Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 350
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător:
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea cauzei penale, având ca obiect " contestație la executare - excepție de neconstituționalitate" - promovat de condamnatul recurent ( fiul lui și, născut la data de 28 august 1977, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva încheierii de ședință din data de 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă condamnatul recurent, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că la termenul anterior cauza a fost amânată la solicitarea apărătorului condamnatului în vederea studierii dosarului, că prin serviciul de registratură al instanței, au fost depuse de către condamnatul concluzii scrise, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului așa cum este formulat în scris, urmând a se constata că excepțiile de neconstituționalitate întrunesc condițiile cerute de lege, motiv pentru care solicită a dispune sesizarea Curții Constituționale cu suspendarea cauzei până la soluționarea excepțiilor invocate de către condamnatul recurent. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a se menține încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Excepțiile de neconstituționalitate a disp.art.197 alin.1,2,3,4, art.461 alin.1 lit. a, d Cod procedură penală, a deciziei nr.VIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au corespondent în soluționarea cauzei de față.
Condamnatul recurent, având cuvântul, susține că încheierea din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală și netemeinică
Arată că excepția invocată în dosarul penal nr- întrunește condițiile cerute de legea nr.47/1992. Prevederile art.197 alin.2 sunt lipsite de o finalitate juridică, nefiind imperative și obligatorii și sunt lipsite de posibilitatea de a fi invocate după rămânerea definitivă a deciziei de condamnare, nefiind clar în care procedură juridică pot fi invocate, după abrogarea art.409 - 414 ind.1 Cod procedură penală. Abrogarea art.409 - 414 ind.1 din Codul d e procedură penală este practic o limitare a aplicării art.197 alin.2 după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În lipsa unei reglementări legale clare conduce la limitarea drepturilor constituționale prev. de art.21 alin.1 și 2 din Constituția României, respectiv o îngrădire a accesului la justiție.
Conform disp.art.29 alin.6 din legea nr.47 /1992, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate poate fi primită atunci când îndeplinește condițiile prevăzute în alin.1,2 și 3 ale aceluiași articol. O instanță a fondului este chemată să examineze doar dacă excepția a fost ridicată de persoanele arătate de lege, dacă are legătură cu soluționarea cauzei și dacă prevederile invocate nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituționale. Orice altă analiză excede competențelor sale, instituite de legiuitor în mod expres și limitativ.
Soluționarea excepției de neconstituționalitate asupra unei legi sau ordonanțe ori a unor texte dintr-o lege sau ordonanță este atributul exclusiv al Curții Constituționale.
Susține recurentul că potrivit art.29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei. Nu formează obiectul excepției de neconstituționalitate acele prevederi legale a căror constituționalitate a fost deja stabilită conform art.176 din Constituție sau dispozițiile legale consacrate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Referitor la art.461 alin.1 lit. a, d Cod procedură penală, susține recurentul că la litera "a" nu este clar dacă în categoria hotărârilor nedefinitive puse în executare intră și hotărârile date cu nerespectarea prevederilor legale și care sunt lovite de nulitate, iar în privința literei "d" nu este clar dacă în categoria " orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei precum și orice incident ivit în cursul executării" intră și deciziile Secțiilor Reunite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se stabilește modul de aplicare unitară a unor norme legale.
Susține petentul că toate aceste excepții de neconstituționalitate au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia, iar cauza penală nr- este întemeiată pe disp.art.461 alin.1 lit. a și d Cod procedură penală. Solicită instanței a avea în vedere decizia VIII/2007, decizie care are legătură cu soluționarea cauzei de față.
Pentru toate aceste motive prezentate oral și detaliat expuse în scris, solicită admiterea recursului, sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor invocate cu suspendarea cauzei până se va pronunța Curtea Constituțională asupra excepțiilor invocate.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin încheierea de ședință din 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.197 Cod procedură penală, art. 461 alin.1 lit. a și d Cod procedură penală, a deciziei nr. VIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a actului normativ prin care au fost abrogate prevederile art. 409 - 414 indice 1 Cod procedură penală, formulată de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 28.08.1977, deținut în Penitenciarul Iași.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Potrivit art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în fața unei instanțe judecătorești, de către partea din proces, însă nu sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de textul de lege, respectiv condiționarea legăturii cu soluționarea fondului cauzei și a caracterului de lege a normei invocate ca neconstituționale, ori pe calea invocării se tinde la modificarea soluției legislative.
În fapt, petentul a invocat nulitatea deciziei penale nr. 1630/27.03.2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, pe calea unei contestații la executare, temeiul în drept al contestației, indicat de petent fiind dispozițiile art. 461 lit. a și d penal.
Ca atare petentul a invocat neconstituționalitatea textului art. 197 Cod procedură penală, apreciind că dispozițiile menționate încalcă o serie de prevederi constituționale.
Instanța apreciază că aceste dispoziții procedurale invocate ca neconstituționale nu au legătură cu soluționarea fondului acestei contestații, simpla lor evocare neavând incidență asupra modului de soluționare a cauzei de față.
În ce privește excepția de neconstituționalitate a disp. art. 461 lit. a și d Cod procedură penală instanța constată că, deși ne găsim în procedura contestației la executare, ca urmare a indicației petentului, în fapt, pe calea invocării acestei excepții se tinde la modificarea la nivel declarativ a dispozițiilor legale aplicabile și tergiversarea cauzei, fără a viza, în fapt neconstituționalitatea vreunui text legal.
În fapt, petentul invocă neclarități ale textului de lege care dau posibilitatea unei aplicări discriminatorii, fără ca petentul să indice în ce fel, aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale. Ceea ce se invocă în realitate este neaplicarea uniformă a legii, lipsa de conciziune a acesteia, care nu pot face obiectul controlului constituțional.
Potrivit art.10 din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțional poate fi sesizat în cazurile expres prevzute de art. 146 din Constituție, (republicat), sau de legea sa organic. Sesizrile trebuie fcute în forma scris și motivate.
În aplicarea acestui text, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa constantă, că excepțiile de neconstituționalitate cu care a fost sesizată și cu privire la care autorii excepției nu formulează nici un motiv prin care să susțină neconstituționalitatea textelor de lege criticate, ci se limitează doar la indicarea textelor constituționale pretins încălcate, sunt inadmisibile.
Curtea a reținut că, potrivit art.10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că de esența controlului de constituționalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituțională nu s-ar putea substitui părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, raportând dispozițiile legale criticate la textele constituționale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile Legii nr. 47/1992.
Petentul a invocat și neconstituționalitatea unui act normativ, fără a-l indica, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 409 - 414 indice 1 Cod procedură penală.
Or, dispozițiile legale invocate ca neconstituționale, probabil art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004 prin care au fost abrogate textele art.409 - 414 indice 1 Cod procedură penală nu au legătură cu soluționarea în fond a cauzei de față.
În ce privește decizia nr. VIII din 05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că aceasta nu poate face obiectul controlului constituțional, întrucât, potrivit art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, deciziile instanțelor judecătorești, chiar dacă în speță este vorba de instanța supremă, nu pot fi supuse controlului constituțional.
Pe de altă parte, instanța reține că instituția excepției de neconstituționalitate a fost reglementată în scopul de a oferi protecție cetățenilor în fața unei eventuale legi, neconforme cu Constituția. În același timp, este de asemenea evident că această instituție juridică nu a fost edictată în scopul de a împiedica instanțele să se pronunțe pe fond asupra unor cauze penale sau de altă natură, ori de a tergiversa soluționarea cauzelor.
Este de relevat în legătură cu această chestiune, din practica constantă a Curții Constituționale, și împrejurarea că aceasta a statuat în mai multe rânduri că problemele de fapt și de aplicare corectă a legii sunt de competența exclusivă a instanțelor judecătorești". De aceea, ori de câte ori se urmărește modificarea soluției legislative consacrate de textul de lege criticat, trebuie apreciat că excede competenței Curții Constituționale.
