Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.657/
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței penale nr. 258 din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de av. I - apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, recurentul contestator precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. I precizează că recurentul contestator a declarat recurs împotriva unei decizii penale pronunțată de Tribunalul Galați motivat de faptul că nu i s-a admis contestația la executare. Este foarte adevărat că în motivele de recurs cât și în motivele de apel, acesta a arătat că nu a fost legal citat la un termen și deci s-a judecat fără a fi procedura legal îndeplinită cu recurentul contestator. La Tribunalul Galația făcut contestație la executare, care a fost respinsă de către această instanță pe dispozițiile art. 386 Cod procedură penală pe motiv că hotărârea era definitivă.
Depune un recurs în interesul legii de la Înalta Curte de Casație și Justiție unde sunt invocate dispozițiile art. 120 alin. 2 din Codul penal.
Solicită să se admită contestația la executare având în vedere această decizie în interes propriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sentința pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică, corect s-a respins contestația la executare ca nefondată. Aspectele invocate privind lipsa unei proceduri incomplete la judecata în fond nu se încadrează în disp. art. 461 Cod procedură penală iar în ce privește legea de grațiere acesta nu ar beneficia întrucât este recidivist postcondamnatoriu. A mai invocat la fond aplicarea disp. art. 13 Cod penal care, de asemenea, nu-și găsesc incidența, astfel că, în mod corect s-a respins contestația formulată.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul contestator cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul contestator, în ultimul cuvânt, precizează că a fost condamnat pentru o așa zisă faptă, în lipsă, care a fost săvârșită în anul 1998. În anul 2000 a fost trimis în judecată iar în anul 2000, luna a intrat în vigoare Ordonanța nr. 207 prin Legea ulterioară 456/2001, în care faptele aflate în cursul judecății erau judecate cu o oarecare clemență. Ulterior, în anul 2002, în cursul judecății a intervenit Legea grațierii 546/2002 și avea o suspendare condiționată de 2 ani care data din anul 1995, rămasă definitivă în 1996 pe care astăzi o execută alăturat de pedeapsa de 11 ani plus 1 an spor.
Precizează că a fost condamnat în lipsă cu toate că nu a avut nici măcar mandat de arestare. Curtea de Apel a instrumentat cazul și s-a decis să fie trimis în judecată, urmând ca magistrații să dispună dacă este vinovat sau nu.
Arată că a fost pus în libertate în anul 2004, luna februarie și se afla în cursul judecății când a adus la cunoștința instanței că adresa sa s-a schimbat, respectiv comuna, județul Dîmbovița, adresa mamei sale. S-a prezentat, în continuare, în stare de libertate timp de aproape 6-7 luni iar la ultimul termen s-a spus că o să fie citat legal, lucru care nu s-a întâmplat. Precizează că în anul 2005 a fost condamnat, în lipsă.
Solicită să se constate că, contestația sa judecată de Tribunalul Galați și-a întemeiat-o pe dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală.
De asemenea, solicită rejudecarea cauzei și aplicarea dispozițiilor legale.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 258/02.06.2008 a Tribunalului Galațis -a dispus respingerea ca nefondată a contestației la executare formulată de condamnatul și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin cererea intitulată "contestație la executare" - condamnatul invocând disp.art.386 lit.a Cod procedură penală, a solicitat să se constate că nu a fost legal citat de către instanța de fond - Tribunalul Galați, care a dispus condamnarea sa prin sentința penală nr.179/2005, deși a adus la cunoștință instanței că adresa sa din actul de identitate nu mai este valabilă, indicând adresa părinților săi, fapt consemnat în dosar.
A mai arătat că a participat în continuare la proces, dar după câteva termene, procedura de citare fiind greșită, judecarea cauzei a avut loc fără ca, în cauză, condamnatul să poată participa.
Ulterior, la data de 21.05.2008, a depus la dosarul cauzei un memoriu, în care solicită să se contate că Tribunalul Galați nu a aplicat în cauză disp.art.13 pen. desilegea prejudiciuluifost modificată în 2000 și 2001, întemeindu-și cererea pe disp.art.461 pr.pen. solicitând a se avea în vedere și circumstanțele atenuante existente la dosar, în sensul că s-a plătit suma stipulată.
Având în vedere memoriul depus la dosar, a fost întrebat condamnatul referitor la obiectul cererii, acesta arătând că înțelege să invoce disp.art.461 lit.d pr.pen., întrucât instanța de fond nu a aplicat în cauză disp.art.13 pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile (încheiere - fila 36 dosar instanță). S-a dispus atașarea dosarului nr.2000/P/2001 al Tribunalului Galați în care s-a pronunțat sentința penală nr.179/04.04.2005.
Analizând contestația la executare formulată de condamnat, funcție de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile, s-a constatat că este nefondată.
Prin sentința penală nr.179/04.04.2005 pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.488/A/12.12.2005 a Curții de APEL GALAȚI la 04.01.2006, condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.1,3,4,5 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen.
După soluționarea antecedentelor penale, s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 pen.
S-au dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate, de la 11.03.1993 la 26.03.1993 și de la 26.10.2000 până la 17.02.2004.
Solicitarea condamnatului de a i se aplica disp.art.13 pen. având în vedere modificările disp.art.146 pen. referitoare la consecințe deosebit de grave din perspectiva cuantumului prejudiciului - nu s-au putut analiza pe calea contestației la executare.
Pe lângă faptul că prejudiciul reținut prin sentința penală de condamnare este de 3.850.000.000 lei (ROL), astfel încât modificările aduse art.146 pen. nu sunt relevante în această situație, una din condițiile de aplicare a art.13 pen. este aceea ca faptele prevăzute de legea penală să nu fi fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii penale noi, ceea ce nu este cazul în situația de față, cauza fiind definitiv judecată și nefiind vorba de un incident ivit în timpul executării pedepsei astfel cum prevăd disp.art.461 al.1 lit.d pr.pen. ci un aspect ce ține de soluționarea fondului cauzei.
Nici solicitarea de a se reține circumstanțe atenuante având în vedere că s-ar fi achitat prejudiciul și dispunerea reducerii pedepsei - nu s-a încadrat în disp.art.461 pr.pen.- ce sunt de strictă interpretare și aplicare.
Raportat la considerentele expuse, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnat.
Văzând și dispozițiile art.189 pr.pen. și art.192 al.2 pr.pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatorul susținând că în cauză erau incidente dispozițiile Legii 543/2002 privind grațierea unor pedepse. De asemenea inculpatul a susținut că a formulat inițial contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a Cod procedură penală.
Recursul declarat de contestator este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Sub un prim aspect, în ceea ce privește calificarea cererii formulate de contestator, Curtea constată că instanța de fond a apreciat-o în mod corect ca fiind "contestație la executare" și nu "contestație în anulare" atât față de conținutul concret al acesteia, de motivele invocate și precizările făcute de contestator cât și față de dispozițiile art. 386 lit. a Cod pr. penală ce stipulează că se poate introduce contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de cătreinstanța de recursnu a fost îndeplinită conform legii. Cum în cauza de față hotărârea ce se execută a rămas definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 488/12.12.2005 a Curții de APEL GALAȚI se constată că o "contestație în anulare" întemeiată pe nelegala citare a inculpatului ar fi fost inadmisibilă astfel încât singura calificare pe care o putea primi cererea condamnatului, care să poată produce efecte juridice era aceea de "contestație la executare".
În ceea ce privește temeinicia contestației la executare formulate Curtea reține că motivul invocat de condamnatul la instanța de fond, referitor la aplicarea art. 13 Cod penal, a fost în mod corect apreciat ca nefondat dată fiind valoarea prejudiciului reținut prin hotărârea de condamnare.
Nici motivul invocat de condamnat în fața instanței de recurs nu poate atrage admiterea contestației.
Astfel s-a susținut de acesta că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/09.11.1995 a Tribunalului Dâmbovița nu trebuia revocată și executată alături de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, deoarece prin grațierea pedepsei se reduce termenul de încercare și nu mai operează revocarea suspendării.
Curtea nu poate primi cererea contestatorului deoarece suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani a fost revocată inițial prin sentința penală nr. 655/26.04.2001 a Judecătoriei Cluj N, ce a rămas definitivă la 17.10.2001 prin decizia penală nr. 682/2001 a Curții de Apel Cluj, înainte deci de apariția Legii 543/2002 și oricum prevederile legii de grațiere nu îi puteau fi aplicabile condamnatului întrucât acesta era recidivist la momentul intrării în vigoare a legii susmenționate.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul (fiul lui și, născut la data de 29 septembrie 1967 în comuna, județul Dîmbovița, domiciliat în Târgoviște, str. -, bloc 19,. 162, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Bacău ) împotriva sentinței penale nr. 258 din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul recurent la plata sumei de 150 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu din oficiu se va vira din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28 2008,
Fond:
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marius Marcian
