Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 112/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2287/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 112
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția națională Anticorupție este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 606 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-petent SC AUTO SA prin apărători aleși și G cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost înaintate relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DNA prin care se comunică faptul că dosarul nr. 430/P/2003 a fost declinat la DNA fiind înregistrat sub nr. 368/D/P/2004.
Reprezentantul Ministerului Public solicită emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA pentru a comunica dacă dosarul nr. 67/P/2006 se află în faza de urmărire penală conform susținerilor Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Apărătorul ales solicită amânarea cauzei având în vedere că adresa primită al acest termen de judecată este aceeași cu cea de la termenul anterior nefăcându-se nicio referire cu privire la faptul că la momentul luării măsurii de sechestru nu era stabilit nici un prejudiciu astfel că măsura luată este nelegală. Apreciază necesară revenirea cu adresă către parchetul DNA pentru a comunica dacă prejudiciul stabilit a fost achitat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că această problemă cu privire la măsura asiguratorie vizează fondul cauzei și în special competența instanței de judecată. Referitor la acest aspect reprezentantul parchetului extinde oral motivele de recurs și face referire la competența instanței de judecată cât și competența procurorului care a participat la judecarea cauzei la Tribunalul București având în vedere că era o cauză de competența DNA solicită respingerea cererii formulată de către apărător de a se reveni cu adresă către parchetul DNA.
În baza adreselor aflate la dosar rezultă că la momentul judecării acestei cauze dosarul se afla înaintat la Direcția Națională Anticorupție.
Pentru aceste motive apreciază că în temeiul art. 197 alin.2 Cod de Procedură penală hotărârea este lovită de nulitate absolută, motiv pentru acre solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosar adresa din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA.
Curtea după deliberare, având în vedere cele susținute de către reprezentantul Parchetului și atestate prin adresa depusă la dosar din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA respinge proba solicitată de către apărător în sensul de a reveni cu adresă la parchetul DNA.
Nemaifiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat primul motiv de recurs vizând faptul că această cauză a fost judecată fără a participa un procuror din cadrul DNA fiind îndeplinite prevederile de art. 197 art. 2 Cod de Procedură penală care atrag nulitatea hotărârii.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța nu era competentă să soluționeze cauza având în vedere că această cauză se afla în cursul urmăririi penale la DNA. În acest sens invocă decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că în cazul măsurilor asiguratorii luate în cursul urmăriri penale, singurul organ competent de a soluționa contestațiile este procurorul.
Față de aceste motive de recurs reprezentantul parchetului solicită casarea hotărârii Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea participării la judecarea cauzei a unui procuror din cadrul DNA.
Apărătorul ales solicită respingerea recursului parchetului ca nefundat, având în vedere că la dosarul cauzei nu există dovezi cu privire la faptul că această cauză a fost soluționată cu un procuror necompetent. În cazul în care ar exista dovezi lasă la aprecierea instanței.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind competența instanței invocat de procuror consideră că dosarul având obiectul de instituire a măsurii de sechestru este dosarul nr. 303/D/P/2005 care a fost trimis la Judecătoria Sectorului 6, ulterior s-a disjuns, rămânând doar infracțiunea de înșelăciune în formă agravată care atrage competența specială a Tribunalul București, astfel că apreciază această instanță ca fiind competentă, motiv pentru acre solicită respingerea recursului formulat de Parchet ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.606/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a admis cererea formulată de SC AUTO SA.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra unui nr. de 7.871.579 acțiuni SC SA T S cu o valoare nominală de 25.000 lei/acțiune, aparținând SC AUTO SA, în valoare totală de 196.788.225.000 lei, prin ordonanța nr. 430/P/2003 din 24.09.2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate ca urmare a încălcării de către instanța de fond a dispozițiilor art. 168 Cod procedură penală, privind contestarea măsurilor asigurătorii, prin raportare la decizia nr. LXXI din 15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea are în vedere următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că Tribunalul Bucureștia fost investit cu soluționarea cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petenta SC AUTO SA împotriva ordonanței de luare a măsurii asigurătorii din data de 24.09.2004, dispusă în dosarul nr. 430/P/2003 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a conflictului negativ soluționat de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, prin sentința penală nr. 289/05.11.2008.
Prin sentința penală atacată, Tribunalul a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra unui număr de 7.871.579 acțiuni SC SA T S cu o valoare nominală de 25.000 lei/acțiune, aparținând SC AUTO SA, în valoare totală de 196.788.225.000 lei, cu motivarea că prejudiciul stabilit cert ulterior aplicării măsurii a fost recuperat integral.
Deasemenea, instanța de fond a constatat că plângerea petentei nu vizează măsura asigurătorie ca atare ci menținerea ei după achitarea prejudiciului, așa încât a apreciat că este competentă să soluționeze cauza în raport de dispozițiile art.168 Cod procedură penală.
În vederea stabilirii adevărului, ca urmare a repunerii cauzei pe rol în data de 18.11.2009, s-a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a comunica dacă dosarul nr. 430/P/2002, în care s-a aplicat sechestrul penal în data de 24.09.2009, de către procuror, se află în faza de urmărire penală.
Prin adresa din 09.12.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că urmărirea penală continuă în cauza în care s-a aplicat măsura sechestrului asigurător prin procesul - verbal din 24.09.2004, formând obiectul dosarului penal nr. 1295/P/2005 (în prezent nr. 67/P/2006) aflat în competența Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție.
Prin adresa din 19.01.2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA a comunicat Curții că au fost extinse cercetările și s-a dispus începerea urmăririi penale pentru fapte noi prin Ordonanța din 1101/2010, iar măsurile asigurătorii ce au fost instituite de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au fost revocate.
În ședința publică din data de 20.01.2010, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA a invocat nulitatea absolută a hotărârii întrucât în raport de dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală și ale Legii nr. 78/2000, privitoare la participarea procurorului la judecarea cauzei, având în vedere competența DNA în legătură cu infracțiunile de corupție pentru care se efectuează cercetări în dosarul nr. 67/P/2006.
Potrivit art. 197 alin. 2 Cod procedură penală sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile relative la participarea procurorului [.] când sunt obligatorii potrivit legii.
Față de aceste dispoziții se constată că la dezbaterea cauzei în fond a participat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Așadar, întrucât în prezent în cauză se efectuează cercetări cu privire la infracțiunile de corupție care potrivit art. 13 alin. 1 din OUG nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența DNA, Curtea va admite recursul declarat de către Parchet în conformitate cu art.38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Deasemenea, odată cu rejudecarea cauzei se vor avea în vedere dispozițiile art. 168 Cod procedură penală, cât și decizia nr. LXXI din 15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în raport de susținerile ambelor părți și anume: - adresa nr. 67/P/2006 a Direcției Naționale Anticorupție din 19.01.2010 și adresa nr. 303/P/2005 din 22.12.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În conformitate cu art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 606/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează sentința penală nr. 606/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./01.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
