Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 12/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.12/A/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj este reprezentat prin procuror
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpata și - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinței penale nr. 209 din data de 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunile de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av., lipsă fiind inculpata.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar s-a depus copia dispozitivului încheierii penale nr.141 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009, în dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins ca nefondată cererea de strămutare a cauzei formulată de petiționara.
Apărătorul inculpatei depune la dosar copia unei adeverințe medicale din care rezultă că inculpata este în imposibilitate de a se prezenta la instanță din motive de sănătate, însă precizează că nu înțelege să solicite amânarea cauzei pentru acest motiv.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Parchetului susține apelul declarat de DNA Serviciul Teritorial Cluj conform motivelor depuse la dosarul cauzei și în esență solicită desființarea sentinței penale nr.209 din data de 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș ca fiind nelegală sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal și a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunile de dare de mită și luare de mită aflate în concurs. În acest sens, arată că pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c Cod penal trebuiau îndeplinite cumulativ atitudinea sinceră a inculpatei și înlesnirea descoperirii eventualilor participanți, ori simpla prezentare a inculpatei în fața autorităților nu este de natura reținerii acestui text de lege. De asemenea, apreciază că pedeapsa este ineficientă deoarece trebuia instituit un control judiciar a inculpatei.
În concluzie, solicită admiterea apelului, înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal, majorarea cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunile de dare de mită și luare de mită, schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere conform art.861Cod penal și aplicarea unei pedepse complementare prevăzută de lege.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea apelului formulat de DNA ca nefondat și admiterea apelului declarat de inculpată, desființarea sentinței penale nr. 209/2008 a Tribunalului Maramureș și rejudecând cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod pr.pen. pentru ambele infracțiuni, întrucât faptele nu există. Din probele administrate în cauză cu privire la infracțiunea de dare de mită, arată că există doar o singură probă, respectiv declarația martorului. Din punct de vedere a convorbirilor ambientale, arată că inculpata când a vorbit despre suma de bani a făcut referire că are probleme cu plata ratelor la bancă pe care nu a reușit să le plătească, motiv pentru care și-a pierdut apartamentul.
Cu privire la infracțiunea de luare de mită arată că la dosar sunt probe care infirmă această acuzație. În acest sens solicită să se rețină declarația martorului, fratele inculpatei, din care rezultă că acesta i-a adus paharele, declarația martorei din care rezultă că a văzut când martorul i-a adus acele pahare inculpatei, precum și declarația martorului de la fila 40 din dosarul de fond din care rezultă că înainte de data reținerii că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată, nu a fost informat și nici nu a văzut ca inculpata să fi primit foloase necuvenite, declarația martorei din care rezultă că inculpata i-a confiscat marfa, declarația martorei din care rezultă că inculpata nu i-a efectuat controlul vamal, declarația martorei din care rezultă că inculpata i-a întocmit un act de abandon. Față de aceste probe, apreciază că nu există vinovăția inculpatei, precum și faptul că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat, apreciind că prima instanță în mod corect a reținut vinovăția acesteia pe baza probelor administrate în cauză. Cu privire la declarația martorei care a declarat că a văzut când fratele inculpatei a adus niște pahare, însă fără a putea preciza materialul, solicită să se rețină că aceasta făcea curățenie în apartamentul inculpatei situat în S M, iar denunțătorul a arătat că a dus paharele în locuința inculpatei din S
CURTEA
Prin sentința penală nr.209 din data de 9 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș în baza art. 345 alin.2 pr.pen. s-a dispus condamnarea inculpatei - născută, CNP -, fiica lui și, născută la 24.03.1960 în M jud. S M, domiciliată în SM- 25 Octombrie nr.17/8 jud. S M, cetățenia română, inspector superior vamal, căsătorită, 1 copil minor, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 pen.rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.e pen. și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev.de art.254 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit.a și c și art.76 lit.c pen.
În baza art.76 alin.3 pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele stabilite, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit art.82 pen.
S- atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 pen.
Inculpatei i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit.a teza II-a și b pen. iar în temeiul art.71 alin.ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Conform art.254 alin.3.pen. instanța a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 400 RON și a obligat-o la plata acesteia către stat și a două seturi de pahare înregistrate în Registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș la poziția nr. 25/2008 (în speță, 1 set de pahare de șampanie, cu picior, proveniență Belarus și 1 set de 6 pahare de mici cu picior, proveniență Belarus).
În baza art. 913alin. 7.pr.penală s-a dispus păstrarea suportului magnetic pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice până la rămânerea definitivă a cauzei când va fi arhivat cu dosarul (poziția nr. 1/2007 din Evidența CD de la aceeași instanță).
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.penală inculpata a fost obligată la 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Cluj din 16.08.2007, dat în dosarul nr. 27/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 și luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. 1,2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se faptul că, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal, în cursul lunii martie 2007, a promis și a oferit suma de 200 euro unui agent al Poliției de frontieră pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în sensul de a nu exercita controale amănunțite la anumite autovehicule ce urmau să treacă prin vamă și, de asemenea, că în perioada martie-mai 2007 inculpata a primit în mod repetat bunuri de la învinuita, în scopul de a nu exercita controlul bagajelor, controlul corporal și sancționare contravențională, facilitând introducerea în țară, de către aceasta din urmă, în mod ilegal și repetat, a mai multor cartușe de țigări.
Pe parcursul urmăririi penale inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor ce i se rețin în sarcină.
În rechizitoriu s-a reținut că la data de 15.01.2007 a fost deschis punctul de trecere al frontierei, rutier și pietonal, S M -. De la acea dată a crescut în mod constant problematica introducerii în țară în mod ilegal, din Ucraina, a diferitelor produse, de la țigări, cafea și până la mașini de lux furate, aceste aspecte fiind semnalate și de presa locală și centrală.
Începând cu data de 1.03.2007, inculpata, având funcția de inspector vamal 1 asistent la Biroul Vamal din cadrul Direcției Regionale Vamale I, a fost mutată temporar, pe o perioadă de 6 luni, la Biroul Vamal din cadrul Regionalei Regionale Vamale C, prin ordinul nr. 4250/27.02.2007 al vicepreședintelui
În calitate de inspector vamal, inculpata avea, printre altele, și următoarele atribuții de serviciu: efectuarea controlului vamal fizic al mijloacelor de transport, al mărfurilor și călătoriilor; efectuarea operațiunii de vămuire a bunurilor aparținând persoanelor fizice; înregistrarea în registrele de evidență a mărfurilor și bunurilor în cadrul importului și exportului; efectuarea în cazul unor suspiciuni de fraudă, a controlului vamal corporal în condițiile legii; întocmirea proceselor verbale de contravenție și îndeplinirea procedurilor legale prevăzute de lege; executarea supravegherii vamale și a controlului bunurilor susceptibile a fi sub incidența legilor vamale; asigurarea ca activitatea de control fizic să se efectueze în prezenta organelor abilitate potrivit prevederilor legale.
Potrivit dispozițiilor Codului Vamal al României (Legea nr. 86/2006) și regulamentului vamal, țigările au un regim special de introducere pe teritoriul României, o persoană fizică având posibilitatea de a introduce în mod legal în țară cel mult un cartuș de țigări.
De la data numirii sale la Biroul Vamal inculpata, profitând de atribuțiile de serviciu pe care le avea, s-a implicat în acțiuni de introducere în țară a diferitelor cantități de țigări, în mod ilegal. În acest sens a încercat să sprijine, prin coruperea unui polițist de frontieră, introducerea în țară a unei cantități mari de țigări ascunse în autovehicule sau permițând unor persoane fizice să introducă în țară în mod ilegal mai mult decât un cartuș de țigări, pentru acest sprijin obținând foloase materiale.
În cuprinsul rechizitoriului se mai arată că inculpata, începând 1.03.2007 și până la sfârșitul aceleiași luni, și-a desfășurat activitatea în aceeași tură de lucru cu denunțătorul, agent de poliție în cadrul Poliției de frontieră M - Sectorul Poliției de Frontieră. Acesta avea ca și sarcini și îndatoriri de serviciu supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat a României, prevenirea și combaterea oricărei încălcări a regimului juridic al frontierei de stat, de a acționa pentru descoperirea persoanelor care săvârșesc infracțiuni sau contravenții, de a exercita un control minuțios atunci când sunt deținute informații certe, al mijloacelor de transport pentru descoperirea de persoane, bunuri ori alte obiecte care fac obiectul încălcării legilor.
La data de 10.03.2006, în timp ce inculpata se afla la serviciu împreună cu numitul, aceasta i-a oferit suma de 200 euro pentru a facilita introducerea în țară a unei cantități de țigări ascunse într-un autovehicul condus de un cetățean ucrainean. În schimbul acestei sume, denunțătorul trebuia să nu își exercite atribuțiile de serviciu în sensul de a nu executa un control minuțios al mijlocului de transport ce urma să intre în țară și care urma să-i fie indicat de inculpată.
În urma acestei discuții, agentul de poliție de frontieră și-a anunțat șefii ierarhici și apoi a formulat denunț penal.
În vederea verificării realității afirmațiilor denunțătorului, s-a dispus prin ordonanța din 14.03.2007, confirmată prin încheierea penală nr. 138/16.03.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- autorizarea interceptării și înregistrării ambientale audio și video a discuțiilor dintre inculpată și denunțător precum și autorizarea interceptării convorbirilor telefonice dintre cei doi.
Astfel, în noaptea de 14/15.03.2007, când cei doi s-au întâlnit la serviciu, inculpata a reiterat propunerea de corupere a agentului de poliție, comunicându-i acestuia și detaliile organizării acțiunii de facilitare a introducerii în țară, în mod ilegal, a țigărilor, oferindu-i în schimb sume de bani. Inculpata i-a spus denunțătorului că în măsura în care ar facilita împreună introducerea în țară a unor țigări ascunse într-un microbuz, ar primi pentru fiecare transport suma de 100 euro.
Aceste aspecte reies din discuțiile inculpatei cu denunțătorul, discuție care a fost interceptată și înregistrată. După cum rezultă din această discuție, facilitarea transporturilor ilegale de țigări urma să se facă după 10 zile - 2 săptămâni, când totul era rezolvat. Această acțiune ilegală nu s-a mai putut finaliza întrucât serviciile de tură ale inculpatei și denunțătorului au fost modificate de către superiorii acestora, cei doi nemaifiind în aceeași tură.
La începutul lunii martie 2007 inculpata a cunoscut-o pe numita, care, pentru a-și câștiga existența, făcea un mic trafic prin Punctul de trecere al frontierei, cumpărând diferite produse din Ucraina pe care le comercializa în țară.
Într-o zi când inculpata era de serviciu, a observat-o pe numita că a trecut de mai multe ori prin vamă, a oprit-o și a rugat-o să se uite cât costă niște pahare de, de șampanie și de, lăsându-i să se înțeleagă că ar vrea să-i aducă asemenea bunuri. La următoarea tură de serviciu a inculpatei, i-a adus serviciile de pahare solicitate, spunându-i că sunt cadou; inculpata i-a spus să le ducă la reședința ei din S M, respectiv pe-. Pentru acest cadou inculpata nu i-a mai controlat bagajele, permițându-i să introducă în țară mai multe cartușe de țigări.
Ulterior inculpata i-a dat numitul numărul de telefon mobil, iar aceasta și l-a trecut în agendă sub numele de "". De asemenea, cele două au convenit ca inculpata să o anunțe pe, direct sau codificat, când poate să treacă prin punctul vamal fără probleme. Pentru acest ajutor numita i-a dat inculpatei diferite bunuri din Ucraina - cafea, produse alimentare, dulciuri etc. Relevante sunt numeroasele discuții telefonice dintre inculpată și numita, ce au fost interceptate și înregistrate.
Audiată la termenul din 13 noiembrie 2007 inculpata a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală și nu recunoaște că ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită. A arătat că, cele descrise în dosar sunt niște înscenări la care s-a recurs pentru aoî nlătura pe inculpată și pe soțul acesteia din sistem. Inculpata a infirmat orice relație de prietenie cu și orice discuție care ar fi dus la obținerea unor venituri nelegale cu. Acestuia din urmă i s-a consemnat declarația la 11 decembrie 2007, când a precizat că, inculpata i-a solicitat să faciliteze un transport de țigări în sensul de a proceda la o verificare mai superficială a unui autoturism de proveniență ucraineană. Tot atunci, inculpata i-a spus că, pentru a proceda astfel cum i-a solicitat, va primi 100 de euro. Despre discuțiile purtate cu inculpata numitul l-a anunțat pe, pentru ca acesta să-l anunțe pe șeful de grupă,. Deoarece acesta din urmă nu a fost găsit, a fost anunțat care, mai departe, și-a anunțat superiorii de la. Martorul arată în declarația sa (fila 25 de la dosar) că i-a spus că inculpata i-ar fi propus o sumă pentru a facilita un transport de țigări. Cu ocazia aceleiași discuții, martorul i-a spus martorului că se teme să facă așa ceva și l-a întrebat ce ar trebui să facă pentru a nu cădea ei la mijloc, în cazul în care într-adevăr, se dau bani într-un asemenea scop. Despre faptul că martorul și-a anunțat superiorii are cunoștință și martorul, însă, conținutul unei părți a discuțiilor purtate între inculpată și derivă din convorbirile telefonice la care se face trimitere și în rechizitoriu (filele 481-487 de la dosarul de urmărire penală).
Cu privire la cea de-a doua faptă, instanța a reținut, în principal, declarația numitei, luată în calitate de martor (fila 41 din faza de cercetare judecătorească) care se coroborează cu probațiunea administrată în cauză, în principal, cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate între aceasta și inculpată. Martora, care se ocupa cu micul trafic de frontieră, a ajuns să o cunoască pe inculpata, cu care, ulterior, a discutat personal sau telefonic. Aceasta din urmă îi spunea uneori martorei că sunt probleme în vamă și că ar fi bine să nu treacă, gest pentru care îi lăsa câte o ciocolată, un suc, depinde ce avea la ea. Martora a arătat că la un moment dat inculpata i-a cerut să îi aducă din Ucraina două seturi de pahare, unul de whisky și unul de șampanie, ambele de. În afară de aceste pahare, i-ar fi dat inculpatei și o cuvertură de pat. Pentru a dovedi proveniența paharelor, alta decât cea indicată de martora, inculpata a solicitat audierea martorului (fila 27) care a dat o declarație destul de echivocă, în condițiile în care, chiar ultima frază a depoziției sale este de genul " când le-am cumpărat, mi s-a spus că erau din, dar după prețul pe care l-am plătit pentru acestea, nu sunt sigur". În plus, pachetele conținând seturile de pahare nici nu au fost desfăcute de către martor. Acesta nu le-a folosit, dar la momentul la care le-a cumpărat, le-a văzut. I s-au arătat spre vedere fotografiile paharelor dar nu a putut preciza în mod concret dacă erau sau nu cele pe care le-a cumpărat el.
In fața instanței au fost audiate martorele, și (filele 42,48,49,50) care nu au susținut poziția exprimată de martora. Cu toate acestea, instanța reține că dacă nu ar fi existat între cele două anumite înțelegeri, martora nu ar fi știut adresa unde inculpata locuia cu chirie. La acea adresă, martora i-a dus anumite bunuri, fapt ce reiese din depoziția acesteia. În plus, convorbirile telefonice purtate între cele două confirmă serviciile pe care inculpata i le făcea martorei, în sensul că îi spunea când e indicat să iasă sau să intre în țară, servicii în schimbul cărora martora îi dădea anumite bunuri.
La termenul din 25 martie 2008, inculpata a învederat instanței anumite aspecte legate de percheziția domiciliară efectuată în cursul urmăririi penale, apreciind că aceasta nu s-a desfășurat în condițiile legii. Inculpata a arătat că percheziția a depășit ca durată în timp orele 20,00, fiind astfel nelegală. Din procesul verbal de percheziție domiciliară depus la filele 109-115 de la dosarul de urmărire penală, reiese că percheziția a început la orele 19,40 și că avut loc în prezența a 3 martori asistenți, fiind astfel îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 103 și 104 Cod procedură penală. începută între orele 6,00-20,00 poate continua și în timpul nopții și percheziția domiciliară se face în prezența persoanei la care aceasta se efectuează, iar în lipsa acesteia, în prezența unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, având capacitatea de exercițiu. Aceste operațiuni se efectuează în prezența a doi martori asistenți, condiții ce sunt îndeplinite, având în vedere că, primul martor asistent menționat în procesul verbal, este vecină cu inculpata.
Cauza a fost repusă pe rol deoarece inculpata a depus un memoriu în care arată că invocă anumite excepții de neconstituționalitate ce, la termenul de judecată din 25 martie 2008, s-au dovedit a fi excepții de procedură, dintre care și-a menținut-o pe cea privind încălcarea dreptului său la apărare deoarece, despre momentul efectuării percheziției și a audierii unor martori, nu a fost înștiințat avocatul său. A invocat Decizia nr.1086/20 noiembrie 2007 Curții Constituționale prin care s-a stabilit neconstituționalitatea dispozițiilor art.172 alin.1 din Codul d e procedură penală. Asupra excepției încălcării dreptului la apărare invocată de inculpată, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia.
Raportat la probațiunea administrată, instanța a reținut vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 pen. raportat la art.7 alin.2 din Legea 78/2000, constând în aceea că, în cursul lunii martie 2007, direct, a oferit suma de 100 euro agentului de poliție de frontieră pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuția de serviciu, mai exact de a nu solicita controale amănunțite la un anumit autovehicul ce urma să treacă prin punctul de trecere al frontierei, pentru care îi va aplica pedeapsa închisorii de 3 luni. La individualizarea pedepsei instanța va avea în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c pen. în caz concret, lipsa antecedentelor penale și comportamentul inculpatei în cursul derulării procesului penal, prin prezentarea la solicitarea organelor de urmărire penală și la termenele de judecată.
S-a reținut vinovăția inculpatei și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 și 2.pen. raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în prezența circumstanțelor atenuante menționate mai sus.
Deși legiuitorul prevede pentru infracțiunea de luare de mită, alături de pedeapsa principală și cea complementară a interzicerii unor drepturi, dispozițiile art.76 alin.3 pen. permit înlăturarea acesteia când există circumstanțe atenuante. În prezenta unor asemenea circumstanțe, instanța a procedat în sensul dispozițiilor anterioare.
Deoarece faptele comise de inculpată sunt în concurs real, în virtutea aplicării dispozițiilor art.33 lit.a și 34 lit.b pen. aceasta va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit art.82 pen. Inculpatei i s- atras atenția asupra dispozițiilor art.83 pen. asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit.
Pe durata executării pedepsei, inculpatei i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit.a teza II-a și b pen. iar în temeiul art.71 alin. ultim pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Inculpatei îi vor fi interzise dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe parcursul executării pedepsei. Instanța apreciază că, în raport de fapta săvârșită și de calitatea inculpatei, inspector vamal, nu are îndrituirea de a accede la asemenea funcții.
Cu privire la măsura confiscării, instanța a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.78/2000, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Aceste dispoziții se coroborează cu cele prev. de art. 254 alin.3.pen. astfel că instanța a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 400 RON și a obligat-o la plata acesteia către stat și a două seturi de pahare înregistrate în Registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș la poziția nr.25/2008 (în speță, 1 set de pahare de șampanie, cu picior, proveniență Belarus și 1 set de 6 pahare de mici cu picior, proveniență Belarus). Suma de 400 RON reprezintă contravaloarea bunurilor care nu s-au găsit și la care, potrivit dispozițiilor anterioare, este obligat condamnatul, în speță inculpata. Suma totală este constituită din 150 RON, contravaloarea unei cuverturi iar restul produselor (dulciuri, sucuri, cafea) valorează aproximativ 200-250 RON (fila 24 din dosarul de urmărire penală). De altfel, a arătat că nu solicită restituirea sumei de 500 RON.
În baza art. 913alin. 7.pr.penală s-a dispus păstrarea suportului magnetic pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice până la rămânerea definitivă a cauzei când va fi arhivat cu dosarul (poziția nr. 1/2007 din Evidența CD de la aceeași instanță).
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.penală inculpata a fost obligată la 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal inculpata și Serviciul Teritorial Cluj,
Inculpata a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatei pentru infracțiunile de dare și luare de mită în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 10 lit.a pr.pen. întrucât faptele nu există.
DNA Serviciul Teritorial Cluja solicitat admiterea apelului, înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal, majorarea cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunile de dare de mită și luare de mită, schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere conform art.861Cod penal și aplicarea unei pedepse complementare prevăzută de lege.
Se arată că sentința penală nr.209 din data de 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș este nelegală sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunile de dare de mită și luare de mită aflate în concurs și a modului de individualizarea a executării pedepsei. Pentru a putea fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c Cod penal trebuiau îndeplinite cumulativ atitudinea sinceră a inculpatei și înlesnirea descoperirii eventualilor participanți, ori simpla prezentare a inculpatei în fața autorităților nu este de natura reținerii acestui text de lege. Apreciază că pedeapsa aplicată este prea mică față de faptele comise, modul și împrejurările săvârșirii acestora denotând o periculozitate sporită a inculpatei. Consideră nejustificată înlăturarea pedepsei complementare, iar modalitatea de executare stabilită de instanță este ineficientă deoarece trebuia instituit un control judiciar al inculpatei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 pr.pen. curtea constată că apelurile formulate nu sunt fondate și le va respinge pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de vastul probatoriu administrat în cauză.
A rezultat din probele administrate că în cursul lunii martie2007 inculpata, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal, a promis și oferit suma de 200 euro agentului de poliție de frontieră pentru ca acesta să nu își îndeplinească atribuția de a solicita controale amănunțite la anumite autovehicule ce urmau să treacă prin punctul de trecere a frontierei, facilitând în acest mod introducerea în țară în mod ilegal al unor cantități de țigări și că în perioada martie-mai 2007, în aceeași calitate, a primit bunuri în valoare de 500 lei de la martora pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu privind controlul corporal și al bagajelor, respectiv sancționarea contravențională, facilitând martorei introducerea în țară în mod ilegal și repetat a mai multor cartușe de țigări.
Martorul a declarat că inculpata i-a solicitat să faciliteze un transport de țigări, controlând superficial un autoturism de proveniență ucraineană, în care s-ar fi aflat 1000 pachete de țigări în 100 cartușe, urmând să primească suma de 100 euro, iar 100 euro ar fi urmat să primească inculpata.
Martorii, și au confirmat împrejurarea că martorul le-a relatat despre propunerea inculpatei.
Martorul, fratele inculpatei, a declarat că în luna decembrie 2006 i-a făcut cadou surorii sale 4 sau 5 seturi de pahare cumpărate de el din piață din Ungaria, dar nu a putut preciza dacă paharele dăruite de el sunt aceleași cu cele ale căror fotografii i-au fost arătate și care fa obiectul prezentei cauze penal, arătând doar că seamănă ca formă și că i s-a spus când le-a cumpărat că sunt de, dar că după prețul pe care l-a plătit pentru ele nu este sigur că erau cu adevărat din. Martorul nu a putut preciza nici proveniența paharelor. A mai indicat martorul că unele pahare erau de whisky, altele de Ť. și altele de vin.
Martora a precizat că inculpata i-a cerut două seturi de pahare, de whisky și de șampanie, pe care i le-a și adus, paharele fiind cu picior, ambele seturi și de proveniență Belarus.
Martora, audiată de instanța de apel a declarat -fila 51 - că s- ocupat de curățenie la locuința din SMa inculpatei anterior anului 2007, de regulă făcând curățenie în zi de sâmbătă și că în acea perioadă, fără a putea preciza data, dar își amintește că era iarnă și ea se afla în locuința inculpatei când a venit fratele acesteia în vizită și a adus mai multe bagaje printre care și cutii cu pahare. Martora a scos paharele din cutii, le-a șters și le-a așezat în vitrină. Martora a observat că seturile de pahare erau diferite, paharele erau transparente și după părerea martorei este posibil ca acele pahare să fi fost din. Martora își bazează afirmația că paharele aduse de fratele inculpatei erau de pe împrejurarea că ea deține pahare din sticlă, știe cum sunt paharele de sticlă, iar cele aduse de fratele inculpatei erau diferite de cele de sticlă.
Tot în apel a fost audiat și martorul G - fila 52, persoană care a coordonat în care și-a desfășurat activitatea inculpata de la sosirea ei la Biroul Vamal, în luna martie 2007. În luna martie 2007, în care inculpata și-a desfășurat activitatea în coordonată de martor, nu au existat reclamații la adresa acesteia, iar martorul nu a observat ca inculpata să fi fost căutată de persoane care să îi lase diverse bunuri. Martorul nu a putut confirma existența vreunui incident la punctul de trecere al frontierei în care să fi fost implicată martora și cu ocazia căruia acea martoră să fi fost sancționată de inculpată.
Inculpata a mai solicitat în apel audierea ca martor a avocatului său din cursul urmăririi penale, pentru a dovedi împrejurarea că telefonul sau ar fi fost ascultat în perioada 1 februarie 2007-15 martie 2007 și că acele interceptări au fost șterse.
Instanța a respins cererea întrucât o astfel de dovadă nu are relevanță sub aspectul stabilirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, relevante fiind doar acele interceptări care au fost legal autorizate începând cu data de 14.03.2007 ora 19 și până la data de 11.05.2007, interceptări al căror conținut este redat în notele de la filele 248-487.
A reieșit din notele menționate că inculpata a purtat mai multe convorbiri telefonice cu martora pe care a informat-o direct sau codificat când poate să treacă prin punctul vamal fără probleme
Astfel când inculpata era de serviciu și nu existau supracontroale de la poliția de frontieră sau autoritatea vamală, martora era verificată de inculpată, care îi permitea introducerea în țară a mai multor cartușe de țigări, legal fiind permisă introducerea doar a unui cartuș de țigări pentru o persoană.
Inculpata fie nu o controla pe martora, fie îi reținea 3-4 cartușe și o lăsa să introducă alte 4-5 nelegal.
În schimbul acestui ajutor martora i-a dat inculpatei o cuvertură de pat, sucuri, dulciuri, cafea, două seturi de pahare de, unul de whisky și unul de șampanie, ambele cu picior, bunuri a căror valoare totală precizată de martoră este de 500 lei.
Când i-a adus paharele de, martora a întrebat-o unde să i le dea, inculpata spunându-i să le ducă la reședința ei din, pe-, unde se află parcat în față autoturismul cu număr.
Relevante sunt și notele de redare a convorbirilor purtate de inculpată cu martorul.
Declarațiile martorei se coroborează cu notele de redare a interceptărilor telefonice, cu procesul verbal de percheziție din care reiese că la locuința inculpatei au fost găsite două seturi de pahare de de proveniență Belarus, cu declarațiile martorei.
Depozițiile martorilor și nu sunt în măsură să facă dovada că inculpata nu a primit pahare de de la martora, câtă vreme aceștia nu au putut preciza exact forma paharelor și proveniența acestora, câtă vreme la locuința inculpatei s-au găsit cu ocazia percheziției 6 seturi de pahare, dintre care doar două seturi de pahare s-au dovedit a fi din de proveniență Belarus, un set fiind de proveniență Cehia, iar altele neavând etichetă și câtă vreme martora a recunoscut cele două seturi de pahare de proveniență Belarus ca fiind cele dăruite de ea inculpatei.
De asemenea depoziția martorului G care a arătat că nu avut cunoștință ca inculpata să fi fost căutată de persoane care să îi lase bunuri și că nu s-au formulat reclamații la adresa inculpatei, coroborată cu caracterizările de la locul de său de muncă nu sunt în măsură să demonstreze nevinovăția ei, ci, în cazul concret, doar să justifice reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.a pen. căci simpla împrejurare că un șef sau un coleg nu au avut cunoștință de activitatea ilicită desfășurată de inculpată nu semnifică inexistența faptelor penale imputate acesteia, specificul faptelor de corupție fiind tocmai caracterul ascuns al acestora, pentru descoperirea faptelor de corupție fiind necesară o probațiune aparte, care în prezenta cauză a fost efectuată.
Referitor la infracțiunea de dare de mită curtea reține că aceasta se consumă în momentul în care se face simpla promisiune de oferire a unor sume de bani pentru ca funcționarul să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu ori să le îndeplinească necorespunzător, nefiind necesar ca promisiunea să fie urmată de acceptare din partea funcționarului și nici de oferirea efectivă a unui folos către funcționar.
În concluzie, în mod corect în baza probelor administrate instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor de dare și luare de mită.
Pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni au fost de asemenea corect individualizate de instanța de fond, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 pen. Pedepsele sunt corect dozate și în raport de valoarea relativ redusă a sumelor promise respectiv a foloaselor dobândite de inculpată.
Justificat a reținut instanța de fond și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, inclusiv circumstanța prevăzută de art.74 lit.c pen. constatându-se că într-adevăr inculpata s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și la termenele de judecată, atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, circumstanța prevăzută de art.74 lit.c pen. neputând fi reținută doar atunci când inculpatul recunoaște comiterea faptelor, inculpatul având inclusiv dreptul de a nu face nici un fel de declarații, fără ca acest drept să îl excludă pe cel de a beneficia de circumstanța atenuantă menționată, cu atât mai mult cu cât textul art.74 lit.c pen. nu instituie obligativitatea ca situațiile enumerate să fie întrunite cumulativ.
Raportat la conținutul concret al faptelor imputate inculpatei, așa cum s-a arătat mai sus, curtea apreciază că nu se impune nici majorarea cuantumului pedepselor, nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante și nici aplicarea pedepsei complementare.
Pentru toate considerentele prezentate, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. curtea urmează a respinge ca nefondate apelurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de către inculpata, domiciliată în S M, strada - 25 Octombrie, bloc 17,.8, județul SMî mpotriva sentinței penale nr.209 din data de 9.04.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată inculpata să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de către inculpata, domiciliată în S M, strada - 25 Octombrie, bloc 17,.8, județul SMî mpotriva sentinței penale nr.209 din data de 9.04.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 200 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpată să plătească suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red./
27.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Livia Mango
