Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.516/R/2009
Ședința publică din data de 25 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.245/04 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, av., care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebat fiind, condamnatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza să se dispună admiterea contestației la executare în sensul computării pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa de 25 ani închisoare. Astfel, modificările legislative ale Legii nr.302/2004 au prejudiciat situația condamnatului având în vedere că la data judecării cauzei, Curtea de Apel București nu a luat în considerare refuzul condamnatului de a se supune transferului din Austria în România. Acesta a fost condamnat în Austria la detențiunea pe viață pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, Curtea de Apel București recunoscând această hotărâre. Pentru statul român era obligatoriu să existe o decizie cu privire la expulzarea condamnatului de pe respectivul stat. În sentința pronunțată de Curtea de Apel București din anul 2005 se face vorbire de decizia din data de 30 august 1995 emisă de Direcția Poliției prin care s-a aplicat măsura expulzării persoanei condamnate de pe teritoriul Austriei, ori, nu există o asemenea hotărâre pronunțată de un Tribunal din Austria prin care să se dispună expulzarea dar există o decizie austriacă. Legislația internă urmează a fi aplicată dacă se coroborează cu legislația uniunii Europene. Statul român ar trebui să aplice disp.art.146 alin.2 din Legea 302/2004 și art.11 alin.1 lit.d din Legea 76/1996. Prin prisma Legii 76/1996 și Legii 302/2004 art.46 alin.6 din Codul Penal Austriac, solicită admiterea contestației la executare în sensul înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, în temeiul art.448 pr.pen. acesta fiind și obiectul contestației.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Solicită a se reține că acesta a fost condamnat în Austria la pedeapsa detențiunii pe viață pentru infracțiuni deosebit de grave, respectiv tâlhărie și omor calificat, infracțiuni care au corespondent în legislația română. Hotărârea de condamnare a fost recunoscută de Curtea de Apel București așa că aceasta nu mai poate fi pusă în discuție. Contestatorul a formulat cerere la Tribunalul Cluj, obiectul acesteia referindu-se la înlocuirea detențiunii pe viață într-o pedeapsă mai mică. Ori, instituția prev.de art.448 alin.1 pr.pen. poate fi înlocuită numai în condițiile art.55 allin.2 penal, pe calea cererii de înlocuire nu se poate ajunge la o reindivudualizare a pedepsei.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că în Austria a fost întrebat dacă dorește să fie expulzat în România și a spus că nu dorește acest lucru și cu toate astea a fost trimis în Românie. Menționează că a fost acuzat de infracțiunea de omor deosebit de grav ceea ce în Codul penal austriac nu există. Solicită admiterea contestației la executare.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 245/4 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în baza art.461 lit.d, art.462 Cod procedură penală, coroborat cu art.18 și 146 din Legea nr.302/2004 și art.9, 11 din Legea 76/1996 s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 14.06.1970, deținut în Penitenciarul Gherla.
Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 650 lei, din care suma de 50 lei cuvenită apărătorului desemnat din oficiu, av. se avansează din.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr.256/D/2007 a Tribunalului Cluja fost respinsă cererea de înlocuire a pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii formulată de condamnatul, aflat în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav aplicată prin sentința penală nr.62/2006 a Curții de Apel București.
Această pedeapsă a fost aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prin sentinta penală nr.2/94/25.01.1995 a Tribunalului d din Austria: În esență, s-a reținut în sarcina condamnatului că la data de 23.09.1993 În localitatea l-a jefuit pe numitul cu folosirea unei arme și l-a omorât în mod intenționat, doborându-l cu un scaun și cu o bucată de lemn, legându-i mâinile și picioarele și astupându-i gura, în scopul sustragerii și însușirii sumei de 45.000 de șilingi (20-27).
Această hotărâre a fost recunoscută în România prin sentința penală nr.62/2006 a Curții de Apel București cu aceeași ocazie dispunându-se transferul condamnatului din Austria în România în vederea executării pedepsei (16-17).
S-a apreciat de către Tribunalul Cluj că cererea formulată de condamnat nu este admisibilă raportat la dispozițiile art. 55 alin. 2.pen, care prevăd că în cazul în care condamnatul execută pedeapsa detențiunii pe viață și împlinește 60 ani în timpul executării pedepsei, aceasta se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 ani. Având în vedere vârsta condamnatului, cererea a fost respinsă.
2. Prin decizia penală nr.434/R/2008 din data de 26 iunie 2008 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, în baza art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. a fost admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 256/D/13.05.2008, care a fost casată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, Curtea de APEL CLUJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de APEL CLUJa apreciat că Tribunalul Cluja fost necompetent material să judece contestați a formulată de recurent, deoarece hotărârea de condamnare din Austria a fost recunoscută în România de către Curtea de Apel București și, ca atare, această din urmă hotărâre este contestată prin prisma dispozițiilor art. 448.pr.pen. Aceasta deoarece, ca efect al recunoașterii hotărârii pronunțate în străinătate de către o C de apel, a devenit competentă instanța corespunzătoare în grad instanței care a pronunțat hotărârea de recunoaștere, respectiv Curtea de APEL CLUJ - câtă vreme condamnatul este încarcerat în Penitenciarul Gherla.
