Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 113/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 113
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului penal având ca obiect "dare de mită" promovat de inculpatul apelant - împotriva sentinței penale nr.203 din 31.04.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.203 din 31.03.2008, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul -, fiul lui și, născut la 15.12.1983, în Chișinău, Republica M, cu același domiciliu,-, CNP. -, studii superioare, manager societate comercială, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "dare de mită" prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa închisorii de 6 luni.
A aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 1, 2 Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni.
A atenționat inculpatul cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare.
In baza art. 255 alin. 4 Cod penal raportat la art. 254 alin. 3 Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 200 USD și suma de 50 Euro, în folosul statului român, sume ce au fost indisponibilizate și consemnate la.C - Sucursala I (din dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași ) cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 26.03.2007 și nr. -/1 din 26.03.2007 depuse la dosarul cauzei.
In baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 RON.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Inculpatul - este cetățean al M, locuiește în orașul Chișinău.
La data de 22.12.2006, inculpatul s-a hotărât să se deplaseze în România, în baza unei invitații ce i-a fost transmisă de Distribution, cu sediul în B - administrată de -, soțul numitei - a - sora inculpatului, de profesie avocat ce își desfășoară activitatea în cadrul Baroului
Din conținutul invitației (fila 46 din dosar urm. penală) emisă de Distribution, datată 22.XII.2006, rezultă că inculpatul era invitat să participe la festivitățile " " din perioada 1.2006 - 31.XII.2006 organizate în diferite locații din B, pentru a asigura necesarul tehnic și asistența de specialitate. Actul menționat a fost atestat prin încheierea nr. 346 din data de 27.XII.2006 emisă de - a - sora inculpatului - în calitate de avocat - în cadrul Cabinetului individual de avocatură din
Deplasându-se pe teritoriul României cu trenul 401 Chișinău - B, la Punctul de Frontieră I inculpatul a prezentat polițistului pașaportul turistic eliberat de autoritățile M la data de 19.XII.2006, precum și invitația menționată anterior, cu care intenționa să justifice intrarea și șederea sa în România.
Invitația prezentată fiind verificată, a creat suspiciuni polițiștilor, sub aspectul conformității sale cu realitatea, în condițiile în care aceasta era datată 22.XII.2006 dar atestată la data de 27.XII.2006.
Din acest motiv, inculpatului nu i-a fost permisă continuarea călătoriei pe teritoriul României, iar pe baza verificărilor efectuate - constatându-se că invitația în discuție fusese atestată de sora acestuia, avocat, dar care nu-și mai desfășura la data de 22.XII.2006 activitatea în cadrul Cabinetului av. - aspect relevat de aceasta din urmă telefonic, la solicitarea polițiștilor (fila 20), iar ulterior în adresele nr. 103/22.01.2007 - i s-a adus la cunoștință împrejurarea că urmează a se efectua cercetări penale cu privire la caracterul fals al invitației și pentru uzul acesteia în fața autorităților române.
În acest context, inculpatul, spre a bloca declanșarea cercetărilor penale cu privire la invitația în discuție, dar și spre a i se permite continuarea deplasării pe teritoriul României, s-a prezentat la ofițerul de poliție din, căruia i-a oferit suma de 200 USD și 50 Euro. Acesta din urmă a refuzat oferta inculpatului, sesizând lucrătorii din cadrul Direcției Generale Anticorupție
Ascultat în faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a oferit ofițerului de poliție suma de 200 dolari și 50 Euro, recunoaștere confirmată și de conținutul procesului-verbal din 16.- întocmit de - Serviciul Teritorial Iași - în care este redată convorbirea dintre cei doi, din data de 23.XII. orele 1,00 ce a fost înregistrată ulterior denunțului menționat.
