Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2814/2009)
ÎNCHEIERE NR. 402R
Ședința publică de la 07 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- - -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 03.12.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială în dosarul de urmărire penală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurată și pe cale de consecință respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de către parchet și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Apărarea consideră că deși inculpatul a comis o faptă de o asemenea gravitate, nu trebuie omisă împrejurarea că acesta se află la prima abatere, și a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă de către organele de urmărire penală, astfel că se poate dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a admis propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpatul din prezenta cauză prin raportare la fapta săvârșită de acesta, considerând că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală
De asemenea, solicită să se constate că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară și pentru efectuarea actelor de urmărire penală enumerate în referatul întocmit de parchet.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art.155 din Codul d e procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului - - fiul lui și al, născut la 08.09.1988 în municipiul V, jud.V, cu domiciliul în B,-, sector 5, CNP -- cu 30 de zile, de la data de 08.12.2009 până la data de 06.01.2010.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că inculpatul - este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 07/08.11.2009 în jurul orei 02,00, a contactat-o telefonic pe numita -a, propunându-i să întrețină raporturi sexuale. Aceasta fiind de acord, s-a deplasat cu un taxi la domiciliul inculpatului. După ce a întreținut raporturi sexuale, în mod spontan s-a năpustit asupra susnumitei și a strâns-o de gât cu mâinile până când a omorât-
Examinând cauza, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Astfel, în cauză există în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. din care a rezultat presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod proc. pen. întrucât, pentru infracțiunea de omor, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă, rezultatul produs, relevă pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar putea produce lăsarea inculpatului în libertate.
Având în vedere și necesitatea efectuării actelor de urmărire penală, indicate în cererea Parchetului, tribunalul a admis cererea formulată de parchet și a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului - cu 30 zile, de la data de 08.12.2009, până la data de 06.01.2010, inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul -, solicitând casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, respingerea cererii de prelungire a duratei arestării preventive formulată de către parchet. Totodată, apărătorul ales al inculpatului a învederat că deși infracțiunea este gravă, nu trebuie omisă împrejurarea că acesta se află la prima încălcare a legii penale și a recunoscut comiterea faptei astfel că se pot continua cercetările cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate și din oficiu, în condițiile art.3856Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul d e procedură penală, arestarea inculpatului, dispusă de către instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.174 din Codul penal, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f, art. 1491, art. 151 din Codul d e procedură penală, și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 246/UP/09.11.2009.
S-a reținut că inculpatul, în noaptea de 07/08.11.2009, în locuința sa, a sugrumat-o cu mâinile pe numita -a, până ce aceasta a decedat datorită asfixiei mecanice.
Examinând probele administrate în cauză, Curtea constată că acestea conferă suficiente indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a comis fapta descrisă anterior, așa încât, reține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
Relevante în acest sens sunt: declarațiile inculpatului, concluziile medico legale nr.A 3/1552/09 din 09.11.2009, întocmite de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, declarațiile martorilor, și, planșele fotografice, procesul verbal de cercetare al fața locului.
Totodată, Curtea constată că temeiul prevăzut în art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Astfel, pentru infracțiunea de omor, art.174 din Codul penal prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii de omor rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor dar și din împrejurarea că inculpatul a acționat cu violență asupra victimei, suprimându-i viața, faptă cu o puternică rezonanță negativă ce impune o reacție fermă de izolare a acestuia de societate.
Prin urmare, temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului așa încât se impunea prelungirea măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și lipsa antecedentelor penale sunt insuficiente pentru a convinge instanța că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, Curtea constată că necesitatea de a se dispune prelungirea duratei arestării preventive este justificată de împrejurarea că pentru finalizarea urmăririi penale se impune obținerea expertizelor medico-legale dispuse de către procuror.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului, de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin urmare, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din același cod, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.SC./.-29.12.2009/2ex
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
