Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 305/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2958/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 305
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
* * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 117/A din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpatsolicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și acte medicale.
Reprezentantul parchetuluisolicită admiterea probei cu înscrisuri.
Curtea,deliberând, admite cererea de probatorii, luând act de depunerea acestora la dosar, respectiv acte în circumstanțiere și acte medicale.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatsusține că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În principal - solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru toate faptele reținute în sarcina sa, considerând că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia. Astfel, martorii audiați au arătat că nu l-au văzut pe inculpat intrând în curtea părților vătămate, incendiind locuința sau sustrăgând bunuri, iar asupra celui pe care îl apără sau la locuința sa nu s-au găsit nici un fel de bunuri. Martorul - primul care a ajuns la fața locului și a anunțat pompierii - a precizat că bușoanele de la contorul electric erau scoase, drept pentru care inculpatul nu avea cum să pună în priză caloriferul electric ce s-a aprins și a dus la producerea incendiului. Instanța a avut în vedere că în faza de urmărire penală recurentul a recunoscut faptele, dar declarațiile au fost date sub presiunea și amenințările organelor de poliție.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită redozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege pentru toate faptele reținute în sarcina inculpatului și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, avându-se în vedere atât circumstanțele reale ale comiteri faptei, cât și circumstanțele personale ale celui pe care îl apără.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că în mod corect s-a stabilit că inculpatul este autorul infracțiunii, astfel că nu poate fi primită apărarea în sensul achitării sale. Recurentul a recunoscut fapta de nenumărate ori pe parcursul unei urmăriri penale ce s-a desfășurat pe durata a trei ani, poziție pe care a avut-o și la momentul prezentării materialului de urmărire penală. Abia în cursul cercetării judecătorești a relevat faptul că declarațiile de recunoaștere au fost determinat de aceea că a fost agresat, însă nu există niciun fel de dovadă în acest sens. Martorii la care face trimitere apărarea nu sunt martori direcți, dar sunt martori în prezența cărora recurentul a dat o serie de detalii ale comiterii faptei, detalii ce nu puteau fi cunoscute decât de autorul acestei infracțiuni. Înainte ca partea vătămată să formuleze plângere penală privind sustragerea anumitor bunuri, inculpatul a arătat cu precizie care au fost bunurile luate din imobil. Faptul că urmărirea penală a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și că recurentul nu a fost agresat în acel moment - nici la momentul la care a recunoscut comiterea faptei și nici când s-a făcut reconstituirea - este confirmat de martorii în prezența cărora s-au realizat acestea acte.
În raport de aceste elemente, apreciază că s-a dovedit împrejurarea că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea sa.
Cu privire la pedeapsă - aceasta estre corect individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege (pentru infracțiunile de furt calificat și de distrugere prin incendiere). Solicită a fi avute în vedere concursul de infracțiuni, modalitatea în care a fost săvârșită fapta de distrugere prin incendiere și circumstanțele personale ale inculpatului, care mai are condamnări anterioare.
În raport și de starea de recidivă reținută în cauză, nu este legală solicitarea de suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că declarațiile au fost date sub presiunea organelor de poliție și lasă la aprecierea Curți soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.191 din 15 iulie 2009, Judecătoria de Vede, în baza art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 3(trei) ani închisoare.
În baza art.217 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, a mai condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate privind pedeapsa de 7 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.307 din 10 iulie 2001 Judecătoriei de Vede și, conform dispozițiilor art.39 Cod penal, a dispus contopirea pedepsei de 3(trei) ani închisoare cu restul de pedeapsă neexecutat de 615 zile, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa de 3(trei) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
Au fost respinse cererile formulate de părțile vătămate, având ca obiect pretențiile civile solicitate de la inculpat.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 400 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
Părțile vătămate dețin o locuință în comuna de Vede, județul T, au domiciliul stabilit în municipiul P, județul H, astfel că vin în comuna de Vede sporadic pentru a îngrijii de gospodărie.
Inculpatul este rudă de grad mai îndepărtat cu și l-a ajutat pe acesta la diferite activități gospodărești.
În data de 9 aprilie 2006, părțile vătămate nu erau în comuna de Vede, inculpatul i-a telefonat lui, care i-a adresat cuvinte jignitoare legate de antecedentele penale ale inculpatului. Acesta este motivul pentru care inculpatul, știind că părțile vătămate nu sunt în localitate, în noaptea de 16-17 aprilie 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice, a pătruns fără drept în curtea locuinței acestora și apoi prin forțarea unei uși la etajul locuinței, de unde a sustras un televizor tip sport, un ceas de mână și reviste. Înainte de a părăsi locuința, inculpatul a conectat un radiator electric la priză, așezându-l pe un pat într-o cameră, asigurându-se că funcționează, fiind evident scopul de a incendia locuința. Din curte, a sustras două gâște pe care le-a tăiat. Astfel, în locuința părților vătămate a izbucnit un incendiu în care au fost distruse mobilierul, instalația electrică, bunurile de la etaj, evaluate de părțile vătămate la suma de 50.000 lei. a fost văzut spre dimineață și stins prin intervenția pompierilor și oamenilor din comună, existând un real pericol de a se extinde la locuințele vecine situate foarte aproape de cea a părților vătămate.
A concluzionat instanța de fond că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.2, art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.g și i și art.217 alin.1 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.52 și 72 Cod penal și a apreciat că, prin condamnarea la pedeapsa închisorii peste minimul prevăzut de lege, va putea fi atins scopul legii penale.