Săvârșirea faptei de către inculpat, în condițiile mai sus reținute, rezultă, fără dubiu, și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 23.XII.2006, ora 1,10, încheiat de Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași - în prezența martorului asistent, act ce potrivit art. 90 Cod procedură penală constituie mijloc de probă. Astfel, din conținutul acestuia rezultă că, în jurul orelor 1,00 din 23.XII.2006, inculpatul a mers în biroul inspectorului de poliție și, după ce i s-a adus la cunoștință de către acesta din urmă că urmează să i se întocmească dosar penal pentru actul fals prezentat la trecerea frontierei României, inculpatul i-a oferit din nou sume de bani, respectiv 50 Euro și 2 bancnote a câte 100 dolari, în scopul de a nu se declanșa astfel de cercetări și de a i se permite continuarea călătoriei, fiind surprins în flagrant în momentul în care a așezat aceste bancnote pe biroul polițistului.
Atât convorbirea dintre cei doi cât și imaginile din timpul discuției celor doi au fost înregistrate pe baza ordonanței din 23.XII.2006, ora 24,40 emisă de procuror ce a fost confirmată apoi prin încheierea din 24.XII.2006 a Tribunalului Iași, cele două CD-uri ce conțin înregistrările menționate fiind atașate dosarului.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu s-a prezentat la judecată, deși a fost citat legal atât la adresele indicate în faza urmăririi penale, cât și la cele înserate în actele depuse la dosar prin avocatul ales.
În cursul judecății a fost audiat și martorul, declarație ce confirmă toate aspectele redate în procesele-verbale întocmite de - Serviciul Teritorial Iași.
Situația de fapt expusă mai sus este probată cu următoarele mijloace de probă: denunțul inspectorului înregistrat la Direcția Generală Anticorupție I sub nr. -/2006 - fila 7 dosar; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - filele 10-12 dosar; procesul-verbal de redare a convorbirilor certificat pentru autenticitate de către procuror, conform art. 91 alin. 3 din Codul d e procedură penală - filele 18-19 dosar; proces-verbal de constatare vizând prezentarea înscrisului "invitație" de către învinuit - filele 20-21 dosar; originalul încheierii nr. 346/27.12.2006 - fila 23 dosar și dovada de ridicare a înscrisului - fila 22 dosar; relațiile ORC privind DISTRIBUTION B - filele 36-37 dosar; declarațiile martorului ascultat în ambele etape procesuale; înscrisurile emise de Cabinet avocat " " - B; proces-verbal conform căruia învinuitului i-au fost restituite sumele de bani găsite asupra sa și care nu au făcut obiectul dării de mită - fila 13 dosar; declarațiile învinuitului - filele 39-42, 63-64 dosar.
În considerarea elementelor de fapt expuse, instanța constată că, în drept, fapta inculpatului -, cetățean al M - constând în aceea că la data de 22/23.XII.2006 a oferit inspectorului de poliție, din cadrul suma de 200 USD și suma de 50 Euro spre a-l determina, să nu-i întocmească dosar penal pentru uzul unei invitații false cu care dorea să-și justifice prezența pe teritoriul României, dar și spre a-i permite continuarea deplasării spre B - realizează elementele constitutive ale infracțiunii de "dare de mită" prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal, astfel că urmează a fi antrenată răspunderea sa penală.
Referitor la apărarea formulată de inculpat în concluziile depuse la dosarul prin avocatul ales, în sensul că în cauză operează clauza de nepedepsire prevăzută de art. 255 alin. 2 Cod penal, instanța constată că aceasta nu poate fi primită.
Analiza dispozițiilor art. 255 alin. 2 Cod penal impune concluzia că, dacă promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcționar (sau altui salariat) a avut loc din cauză că mituitorul a fost constrâns la aceasta de către cel care a luat mită, această împrejurare constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, o negație a existenței infracțiunii. Constatarea existenței acestei cauze implică, deci, lipsa uneia din trăsăturile esențiale fără de care nu poate exista infracțiunea, și anume vinovăția.
În speța dedusă judecății sunt inoperante dispozițiile legale citate, din moment ce întreg probatoriul cauzei analizat până aici, conduce, în mod indubitabil, la concluzia că inculpatul, luând cunoștință, ulterior controlului efectuat asupra documentelor sale de intrare în România, de împrejurarea că nu-și mai poate continua călătoria spre B, dar și de aceea că depistarea actului fals prezentat la trecerea frontierei reclama declanșarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, și apreciind că aceste cercetări ar putea produce consecințe nefaste asupra sa, i-a oferit inițial, din proprie inițiativă și fără exercitarea vreunei constrângeri psihice, inspectorului de poliție suma de 200 dolari, pentru a-i facilita intrarea în România - ofertă ce a fost refuzată - dar ulterior denunțului i-a oferit din nou suma de 200 dolari și 50 euro.
Apărările formulate de inculpat în sensul că ar fi fost constrâns fizic și psihic de autoritățile de control al punctului de frontieră, nu pot fi primite de instanță, din moment ce sunt lipsite de suport probator, iar actele și lucrările dosarului demonstrează o situație de fapt contrară celei susținute de acesta.
De asemenea, nici apărarea formulată în sensul că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal - ca urmare a faptului că banii nu au fost oferiți în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a împiedica îndeplinirea activității privitoare la îndatoririle de serviciu ale funcționarului, ci pentru a fi lăsat să plece din vamă - nu poate fi primită de instanță, din moment ce probele dosarului, inclusiv declarațiile acestuia date în prezența avocatului ales, relevă împrejurarea că scopul oferirii sumelor de bani a fost acela de a i se permite continuarea deplasării spre B, dar și acela de a nu se declanșa cercetările penale pentru fapta de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal.
Prin urmare, instanța va dispune condamnarea inculpatului, tratamentul sancționator urmând a fi stabilit în raport de criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, persoana infractorului.
Astfel, se va aplica inculpatului pedeapsa închisorii al cărei cuantum va fi stabilit la limita minimului special prevăzut de textul sancționator, și apreciind că scopul acesteia - acela de prevenție specială și generală, poate fi realizat și fără privarea de libertate, se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare ce ar fi stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
Se va atenționa inculpatul asupra respectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, cu consecința de a se dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Alături de pedeapsa principală se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, dar față de care se va dispune suspendarea acesteia conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
Se va da eficiență în cauză dispozițiilor art. 255 alin. 4 Cod penal raportat la art. 254 alin. 3 Cod penal, în sensul că se va dispune confiscarea de la inculpat, în folosul statului român, a sumelor ce au fost indisponibilizate și consemnate la CEC - Sucursala I în cursul urmăririi penale.
Văzând și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală, se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de către inculpatul -, fiind criticată pentru nelegalitate, privind nelegala citare atât prin încălcarea dispozițiilor art.177 Cod procedură penală, în sensul că semnătura de pe dovada de citare nu poate fi atribuită inculpatului, cât și prin nerespectarea dispozițiilor de citare în cazul inculpaților străini, și pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri a vinovăției sale în comiterea faptei de "dare de mită", având în vedere că inculpatul a recunoscut că "a dat suma de 200 dolari, însă nu în scopul reținut de instanță".
Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.371 al.2 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat apelul de față pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art.177 alin.1 "învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă".
Astfel, instanța de fond a dispus citarea inculpatului -, prin scrisoare recomandată, la ultimul domiciliu cunoscut, conform rechizitoriului.
Potrivit alin.2 al articolului menționat, "dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat". Așa fiind, față de declarațiile făcute de către inculpat în cursul procesului penal, atât personal, prin înscrisurile depuse la dosar (ceea ce relevă împrejurarea că inculpatul a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal și de termenele acordate), cât și prin apărătorulsău ales, fiind citat atât la domiciliile indicate cât și latoateunitățile spitalicești în care acesta a stat internat, potrivit dispozițiilor art.177 alin.5 Cod procedură penală.
Având în vedere încercarea evidentă a inculpatului de tergiversare a cauzei prin indicarea la fiecare termen a unei noi adrese sau a unei alte unități spitalicești, instanța a uzat de dispozițiile art.177 alin.4 Cod procedură penală, potrivit cărora "dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la ușa consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea". Astfel că la termenul din 14.02.2008, procedura cu inculpatul a fost legal îndeplinită în condițiile art.177 alin.4 Cod procedură penală. Ulterior, la termenul din 20.03.2008, când au avut loc și dezbaterile pe fondul cauzei, procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită și la unitatea spitalicească unde a indicat că se află internat, prin administrația unității respective astfel cum prevăd dispozițiile art.177 alin.5 Cod procedură penală, cât și prin afișare la ușa consiliului local.
Potrivit art.177 alin.8 Cod procedură penală "dacă inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat, în condițiile legii - în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil o permite,citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar sau refuzul de primire a acesteia ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare".
Așa fiind, procedura de citare prin semnarea avizului de primire a scrisorii recomandate (semnătura fiind identică cu cea de pe înscrisurile depuse de inculpat la instanță) de către inculpat "ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare", potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate.
În ce privește "instrumentul juridic" depus de apărătorul inculpatului, în susținerea criticii privind nelegala procedură de citare prin scrisoare recomandată în condițiile în care inculpatul - cetățean străin, trebuie citat potrivit protocolului dintre cele două state, Curtea reține că Legea nr.177/4.11.1997 pentru ratificarea tratatului dintre România și Republica M vizeazăasistența juridică în materia civilă și penală, iar nu îndeplinirea procedurii de citare cu cetățenii celor două state. "Dovada de înmânare a actelor" la care se face referire în cuprinsul actului normativ vizeazăactele necesare și care trebuie să însoțească cererea de asistență juridică, și nu modalitatea de citare a inculpaților.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedura de citare a inculpatului s-a efectuat cu respectarea normelor în materie fiind legal îndeplinită, inculpatului fiindu-i asigurate și respectate în mod efectiv drepturile și garanțiile procesuale, atât prin reprezentarea de către un avocat ales cât și prin încunoștințarea despre procesul desfășurat împotriva sa. în acest sens stau și toate înscrisurile și corespondența purtată de inculpat cu instanța de judecată.
În ce privește netemeinicia hotărârii apelate, Curtea reține că prima instanță, desfășurând cercetarea judecătorească cu respectarea dispozițiilor art.313 și următ. Cod procedură penală, a stabilit corect situația de fapt, în urma probatoriului administrat care a confirmat vinovăția inculpatului apelant în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, încadrarea juridică fiind corespunzătoare situației de fapt reținute.
Potrivit art.255 alin.1 și art.246 Cod penal, infracțiunea de dare de mită constă în "promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, direct sau indirect, unui funcționat public în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri".
Infracțiunea de dare de mită poate exista și independent de infracțiunea de luare de mită, astfel cum este și situația din prezenta speță, când persoana particulară promite sau oferă folosul funcționarului, iar acesta, nelăsându-se corupt, nu-l acceptă sau îl respinge.
În cauză, cum în mod corect a reținut și instanța fondului, situație confirmată de probatoriul administrat, sunt îndeplinite toate condițiile de existență ale infracțiunii de dare de mită, atât sub aspectul elementului obiectiv cât și în ce privește latura subiectivă.
Acțiunea inculpatuluide a oferifuncționarului însărcinat cu efectuarea controlului vamal o sumă de bani pentru ca acesta să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv în scopul de a-l împiedica pe acesta să declanșeze proceduri penale împotriva sa și totodată să îl împiedice să pătrundă pe teritoriul României, rezultă cu elocvență și fără nici un fel de dubiu, cu privire la intenția și scopul urmărit de inculpat, din înregistrările efectuate cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Câtă vreme inculpatul nu a adus elemente noi în susținerea apărărilor făcute atât la fond cât și în apel, Curtea își va însuși pe deplin motivarea instanței de fond în acest sens.
Se va constata, de asemenea, că pedeapsa aplicată inculpatului apelant, atât în ce privește natura și cuantumul acesteia, cât și referitor la modalitatea de executare, corespunde criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, transpuse în mod optim de către instanța fondului la particularitățile cauzei, precum și cerințelor impuse de art.52 Cod penal.
Pentru considerentele expuse, fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, și văzând că nu este afectată de vreun viciu nici în aflarea adevărului și nici în aplicarea legii, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul -.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr.203 din 31.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
24.2008.-
2 ex.-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena
