamnat contestator, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a contestației la executare formulată de către acesta.
Recurentul petent condamnat contestator - în memoriul depus - a invocat faptul că hotărârea pronunțată în speță, sentința penală nr.1106 din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală se află sub incidența prevederilor art.197 alin.2 Cod procedură penală, întrucât cererea sa a suferit două declinări de competență, soluții pronunțate fără drept de a exercita vreo cale de atac - pe de o parte, iar pe de altă parte - s-au judecat în absența sa și s-au pronunțat sentința penală nr.530/14.05.2009 a Judecătoriei Moreni și, ulterior, sentința penală nr.469/9 noiembrie 2009, pronunțată de către Tribunalul Dolj - Secția penală.
Curtea, examinând recursul declarat prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3856alin.ultim din Codul d e procedură penală, constată că este nefondat, din următoarele considerente:
Într-adevăr, petentul condamnat a formulat o contestație la executare, în temeiul prevăzut de art.461 lit.c din Codul d e procedură penală, "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".
Din cererea petentului, rezultă că acesta a înțeles să invoce mai multe nelămuriri existente în mandatul de executare a pedepsei închisorii, făcând astfel vorbire despre o pedeapsă de 4 ani închisoare, dispusă de Judecătoria Moreni, pedeapsă ce nu apare în nici un mandat de executare a pedepsei emis pe numele său.
Din actele dosarului, rezultă că în mandatul de executare a pedepsei închisorii în a cărei executare se află în momentul formulării cererii a fost anulat, fiind emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în speță nr.2926/02.02.2009 (dosar nr-), emis în baza sentinței penale nr.1330/05.10.2007, definitivă prin decizia penală nr.173/22.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care pedeapsa de 4 ani închisoare (sentința penală nr.305/2003 a Tribunalului Dolj ) s-a contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare și o pedeapsă detențiune pe viață, prin descontopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.9/2000 a Tribunalului București - Secția I-a Penală.
Astfel, toate pedepsele cu închisoare aplicate de: 1,6 ani închisoare, 6 ani, 4 ani, 15 ani s-au contopit cu pedeapsa cea mai grea - conform art.34 Cod penal - detențiunea pe viață și, în baza art.420 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Cât privește sancțiunea nulității absolute a celor două hotărâri de declinare pronunțate de Judecătoria Moreni și ulterior de Tribunalul Dolj, se constată că, în conformitate cu prevederile art.42 alin.4 din Codul d e procedură penală, "hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului", prin urmare susținerile petentului sunt neîntemeiate, ele fiind contrare legii.
În conformitate cu prevederile art.461 alin.1 și alin.6 din Codul d e procedură penală, se prevede competența teritorială alternativă între instanța de executare și aceea în raza teritorială în care se află locul de deținere, primând cea care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii - ca instanță de executare, în speță, Tribunalul București - Secția I-a Penală.
În ceea ce privește nulitatea absolută a celor două hotărâri de declinare, invocată de petent, Curtea apreciază că în cauză nu s-au încălcat dispozițiile procedurale, privind legalitatea citării petentului, în cauză primează competența materială a soluționării cererii, astfel că în mod legal aceasta a fost invocată din oficiu de instanță, petentul cu multiple afaceri judiciare înștiințat în prealabil, la locul de deținere, nu a putut fi adus, astfel cum rezultă din referatele întocmite în cauză și aflate în cele două dosare.
De altfel, petentul condamnat contestator a fost reprezentat de avocat din oficiu (delegații la dosar fond).
În fața instanței de control judiciar, în recurs, petentul nu a invocat că, prin încălcările dispozițiilor legale care reglementează procesul penal, astfel cum rezultă din prevederile art.197 alin.1 Cod procedură penală, prin nulitatea actului i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
În consecință, inexistența vătămării ori neinvocarea acesteia nu atrage de drept aplicarea prevederilor art.197 alin.2 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.38515pct.1, lit.b din Cod procedură penală, urmează a respinge - ca nefondat - recursul formulat de către petentul condamnat contestator.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat împotriva sentinței penale nr.1106/10.12.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan
