Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 361/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2397/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 361
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatorul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 7 decembrie 2009 când, în aceiași compunere a dat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de față.
La 13.10.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația la executare formulată de G.
În esență, în susținerea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art.461 lit.c și d Cod procedură penală, contestatorul arată că în mod nelegal prin decizia penală nr.612 din 23.04.2009 (definitivă) pronunțată în dosarul penal nr-, Curtea de Apel București - secția a II-a penală i-a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei penale nr.296 din 2.03.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală, urmarea fiind că va trebui să execute ambele pedepse la care a fost condamnat de instanțele spaniole, respectiv 7 ani și 8 ani închisoare, cumulat în total de 15 ani închisoare în loc de 8 ani, cum a stabilit, la un moment dat, Tribunalul București - secția a II-a penală prin decizia penală nr.246 din 17.12.2007.
În vederea soluționării cauzei s-au atașat dosarul penal nr.3234/II-5/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și dosarul penal nr- al Curții de Apel București - secția a II-a penală.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. procesuale anterioare cu relevanță asupra prezentei cauze.
Prin hotărârea judecătorească nr.246/2002 Tribunalul Provincial Madrid a condamnat pe contestator la 7 ani și 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere ilegală a persoanei și respectiv agresiune sexuală, prevăzute de art.164 și art.178-179 din Codul penal spaniol.
Această hotărâre a fost recunoscută prin sentința penală nr.120 din 24.07.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală în dosarul nr- în care s-a dispus totodată transferarea condamnatului în vedere continuării executării pedepselor într-un penitenciar din România și deducerea perioade executate de la 8.01.2000 la 24.07.2006.
Cu aceeași ocazie s-a emis mandatul de executare nr.156 din 4.08.2006 pentru pedeapsa de 15 ani închisoare.
Prin sentința penală nr.420 din 22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 rămasă definitivă prin decizia penală nr.946 din 24.04.2007 a Tribunalului București - secția I penală a fost respinsă cererea de contopire a pedepselor de 7 ani și 8 ani închisoare aplicate prin hotărârea autorităților spaniole și recunoscută ca atare prin sentința penală nr.120 din 24.07.2006 a Curții de Apel București - secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.2423 din 6 noiembrie 2007 Judecătoriei Sectorului 5 fost respinsă noua cerere de contopire formulată de condamnatul G (fila 29).
Această hotărâre a fost casată prin decizia penală nr.2461/R din 17.12.2007 a Tribunalului București - secția I penală, instanță care a dispus, în temeiul art.34 lit.b Cod penal, contopirea celor două pedepse urmând ca, în final, condamnatul să execute 8 ani închisoare (fila 33).
Împotriva acestei decizii Procurorul a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.386 lit.d Cod procedură penală și prin decizia nr.296 din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- (definitivă în condițiile art.392 alin.4 Cod procedură penală) a fost desființată decizia penală nr.2461 din 17.12.2007 a Tribunalului București - secția I penală cu motivarea că această hotărâre, dată cu încălcarea autorității de lucru judecat conține dispoziții care nu se pot concilia cu dispozițiile sentinței penale nr.420 din 22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 prin care chestiunea contopirii pedepselor era definitiv soluționată.
Împotriva acestei decizii definitive contestatorul a declarat recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr.612 din 23.04.2009.
2. Referitor la obiectul cererii și competența materială a Curții de Apel București în prezenta cauză.
Deși intitulată contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art.461 lit.c și d Cod procedură penală, din economia argumentelor cu care este susținută solicitarea de a anula formele de executare a pedepsei de 15 ani închisoare, instanța constată că în realitate este vorba despre o cerere de schimbare a condamnării pronunțată de autoritățile spaniole împotriva așanumitului contestator G și nu de o contestație la executare propriu-zisă.
Cum, în virtutea dispozițiilor prevăzute de art.150 alin.2 din Legea nr.302/2004 republicată, Curtea de Apel București are competența materială în soluționarea procedurilor judiciare reglementată în art.145-146 din aceeași lege, instanța constată că are competența materială de a soluționa și această cerere formulată de condamnatul G.
3. Cu privire la fondul cauzei.
Cetățeanul român Gaf ost condamnat prin sentința penală nr.246 din 29.07.2002 a Tribunalului Provincial Madrid Secția IV (definitivă la 27.02.2003) la două pedepse respectiv 7 ani închisoare pentru reținere ilegală a persoanei și 8 ani închisoare pentru agresiune sexuală (hotărârea fiind recunoscută prin sentința penală nr.24.07.2006 a Curții de Apel București - secția a II-a penală), pentru care s-a aplicat cumulul aritmetic (fila 70 dup), urmând a fi executată în final pedeapsa de 15 ani închisoare.
Prin decizia nr.23 din 12.10.2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că instanța care soluționează cererea având ca obiect conversiunea condamnării trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este compatibilă cu legislația română fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, cu aceea a cumulului juridic prevăzut de Codul penal român.
Or, în acest context se constată că, pe de o parte pedepsele aplicate condamnatului de autoritatea judiciară spaniolă pentru fiecare infracțiune în parte este compatibilă, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, cu dispozițiile corespunzătoare din legea română care prevedea pentru infracțiunile prevăzute de art.189 alin.2 și art.197 alin.1 din Codul penal, săvârșite înainte de anul 2002 pedepse de la 5 la 12 ani închisoare iar în cazul concursului de infracțiuni soluționată chiar și prin modalitatea cumulului juridic (art.39 lit.b) se putea ajunge la pedeapsa de 15 ani.
Pe de altă parte, dar nu în ultimul rând, în virtutea dispozițiilor deciziei nr.23 din 12.10.2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cumulul aritmetic ca modalitate de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, adoptat de autoritatea judiciară a statului de condamnare, conform legislației sale, nu poate fi înlocuit cu cumulul juridic specific legii penale rămâne, pedeapsa aplicată fiind compatibilă sub toate aspectele cu legislația statului de executare, respectiv România.
Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, instanța urmează să respingă, ca nefondată cererea formulată de condamnatul G și intitulată contestație la executare.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul G.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./11.01.2010
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu
