Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 7810/303/2008
2624/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 114
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.505/A din data de 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de libertate asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost depuse la dosar motivele de recurs de către recurentul-inculpat.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărâri în temeiul art. 3859pct. 9 Cod de Procedură penală, considerând că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 309 Cod de Procedură penală referitor la conținutul dispozitivului în care nu s-au consemnat datele de identificare ale inculpatului. În acest sens, arată că în minuta instanței de apel nu apar referirile la datele personale ale inculpatului.
Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 385 alin. 2 lit. c Cod de Procedură penală, solicită casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe cazul de casare prev de 3859pct. 18 Cod de Procedură penală, considerând că atât instanța de fond cât și cea de apel au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință condamnarea inculpatului. Astfel, arată că cele două instanțe nu au avut în vedere probatoriul administrat în cauză respectiv declarațiile inculpatului care a arătat că a condus pe drumurile publice un mijloc de transport precizând că nu a cunoscut că este vorba de o motocicletă, neștiind că trebuie înmatriculat și pentru conducerea acestuia nu este necesar un permis de conducere.
De asemenea, din declarațiile martorilor date în cauză, respectiv persoana care i-a vândut autovehicul inculpatului a declarat că nu i-a adus la cunoștință inculpatului aceste aspecte, întrucât dorea să-l vândă cât mai repede și i-a înmânat un act în limba, nefiind tradus.
Inculpatul nu a știut că este vorba de un autovehicul, a crezut că este vorba de un moped, a cărui viteză maximă nu depășește 45 Km/ care nu necesită permis de conducere.
Apărătorul solicită aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c Codul penal, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră.
În concluzie, apărătorul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, iar pe fond solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod de procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate apreciind că instanța în mod corect a dispus condamnarea inculpatului față de probele administrate, respectiv procesul-verbal de prindere în flagrant prin care s-a constatat faptul că inculpatul conducea motocicleta fără a fi înmatriculată și fără a poseda permis de conducere.
Astfel că nu se poate reține solicitarea de achitare pe motivul erorii de fapt, inculpatul avea obligația de a se informa asupra tuturor aspectelor tehnice ale vehiculului, precum și despre regimul juridic cu atât mai mult cu cât inculpatul urma la acea dată școala de șoferi.
De asemenea, nu se poate reține nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile 3859pct. 9 Cod de procedură penală, întrucât acest motiv de recurs putea fi invocat prin memoriu depus cu 5 zile înainte de primul termen, însă apărătorul a depus memoriul tardiv. Reprezentanta parchetului arată că lipsa datelor de identificare ale inculpatului nu sunt motiv de nulitate a hotărârii, întrucât nu coincide cu lipsa minutei.
Pentru aceste motive, Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat personal, în ultimul cuvânt, arată că nu a știut că scuterul pe care l-a cumpărat nu era înmatriculat și că pentru a fi condus necesită permis de conducere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.264/02.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 B, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.85 al.1 din G nr. 195/2002, republicată, raportat la art. 74 alin.1 lit. c și alin. 2 Cod penal, art.76 lit. d Cod penal, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, - pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c Cod penal.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.279/29.03.2002 a Tribunalului București - Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2061/06.05.2003 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit pedeapsa aplicată în speță cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 794 zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 794 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c Cod penal.
În baza art.86 al.1 din nr.OUG195/2002, republicată raportat la art.74 alin.1 lit.c și alin.2 Cod penal, art.76 lit. d Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.279/29.03.2002 a Tribunalului București - Secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2061/06.05.2003 a Curții Supreme de Justiție și s-a contopit pedeapsa aplicata în speță cu restul de pedeapsa rămas neexecutat, de 794 zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 794 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c Cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și art. 35 alin.1 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 794 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c Cod penal.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunț această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B din data de 10.09.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat - prevăzută de art. 85 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere - prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, ambele cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a și art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că, în data de 08.08.2007, în jurul orei 16:30, inculpatul a condus pe. - din B, sector 6, motocicleta, proprietate personală, fără număr de înmatriculare și fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nr.-/08.08.2007, întocmit de organele de cercetare penală din cadrul - de Poliție Rutieră, în data de 08.08.2007, în jurul orei 16:30, inculpatul a condus pe B-dul - din B, sector 6, motocicleta marca tip, de culoare roșie, având seria șasiu SE -, fără a fi înmatriculată și fără ca inculpatul să posede permis de conducere (aspecte ce rezultă din procesul-verbal de verificare în baza de date a de Poliție Rutieră a inculpatului și a motocicletei).
A reținut prima instanță că aspectele de fapt menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile martorului asistent care, fiind audiat, a arătat că în data de 08.08.2007, în jurul orei 17:00, a fost de față la momentul depistării în trafic a inculpatului, pe care l-a auzit declarând că a condus motocicleta marca pe B-dul - dinspre Calea 13 înspre Prelungirea -, cu declarațiile martorilor - G, care a arătat că în cursul lunii august 2007 i-a vândut inculpatului un scuter marca și, care a arătat, de asemenea, că știe că inculpatul a achiziționat în cursul lunii august 2007 un scuter ce provenea din.
În declarațiile sale, inculpatul a arătat că în data de 08.08.2007 a condus pe drumurile publice autovehiculul respectiv, cu precizarea că nu a cunoscut faptul că este vorba despre o motocicletă ci, dimpotrivă, a avut convingerea că acesta este un scuter, care nu trebuia înmatriculat și pentru conducerea căruia nu avea nevoie de permis de conducere. Inculpatul a precizat, de asemenea, că în perioada respectivă urma cursurile unei școli de șoferi, pentru a obține permis de conducere categoria
Afirmația inculpatului conform căreia nu a cunoscut în ce categorie de autovehicule se încadrează cel pe care l-a condus în data de 08.08.2007 pe drumurile publice, având convingerea că este vorba despre un scuter, nu a fost avută în vedere de către instanța de fond, deoarece inculpatul avea obligația, la achiziționarea unui mijloc de deplasare pe drumurile publice să se intereseze care este regimul juridic căruia trebuie să i se supună bunul respectiv (trebuie precizat că nici în situația pe care inculpatul încerca să o susțină, respectiv încadrarea vehiculului în categoria mopedelor, acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale, și anume cele privind înregistrarea unor astfel de vehicule); chiar dacă singurul act pe care inculpatul susține că l-a posedat în legătură cu vehiculul condus pe drumurile publice era redactat în limba aceasta împrejurare nu poate profita inculpatului, neputându-se invoca, așa cum acesta încearcă să o facă, existenta unei erori de fapt, deoarece nimic nu l-a împiedicat pe inculpat să solicite traducerea acestui înscris și să verifice astfel ce anume a cumpărat și ce trebuie să facă în continuare pentru a se conforma dispozițiilor legale. De asemenea, nici susținerea inculpatului că nu s-a deplasat pe o distanță foarte mare nu are importanță și nu a fost reținută de instanța fondului, atât timp cât deplasarea în condițiile reținute s-a produs pe un sector de drum public în accepțiunea textului incriminator al faptelor respective.
Astfel, instanța fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului - care în data de 08.08.2007, în jurul orei 16:30 a condus motocicleta marca tip, de culoare roșie, având seria șasiu SE -, pe B-dul - din B, sector 6, fără a fi înmatriculată - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin.1 din nr.OUG 195/2002, republicată.
Fapta inculpatului - care în data de 08.08.2007, în jurul orei 16:30 a condus motocicleta marca tip, de culoare roșie, având seria șasiu SE -, pe B-dul - din B, sector 6, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu are permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța fondului a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni, în parte, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate de cele două texte de lege care incriminează faptele, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, care pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, urmările pe care le-ar putea avea astfel de infracțiuni.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, astfel încât instanța fondului a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și a făcut aplicarea prevederilor art. 76 lit.d Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aceea că faptele reținute a fi fost comise de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, pe cale de consecință, i se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr.505/A din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, din examinarea hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a constatat că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.8602/P/2007 din data de 10.09.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unei motociclete neînmatriculate și fără a poseda permis de conducere, fapte prevăzute și pedepsite de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
Arată Tribunalul că, prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (procesul verbal de depistare, procesul verbal de verificare, declarații martori, G și; declarațiile inculpatului), rezultând - fără echivoc - vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Apărările inculpatului - potrivit cărora nu a cunoscut în ce categorie de autovehicule se încadrează cel pe care l-a condus în data de 08.08.2007, pe drumurile publice, având convingerea că este vorba despre un scuter, au fost apreciate de instanța de apel ca fiind verosimile și, în mod corect au fost înlăturate de prima instanță, deoarece inculpatul avea obligația, la achiziționarea unui mijloc de deplasare pe drumurile publice să se intereseze care este regimul juridic căruia trebuie să i se supună bunul respectiv. De altfel, chiar și pentru scutere dispozițiile legale impun înregistrarea.
A mai arătat Tribunalul că nici susținerea inculpatului, în sensul că nu s-a deplasat pe o distanță foarte mare nu are importanță și nu poate fi reținută în apărarea sa, atât timp cât deplasarea în condițiile reținute s-a produs pe un sector de drum public, intens circulat (Bd-ul -), în accepțiunea textului incriminator al faptelor respective.
Raportat la aceste argumente - arată Tribunalul - instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, neimpunându-se achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, de a i se aplica o amendă administrativă, cu atât mai mult cu cât instanța fondului a apreciat - în mod corect - că săvârșirea unor astfel de fapte - conducere pe drumurile publice a unei motociclete neînmatriculate și fără a poseda permis de conducere - relevă o periculozitate, care conduce la ideea că nu se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ.
Potrivit art.181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Alineatul 2 al art.181Cod penal enumeră criteriile de care instanța trebuie să țină seama la stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și conduita făptuitorului.
Astfel, gradul de pericol social concret rezultă din natura juridică a infracțiunilor, care este una de pericol (prin incriminarea acestei fapte legiuitorul urmărind asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice), din modul de săvârșire a faptei, din urmarea care s-ar fi putut produce (pe drumurile publice, în trafic, fiind angajați și alți conducători auto, precum și pietoni), astfel că nu se poate aprecia că faptele nu prezintă gradul de pericol social concret al unor infracțiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept, cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 din Codul d e procedură penală și susținând că în conținutul dispozitivului nu s-au consemnat datele de identificare ale inculpatului.
Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct. 18 Cod de procedură penală, apreciind că instanțele (fond și apel) au comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință condamnarea inculpatului, în speță - față de împrejurările reale, impunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod de procedură penală.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.181Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, din analiza atentă și cuprinzătoare a tuturor împrejurărilor, ce au concurat la producerea faptei deduse judecății, împrejurări vizând modul și mijloacele folosite de făptuitor, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și conduita făptuitorului, Curtea conchide că acțiunea ilicită a inculpatului nu a tulburat relațiile sociale (ocrotite de lege) într-o măsură suficient de semnificativă, pentru ca pericolul social al faptelor reținute în sarcina sa, să fie bine conturat ca și element constitutiv al infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.85 și art.86 din nr.OUG195/2002.
În lumina criteriilor consacrate de art.181alin.2 Cod penal, este de notat faptul că inculpatul nu a fost implicat într-un accident rutier și, ca atare, nu se pune problema producerii unor prejudicii terțelor persoane, iar la data incidentului, absolvise deja școala de șoferi, urmând să susțină examenul pentru obținerea permisului de conducere.
În plus, instanța reține ca favorabilă inculpatului, împrejurarea că acesta nu a cunoscut - cu siguranță -situația autovehiculului, crezând că acesta este un scuter pentru conducerea căruia nu este necesar permis de conducere.
Sigur, această împrejurare nu este de natură a justifica conduita ilicită a inculpatului, care avea datoria să se informeze cu privire la situația reală a mopedului și să cunoască faptul că acesta trebuia înmatriculat (fiind de notorietate că necunoașterea legii nu conduce la înlăturarea răspunderii penale), neputând fi condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Totuși această apărare a inculpatului pare veridică, fiind că, acesta a declarat chiar din primul moment (când a fost surprins în trafic de organele de poliție) că nu a știut că, pentru a conduce acel moped era necesar să posede permis de conducere.
Declarația inculpatului a fost confirmată și de către martorul (de la care a fost cumpărat scuterul), care a subliniat faptul că nu i-a adus la cunoștință inculpatului împrejurarea că scuterul trebuie înmatriculat, pentru că i-a fost teamă că nu-l mai poate vinde.
Cât privește conduita inculpatului, este de observat că acesta are un loc de muncă stabil, iar pe parcursul procesului penal, acesta a avut o atitudine corespunzătoare, recunoscând și regretând faptele săvârșite, fiind prezent la fiecare termen de judecată și contribuind, astfel, la stabilirea cu promptitudine a adevărului judiciar în cauză.
În consecință, Curtea, în temeiul art.38515pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul. împotriva deciziei penale nr.505/A din data de 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
Va casa sentința penală nr. 264 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și decizia penală nr. 505 din 05 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală și, rejudecând, în fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cu referire la art. 18/1 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal și art. 86 alin. 1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal, va aplica inculpatului o amendă administrativă în sumă de 1000 lei.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul. împotriva deciziei penale nr.505/A din data de 05.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
Casează sentința penală nr. 264 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și decizia penală nr. 505 din 05 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a penală și, rejudecând, în fond:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cu referire la art. 18/1 cod penal, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 alin.1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art. 86 alin. 1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal aplică inculpatului amenda administrativă în sumă de 1000 lei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
