Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 963/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 963/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă - "B & C - " SRL Reșița împotriva deciziei penale nr. 102/A din 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-intimat -, lipsă, se prezintă avocat din oficiu, din cadrul Baroului T, reprezentată partea civilă-recurentă -" B & C -" SRL Reșița de cj, nereprezentate partea vătămată-intimată - Banca Transilvania - Sucursala D și partea responsabilă civilmente - " " SRL.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul din oficiu al inculpatului-intimat, avocat, depune la dosar împuternicire avocațială,
Reprezentantul părții civile-recurent - "B & C -" SRL Reșița depune la dosar delegație și motivele recursului, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul părții civile-recurente, cj, solicită admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prev. de art. 215.Cod Penal, arătând că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de înșelăciune, față de datele concrete aflate în actele din dosarul de urmărire penală. Solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata contravalorii mărfii.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate. De asemenea, solicită respingerea cererii privind schimbarea încadrării juridice a faptei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefundat, întrucât nu se poate reține cauzarea unei pagube, iar referitor la cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, arată că inculpatul nu și-a făcut apărarea pentru o astfel de faptă, fiind invocată pentru prima oară în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99 din 13 martie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița, în baza art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. e Cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.07.1970 în D, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, administrator la SRL D, domiciliat în D,-, jud.H, CNP - -, la 1.000 lei amendă penală.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal.
A respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă B & C SRL Reșița.
În baza art. 191.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul este administratorul SRL
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 73 din 02.05.2006 încheiat între partea vătămată B & C Reșița și D ce era administrată de inculpat, s-a convenit vânzarea de către prima și cumpărarea de către cea de-a doua a produselor petroliere, stabilindu-se prin contract ca "B & C SRL Reșița să livreze către SRL D produse petroliere la prețul afișat la pompă, iar plata să fie făcută de către aceasta din urmă la 15 zile de la facturare și facturarea în 15 și 30 fiecărei luni.
În baza contractului partea vătămată B & C SRL Reșița a livrat în mod repetat și facturat la D produse petroliere în valoare totală de 92.631,36 lei.
Pentru plata produselor livrate, inculpatul, în calitate de administrator al SRL D, a trimis părții vătămate, la începutul lunii decembrie 2006 fila cec seria - 313, nr. -, completată la toate rubricile.
În momentul introducerii în bancă, trasul a refuzat decontarea acestei file pe motiv că SRL D se afla în interdicție bancară și lipsă de disponibil în cont.
Din rulajul contului curent a rezultat că inculpatul nu avea la tras provizia necesară efectuării plății nici la data emiterii cecului și nici la împlinirea termenului de plată. În contul curent nu a deținut nici o sumă de bani, operațiunile de cont fiind doar de regularizare linie credit și plăți de comisioane bancare.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul a susținut că avea de încasat de la debitoarea sa Metal SRL sume de bani ce depășeau sumele datorate părții vătămate și că aceasta i-a eliberat două cecuri ce au fost refuzate la plata de tras, neavând astfel bani nici să-și plătească A-ul datorat pentru facturile emise, fapt pentru care D i-a blocat contul bancar.
Inculpatul a mai susținut că ar fi avut o discuție cu administratorul părții vătămate referitoare la plata sumei ce o avea de achitat potrivit contractului de vânzare-cumpărare și că ar fi convenit cu acesta să facă plata după ce își va încasa el creditul de la debitorul său, însă din probele dosarului nu a rezultat că partea vătămată ar fi fost de acord.
Cu privire la susținerea inculpatului, prin apărător, referitoare la faptul că infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este abrogată implicit pentru că prevede două pedepse principale, iar odată cu încriminarea aceleiași activități infracționale prin art. 215 alin. 4 Cod penal s-a apreciat că infracționalitatea la legea cecului a fost absorbită de art. 214 alin. 4 Cod penal, în această privință s-a reținut că dispozițiile legale menționate, nefiind abrogate prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii al. 4 în art. 215 Cod penal și nici prin dispoziții anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-și efectele.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului, care la începutul lunii decembrie 2006 emis fila cec seria - 313 nr. -, fără a aveala tras disponibilul suficient, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Pe latură subiectivă, prima instanță a reținut intenția ca formă a vinovăției, în săvârșirea infracțiunii.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În latura civilă, instanța de fond a reținut că fapta prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1994 este o infracțiune de pericol și nu are obiect material și a respins pretențiile civile formulate de B & C SRL Reșița.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel partea civilă B & C SRL Reșița și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă și-a motivat apelul susținând că a suferit un prejudiciu în valoare de 389.050 lei din care 92.631 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate de inculpat prin emiterea filei cec fără disponibil la tras, iar restul reprezentând penalități de întârziere conform clauzei penale din contratul comercial încheiat cu.
Inculpatul nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală nr. 102 din 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 379pct. 1 lit. b C.P.P. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de partea civilă B & C SRL și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 99 din 13 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art. 371 Cpp, Tribunalul C-S a constatat că apelurile formulate sunt nefondate.
S-a apreciat că hotărârea Judecătoriei Reșița este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect că infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, respectiv emiterea unui cec fără disponibil la tras, este o infracțiune de pericol, nu o infracțiune de rezultat generatoare de prejudicii materiale.
Legiuitorul a sancționat prin această lege faptul de a emite un cec fără acoperire, nu a condiționat săvârșirea acestei infracțiuni de producerea unui rezultat, respectiv producerea de daune materiale; s-a avut în vedere sancționarea acestor fapte pentru a se proteja siguranța tranzacțiilor economice - financiar bancare.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că partea vătămată B & C SRL Reșița nu are calitate de parte civilă în această cauză, ea însăși, prin motivele de apel, invocând existența unui contract comercial încheiat între părți care constituie temei juridic al unei eventuale acțiuni de valorificare a pretențiilor formulate.
În ce privește apelul formulat de inculpat, tribunalul, din oficiu, a constatat că atât în latură civilă, cât și în latură penală, hotărârea Judecătoriei Reșița este legală și temeinică, pedeapsa aplicată respectând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, în raport cu fapta săvârșită și de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, scopul pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal fiind atins prin aplicarea unei pedepse cu amendă penale.
Împotriva deciziei penale nr. 102/A/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs, în termen legal, partea civilă - B & C EXPORT SRL Reșița, solicitând casarea în parte a hotărârii primei instanțe și a instanței de apel cu pronunțarea unei decizii prin care să fie admisă integral acțiunea civilă formulată și inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către recurentă.
În motivele de recurs depuse la dosar la termenul din 16.10.2008, recurenta a solicitat ca în baza dispozițiilor art. 334.C.P.P. să se dispună schimbarea încadrării juridice și, în urma reținerii stării de fapt reale, să se aprecieze că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 4.Cod Penal și nu cea prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din legea nr. 59/1934. În susținerea cererii sale, recurenta a invocat dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. IX/24.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, susținându-se că din analiza întregului probatoriu administrat în cauză se poate constata că reprezentanții săi nu au avut cunoștință că societatea inculpatului nu a avut disponibilul necesar acoperirii cecului la tras. Totodată, s-a învederat că din rulajul contului curent rezultă că societatea inculpatului nu avea la tras disponibil bănesc necesar efectuării plății nici la emiterea cecului și nici la împlinirea termenului de plată, acesta fiind mecanismul prin care s-a produs o pagubă majoră societății prin imposibilitatea recuperării și reintroducerii în patrimoniul său a prețului produselor livrate. În ce privește cererea de obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor, recurenta a arătat că aprecierile instanțelor de fond sunt pur teoretice, fără legătură cu cauza dedusă judecății și omit complet însăși datele și probele dosarului, arătând că sunt consecințe directe ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului: - prejudiciul direct de 92.631 lei, cauzat prin neîncasarea de către societate a contravalorii mărfurilor livrate către societății pe care o reprezenta inculpatul și în numele căreia a acționat și diminuarea patrimoniului recurentei cu această valoare, - obținerea de către societatea inculpatului a "folosului" de a nu achita ceea ce se cuvenea recurentei și rămânerea în patrimoniul ei a mărfii sau a prețului prin imposibilitatea de a încasa prețul. Recurenta a mai susținut că nu se poate ignora că, urmare directă a acestei infracțiuni, societatea nu a putut să își încaseze contravaloarea mărfurilor livrate, livrare care nu ar fi fost realizată dacă inculpatul nu ar fi emis fila cec seria - -/05.12.2006, instrument de plată care i-a creat iluzia încasării prețului la termenul de plată convenit și reîntregirii patrimoniului; iar, reaua credință a inculpatului atât la săvârșirea faptelor pentru care este trimis în judecată, cât și în prezent, este dovedită și de lipsa unei minime bunăvoințe de a achita în tot acest interval de timp, în parte sau în tot, ceea ce datorează.
Analizând recursul declarat din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că decizia atacată este legală și temeinică, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța de recurs constată că în aplicarea dispozițiilor art. 3851alin. 4.C.P.P. rezultă că nu pot fi formulate critici împotriva unei hotărâri direct în recurs, fără ca acestea să fi făcut obiectul cenzurii și instanței de apel. Astfel, se constată că prin motivele de apel depuse de partea vătămată - "B & C EXPORT" SRL s-a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile, fără a se formula critici în ce privește modul de soluționare a acțiunii penale. Ca atare, întrucât partea vătămată - "B & C EXPORT" SRL a exercitat apelul numai cu privire la latura civilă, iar prin decizia penală nr. 102/2008 a Tribunalului C-S nu s-au dispus modificări în ce privește latura penală, recurenta nu mai poate critica încadrarea juridică dată faptei întrucât a soluția în latura penală a rămas definitivă față de ea prin neapelare.
În ce privește modul de soluționare a acțiunii civile, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut prin hotărârile atacate că infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este o infracțiune de pericol, pentru existența căreia nu se impune condiția unui prejudiciu. Prin urmare, infracțiunea de emitere a unei file cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau de a dispune, mai înainte de trecerea termenelor, în total sau în parte de disponibilul avut, după ce a tras cecul, nu este direct producătoare de prejudicii materiale. Astfel, trebuie avut în vedere caracterul de instrument de plată al cecului, ceea ce face ca datoria/debitul să aibă la bază un contract ce poate fi pus în executare și să nu se nască fără o cauză. Mai mult, în cazul refuzului de plată a cecului, potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 59/1934 "cecul are valoare de titlu executor pentru capital și accesorii", putând fi investit cu formulă executorie.
Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - - "B & C EXPORT" SRL împotriva deciziei penale nr. 102/A/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurenta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1, lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de partea civilă - B & C SRL Reșița împotriva deciziei penale nr. 102/A/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. -20.10.2008
Tehnored. - 22.10.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
