Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
927/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.863/
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-contestator G împotriva Sentinței penale nr.113/3.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator, personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.017.953/27.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul nr- al Tribunalului Buzău - Secția penală, care conține inclusiv Dosarul nr.24/2006 al aceleiași instanțe de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-contestator, prin apărătorul din oficiu, arată că nu i-a fost dedusă perioada 20.XI.2002-28.XI.2005, când, în Franța, a executat o pedeapsă cu închisoarea și a fost arestat în vederea extrădării, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea contestației la executare, cu deducerea perioadei de arest.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, de fapt, contestatorul solicită contopirea pedepselor cu închisoarea, însă hotărârea judecătorească pronunțată de autoritățile judiciare franceze nu a fost recunoscută, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-contestator, personal, învederează faptul că a executat 6 ani și 6 luni închisoare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.113/3.II.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare împotriva nr.106/10.VII.2006, emis de Tribunalul Buzău - Secția penală, în Dosarul nr.24/2006, în baza Sentinței penale nr.91/9.VI.2006, formulată de contestatorul G, pe care l-a obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
În motivare, instanța de fond a arătat că nu este incident nici unul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art.461, alin.1, literele a-d, Cod procedură penală, ci, pentru contopirea pedepselor închisorii, trebuie ca, mai întâi, să fie recunoscută hotărârea judecătorească pronunțată de autoritățile judiciare franceze.
În termen legal, contestatorul a declarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, recurentul-contestator a arătat că nu i-a fost dedusă perioada 20.XI.2002-28.XI.2005, când, în Franța, a executat o pedeapsă cu închisoarea și a fost arestat în vederea extrădării.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea contestației la executare, cu deducerea perioadei de arest.
La solicitarea Curții, a fost atașat Dosarul nr- al Tribunalului Buzău - Secția penală, care conține inclusiv Dosarul nr.24/2006 al aceleiași instanțe de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Curtea reține că, prin Sentința penală nr.91/9.VI.2006 a Tribunalului Buzău - Secția penală, din Dosarul nr.24/2006, rămasă definitivă, prin neapelare, în baza căreia a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.106/10.VII.2006, în a cărei executare se află contestatorul, a fost dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare arestul preventiv pe duratele 28-29.XI.2005 și de la data de 16.XII.2005 la zi, iar contestatorul a solicitat deducerea arestului inclusiv pe perioada 20.XI.2002-28.XI.2005.
Potrivit art.18, alin.1 din Legea nr.302/2004, astfel cum era în vigoare la data pronunțării sentinței penale de condamnare, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală se compută din durata pedepsei aplicată de instanța română.
Având în vedere înscrisurile existente în dosarul de fond, Curtea constată că pe data de 20.XI.2005 contestatorul a fost arestat în Franța în vederea extrădării, iar anterior s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată de autoritățile judiciare franceze, astfel după cum rezultă atât din adresa nr.9.467/20.XII.2005, emisă de Ambasada României la (fila 22 din Dosarul nr.24/2006 al Tribunalului Buzău - Secția penală), cât și din comunicările nr.66533/BCF ale Biroului Național Interpol din datele de 14.XII.2005 (fila 83, dosar de urmărire penală) și de 2.2006 (fila 72 din Dosarul nr.24/2006 al Tribunalului Buzău - Secția penală). Prin urmare, trebuia dedusă perioada arestării în vederea extrădării începând cu data de 20.XI.2005, și nu cu data de 28.XI.2005, când contestatorul a fost efectiv predat autorităților judiciare române, în baza procesului-verbal din data de 28.XI.2005, întocmit de Biroul Național Interpol (fila 95, dosar de urmărire penală). De asemenea, ca efect al Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 29.XI.2005 a Tribunalului Buzău - Secția penală, din Dosarul nr.1507/2005, contestatorul a fost pus în libertate pe data de 29.XI.2005, iar, prin Încheierea de ședință din data de 8.XII.2005 a Curții de Apel Ploiești - Secția penală, din Dosarul nr.11575/2005, prin care a fost admis recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC, contestatorul a fost arestat preventiv, în baza nr.1587/10.XII.2003, emis de Tribunalul Buzău - Secția penală, în Dosarul nr.1587/2003, începând cu data de 16.XII.2005, astfel după cum rezultă din procesul-verbal din data de 16.XII.2005, întocmit de B (fila 108, dosar de urmărire penală).
Însă, nu poate fi dedusă perioada executată în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare franceze, anterioară arestării în vederea extrădării, atâta timp cât contestatorul nu a urmat procedura recunoașterii hotărârii judecătorești de condamnare străină, pentru ca, mai apoi, să formuleze o cerere de contopire a pedepselor cu închisoarea, aplicate de autoritățile judiciare franceze și române.
Ca atare, Curtea apreciază că există o cauză de micșorare a pedepsei închisorii, motiv de contestație la executare prevăzut de art.461, alin.1, litera d, Cod procedură penală, astfel că, în mod greșit, instanța de fond, a respins contestația la executare, ca fiind neîntemeiată, cu o motivare grăbită și contrară soluției, referitoare la inadmisibilitate.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-contestator G împotriva Sentinței penale nr.113/3.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în întregime, și, rejudecând pe fond, în temeiul art.461, alin.1, litera d, Cod procedură penală, va admite contestația la executare formulată de contestatorul G împotriva nr.106/10.VII.2006, emis de Tribunalul Buzău - Secția penală, în Dosarul nr.24/2006, în baza Sentinței penale nr.91/9.VI.2006, rămasă definitivă, prin neapelare, și, în consecință, va constata că perioada de arest în vederea extrădării și de arest preventiv este de la data de 20.XI.2005 la data de 29.XI.2005, inclusiv, iar durata arestului preventiv și în executare începe de la data de 16.XII.2005 la zi, va dispune anularea nr.106/10.VII.2006, emis de Tribunalul Buzău - Secția penală, în Dosarul nr.24/2006, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în fond și în recurs avansate de acesta, iar suma de câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-contestator G împotriva Sentinței penale nr.113/3.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în întregime, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.461, alin.1, litera d, Cod procedură penală, admite contestația la executare formulată de contestatorul G împotriva nr.106/10.VII.2006, emis de Tribunalul Buzău - Secția penală, în Dosarul nr.24/2006, în baza Sentinței penale nr.91/9.VI.2006, rămasă definitivă, prin neapelare.
Constată că perioadele de prevenție și executată care trebuie deduse din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.91/9.VI.2006 a Tribunalului Buzău - Secția penală, din Dosarul nr.24/2006, sunt de la data de 20.XI.2005 la data de 29.XI.2009, precum și de la data de 16.XII.2005 la zi.
Dispune anularea nr.106/10.VII.2006, emis de Tribunalul Buzău - Secția penală, în Dosarul nr.24/2006, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, în baza acestei hotărâri judecătorești.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în fond și în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei fiecare, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.VI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
- Secția a II-a penală: A-.
3 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu
