Corupția sexuală (art. 202 cod penal). Decizia 778/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 778
Ședința publică din data de 04.11.2009
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 15 aprilie 1940, domiciliat în comuna, sat Plaiul, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 125/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefundat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 202/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care în baza art. 202 al.1,2 cu aplic. art. 41 al.2 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată, cu aplic. art. 71 și 64 al.1 lit. a( teza a II-a), b și e
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 9/11.10.2009, lipsă fiind intimata parte vătămată și reprezentanții legali ai acesteia, G si -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul inculpat depune la dosar acte în circumstanțiere, respectiv 7 declarații date de numiții, G, învederând totodată instanței că, a solicitat acte și de la primăria comunei, iar primarul nu a dorit să elibereze aceste acte decât la solicitarea instanței, motiv pentru care solicită amânarea cauzei și efectuarea unei adrese la Primăria comunei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru a se efectua acte la Primăria comunei.
Curtea apreciază că inutilă cauzei efectuarea unei adrese la Primăria comunei, întrucât această probă este una în circumstanțiere,iar în acest sens au fost depuse acte la dosar, iar față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile recurate pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
O primă critică adusă hotărârii de condamnare a inculpatului, este aceea că probele nu au fost administrate potrivit dispozițiilor legale.
Susține astfel, având în vedere faptul că partea vătămată este minoră, iar probele trebuiau efectuate în prezența părinților. Solicită a se observa că declarația luată acestei părți vătămate minore a fost luată în prezenta unui psiholog, persoană care nu poate suplini prezența reprezentanților legali.
Invocă dispozițiile art. 222 pct.6 C.P.P. potrivit cărora pentru persoana lipsită de capacitatea de exercițiu, plângerea se face de reprezentantul său legal, în cauza de față reprezentanții legali fiind părinții.
O altă critică adusă hotărârii recurate este aceea că, în mod greșit instanța de fond nu i-a luat declarație minorei și nici nu a dispus audierea martorilor, mai ales a martorei.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea spre rejudecare cu audierea părții vătămate, a părinților acesteia și a martorei, părții vătămate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond redozarea pedepsei și înlocuirea art. 71 cu art. 81, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv acelea că s-a împăcat cu partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia, are vârsta de 69 de ani, a avut o comportare bună și a crescut 5 copii, motiv pentru care solicită ca instanța de recurs să dea dovadă de clemență și să aplice inculpatului o pedeapsă mai mică, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se orienteze către art. 81 Apreciază că la vârsta inculpatului dispozițiile art. 71 nu pot avea rol educativ.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca legale și temeinicie, întrucât instanța de fond a reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului.
Mai mult, sesizarea organelor de poliție s-a făcut în mod legal de tatăl părții vătămate, iar partea vătămată a fost audiată în mod detaliat, aflându-se în stres traumatic ca urmare a săvârșirii faptelor de către inculpat, acesta fiind motivul pentru care instanța nu a mai dispus audierea acesteia.
Apreciază că probatoriul este unul complet, astfel încât nu se mai impune completarea acestuia.
Susține de asemenea că, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, potrivit art. 72 și nu există motive care să justifice aplicarea art. 81, față de gravitatea faptei, împrejurările comiterii acesteia și consecințele avute asupra psihicului părții vătămate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 202 din 3.03.2009 a Judecătoriei Buzău inculpatul, fiul lui și, născut la 15 aprilie 1940, în comuna, jud. B, domiciliat în comuna, sat Plaiul, jud. B, cetățean român, studii 4 clase, pensionar, fără antecedente penale, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală, în formă continuată, în perioada august-octombrie 2007, în dauna părții vătămate.
În baza art.71 penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și e penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
S-a lua act că partea vătămată, prin reprezentanții legali G și -, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 pr.penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă și suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocați B din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut următoarele:
În luna august 2007, inculpatul, în vârstă de 68 de ani, profitând de faptul că era singur cu nepoata sa, minora în vârstă de 9 ani, în pădure, după ce a dezbrăcat-o, și-a etalat organul genital și i-a solicitat acesteia să i-l mângâie iar la refuzul minorei, s-a așezat peste aceasta și a sărutat-o pe gură spunându-i că " trebuie să mai crească".
Pentru a-i induce minorei un sentiment de vinovăție, i-a solicitat acesteia să nu spună nimănui nimic pentru a nu fi bătută de tatăl său.
La o dată ulterioară, minora s-a deplasat la locuința bunicilor săi pentru a se în fân în podul grajdului iar aici a venit și inculpatul care din nou și-a etalat organul genital și i-a solicitat acesteia să i-l mângâie, după care minora a plecat acasă fără să spună mamei sale ce s-a întâmplat.
Cu altă ocazie, inculpatul a venit la domiciliul minorei și i-a spus să meargă cu el la cotețul de porci pentru a vedea purceii iar aici și-a etalat din nou organul genital și i-a solicitat acesteia să i-l mângâie, minora refuzând acest lucru.
Ultima dată, inculpatul s-a deplasat la domiciliul minorei pentru a niște lați la podul casei și profitând de lipsa mamei acesteia pe care o trimisese la o mătușă a minorei pentru a lua niște scânduri, și-a etalat din nou organul genital și i-a solicitat minorei să i-l mângâie după care s-a așezat peste ea, i-a introdus degetul în vagin și ulterior limba pentru scurt timp, solicitându-i să nu spună nimic mamei sale.
A mai reținut prima instanță că deși inițial, de rușine și teamă minora a ascuns comportamentul bunicului său, ulterior, la data de 20.10.2007, a rugat-o pe mama sa să lumina și pe întuneric i-a spus despre cele petrecute și din acest motiv a refuzat să mai meargă la locuința bunicului său.
Prima instanță a înlăturat apărările inculpatului privind nevinovăția sa, constatând că acestea sunt combătute de celelalte mijloace de probă administrate, dar și de testul privind comportamentul simulat, observând că, deși nu are valoare probatorie, inculpatul la testul poligraf din data de 08.04.2008, a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.
În acest sens, s-a mai arătat că, minora nu avea motive să prezinte părinților săi si psihologului o situație de fapt necorespunzătoare adevărului în condițiile în care între aceasta și inculpat sau familia sa nu au existat până acum nici un fel de divergențe.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în privința greșitei sale condamnări, consecința unei greșite aprecieri a probelor administrate, dar și a încălcării dispozițiilor legale ce reglementează judecata în primă instanță.
În acest sens, s-a susținut că la soluționarea în fond a cauzei nu a fost citată și audiată partea vătămată pentru a se clarifica situația de fapt și a se stabili cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel încât s-a solicitat admiterea apelului și achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. b
C.P.P.În subsidiar, s-a susținut că individualizarea pedepsei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 72 din Codul penal, susținându-se că în speță se puteau aplica dispozițiile art.81 Cod penal, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, deoarece inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este în vârstă, astfel că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 125/28 mai 2009 respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 202 din 03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului coroborând susținerile părții vătămate și ale părinților acesteia cu certificatul medico-legal eliberat în cauză și declarațiile martorilor - și.
În legătură cu legalitatea sentinței, tribunalul a constatat de asemenea, că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală în formă continuată este conformă cu art. 72 din Codul penal.
În baza acestui text de lege, la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Dând eficiență acestor dispozițiile legale, instanța a reținut un grad ridicat de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, care impune executarea pedepsei în regim de detenție pentru ca să se asigure scopul preventiv educativ al pedepsei și reeducarea inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în privința greșitei sale condamnări, dar și sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a susținut că probele administrate nu pot stabili cu certitudine vinovăția inculpatului, atât timp cât la judecata în primă instanță, dar și la judecata în apel, consecință a efectului devolutiv, au fost încălcare dispozițiile legale ce reglementează administrarea probatoriilor. În acest sens, s-a arătat că partea vătămată nu a fost audiată de instanța de judecată în mod direct și nemijlocit, iar audierile ce au avut loc la urmărirea penală nu s-au desfășurat în prezenta reprezentanților legali ai părții vătămate, ci în prezenta unui psiholog, persoană care nu are calitatea cerută de lege pentru a putea asista pe partea vătămată minoră.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea spre rejudecare a cauzei, pentru completarea probatoriilor cu audierea părții vătămate, a părinților acesteia și a martorei, părții vătămate.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond reindividualizarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, în sensul aplicării disp. art. 81, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv acelea că s-a împăcat cu partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia, are vârsta de 69 de ani, a avut o comportare bună și a crescut 5 copii, elemente în raport de care se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 al.3 cod pr. penală, constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Prin rechizitoriul nr. 5644/P/2007 din 21 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prev. de art. 202 al.1 și 2 cu aplic. art. 41 al.2, constând în aceea că, în intervalul august - octombrie 2007, în mod repetat a efectuat acte cu caracter obscen asupra nepoatei sale, în vârstă de 9 ani.
Pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a audiat inculpatul, care a negat vinovăția sa și a procedat la audierea martorilor și, precum și la administrarea probei cu înscrisuri, dispunând prin sentința atacată în prezent, confirmată de instanța de apel, condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
Apelul declarat de către inculpat, care a vizat în principal greșita sa condamnare pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost respins de către instanța de control judiciar cu motivarea că situația de fapt a fost corect stabilită și că vinovăția a fost în mod corect constatată.
Deși inculpatul a formulat critici exprese în fața instanței de control judiciar, contestând modul în care au fost administrate probatoriile și susținând că nu a fost audiată în instanță nici partea vătămată, pentru a se verifica în mod direct și nemijlocit susținerile sale și nici toți martorii, cu toate acestea instanța de control judiciar a apreciat ca nefondate criticile inculpatului și nu a procedat la audierea părții vătămate și a martorilor solicitați de inculpat, pentru a examina în totalitate susținerile inculpatului vizând nevinovăția sa.
Curtea observă că atât prima instanță, cât și instanța de apel, prin intermediul efectului devolutiv al acestei căi de atac, dat fiind susținerile constante ale inculpatului potrivit cărora nu a săvârșit fapta imputată, erau datoare ca în vederea lămuririi complete a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, să procedeze la administrarea tuturor probatoriilor utile și concludente soluționării cauzei, în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire, potrivit acestor principii de bază ale procesului penal.
Or, în speță, hotărârile atacate sunt fondamentate în principal pe probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, deoarece în faza cercetării judecătorești s-a procedat doar la audierea inculpatului, așa cum am arătat mai sus și a doi dintre martori, respectiv și, aceasta din urmă fiind psihologul sub consilierea căreia s-a aflat minora, ulterior săvârșirii faptei.
Instanțele de fond și de apel nu s-au preocupat în nici un fel de administrarea tuturor mijloacelor de probă, în sensul că nu au procedat la ascultarea părții vătămate și a tuturor martorilor ce fuseseră audiați pe parcursul urmăririi penale, limitându-se doar la audierea a doi dintre acești martori, în condițiile în care natura infracțiunii deduse judecății, specificul, acesteia, cât și cerințele vizând respectarea în întregime a dreptului la apărare, impuneau readministrarea în totalitate a mijloacelor de probă ce fuseseră administrate pe parcursul urmăririi penale, în mod direct și nemijlocit de către instanța de judecată.
Așa fiind, curtea observă că, în vederea stabilirii cu certitudine vinovăției inculpatului, dat fiind apărările constante ale acestuia în sensul inexistenței faptei, se impune completarea probatoriilor cu audierea părții vătămate și a martorilor - și, pentru a se verifica în întregime apărările inculpatului, precum și pentru a se stabili fără putință de tăgadă situația de fapt, precum și toate elementele ce țin de lămurirea completă a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.
Ca atare, constatându-se incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct.18 C.P.P. curtea va admite recursul inculpatului și în baza art. 385/15 pct.2 lit. d va C.P.P. casa hotărârile atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor, așa cum s-a arătat mai sus, sens în care va fixa termen de judecată la data de 27.11.2009, cu citarea părților și a martorilor.
Văzând și art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.04.1940, domiciliat în comuna, sat Plaiul, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 202/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău și a deciziei penale nr. 125/28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Casează hotărârile atacate cu reținerea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, în sensul audierii părții vătămate și a martorilor - și.
În vederea administrării probelor, amână soluționarea cauzei la termenul 27.11.2009, cu citarea părților și a martorilor.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
3ex/10.11.2009
f- - Jud. B
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Dan Andrei Enescu Gabriela
