Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 717/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de condamnatul - fiul lui și, născut la data de 22 februarie 1957, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.95/07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-contestator în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației de la dosar cu nr.4570/2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă fișa dosarului penal nr- în care instanța s-a pronunțat prin decizia penală nr. 701/R/17 noiembrie 2009 asupra aceluiași recurs. De asemenea apărătorul s-a consultat cu recurentul în baza disp. art.172 al.7 Cod procedură penală.
Avocat depune la dosar memoriu din partea recurentului și arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, de asemenea precizează că nu are cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestuia.
Avocat, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece asupra aceleiași sentințe, instanța s-a mai pronunțat la data de 17 noiembrie 2009, când contestatorul și-a retras recursul și s-a luat act de aceasta.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, având în vedere actele de la dosar.
Recurentul-contestator, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei și precizează că la 17 noiembrie 2009 și-a retras recursul.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.95 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat, fiul lui și, născut la data de 22.02.1957, în comuna Bălcești, județul V, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, județul A, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contestația la executare înregistrată sub nr-, contestatorul-condamnat, a solicitat anularea mandatului de executare nr.28/2008, emis de Tribunalul Vâlcea. În motivarea contestației a arătat că a fost condamnat de Tribunalul Vâlcea pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal, la o pedeapsă de 12 ani închisoare, cu executare în condițiile art.57 Cod penal, care a fost menținută de instanțele de control.
A mai arătat, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat întrucât "nu a avut intenția să o omoare pe concubina sa", ci aceasta, în stare de ebrietate, după primirea unei lovituri din partea lui a căzut și s-a lovit, lucru ce a dus la decesul ei. S-au invocat și alte motive în cerere legate de comportamentul victimei care nu au legătură cu obiectul cauzei.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.461 alin.1 lit.c Cod pr.penală.
Instanța de fond a reținut, că motivele pentru care se poate formula o contestație la executare sunt cele reglementate de art.461 Cod pr.penală, printre care și cel invocat de condamnat, care prevede că aceasta se poate face "când se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".
Nici unul dintre motivele invocate de contestator nu se încadrează în acest text de lege, acestea privind o nouă prezentare a stării de fapt în viziunea ce o are în prezent condamnatul legată de vinovăția sa, încadrarea juridică a faptei și mărimea pedepsei aplicate.
Motivele arătate de contestator privesc o cale ordinară de atac, acestea au mai fost invocate de către condamnat atunci când a atacat hotărârea instanței de fond în apel și recurs. În raport de cele arătate, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, arătând că "revine asupra deciziei inițiale de renunțare la recurs" și solicită să fie calificat acest nou recurs ca fiind un recurs peste termen, iar pe fond să se constate că existau mai multe cauze care să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale (fapta nu a fost săvârșită de el, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, există mai multe cauze care înlătură caracterul penal al faptei, trebuia dispusă înlocuirea răspunderii penale și nu s-au constatat cauzele de nepedepsire), că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptei și nu s-au reținut circumstanțe atenuante.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este inadmisibil. Aceasta deoarece pe rolul curții de apel a mai existat un dosar având ca obiect recursul contestatorului împotriva aceleiași sentințe penale nr.95 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, soluționat prin decizia penală nr. 701/R/17 noiembrie 2009, prin care s-a luat act de retragerea recursului condamnatului.
Atât în concluziile orale puse în prezenta cauză, cât și în memoriul depus, condamnatul recunoaște că și-a retras recursul, dar arată că înțelege să revină asupra hotărârii luate la acel moment.
Acest lucru nu este posibil. Asupra declarației de retragere a recursului nu se poate reveni. Chiar și dacă la momentul judecării primului recurs, condamnatul ar fi înțeles doar să renunțe la calea de atac, asupra renunțării se poate reveni numai înăuntrul termenului pentru declararea recursului, așa cum se prevede în art.385/4 alin.2 raportat la art.368 alin.2 Cod pr.penală, termen care a fost depășit la momentul expedierii prin poștă a prezentului recurs.
Dat fiind că în dosarul nr- s-a pronunțat o hotărâre definitivă de respingere a contestației la executare formulată de condamnat, judecarea unui nou recurs împotriva aceleiași sentințe nu este admisă de lege, neputându-se face nicio analiză a motivelor invocate de contestator, care nu se regăsesc în textul art.461 Cod pr.penală, urmând ca prezentul recurs să fie respins ca inadmisibil conform art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală
Față de prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, care impun obligarea la cheltuieli judiciare a părții căreia i s-a respins recursul, contestatorul va suporta cheltuielile avansate de stat pentru judecarea acestui proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 22 februarie 1957, în Bălcești, jud.V, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 95 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Corina
.- -
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/16 decembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
