Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 465
Ședința publică de la 18 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului formulat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 402 din 03.07.2008 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul recurent în stare de deținere asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la acest termen de judecată, că recursul declarat de condamnat nu a fost motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, condamnatul arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru condamnatul recurent solicită admiterea recursului declarat de acesta, urmând a se dispune conform dispozițiilor legale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca inadmisibil a recursului de față.
Condamnatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pornunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra contestației la executare:
Prin sentința penală nr.402 din 03.07.2008, Tribunalul Iașia respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul -, fiul lui și, născut la 07.04.1987 în I, contra executării sentinței penale nr. 398/13.06.2007 a Tribunalului Iași, definitivă. A obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare.
A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. "a" - "d" Cod procedură penală contestația la executare se poate face numai în patru cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedecare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Nici unul dintre aceste cazuri nu este incident în speță.
Astfel, reanalizarea aplicării instituției revocării suspendării condiționate prevăzute de art. 83 Cod penal - cum s-a solicitat - nu este posibilă pe calea unei contestații la executare. Hotărârea de condamnare rămânând definitivă, încadrarea juridică a faptelor, inclusiv, prin reținerea stării de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal, urmată de aplicarea art. 83 Cod penal, cuantumul pedepsei aplicate, modalitatea de contopire, cât și modalitatea de executare stabilite au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot fi repuse în discuție, cu atât mai puțin, pe calea unei contestații la executare.
Susținerile contestatorului cum că infracțiunea de "tâlhărie" pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 398/13.06.2007 a Tribunalului Iași ar fi fost săvârșită după expirarea termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1(un) an și 2(două) luni închisoare ce i-a fost aplicată anterior prin sentința penală nr. 1477/2003 a Judecătoriei Iași, pe lângă faptul că nu pot fi analizate în cadrul unei contestații la executare și deci nu pot face obiectul unei asemenea cereri, se observă și că sunt, în mod evident, nereale.
Astfel, noua infracțiune, de "tâlhărie", a fost săvârșită de condamnat la data de 09/10.09.2005, aceasta fiind comisă în condiții de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal întrucât a fost săvârșită în timpul termenului de încercare de 2 ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1(un) an și 2(două) luni închisoare ce i-a fost aplicată anterior prin sentința penală nr. 1477/2003 a Judecătoriei Iași (menținută prin decizia penală nr. 14/21.01.2004 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2004) pentru săvârșirea, în minorat, a infracțiunii de "furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. c și art. 76 Cod penal. Acest termen de încercare de 2 ani a început să curgă - potrivit art. 82 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 1101alin. 2 Cod penal - la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1477/2003 a Judecătoriei Iași (adică în 27.01.2004) și nu la data pronunțării ei.
Mai mult, cu privire la această pedeapsă, de 1(un) an și 2(două) luni închisoare, ce-i fusese aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 1477/2003 a Judecătoriei Iași (menținută prin decizia penală nr. 14/21.01.2004 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2004) nu s-a constatat (și nici nu a operat) niciodată grațierea condiționată prevăzută de dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002, așa cum s-a pretins în motivarea contestației.
Astfel, infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care contestatorul a fost condamnat prin această sentință a fost săvârșită în perioada februarie-august 2001. Potrivit art. 4 alin. 2 lit. A) pct. 12 din "Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse si înlăturarea unor măsuri si sancțiuni" nu beneficiază de prevederile legii de grațiere cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative și pentru infracțiunile de "furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) si g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioara Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 207/2000, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioara Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului d e procedura penala, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, si în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare". Din acest text de lege rezultă, fără echivoc, că infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1 (indiferent de literă) Cod penal, comise în intervalul 22.11.2000- 25.07.2001, sunt exceptate de la grațiere. Or, contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1477/2003 a Judecătoriei Iași pentru o infracțiune de furt calificat în formă continuată comisă chiar în acest interval, fiind deci exceptat de la grațiere.
De altfel, este de observat că revocarea beneficului suspendării condiționate a executării pedepsei fusese deja dispusă de mai înainte, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr. 3111/17.06.2005 a Judecătoriei Iași (menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 776/24.10.2005 a Tribunalului Iași ) prin care fusese condamnat la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la furt calificat" (comisă la 05.03.2004).
Or, raportat la data comiterii acestei infracțiuni se observă că revocarea suspendării oricum se impunea și că, chiar și dacă ar fi beneficiat de grațierea invocată, în condițiile în care la mai puțin de 2 luni de la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1477/2003 a Judecătoriei Iași (menținută prin decizia penală nr. 14/21.01.2004 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 27.01.2004), contestatorul a comis - la 05.03.2004 - o nouă infracțiune intenționată înlăuntrul termenelor de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei și al grațierii condiționate (chiar redus, conform art. 120 alin. 2 Cod penal), ceea ce atrăgea de drept revocarea suspendării și a grațierii.
Pe de altă parte, se constată că s-au dedus corect duratele reținerii și a arestării preventive, nemaiexistând și alte perioade care să trebuiască a fi deduse.
Dintr-o altă perspectivă, se constată că, în speță, nu există nici o împiedicare la executare și nici nu s-a ivit vreun incident în cursul executării pedepsei principale de 7(șapte) ani și 2(două) luni închisoare ori vreo cauză de micșorare a acestei pedepse care să fie avută în vedere din oficiu.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată în termen legal de către condamnatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în mod greșit i-a fost reținută starea de recidivă pentru infracțiuni săvârșite după expirarea termenului de încercare stabilit la acordarea grațierii, față de care sunt incidente dispozițiile art.33 și art. 34 Cod procedură penală, privind concursul de infracțiuni. În consecință, solicită admiterea recursului și în temeiul art.461 lit. "c" Cod procedură penală, modificarea pedepsei în mod corespunzător.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.461 al.1 lit. a-d Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârilor penale se poate face numai în cauzele expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, solicitarea condamnatului de înlăturare a cauzei de agravare - art.37 lit. "a" Cod penal - nu poate fi examinată în cadrul procedurii reglementate de art.460-461 Cod procedură penală, întrucât reținerea greșită a stării de recidivă nu constituie o împiedicare la executare, nici o cauză de stingere, micșorare a pedepsei sau vreun incident în cursul executării.
Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un "incident" să poată forma caz de contestație la executare sunt, pe de o parte, ca incidentul să se ivească în cursul executării iar, pe de altă parte, ca incidentul să se refere la executarea hotărârii, fără să atragă schimbări în dispozitivul acesteia.
Starea de recidivă prevăzută de art.37 lit. "a" Cod penal - circumstanță agravantă legală, este constatată în cursul soluționării unei cauze pe fond, fiind de natură să influențeze cu privire la pedeapsa ce urmează a fi aplicată în cauza respectivă.
A admite cererea condamnatului în sensul înlăturării cauzei de agravare - și, pe cale de consecință, a reducerii pedepsei (în fapt efectul urmărit prin cererea formulată) - înseamnă a înfrânge principiul autorității de lucru judecat ce operează în privința hotărârilor penale definitive.
În altă ordine de idei, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, chiar admisibilă de ar fi fost - în sensul putinței de înlăturare a dispozițiilor art. 37 lit."a" și aplicare a regulilor privind concursul de infracțiuni, cererea contestatorului nu este întemeiată având în vedere, raportat la momentul comiterii infracțiunilor ce formează pluralitatea infracțională, că, în cauză, erau aplicabile dispozițiile privind recidiva și nu concursul de infracțiuni, raportat și la dispozițiile ce reglementează instituția suspendării executării pedepsei.
Mai mult, motivele invocate de contestator în prezenta cerere, trebuiau invocate și supuse cenzurii în căile ordinare de atac - apel și recurs, căi de care acesta a uzat de altfel.
Față de considerentele expuse și apreciind că, în cauză, nu sunt incidente cauzele privind contestația la executare, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, recursul contestatorului.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.402 din 03.07.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
- -
23.IX.2008.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub numărul 3067
Dosar nr-
Emisă la data de 26.09.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 465 din 18.09.2008 privind pe condamnatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 07 Aprilie 1987), pentru a fi înmânat acestuia
PREȘEDINTE, GREFIER,
- I - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub numărul 3067
Dosar nr-
Emisă la data de 18.09.2008
CĂTRE
PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ
Vă înaintăm alăturat 2 exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 465 din 18.09.2008 privind pe condamnatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 07 Aprilie 1987), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- I - -
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Ciubotariu