3. Prin sentința penală nr.83/D/12 august 2008 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr- a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în soluționarea contestației, invocată în cauză de către reprezentantul Ministerului Public, s-a constatat declanșat conflictul negativ de competență și s-a dispus în temeiul art.43 pr.pen. trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că deși mandatul de executare al pedepsei nr. 108/3.05.2006 a fost emis în baza sentinței penale nr. 62/06.04.2008 de către Curtea de Apel București, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 122 din Legea 302/2004, neavând relevanță împrejurarea că în baza dispozițiilor art. 117 din același act normativ competentă să dispună asupra unei cereri de recunoaștere a unei hotărâri penale străine este Curtea de Apel. Prin urmare, s-a reținut că nu este instanță de executare Curtea de Apel, ci determinarea acestei instanțe se face prin aplicarea dispozițiilor art.461 rap. la art. 448.pr.pen. în funcție de infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul. Constatând că petentul se află în executarea unei pedepse aplicată pentru o infracțiune a cărei judecare revine în primă instanță tribunalului, raportat la dispozițiile art. 460.pr.pen. Curtea de APEL CLUJa apreciat că această instantă este Tribunalul Cluj.
Prin Încheierea penală nr.1699 din data de 13 octombrie 2008 pronunțată de ÎnaIta C de Casație și Justiție în dosar nr-, s-a constatat că în cauză nu există conflict negativ de competență și că este întrerupt cursul justiției, dispunându-se trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Cluj. Aceasta deoarece potrivit dispozițiilor art. 122 din Legea 302/2004, hotărârile penale străine produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române, curtea de apel fiind doar instanță de recunoaștere a hotărârilor pronunțate în străinătate, în rest fiind aplicabile regulile generale în materia contestației la executare.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Cluj sub nr-, unde contestatorul personal și prin apărător și-a menținut cererea, depunând în probațiune încă un înscris emis de Tribunalul d e din Austria cu privire la cazurile în care o persoană condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață poate fi eliberată condiționat după executarea a minim 15 ani de închisoare (14-15). Având în vedere obiectul cererii, tribunalul a solicitat și o caracterizare a condamnatului din Penitenciarul Gherla (19- 21). Cu ocazia acordării cuvântului pe fond, apărătorul condamnatului a solicitat înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii de 25 ani.
Examinând cererea condamnatului, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul se află în executarea unei pedepse cu detențiunea pe viață, pedeapsă aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie prin sentința penală HV 2/94/25.01.1995 a Tribunalului d e din Austria.
În esență, s-a reținut în sarcina condamnatului că la data de 23.09.1993 în localitatea l-a jefuit pe numitul cu folosirea unei arme și l-a omorât în mod intenționat, doborându-l cu un scaun și cu o bucată de lemn, legându-i mâinile și picioarele și astupându-i gura, în scopul sustragerii și însușirii sumei de 45.000 de și lingi (20-27).
Această hotărâre a fost recunoscută în România prin sentința penală nr.62/2006 a Curții de Apel București, cu aceeași ocazie dispunându-se transferul condamnatului din Austria în România în vederea executării pedepsei (16-17) și emiterea mandatului de executare a pedepsei nr.108 din 3 mai 2006, deducându-se perioada executată din 29.09.1993 până la zi.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea 76/1996 în cazul schimbării condamnării, se aplică procedura prevăzută de legislația statului de executare. Din momentul schimbării, autoritatea competentă va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează în mod explicit sau implicit în hotărârea pronunțată în statul de condamnare; nu va putea schimba o sancțiune privativă de libertate printr-o sancțiune pecuniară; va deduce integral din pedeapsă perioada de privațiune de libertate deja executată de către condamnat; nu va agrava situația penală a condamnatului și nu va fi ținută de limita inferioară a sancțiunii eventual prevăzute de legislația statului de condamnare pentru infracțiunea sau infracțiunile săvârșite.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. 2 din Legea 302/2004 care reglementează conversiunea condamnării, în cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevazută de legislatia română.
În sfârșit, în conformitate cu art. 9 alin. 3 din Legea 76/1996 executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare și acest stat este singurul competent pentru a lua toate hotărârile corespunzătoare.
În consecință, de la momentul transferării condamnatului acestuia i-a devenit aplicabilă procedural legislația română, fără însă a i se putea îngreuna situația pe care ar fi avut-o dacă ar fi continuat executarea pedepsei în statul de unde a fost transferat.
