Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.396/R/2009
Ședința publică din 17 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.187 din 05 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul contestatorului solicită efectuarea unei adrese către Spitalul de Psihiatrie, com. jud.I pentru a ne comunica în ce condiții sunt ținute persoanele internate în acea unitate, dacă secția unde a fost internat condamnatul este îngrădită, dacă programul acestuia presupunea plimbări în aer liber și dacă erau permise ieșirile sau învoirile. Formulează această cerere deoarece dorește să-i fie dedusă ca perioadă de arest preventiv, perioada petrecută la Spitalul de Psihiatrie, având în vedere că regimul de la spital este identic cu cel de penitenciar, iar potrivit art.87 alin.3 pen. se deduce și perioada cât inculpatul este internat în spital.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii formulate, având în vedere că se solicită deducerea unei măsuri de siguranță dintr-o pedeapsă, ori potrivit legii, se deduce doar arestul preventiv și perioada executată în regim de detenție din pedeapsă.
Deliberând, instanța, față de obiectul cauzei, respectiv solicitarea de a i se deduce și perioada cât a fost internat într-un spital și față de dispozițiile legale referitoare la perioadele ce pot face obiectul deducerii din durata pedepsei, apreciază ca inutilă această solicitare și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se deducă perioada de la 09.12.1998 până la 06.01.2001 din durata pedepsei pe care o are de executat petentul. Arată că în mandatul de executare nr.305 din 04.12.2000 se menționează că se ordonă arestarea și că se va socoti timpul din 09.12.1998 la zi până la expirarea perioadei. Petentul a formulat contestație pentru că nu s-a dedus perioada de la 02.12.1998 la 09.12.1998, iar în urma contestației, s-a anulat mandatul nr.305/2000 și s-a emis un nou mandat, prin care s-a dedus acea perioadă, însă nu s-a mai dedus perioada 9.12.1998 - 06.01.2001 ca perioadă executată din pedeapsă, așa cum s-a dispus prin mandatul inițial. În această perioadă, contestatorul s-a aflat într-o situație similară cu cea a deținuților, fiind sub pază militarizată, cu plimbări sub pază la ore stricte și fără să aibă posibilitatea de a ieși din unitatea respectivă. Prin urmare trebuie apreciată ca perioadă de arest preventiv și acea perioadă petrecută în spital, cu restrângerea totală a libertății. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. S-a dat inițial o soluție de neîncepere a urmăririi penale, însă apoi s-a luat măsura de siguranță în urma concluziilor raportului de expertiză medico-legală. Nu se poate deduce din pedeapsă măsura de siguranță. Dispozițiile art.87 alin.3 pen. se referă la perioada internării în spital a inculpatului în timpul executării pedepsei, ceea ce nu se aplică în prezenta cauză. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să i se deducă din pedeapsă perioada petrecută la Spitalul de Psihiatrie din Pădureni, com. jud.I, având în vedere că s-a aflat într-o situație similară cu cea a deținuților, fiindu-i îngrădită libertatea. Apreciază că sunt incidente disp.art.87 alin.3 pen. respectiv se deduce din pedeapsă și perioada cât a fost internat la spital.
CURTEA
Prin sentința penală nr.187 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.461 lit."d" pr.pen. a fost respinsă contestația la executare formulată de către condamnatul, fiul lui și, născut la 10 iunie 1945 în municipiul Bârlad, jud.V, CNP: - în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.434/03.11.2004 pronunțată în dosarul penal nr.3570/2004 al Tribunalului Vaslui în baza căreia s-a dedus din pedeapsa privativă de libertate de 22 (douăzecișidoi) ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.202/2000 pronunțată în dosarul nr.2161/2000 al Tribunalului Vaslui pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, incriminată de art.174 pen. art.175 lit."c" și art.176 lit.a pen. durata executată în perioada 08 septembrie 1998 - 09 decembrie 1998 și de la 06 ianuarie 2001 la zi și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul special al Ministerului Justiției și care s-a avansat către Baroul d e Avocați C, d-nei avocat.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat contestatorul condamnat să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința penală nr.202/05 iulie 2000 pronunțată în dosarul penal nr.2161/2000 al Tribunalului Vaslui, a fost condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, incriminată de art.174-175 lit.c și art.176 lit.a pen. și în baza art.350 pr.pen. s-a dedus durata arestării preventive a acestuia începând cu data de 8 septembrie 1998 și până la 2 decembrie 1998. Totodată prin aceeași sentință penală a Tribunalului Vaslui avându-se în vedere că prin sentința penală nr.27/3.02.1999 a Tribunalului Vasluis -a confirmat măsura internării provizorii a lui conform prevederilor art.114 pen. și art.432 pr.pen. iar potrivit noilor expertize psihiatrice s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prev. de art.113 pen. în temeiul art.434 alin.2 pr.pen. și art.113 pen. s-a dispus înlocuirea vechii măsuri de siguranță cu cea propusă.
entința penală nr.202/05 iulie 2000 pronunțată în dosarul penal nr.2161/2000 al Tribunalului Vaslui a rămas definitivă la data de 28.11.2000 prin decizia penală nr.392/02.11.2000 a Curții de Apel Iași, iar în baza acestei entințe penale s-a emis mandatul de executare al pedepsei cu nr.305/04.12.2000 care a fost pus în executare la data de 6.01.2001 când condamnatul a fost arestat de organele de poliție iar la data de 24.01.2001 condamnatul a fost înmatriculat la Penitenciarul Iași potrivit adresei nr.10470/24.01.2001.
Astfel, s-a reținut că la data de 7 septembrie 1998 organele de urmărire penală au fost sesizate cu fapta comisă de către condamna iar la data de 3 septembrie 1998 acestea au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și totodată arestarea preventivă a condamnatului. Fiind expertizat psihiatric, specialiștii au concluzionat că autorul a avut discernământ abolit în raport cu fapta pentru care era cercetat, și s-a propus internarea medicală a acestuia, motiv pentru care prin ordonanța procurorului din data de 2 decembrie 1998 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a condamnatului și internarea medicală a acestuia.
Ordonanța procurorului din data de 2 decembrie 1998 fost infirmată prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui iar după completarea urmăririi penale și efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, prin rechizitoriul din 2000-2004 a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.174-175 lit.c și 176 lit.a pen.
În motivarea hotărârii de condamnare se face mențiunea cu privire la soluția inițială de scoatere de sub urmărire penală a condamnatului, internarea medicală a acestuia, redeschiderea și reluarea urmăririi penale și rezultatul noii expertize medico-legale.
Prin sentința penală nr.434/03.11.2004 pronunțată în dosarul penal nr.3570/2004 al Tribunalului Vaslui, în baza art.461 alin.1 lit.d pr.pen. s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul și s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată contestatorului durata executată în perioada 8 septembrie 1998 - 9 decembrie 1998 precum și durata executată de la 6 ianuarie 2001 la zi și modificarea mandatului de executare a pedepsei nr.305/2000 în sensul acestei hotărâri, menținându-se totodată celelalte dispoziții ale sentinței contestate.
Sentința penală nr.434/03.11.2004 pronunțată în dosarul penal nr.3570/2004 al Tribunalului Vasluia rămas definitivă la data de 22.11.2004 prin neapelare.
Prin adresa cu nr.7152/02.02.2006 emisă de Ministerul Administrației și Internelor-I, i s-a comunicat condamnatului datele referitoare la executarea pedepsei la care a fost condamnat, respectiv că introducerea sa în arestul I s-a efectuat la data de
06.01.2001, în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 305 din 14.12.2000 emis de Tribunalul Vaslui; din conținutul mandatului rezultă că ați fost condamnat la 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a, b timp de 10 ani; mandatul a fost executat de către lucrătorii din cadrul
Serviciului judiciar, iar preluarea a fost făcută din Spitalul de psihiatrie
Pădureni,., jud. I, după ce medicii au procedat la
externare iar transferul la Penitenciarul d e Maximă Siguranță I s-a efectuat în ziua de 24.01.2001.
Examinând contestația formulată de condamnatul prin prisma datelor enumerate anterior, tribunalul a reținut că aceasta nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art.461 pr.pen. constituie cazuri de contestație contra unei executări penale, următoarele situații: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoanei decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alte incident ivit în cursul executării.
Ori, temeiul invocat în mod expres de către contestatorul condamnat, ca fiind cel prevăzut de art.461 alin.1 lit."d" pr.pen. potrivit acestui text de lege contestația contra executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alte incident ivit în cursul executării, nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibil și deci acesta nu își poate găsi aplicabilitate în prezenta cauză. Astfel, Tribunalul subliniază faptul că durata cât condamnatul a fost internat medical conform prevederilor art.114 pen. nu poate fi dedusă din pedeapsa aplicată atât timp cât legiuitorul stabilește fără echivoc că potrivit dispozițiilor art.88 alin.1 pen. doar timpul reținerii și al arestării preventive se vor scădea din durata pedepsei închisorii pronunțate.
Ca urmare, măsura de siguranță a internării medicale constituie o măsură personală ce are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care durata acesteia nu se poate deduce din pedeapsa aplicată.
Tribunalul, a concluzionat că susținerile contestatorului condamnat în acest sens nu sunt reale motiv pentru care nu suntem în prezența ivirii amnistiei, prescripției, grațierii sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alte incident ivit în cursul executării după cum s-a expus detaliat mai sus.
De altfel, aceste aspecte au fost expuse și în fața Tribunalului Vaslui care prin sentința penală nr.434/03.11.2004 pronunțată în dosarul penal nr.3570/2004 cu ocazia soluționării contestației la executare formulată de condamnatul în baza art.461 alin.1 lit.d pr.pen a făcut mențiunea cu privire la soluția inițială de scoatere de sub urmărire penală a condamnatului, internarea medicală a acestuia, redeschiderea și reluarea urmăririi penale și rezultatul noii expertize medico-legale.
Ca urmare, susținerile contestatorului în acest sens nu sunt reale motiv pentru care nu suntem în prezența ivirii unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare după cum s-a expus detaliat mai sus.
Față de cele mai sus expuse, constatând că motivele invocate de contestatorul condamnat în cererea introductivă nu se regăsesc în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.461 alin.1 lit."d" pr.pen. a respins contestația la executare formulată de condamnatul în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.434/03.11.2004 pronunțată în dosarul penal nr.3570/2004 al Tribunalului Vaslui în baza căreia s-a dedus din pedeapsa privativă de libertate de 22 (douăzecișidoi) ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.202/2000 pronunțată în dosarul nr.2161/2000 al Tribunalului Vaslui pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, incriminată de art.174 pen. art.175 lit."c" și art.176 lit.a pen. durata executată în perioada 08 septembrie 1998 - 09 decembrie 1998 și de la 06 ianuarie 2001 la zi și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.
Având în vedere că pe tot parcursul derulării prezentului proces penal, condamnatului contestator i s-a asigurat asistența juridică din oficiu, tribunalul, în temeiul art.189 pr.pen. a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei, onorariu care s-a suportat din fondul special ale Ministerului Justiției și care s-a avansat către Baroul d e Avocați C, d-nei avocat.
Întrucât condamnatul contestator a fost găsit în culpă procesuală, tribunalul, în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să se deducă perioada începând cu data de 09 decembrie 1998 și până la data de 06 ianuarie 2001 din durata pedepsei pe care o are de executat contestatorul.
În motivele de recurs s-a arătat că în mandatul de executare nr.305 din 04 decembrie 2000 se menționează că se dispune arestarea și se va socoti că executarea pedepsei începe la 06 ianuarie 2001 însă petentul a formulat contestație pentru că nu s-a dedus perioada 09.12.1998 - 06.01.2001 iar în urma contestației s-a anulat mandatul cu nr.305/2000 și s-a emis un nou mandat prin care s-a dedus o perioadă de câteva zile însă nu s-a dedus perioada 09.12.1998 - 06.01.2001 din pedeapsa aplicată contestatorului așa cum s-a dispus în mandatul inițial.
Contestatorul a mai arătat că în această perioadă s-a aflat într-o situație similară cu cea a deținuților, fiind sub pază militarizată, cu plimbări sub pază și la ore stricte, fără să aibă posibilitatea de a ieși din unitatea respectivă și prin urmare trebuie apreciată ca perioadă de arest preventiv și perioada petrecută în spital cu restrângerea totală a libertății.
Recursul formulat de contestator urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că măsura de siguranță a internării medicale este o măsură care are ca și scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea comiterii unor fapte penale, sens în care durata acestei nu poate fi dedusă din pedeapsa aplicată contestatorului.
Față de contestatorul la data de 03 septembrie 1998 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea sa preventivă.
Ulterior, în urma unei expertize medico legale psihiatrice s-a constatat că autorul faptei a avut discernământul abolid în raport cu fapta pentru care era cercetat și s-a propus internarea medicală a acestuia, motiv pentru care prin ordonanța procurorului din 02 decembrie 1998 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a contestatorului și internarea medicală a acestuia.
Ordonanța procurorului din 02 decembrie 1998 fost infirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar după completarea urmăririi penale și efectuarea unei noi expertize psihiatrice, contestatorul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art.174, art.175 lit.c și art.176 lit.a
Cod PenalPrin sentința penală nr.202 din 05 iulie 2000 Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr.392 din 02 noiembrie 2000 Curții de Apel Iași contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 22 ani închisoare, care a fost pusă în executare la data de 06 ianuarie 2001.
Contestatorul a mai formulat o contestație la executare, care a fost admisă prin sentința penală nr.434 din 03 noiembrie 2004 Tribunalului Vaslui, iar în baza art.461 alin.1 lit.d s C.P.P.-a dedus din pedeapsa aplicată contestatorului perioada 08 septembrie 1998 - 09 decembrie 1998, precum și durata executată începând cu data de 06 ianuarie 2001, la zi.
În prezenta cauză contestatorul solicită și deducerea perioadei începând cu data de 09 decembrie 1998 - 06 ianuarie 2001 din pedeapsa aplicată acestuia perioadă în care a fost internat în spitalul de psihiatrie din comuna jud.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.461 alin.1 lit.d
C.P.P.Potrivit art.461 alin.1 lit.d contestația C.P.P. contra executării hotărârilor penale se poate face când se invocă admistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Din dispozițiile art.88 rezultă Cod Penal că timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.
Contestatorul a invocat în susținerea cererii și dispozițiile art.87 alin.3 potrivit Cod Penal cărora timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei se află bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar această împrejurare se constată în cursul executării pedepsei.
Potrivit art.114 când Cod Penal făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoșire.
Măsura de siguranță are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.
Contestatorul nu se încadrează în situația prevăzută de art.87 alin.3 care Cod Penal menționează expres că se deduce din pedeapsă timpul în care condamnatul în cursul executării pedepsei se află internat în spital, întrucât acesta a fost internat în spital anterior condamnării în baza ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și nu în timpul executării pedepsei, așa cum prevăd dispozițiile art.87 alin.3
Cod PenalAvând în vedere că perioada 06 decembrie 1998 - 06 ianuarie 2001 perioadă în care contestatorul a fost internat în spital nu se încadrează în dispozițiile art.87 alin.3 și Cod Penal art.88 întrucât Cod Penal acesta a fost internat în spital anterior trimiterii în judecată și nu în perioada executării pedepsei, motive pentru care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.461 alin.1 lit.d C.P.P. sens în care în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de contestator împotriva sentinței penale nr.187 din 05 mai 2009 Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.198 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu care se va suporta din.
În baza art.192 alin.2 contestatorul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul (fiul lui și născut la 10 iunie 1945), deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 187 din 05 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe contestatorul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./22.06.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Săndel Macavei
