Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 367/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 315/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 367
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Marin Cârcel
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
, având ca obiect
contestație la executare (art.461 C.P.P.) EXCEPȚIE DE
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Contestator -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 06.02.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de petentul contestator (fiul lui și, născut la 08.09.1971), prin avocat ales.
În motivarea excepției, petentul contestator a arătat că a fost condamnat la pedeapsa de 19 ani închisoare, prin sentința penală nr.1123/13.09.2004, a Tribunalului București - Secția I Penală și că deși, în timpul executării pedepsei aplicate, el a dat o declarație și a furnizat informații esențiale organelor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, care au condus la descoperirea și tragerea la răspundere a unui infractor și a primit din partea procurorilor recunoașterea calității de martor protejat, nu poate beneficia de reducerea la Jap edepsei aplicate.
El consideră că prevederile art.19, respectiv art.2 lit.a pct.3 din Legea nr.682/2002 sunt neconstituționale, prin discriminarea pe care o instituie față de persoana martor protejat care furnizează asemenea date și informații mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în propria-i cauza penală și că prin aceasta sunt încălcate dispozițiile art.16 al.1 din Constituție, care stabilesc că restrângerea unor drepturi și libertăți trebuie să fie aplicate în mod nediscriminatoriu, precum și a dispozițiilor art.21 al.3 din Constituție și prevederilor art.6 al.1 din CEDO, în sensul că se ajunge la un tratament diferențiat în situația celor două categorii de persoane.
În motivarea soluției adoptate prin încheierea susmenționată, tribunalul a arătat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei petentului contestator, deoarece o eventuală admitere nu ar crea consecințe directe și imediate asupra unei soluții ce s-ar putea da în respectivul dosar.
Împotriva acestei încheieri, petentul contestator a declarat recurs, pe care l-a motivat astfel cum s-a consemnat în partea de expunerea a prezentei decizii.
Recursul petentului contestator este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Într-adevăr, astfel cum este reglementat, art.19 din Legea nr.682/2002 creează o discriminare între diferitele categorii de martori protejați în sensul că, dintre aceștia, numai cei care se află înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății și care furnizează datele și informațiile respective beneficiază de reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru cei care se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate, aceste dispoziții nefiind aplicabile.
Dar, potrivit art.2 al.3 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Admițând că, la sesizarea petentului contestator, prevederile art.19 din Legea nr.682/2002 ar putea fi contestate ca neconstituționale, ele își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, potrivit art.147 al.1 din Constituție, iar potrivit al.4 al aceluiași art.147 din Constituție, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt în general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Cum petentul contestator la data furnizării datelor și informațiilor respective, se afla în executarea pedepsei aplicate, are acest statut, de persoană condamnată definitiv, în prezent și-l va avea și în viitor, până la executarea în întregime a pedepsei, sau stingerii ei în alt mod, în cazul său o viitoare reglementare nu poate opera, deoarece în atare situație de reindividualizare a pedepsei nu se poate vorbi.
Așa fiind, corect s-a apreciat de către Tribunal, că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza sa și este evident că recursul declarat, care face obiectul prezentului recurs, este nefondat.
În consecință, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul petentului contestator și în baza art.192 al.2 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contestatorului, împotriva încheierii de ședință din 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-, pe care-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./16.03.2009
Dact./17.03.2009/2 ex.
Tribunalul București - Secția a II- Penală,
Jud:
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Marin Cârcel, Florică Duță