De aceea, rolul instanței în fața căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate este de filtru, instituit legal, care trebuie să analizeze în ce măsură soluționarea Curții Constituționale este conformă, necesară și oportună și în ce măsură soluționarea cauzei, depinde de textul criticat ca neconstituțional.
Împotriva încheierii indicate mai sus a declarat recurs contestatorul, arătând că textele de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate au strânsă legătură cu obiectul judecății cauzei și nu au făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate admise de Curtea Constituțională. În motivarea recursului s-a mai arătat că soluționarea excepției de neconstituționalitate este atributul exclusiv al Curții Constituționale, astfel că, prin cenzurarea excepției, instanța de fond s-a substituit Curții Constituționale.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat.
În cadrul procesual al contestației la executare ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Iași, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod procedură penală, art. 461 alin.1 lit. a și d Cod procedură penală, a deciziei nr. VIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a actului normativ prin care au fost abrogate prevederile art. 409-414 indice 1 Cod procedură penală.
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale contestatorul a invocat încălcarea prevederile art. 15 alin.1 și 2, art. 16 alin. 1 și 2, art. 21, art. 23 și art. 124 din Constituția României.
Contestatorul a susținut că prevederile art. 197 alin 1, 2, 3, 4 Cod procedură penală sunt sumare, ambigue și fără o finalitate practică în cadrul procesului penal, aplicarea acestora fiind drastic limitată de deciziile Secțiilor Unite de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care în mod voit sau involuntar au drept rezultat limitarea drepturilor omului și a modalităților de a contesta deciziile judecătorești emise cu încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură penală.
Contestatorul a mai invocat faptul că abrogarea art. 409 - 414 indice 1 Cod procedură penală este practic o limitare a aplicării art. 197 alin. 2 Cod procedură penală după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, constituind în fapt, în lipsa unei reglementări legale clare, o limitare a drepturilor constituționale prevăzute de art. 21 alin 1 și 2 din Constituția României, respectiv o îngrădire a accesului la justiție.
Cum prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea sau netemeinicia unei hotărâri definitive, ci doar nelegalitatea ce s- constatat prin punerea în executare hotărârii, în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 197 alin. 1, 2, 3, 4 Cod procedură penală, precum și cele de abrogare a art. 409 - 414 indice 1 Cod procedură penală nu au legătură cu soluționarea contestației la executare întemeiate pe disp. art. 461 alin. 1 lit. a și d Cod procedură penală. Contestația la executare poate avea ca obiect doar incidentele ivite în cursul executării, fiind un mijloc de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare. Or, aceste prevederi legale a căror constituționalitate este contestată au legătură cu judecat în fond a cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1232/2001 al Tribunalului Iași, soluționat definit prin decizia penală nr. 1630/27.03.2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, iar nu cu incidente ce ar fi intervenit în cursul executării hotărârii pronunțate în această cauză.
În ceea ce privește art. 461 alin.1 lit. a și d Cod procedură penală, critica de neconstituționalitate urmărește, în realitate, modificarea acestor dispoziții legale. Autorul excepției de neconstituționalitate nu indică în ce fel, aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale, ci invocă neclarități ale textului de lege care dau posibilitatea unei aplicări discriminatorii. Curtea Constituțională se pronunță, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, numai asupra constituționalității prevederilor supuse controlului, astfel că sesizarea acesteia cu o solicitare de modificare a dispozițiilor legale criticate nu este admisibilă.
Cu privire la neconstituționalitatea deciziei nr. VIII din 05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, corect a reținut prima instanță că hotărârile instanțelor judecătorești, chiar și ale instanței supreme, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, nefiind prevăzute în enumerarea exhaustivă din art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Prin urmare, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale, Tribunalul Iași nu s-a substituit instanței constituționale, ci a analizat în ce măsură sesizarea Curții Constituționale este conformă, necesară și oportună și în ce măsură soluționarea cauzei depinde de prevederile legale criticate.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 28.08.1977, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 07.05.2009 de Tribunalul Iași, încheiere pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Iunie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana Juverdeanu
