Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 481
Ședința publică de la 07 Mai 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făurar JUDECĂTOR 2: Membri Constantin Mereanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G - judecător
Grefier escu
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul - condamnat - în prezent, deținut în Penitenciarul Pelendava - împotriva sentinței penale nr. 95 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - contestator (aflat în stare de arest), asistat de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
Avocat, pentru recurentul - contestator, critică sentința recurată pentru nelegalitate, susținând motivele scrise de recurs, învederând instanței că, în ceea ce privește conversia condamnării, potrivit art. 146 alin. 2 din Lg. 302/2004, se aplică procedura prevăzută de legea română, iar în conformitate cu dispozițiile art. 146 alin. 3 din același act normativ, procedura de schimbare a condamnării poate avea loc și după transferarea persoanei condamnate.
În continuare, apărătorul recurentului - contestator susține că, în conformitate cu art. 144 alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, autoritățile competente ale statului român, ca stat de executare, au posibilitatea să schimbe condamnarea printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind pedeapsa aplicată de statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței și, pe fond, admiterii contestației la executare formulată de recurentul - condamnat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, susținând că sentința recurată este temeinică și legală.
Recurentul - contestator, având cuvântul, își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și, pe fond, admiterea contestației la executare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin cererea adresată inițial Judecătoriei Craiova, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin sentința penală nr. 9/23.06.2006 pronunțată de Judecătoria din Regatul Spaniei, motivând în esență că, prin hotărârea amintită anterior, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea delictului de favorizare a migrației clandestine și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic ilegal de forță de muncă, precum și 9 luni amendă - care a fost transformată în 135 zile închisoare. A precizat că aceste pedepse au fost cumulate aritmetic, conform prevederilor codului penal spaniol, dispunându-se în final să execute pedeapsa de 9 ani, 9 luni și 135 zile închisoare.
De asemenea, petentul a mai precizat că, prin sentința penală nr. 243/04.12.2007 a Curții de Apel București, a fost recunoscută sentința nr. 09/06 din 23.03.2006 a Judecătoriei și s-a dispus transferul condamnatului în România, pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani, 9 luni și 135 zile închisoare, fiind cetățean român, iar infracțiunile comise în străinătate au corespondent în legea română și, ținând cont și de dispozițiile art. 4 din Codul penal, a solicitat contopirea celor 3 pedepse în conformitate cu legislația română.
Prin sentința penală nr. 2179 din 3009 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a respins cererea de contopire a executării pedepselor formulată de condamnatul, fiind obligat acesta la 30 lei cheltuieli judiciare statului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul condamnat, iar prin decizia penală nr. 4/10 ianuarie 20089 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis recursul, s-a casat sentința Judecătoriei Craiova și s-a reținut cauza spre judecată în primă instanță, în competența Tribunalului Dolj, motivându-se de instanța de control judiciar că cererea petentului este practic o contestație la executare, acesta solicitând în realitate o conversiune a pedepselor în funcție de legislația statului român, deci o cauză de micșorare a pedepsei, iar această contestație se judecă de instanța de executare sau de instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului.
Ori, în speță, raportat la infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate - delict de favorizare a migrației clandestine și trafic ilegal de forță de muncă, fapte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 678/2001din legislația română - s-a constatat de instanța de recurs că Judecătoria Craiova nu era competentă să soluționeze această contestație la executare, competența revenindu-i deci în primă instanță Tribunalului Dolj.
Primind cererea în contestație la executare formulată de condamnat, Tribunalului Dolja înregistrat-o sub nr-.
Prin sentința penală nr. 95 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul nr-, s-a dispus respingea contestației la executare formulată de condamnatul - născut la data de 12.07.1967, fiul lui și, domiciliat în C,-, județul O, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - ca fiind nefondată și a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dolj - ca instanță de fond - a reținut că, prin sentința penală nr. 9 din 23 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria din -Regatul Spaniei, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de: 6 luni închisoare pentru delictul de favorizare a migrației clandestine prevăzut de codul penal spaniol, 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea în formă continuată a infracțiunii de trafic ilegal de forță de muncă și 9 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro, această amendă fiind transformată ulterior în 135 zile închisoare, iar din înscrisul intitulat -lichidarea pedepsei privative de libertate rezultă că inculpatul avea de executat o pedeapsă de 9 ani, 9 luni și 135 zile închisoare, după sistemul cumulului aritmetic, fiind încarcerat din data de 22.12.2004.
În sarcina condamnatului, s-a reținut în fapt că, în perioada septembrie -octombrie 2004, împreună cu alte persoane, s-au constituit într-un grup infracțional organizat și a recrutat un număr de patru persoane din România, pe care le-a transportat și le-a găzduit în Spania, părțile vătămate fiind obligate prin amenințări și constrângeri să muncească în agricultură.
Prin sentința penală nr. 243/4.12 2007 - rămasă definitivă, Curtea de Apel Bucureștia recunoscut în România sentința penală nr. 9/23 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria din și ordinul de executare nr. 29/ 2006 emis de Judecătoria I-A Instanță și Instrucție 1 din Palma de - definitive, dispunând dispus transferul condamnatului în România, pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani, 9 luni și 135 zile închisoare.
Instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată, în cazul transferării persoanelor condamnate (atunci când statul român este stat de executare), autoritățile române competente sunt obligate fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea printr-o hotărâre judecătorească de înlocuire a pedepsei aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune.
Pe de altă parte, conform art. 145 din aceeași lege, în ipoteza în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, iar în speța de față, procedând la recunoașterea sentinței penale pronunțată de Judecătoria din - Regatul Spaniei și la transferarea condamnatului în România, Curtea de Apel Bucureștia optat pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, în cumul aritmetic pentru un concurs de infracțiuni, potrivit legislației în vigoare în statul spaniol și nu pentru conversiunea condamnării.
De altfel, s-a constatat că pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte la care a fost condamnat contestatorul de instanța spaniolă nu sunt incompatibile cu cele stabilite de legea română pentru acele fapte, iar art. 144 alin. 1 lit. b și art. 146 din legea privind cooperarea judiciară nu se referă și la incompatibilități între instituțiile juridice, cum ar fi cele privitoare la stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni prin aplicarea cumulului juridic sau aritmetic.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că nu se poate face aplicarea în cauză a prevederilor art. 34 Cod penal referitor la cumulul juridic întrucât, în acest fel s-ar încălca prevederile art. 145 din Legea nr. 302/2004, care nu permit modificarea pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs - în termen legal - contestatorul - condamnat, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că, în conformitate cu dispozițiile art. 146 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, în privința conversiei condamnării, se aplică procedura prevăzută de legea română, iar conform art. 146 alin. 3 din același act normativ, procedura de schimbare a condamnării poate avea loc și după transferarea persoanei condamnate.
În același sens s-a susținut că, în conformitate cu art. 144 alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, autoritățile penale ale statului român, ca stat de executare, au posibilitate să schimbe condamnarea printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind pedeapsa aplicată de statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, conform art. 146 din Legea nr. 302/2004.
În consecință, conform sentinței nr. 243/2007 a Curții de Apel București, fapta reținută în sarcina recurentului de autoritățile judiciare spaniole, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii, cu aplicația art. 41 alin. 2 Cod penal.
În aceste condiții, conform art. 146 alin. 3 din Lg. 302/2004, Tribunalul avea posibilitatea să dispună conversiunea condamnării și după transferarea condamnatului, iar în baza art. 146 alin. 2 din același act normativ, procedura trebuia urmată conform dispozițiilor legii române.
Recursul este nefondat.
Din înscrisul intitulat "lichidarea pedepsei privative de libertate", se reține că recurentul avea de executat o pedeapsă de 9 ani, 9 luni și 135 zile închisoare, după sistemul cumulului aritmetic, aplicată prin sentința penală nr. 9/2006 de Judecătoria din - Regatul Spaniei, fiind încarcerat la 22 decembrie 2004.
În esență, s-a reținut că recurentul, în perioada septembrie - octombrie 2004, s-a constituit într-un grup infracțional organizat și a recrutat mai multe persoane din România pe care le-a transportat și găzduit în Spania, cu scopul de a fi obligate să muncească forțat în agricultură.
Prin sentința penală nr. 243 din 04 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureștia recunoscut în România sentința penală menționată, precum și ordinul de executare nr. 29/2006 emis de Judecătoria I-a Instanță de Instrucție 1 din Palma de, ambele definitive, dispunându-se transferul recurentului în România, în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani, 9 luni și 135 zile închisoare.
Conform art. 144 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul transferării persoanelor condamnate atunci când statul român este stat de executare, autoritățile române competente au obligația fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea printr-o hotărâre judecătorească, în sensul înlocuirii pedepsei aplicate în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune.
Dar, în baza art. 145 din Legea nr. 302/2004 modificată, în situația în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicată în statul de condamnare, este obligatoriu să fie respectate felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Ori, în speță, s-a procedat la recunoașterea sentinței penale pronunțată de Judecătoria, cu toate consecințele ce derivă din aceasta, recurentul a fost transferat pentru continuarea executării pedepsei în România, Curtea de Apel București optând pentru continuarea executării pedepsei în statul de condamnare în cumul aritmetic, ca urmare a constatării unui concurs de infracțiuni, potrivit dispozițiilor legale în statul spaniol și nu pentru conversiunea condamnării.
În consecință, în mod legal instanța de fond a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 34 Cod penal privind concursul de infracțiuni, situație în care s-ar încălca dispozițiile art. 145 din Legea nr. 302/2004, care nu permit modificarea pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare.
Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței, urmând ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să dispună respingerea recursului, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul - condamnat - în prezent, deținut în Penitenciarul Pelendava - împotriva sentinței penale nr. 95 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul - contestator la 30 lei, cheltuieli judiciare statului
Suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G
Grefier,
escu
Red. jud.: C-tin. -
Jud. fond:
Dact. 2 ex. - 26 mai 2009.
Președinte:Ștefan FăurarJudecători:Ștefan Făurar, Membri Constantin Mereanu, Gheorghe
