Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 339
Ședința publică din data de 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache Judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președintele secției de minori și familie
Grefier -
MINISTERUL PUBLIC
a fost reprezentat de Procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul (în prezent deținut în Penitenciarul Brăila ) împotriva sentinței penale nr. 274/14.12.2007 a Tribunalului Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 293/1999 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1887/1999).
La apelul nominal au răspuns: recurentul condamnat în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 1159 emisă de Baroul Galați la data de 28.02.2008 aflată la fila 18 în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat pentru ca recurentul condamnat să beneficieze de un termen de arhivă, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu susține că deși s-a acorda un termen de arhivă, recurentul condamnat nu a beneficiat de acesta din motive obiective. Depune la dosar motive de recurs formulate de condamnat pentru a fi avute în vedere la pronunțare. însă nu mai insistă în acordarea unui nou termen în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat solicită a fi avute în vedere motivele invocate în scris de acesta prin care solicită în baza art. 385 15 lit. b teza II Cod procedură penală achitarea sa chiar în prezenta contestație la executare, arătând că legea produce efecte chiar în această situație.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat în cauză, întrucât cele invocate de condamna, respectiv cazurile prev. de art. 10 lit. a, d și j Cod procedură penală, nu sunt cazuri de împiedicare a executării ci sunt cazuri în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată și nu se poate ajunge în această cale de atac, nu se puteau aprecia probele administrate pentru că s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței de fond.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului condamnat susține că a declarat recurs în cauză pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171Cod procedură penală motivat de faptul că instanța, în rejudecare, după casare, nu s-a conformat instanței de recurs. S-a motivat din nou soluția de respingere, ca nefondată, susținând că nu este motiv prevăzut pentru contestație la executare.
Solicită a se avea în vedere că teza II se referă tocmai la împiedicarea la executare la care se referă lit. art. 10 care produce efecte tocmai din dispozițiile lit. j în autoritatea de lucru judecat.
Ca atare, în urma constatării că fapta pentru care a fost condamnat nu are element constitutiv al infracțiunii, sens în care a făcut dovezi că a fost pedepsit pentru infracțiunea reținută fără a și întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, față de care instanța supremă prin secțiile unite s-a pronunțat definitiv prin decizia IX în dosarul nr. 7, în sensul că la data emiterii acelor file cec beneficiarul cunoștea faptul că nu există depozit de acoperire.
Fapta constituie infracțiunea prev. de art. 184 pct. 2 din Legea nr. 59 și nicidecum infracțiunea de înșelăciune.
Pentru aceste motive, consideră că instanța de executare are obligația de a dispune încetarea executării în cadrul judecării contestației la executare, sens în care invocă art. 11 alin. 2 lit. b Cod procedură penală privind încetarea procesului penal în faza de executare.
Așa cum a susținut la instanța de fond și a motivat din dosarul de cercetare penală rezultă că declarațiile părților vătămate la aceea dată cunoșteau faptul că nu există depozitul de acoperire.
Pentru a dovedi lipsa elementului constitutiv al infracțiunii, a depus decizia nr. IX a instanței supreme în susținerea contestației la executare.
Curtea de Apel a sesizat cu ocazia primei judecăți că există o împiedicare la executare și a trimis cauza la instanța de fond care nu a luat în considerație indicațiile date pentru a se pronunța pe drept.
Solicită admiterea recursului și în temeiul legii să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la fond sau reținerea cauzei spre a fi soluționată în cadrul prezentului proces, întrucât este condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 274/14.12.2007 a Tribunalului Brăilaa fost respinsă ca nefondată cererea formulată de petentul având ca obiect contestația la executare privind sentința penală nr. 293/1999 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.293/29 oct.1999 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul prin actul de sesizare, din infracțiunea de înșelăciune în convenții prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, formă continuată și cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 al.4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.37 lit. a pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții prin emiterea de CEC-uri fără acoperire în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave în încadrarea prevăzută de art. 215 al.3,4,5 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. a pen. și în această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.
În baza art.39 pen s-a contopit restul de 714 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 265/ 13.02.1996 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 130/ 17.02.1998 a Curții de Apel Ploiești și a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 12 ani închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare în total 13 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit. a pen. pe o durată de 6 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 pen. pe durata prevăzută de art.71 pen.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții civile SC SRL
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL -C la plata sumei de 165.150.000 lei despăgubiri către partea civilă SC SRL B și a fost respinsă cererea de despăgubiri formulată împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC
În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin anularea filelor CEC seria -/ 20.06.1998; seria V nr.-/ 20.06.1998 și seria V nr. -/08.07.1998.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la executare petentul înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr-.
Contestatorul a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 462 al.1 lit. c Cod procedură penală în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 lit. j Cod procedură penală, existând o cauză de împiedicare a executării.
Prin sentința penală nr. 131/11 mai 2007 fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul având ca obiect contestație la executare privind sentința penală nr. 293/1999 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1887/1999, motivat de faptul că printre cazurile expres și limitativ expuse de art. 461 Cod procedură penală nu se regăsește și cel de reapreciere a probelor din care să rezulte nevinovăția contestatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, recurs care a fost admis de Curtea de APEL GALAȚI care prin Decizia penală nr. 363/R/25 iunie 2007 casat sentința penală nr. 131 din 11 mai 2005 Tribunalului Brăila și a trimis cauza spre rejudecare reținând că "situația invocată de condamnat este într-adevăr o nelămurire sau o împiedicare la executare cu privire la hotărârea de condamnare în a cărei executare se află, în sensul art.461 lit. c Cod procedură penală și nu poate fi tratată și analizată ca existând autoritate de lucru judecat față de care s-ar impune excepția inadmisibilității evitându-se astfel analiza probelor abordate de contestator în cererea sa".
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila.
Petentul a precizat în dezbateri că își întemeiază cererea sa pe dispozițiile art.461 lit. c teza a II-a Cod procedură penală care îi permite să solicite instanței de executare, constatarea în timpul executării a cazului de împiedicare".
Petentul a susținut că în cauză cazurile de împiedicare ar consta în cele prevăzute de art. 10 lit. "a", "d" și "j" din Cod procedură penală respectiv "fapta nu există", "faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii", "există autoritate de lucru judecat".
Analizând fiecare caz de împiedicare susținut de către petent Tribunalul va reține că nici unul din cazurile prevăzute la art.10 din Cod procedură penală nu este caz de împiedicare a executării în care se poate face contestație la executare ci reprezintă cazuri "în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Cazurile în care se poate face contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art.461 al.1 lit. a-d Cod procedură penală.
Că cele patru cazuri prevăzute de textul sus citat sunt enumerate limitativ, rezultă din formularea folosită de legiuitor și anume: "Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: " de unde rezultă că alte cazuri nu pot exista.
Examinând totuși pe fond cazurile de împiedicare invocate de petent, se poate constata că acestea nu corespund nici ca natură fiind cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale ori de exercitare a acesteia, dar ele exced celor prevăzute de legiuitor de natură să împiedice executarea.
Pe de altă parte cazurile prevăzute la art.10 lit. a și d Cod procedură penală nu pot fi luate în considerație întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăilaa căzut în puterea lucrului judecat.
Prin sentința penală nr.293/29 oct.1999 pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul prin actul de sesizare, din infracțiunea de înșelăciune în convenții prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, formă continuată și cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 al.4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art. 37 lit. a pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții prin emiterea de CEC-uri fără acoperire în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave în încadrarea prevăzută de art. 215 al.3,4,5 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. a pen. și în această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.
În baza art.39 pen s-a contopit restul de 714 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 265/ 13.02.1996 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr. 130/ 17.02.1998 a Curții de Apel Ploiești și a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 12 ani închisoare dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare în total 13 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit. a pen. pe o durată de 6 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 pen. pe durata prevăzută de art.71 pen.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții civile SC SRL
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL -C la plata sumei de 165.150.000 lei despăgubiri către partea civilă SC SRL B și a fost respinsă cererea de despăgubiri formulată împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC
În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin anularea filelor CEC seria -/ 20.06.1998; seria V nr.-/ 20.06.1998 și seria V nr. -/08.07.1998.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație la executare petentul înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr-.
Contestatorul a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 462 al.1 lit. c Cod procedură penală în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 lit. j Cod procedură penală, existând o cauză de împiedicare a executării.
Prin sentința penală nr. 131/11 mai 2007 fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul având ca obiect contestație la executare privind sentința penală nr. 293/1999 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1887/1999, motivat de faptul că printre cazurile expres și limitativ expuse de art. 461 Cod procedură penală nu se regăsește și cel de reapreciere a probelor din care să rezulte nevinovăția contestatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, recurs care a fost admis de Curtea de APEL GALAȚI care prin Decizia penală nr. 363/R/25 iunie 2007 casat sentința penală nr. 131 din 11 mai 2005 Tribunalului Brăila și a trimis cauza spre rejudecare reținând că "situația invocată de condamnat este într-adevăr o nelămurire sau o împiedicare la executare cu privire la hotărârea de condamnare în a cărei executare se află, în sensul art.461 lit. c Cod procedură penală și nu poate fi tratată și analizată ca existând autoritate de lucru judecat față de care s-ar impune excepția inadmisibilității evitându-se astfel analiza probelor abordate de contestator în cererea sa".
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila.
Petentul a precizat în dezbateri că își întemeiază cererea sa pe dispozițiile art.461 lit. c teza a II-a Cod procedură penală care îi permite să solicite instanței de executare, constatarea în timpul executării a cazului de împiedicare".
Petentul a susținut că în cauză cazurile de împiedicare ar consta în cele prevăzute de art. 10 lit. "a", "d" și "j" din Cod procedură penală respectiv "fapta nu există", "faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii", "există autoritate de lucru judecat".
Analizând fiecare caz de împiedicare susținut de către petent Tribunalul va reține că nici unul din cazurile prevăzute la art.10 din Cod procedură penală nu este caz de împiedicare a executării în care se poate face contestație la executare ci reprezintă cazuri "în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Cazurile în care se poate face contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art.461 al.1 lit. a-d Cod procedură penală.
Că cele patru cazuri prevăzute de textul sus citat sunt enumerate limitativ, rezultă din formularea folosită de legiuitor și anume: "Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: " de unde rezultă că alte cazuri nu pot exista.
Examinând totuși pe fond cazurile de împiedicare invocate de petent, se poate constata că acestea nu corespund nici ca natură fiind cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale ori de exercitare a acesteia, dar ele exced celor prevăzute de legiuitor de natură să împiedice executarea.
Pe de altă parte cazurile prevăzute la art.10 lit. a și d Cod procedură penală nu pot fi luate în considerație întrucât hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăilaa căzut în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul.
Condamnatul a solicitat casarea hotărârii instanței de fond iar în rejudecare să se constate că există un caz de împiedicare la executare, invocând în acest sens dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b în referire la art. 10 lit. j Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Conform dispozițiilor art. 462 Cod procedură penală, cazurile de contestație în anulare sunt clar reglementare.
Condamnatul invocă în susținerea contestației la executare incidența unei cauze de împiedicare ( prev. de art. 461 lit. c Cod procedură penală) făcând trimitere la dispozițiile art. 10 lit. j Cod procedură penală și art. 10 lit. a și b Cod procedură penală.
Analizând temeiurile invocate de condamnat, respectiv cele prev. de art. 10 lit. a, art. 10 lit. d și respectiv art. 10 lit. j Cod penal prin raportare la disp. art. 11 Cod procedură penală se constată că acestea sunt cazuri în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Dispozițiile legale invocate de condamnat nu reprezintă în sensul legii cazuri în care ar fi împiedicată executarea unei hotărâri.
Dispozițiile art. 10 lit. a, b și j Cod procedură penală invocate de condamnat prevăd că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: fapta nu există; faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sau există autoritatea de lucru judecat.
Așa cum am arătat mai sus, și așa cum de altfel reține și instanța de fond aceste cazuri invocate de condamnat nu constituie cauze de împiedicare a executării hotărârii și nu poate conduce la admiterea prezentei contestații la executare.
Se precizează că în această fază procesuală nu poate fi primită apărarea condamnatului în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost judecat, întrucât beneficiarul cec-ului cunoștea faptul că nu există provizia necesară.
Decizia pronunțată în recursul în interesul legii și invocată de condamnat nu are aplicabilitate în speță, întrucât pe calea contestației la executare nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat, dobândită de hotărârea rămasă definitivă și nu se poate dispune o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptei.
Mai mult apărările formulate în prezenta cauză au fost avute în vedere și la soluționarea cauzei pe fond, respectiv cu ocazia pronunțării Sentinței penale nr. 293/1999 a Tribunalului Brăila.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul (în prezent deținut în Penitenciarul Brăila, născut la data de 14.02.1958 în comuna Scorțoasa, județul B, fiul lui și, CNP: -, cu domiciliu cunoscut în B, cartierul Episcopiei, - 1,. 8) împotriva sentinței penale nr. 274/14.12.2007 a Tribunalului Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 293/1999 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1887/1999).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 40 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. / 24 Iunie 2008
Tehnored. 25 Iunie 2008
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