Din înscrisul aflat la fila 15 din dosar reiese că potrivit articolului 46 alin. 6 din Codul Penal austriac "o persoană condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață poate fi eliberată condiționat doar dacă a executat cel puțin 15 ani din condamnare și există indicii temeinice că nu va mai comite o altă faptă pasibilă de pedeapsă.
Aceasta nu înseamnă însă că după 15 ani există în oricare dintre cazuri dreptul la eliberare condiționată."
Interpretând coroborat prevederile legale sus-menționate și raportându-le la conținutul dispozițiilor art. 55 alin. 2.pen. se desprinde concluzia că pentru a putea fi comutată executarea pedepsei în cazul de față nu este necesar ca petentul să îndeplinească vârsta de 60 de ani, însă autoritățile judiciare române trebuie să aprecieze dacă acest lucru este oportun raportat la toate elementele cauzei, la fapta comisă și la persoana condamnatului.
În speță, condamnatul se află în executarea pedepsei de aproape 16 ani și a avut un comportament corespunzător pe perioada detenției, fiind recompensat de 4 ori, participând la programe educaționale la care a fost evaluat cu calificativul "foarte bine", menține legătura cu familia și respectă regulile de ordine interioară.
În același timp însă, raportat la gravitatea faptei comise tribunalul apreciază că la acest moment nu este oportună computarea condamnării - cu consecința unei posibile liberări condiționate (care îi poate fi aplicată prin prisma dispozițiilor art. 46 alin. 6 din Codul Penal austriac coroborate cu art. 146 alin.2 lit. d din Legea 302/2004 și art. 11 alin.1 lit. d din Legea 76/1996), deoarece perioada executată este doar puțin peste limita prevăzută de dispozițiile legii penale austriece.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal condamnatul .
În motivarea recursului se arată că modificările legislative ale Legii nr.302/2004 au prejudiciat situația condamnatului având în vedere că la data judecării cauzei, Curtea de Apel București nu a luat în considerare refuzul condamnatului de a se supune transferului din Austria în România. Acesta a fost condamnat în Austria la detențiunea pe viață pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, Curtea de Apel București recunoscând această hotărâre, în considerente facându-se referire la faptul că s-a aplicat măsura expulzării persoanei condamnate de pe teritoriul Austriei, ori, nu există o asemenea hotărâre pronunțată de un Tribunal din Austria prin care să se dispună expulzarea dar există o decizie austriacă.Ar fi trebuit să se aplice în cauză disp.art.146 alin.2 din Legea 302/2004 și art.11 alin.1 lit.d din Legea 76/1996.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj și rejudecând cauza să se dispună admiterea contestației la executare în sensul computării pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa de 25 ani închisoare.
Examinând probele dosarului, Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art.144 din Legea 302/2004 modificată prin Legea 224/2006 și Legea 222/2008 efectele transferării pentru statul de executare în speță pentru cel român sunt:
a) fie să continue executarea condamnaării imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești, în condițiile enunțate la art. 145
b) fie să schimbe condamnarea printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută în legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute la art.146.
Conform art.145 din Legea 302/2004 modificată în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Totodată art.150 din aceeași lege prevede că autoritățile judiciare competente în procedurile la care se referă art.149 respectiv de acceptare sau respingere a cererii de transferare sunt Curtea de Apel București și parchetul de pe lângă aceasta
Astfel în virtutea art.149 alin. 4 din legea 302/2004 modificată dacă sunt îndeplinite condițiile legale, Curtea de Apel București va recunoaște hotărârea străină și o va pune în executare conform prevederilor art 145- adică continuarea executării pedepsei sau conform prevederilor art 146- adică conversiunea condamnării, după caz.
În speță cu ocazia soluționării cererii de transfer a persoanei condamnate, Curtea de Apel Bucureștia optat pentru continuarea executării pedepsei și nu pentru conversiunea (schimbarea ) condamnării, hotărâre care are autoritate de lucru judecat.
În acest context o solicitare a condamnatului de schimbare condamnării în sensul de a se înlocui pedepsa detențiunii pe viață cu cea a închisorii de 25 de ani pe calea contestației la executare este inoportună.
Celelalte motive invocate de către condamnat,absența consimțământului la transferare,respectiv existența unei hotărâri de expulzare din Austria a condamnatului au fost analizate de către Curtea de Apel București și exced cadrului legal procesual actual.
De asemenea dispozițiile Legii 76/1996 au fost abrogate implicit prin Legea 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate care de asemenea a fost abrogată expres prin art. 188 din Legea 302 /2004 modificată prin Legea 224/2006 și Legea 222/2008.
Ca atare Curtea, în baza art. 385 indice 15pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul fiul lui și, născut la 14 iunie 1970, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.245 din 04.06.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art 189.C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art 192 alin 2.C.P.P. va obliga pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul fiul lui și, născut la 14 iunie 1970, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.245 din 04.06.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red./
4 ex.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Ioana Cristina