Totodată, instanța a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a Cod penal, întrucât la data săvârșirii faptelor inculpatul era liberat condiționat având de executat un rest de 615 zile, așa încât în baza art.61 Cod penal, a dispus revocarea și a făcut aplicarea dispozițiilor art.39 Cod penal.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, întrucât acestea nu au administrat probe în sensul dovedirii pretențiilor materiale.
Împotriva sentinței penale sus menționată a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că din probatoriile administrate în cauză nu reiese vinovăția sa, așa încât în mod greșit a fost condamnat de către instanța de fond.
Prin decizia penală nr.117/A din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a fost espins - ca nefondat - apelul declarat de apelantul-inculpat Gh. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că, din analiza apelului declarat - atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală - acesta apare ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a apreciat probatoriile administrate în cauză și a reținut situația de fapt, constând în aceea că, inculpatul, pe fondul unei relații tensionate cu părțile vătămate, la data de 16 spre 17 aprilie 2006, consumat băuturi alcoolice, apoi a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate și prin forțarea unei uși de la etajul casei, a sustras un televizor tip sport, un ceas de mână, reviste și înainte de a părăsi încăperea a conectat la priză un radiator electric, l-a așezat pe un pat și s-a asigurat că funcționează, cu scopul de a incendia imobilul, apoi a părăsit încăperea și din curte a sustras două gâște, pe care le-a tăiat.
În acord deplin cu instanța de fond, tribunalul a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, concluzie ce se desprinde din analiza întregului material probator de la dosar și anume: declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică și procesul verbal de constatare, care se coroborează cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală.
Declarația martorei, rămâne izolată în raport cu celelalte probatorii administrate în cauză, așa încât, în mod corect, instanța de fond a apreciat-o ca fiind subiectivă.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.52 și 72 Cod penal și în raport de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de gradul de pericol social relativ ridicat al acestora, de modalitatea în care au fost săvârșite - inculpatul cunoștea că părțile vătămate nu se află în imobil, a acționat pe fondul unei relații tensionate cu acestea, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist și a avut o atitudine nesinceră pe parcursul judecății și a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate, așa încât nu se impune desființarea sentinței apelate nici sub acest aspect.
Nemulțumit și de această soluție, în termen legal, inculpatul a promovat prezentul recurs, criticând decizia și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal sub aspectul greșitei sale condamnări, iar în subsidiar, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, din probele administrate, rezultă că instanțele (fond și apel) au reținut o corectă situație de fapt, căreia i-au dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Probele administrate au demonstrat că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimiși în judecată.
Vinovăția în comiterea faptelor a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarații părți civile, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexe; declarațiile martorilor, G,; proces-verbal de reconstituire și planșa foto, proces verbal de restituire; raport de constatare medico legală (psihiatric), cazier judiciar, declarațiile inculpatului.
În mod legal și temeinic, prima instanță a reținut valoarea probantă a declarațiilor inculpatului date la urmărirea penală și le-a înlăturat, ca nesincere pe cele care nu se coroborau cu restul probelor administrate în cauză.
Pe baza ansamblului probator administrat, în mod corect s-a stabilit că inculpatul este autorul infracțiunii, astfel că nu poate fi primită apărarea în sensul achitării sale. Recurentul a recunoscut fapta de nenumărate ori pe parcursul unei urmăriri penale ce s-a desfășurat pe durata a trei ani, poziție pe care a avut-o și la momentul prezentării materialului de urmărire penală. Abia în cursul cercetării judecătorești a relevat faptul că declarațiile de recunoaștere au fost determinat de aceea că a fost agresat, însă nu există niciun fel de dovadă în acest sens. Martorii la care face trimitere apărarea nu sunt martori direcți, dar sunt martori în prezența cărora recurentul a dat o serie de detalii ale comiterii faptei, detalii ce nu puteau fi cunoscute decât de autorul acestei infracțiuni. Înainte ca partea vătămată să formuleze plângere penală privind sustragerea anumitor bunuri, inculpatul a arătat cu precizie care au fost bunurile luate din imobil. Faptul că urmărirea penală a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și că recurentul nu a fost agresat în acel moment - nici la momentul la care a recunoscut comiterea faptei și nici când s-a făcut reconstituirea - a fost confirmat de martorii în prezența cărora s-au realizat acestea acte.
Astfel, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, în cauză nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Referitor la motivul subsidiar invocat, prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, vizând individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea apreciază că aceasta s-a făcut judicios, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, în regim penitenciar, se realizează și scopul sancționator penal, de prevenire și reeducare a inculpatului, ținându-se seama și de faptul că recurentul este recidivist, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni de violență, din care ultima fiind de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol.
Cât privește modalitatea de executare, Curtea nu poate primi cererea recurentului inculpat, vizând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.861Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile legale, iar atitudinea acestuia demonstrează - încă o dată în plus - că este necesară privarea de libertate, deoarece numai astfel pedeapsa devine o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a acestui inculpat, confruntat cu șansa de a-și schimba atitudinea față de ordinea de drept, renunțând la săvârșirea de noi infracțiuni.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța și culpă procesuală constatată, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge,ca nefondat,recursul inculpatului declarat împotriva deciziei penale nr.117A/17.11.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud. de Vede
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan
