Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 960/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 960/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul-recurent, împotriva sentinței penale nr. 505/PI/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru contestatorul-recurent, lipsă, avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și anularea celor două mandate, invocând Convenția dintre România și Statul, arătând că infracțiunea a fost amnistiată în Siria și că punerea în aplicare a convenție are în vedere persoana și drepturile acesteia.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței penale nr. 505/PI/2008 a Tribunalului Timiș, întrucât mandatul de arestare european are altă guvernare juridică decât o cerere de extrădare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 505/PI/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul, născut la data de 02.06.1956 în, cu domiciliul ales în T,-, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 30.05.2008, condamnatul a formulat contestației la executare împotriva mandatului European de arestare și a mandatului de urmărire internațională emise pe numele acestuia.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat în esență, că, având în vedere decretul de amnistie nr. 56/2007 emis de statul sirian, mandatele european de arestare și de urmărire internațională emise pe seama lui se impune a fi anulate deoarece au fost emise cu încălcarea Convenției privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală, încheiată între România și Siria și ratificată prin decretul nr. 70/1979, care prevede că extrădarea nu poate fi acordată dacă fapta sau pedeapsa pentru care se cere extrădarea a fost amnistiată.
În completarea cererii contestatorul a solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 706/2001 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1716/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA, contestatorul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Pentru că cel în cauză a părăsit teritoriul României, prin încheierea nr. 7//2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus emiterea, în sarcina acestuia, a mandatelor european de arestare și de urmărire internațională. În baza actelor cu putere internațională contestatorul a fost identificat pe teritoriul.
S-a reținut faptul că, așa cum rezultă din cuprinsul actului de la filele 13 și 14 din dosar, infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul a fost amnistiată în Siria prin decretul nr. 56/2007 și că această împrejurare determină inadmisibilitatea extrădării lui în România în temeiul dispozițiilor art. 31 lit. d din Convenția privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală, încheiată între România și Siria și ratificată prin decretul nr. 70/1979.
De asemenea s-a reținut și faptul că împrejurarea că cel în cauză nu poate fi extrădat din Siria nu determină nevalabilitatea mandatului internațional emis împotriva acestuia, lipsind o dispoziție legal în acest sens. Cu alte cuvinte, deși contestatorul nu poate fi extrădat de Siria el poate fi supus unei astfel de proceduri în orice alt stat cu care există încheiată o convenție de extrădare, bineînțeles în lipsa unor alte piedici convenite de părțile contractante.
În ceea ce privește completarea contestație cu solicitarea de a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale, instanța de fond a considerat că aceasta nu poate fi primită, de vreme ce contestatorul a fost condamnat definitiv pentru comiterea faptei, adică s-a stabilit răspundere penală a acestuia. După rămânere definitivă a hotărârii de condamnare se poate pune doar problema prescrierii executări pedepsei, în nici un caz, a răspunderii penale.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Timișa respins contestația și a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 505/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, contestatorul solicitând casarea hotărârii și anularea mandatului european de arestare.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor orale, aspectele invocate de apărătorul contestatorului fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de contestator și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 461 lit. d C.P.P. se poate formula contestație la executare atunci când "e invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării", însă acestea trebuie să fi survenit în România. În materia cooperării judiciare internaționale, amnistia poate constitui motiv de refuz al executării cererii de extrădare sau mandatului european pentru statul unde condamnatul a beneficiat de acest act de clemență, dar, în principiu, nu și pentru celelalte state. Nu trebuie omis faptul că amnistia, reglementată în dreptul intern de art. 119.Cod Penal, art. 766, art. 88 și 153 din Legea nr. 302/2004, reprezintă un act de clemență al puterii legiuitoare prin care se înlătură răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la apariția ei, fiind o formă de exercițiu al puterii de stat. Prin urmare, efectele acesteia nu se pot extinde în afara teritoriului statului care a uzat de aceste prerogative, cu consecința diminuării atributelor altor state. De aceea în mod corect prima instanță a constatat că împrejurarea că recurentul contestator a fost amnistiat în Siria determină numai inadmisibilitatea extrădării lui în România de acest stat, iar nu nevalabilitatea mandatului internațional care poate fi pus în executare de celelalte state unde s-ar afla condamnatul.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 505/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul-recurent, împotriva sentinței penale nr. 505/PI/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.p Cod Penal, obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red. -21.10.2008
Tehnored. - 22.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
