Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 88/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 88/R DOSAR NR-
Ședința publică din 6 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Popa președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul pentu Minori și Familie Brașov la data de 16 ianuarie 2008 în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată, asistată de apărător ales, avocat.
Procedură îndeplinită.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 16.01.2008 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și rejudecând cererea, admiterea plângerii împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului luat în cauză de T - Biroul Teritorial Brașov.
Apreciază că, în mod netemeinic instanța de judecată a respins plângerea formulată de inculpata, împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului luată de DIICOT, în timpul urmăririi penale.
La data de 23.07.2007, DIICOT, prin trei procese verbale, a aplicat sechestrul asigurator asupra mai multor bunuri aparținând inculpatei cât și mamei acesteia. Această măsură a fost luată având în vedere că părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 75.000 Euro, dar în acest dosar părțile vătămate nu au depus nici un fel de plângere și nici nu au sesizat organele de urmărire penală cu privire la inculpată, iar cu ocazia audierii acestora la poliție au formulat pretenții civile la o sumă mult mai mică decât cele formulate de parchet.
De asemenea, arată că suma de 75.000 Euro a fost dobândită de către inculpată în mod legal probând fiecare bun în parte, iar organele de urmărire penală și-au depășit atribuțiile în cursul percheziției domiciliare când au ridicat pe lângă înscrisuri și suma de 14.000 Euro, respectiv suma de 10.000 dintr-un loc, iar suma de 4.000 Euro aparținând mamei inculpatei, aceasta depunând în acest sens dovezi în timpul urmăririi penale.
Totodată, prin aplicarea măsurii asiguratorii a sechestrului au fost indisponibilizate bunuri de uz personal ca: verigheta, cerceii, lănțișorul, ceasul, bunuri care în mod normal consideră că nu ar fi trebui ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că, în cauză față de infracțiunea reținută în sarcina inculpatei - trafic de persoane - plângerea părții vătămate nu are calitate de plângere prealabilă obligatorie, or începerea urmăririi penale după acte premergătoare s-a realizat la data de 17 iulie 2007, în 19 iulie 2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală și doar ulterior au fost dispuse măsurile de sechestru 20 iulie, respectiv 23.07.2007. În aceste condiții apreciază că nu se poate susține nelegalitatea acestei măsuri asiguratorii.
Cu privire la împrejurarea că o parte din sumele de bani aparțineau mamei inculpatei, potrivit art.168 alin.1 teza a III-a Cod procedură penală, împotriva acestei măsuri se poate face plângere și de către persoana interesată, or în cauză dacă sumele aparțineau mamei inculpatei, aceasta era cea care avea calitate procesuală.
Pe de altă parte, cu privire la cuantumul sumelor, în cauză potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 Cod procedură penală, această măsură se poate dispune în cursul procesului penal nu numai pentru recuperarea pagubei dar și în vederea confiscării speciale. Apreciază că, aceste sume sechestrate respectă condiția de la alin.2 al art.163 Cod procedură penală cu privire la acea concurență între sumele confiscate și ceea ce ar trebui să servească potrivit dispozițiilor alin.1 al aceluiași articol. În aceste condiții consideră legală și temeinică încheierea recurată.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, artă că achiesează la concluziile avocatului ales.
Deliberând asupra recursului de față;
Constată că prin încheierea de ședină din data de 16 ianuarie 2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins plângerea formulată de inculpata împotriva măsurii sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale de TBp rin procesele verbale încheiate la data de 23 iulie 2007.
S-a arătat că aceste bunuri sechestrate ca măsură asigurătorie în cauză, respectiv autoturismul Peugeot model 307 cu nr. de înmatriculare P-8026-, menționat în procesul verbal de sechestru din 23 iulie 2007 fila 211 dosar, bijuterii constând în metal prețios/aliaj piatră prețioasă, lanț, pandantiv, ceas marca cu brățară, brățară, inel, inel cu piatră, inel tip percing, cu șurub, cercei cu piatră, verighetă, menționate în procesul verbal de sechestru din 23 iulie 2007 fila 214 dosar și 19 bancnote din cupiură de 500 Euro, 3 bancnote din cupiură de 50 Euro, o bancnotă din cupiură de 20 Euro și o bancnotă din cupiură de 10 Euro, nu pot fi restituite până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța în cauză, deoarece această măsură este necesară unei juste soluționări a cauzei, sens în care s-a respins această cerere.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpata criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, ridicarea măsurii asigurătorii și restituirea bunurilor.
S-a arătat că în timpul urmăririi penale, atât părțile vătămate cât și organele de urmărire penală nu au făcut în nici un mod dovada că inculpata ar fi prejudiciat părțile vătămate cu suma de 75.000 Euro, neexistând nicio dovadă pentru daunele materiale și morale solicitate.
Din procesul-verbal de percheziție din data de 19 iulie 2007, rezultă că de la domiciliul mamei inculpatei, la care aceasta locuia fără forme legale, s-a ridicat suma de 14.000 Euro. Din această sumă, 4.000 Euro aparțineau mamei inculpatei, aceasta depunând în acest sens dovezi în timpul urmăririi penale.
În timpul urmăririi penale s-au depus la dosar probe din care rezultă că toate bunurile și valorile sechestrate de organele de urmărire penală au o justificare legală și nu provin din săvârșirea vreunei fapte penale.
Prin aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului au fost indisponibilizate bunuri de uz personal ca: verigheta, cerceii, lănțișorul, ceasul, bunuri care, se consideră că în mod normal nu ar fi trebuit ridicate. Mai mult, inculpatei i-au fost luați toți banii (inclusiv ce avea în portmoneu), fiind lăsată fără nicio sursă de existență.
Conform art. 163 alin. 2 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului. Din enunțarea acestei prevederi rezultă că la data luării măsurii asigurătorii, făptuitorul trebuia să aibă calitatea de învinuit sau inculpat.
În cazul în care nu există o plângere penală sau denunț din partea părții vătămate și nicio sesizare din oficiu a organului de urmărire penală, declarațiile olografe ale părților vătămate nu pot constitui plângere sau denunț, deoarece nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 222 alin. 2 Cod procedură penală și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală. Mai mult, pentru acestea nu există nici un număr de înregistrare a organului de urmărire penală și nici vreo rezoluție din care să rezulte că se dispusese formarea unui dosar penal.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat nu este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 17 iulie 2007, procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata recurentă sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 12, alin. 1, 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001, iar prin ordonanța din data de 19 iulie 2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de recurentă pentru acest infracțiuni.
La data de 20 iulie 2007, procurorul a dispus prin ordonanță luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, identificate ca aparținând recurentei întocmindu-se procesele-verbale de aplicare a sechestrului și de predare-primire către organele competente, conform art. 165 Cod procedură penală (filele 211, 214, 220 dosar urmărire penală).
Măsura sechestrului asigurător a fost corect dispusă în cauză, fiind luată cu respectarea prevederilor legale, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Potrivit art.163 alin.1, 2 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penale asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și constau în indisponibilizarea acestor obiecte în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
În cauză, la data luării măsurii asigurătorii (20 iulie 2007), era începută urmărirea penală față de recurentă și mai mult, se pusese în mișcare acțiunea penală față de aceasta pentru infracțiuni ce fac obiectul Legii nr. 678/2001 privind traficul de persoane.
De asemenea, măsura a fost dispusă în vederea confiscării speciale (fapt permis expres de lege), iar nu pentru repararea pagubei, astfel că nu are nici o relevanță sub acest aspect constituirea de părți civile și dovedirea sau nedovedirea pretențiilor acestora.
Totodată, trebuie precizat că art. 163 Cod procedură penală care permite luarea măsurii asigurătorii nu prevede necesitatea ca bunurile ridicate să aibă o proveniență ilicită și nici nu face vreo distincție în privința acestora, respectiv de uz personal sau nu. De altfel, din mențiunile proceselor verbale încheiate rezultă că în raport de cantitatea și felurile acestora, nu s-a încălcat vreo prevedere legală procedându-se la ridicarea bijuteriilor.
Toate celelalte aspecte invocate vizează fondul cauzei, urmând a fi lămurite de instanță cu ocazia soluționării dosarului.
În consecință, raportat la considerentele expuse, constatând că măsura dispusă de organul de urmărire penală este legală, iar plângerea nefondată, curtea va respinge - în baza art. 38515pct. 1, lit. b Cod procedură penală - recursul ca nefondat și va menține încheierea atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 16 ianuarie 2008 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpată să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
pt. - aflată în concediu
semnează GREFIER SECȚIE
Red.LP/21.04.2008
Tehnoredact.DS/22.04.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Laura PopaJudecători:Laura Popa, Constantin Epure, Alexandru Vasiliu
