Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 23
Ședința publică de la 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea apelurilor penale promovate de către inculpatul și de către DNA - Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 19.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, in dosarul nr.11049/2005, având ca obiect "dare de mită.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.117 din 19.02.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
"Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.05.1967 în I, domiciliat în I,-, -. B,.2,.3, necăsătorit, un copil minor, 8 clase, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de "dare de mită", prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 Legea 78/2000 actualizată, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal".
Tribunalul Iașia reținut:
"Inculpatul se afla de mai mult timp în atenția organelor de poliție de frontieră, fiind cunoscut că se ocupa de comercializarea de țigări la negru, pe piețele din județele I și
La data de 6 mai 2005, un echipaj al poliției de frontieră din care făcea parte și subcomisarul, a oprit pentru control autoturismul Skoda înmatriculat sub inițialele B-39- condus de, în care se aflau numiții și -. Sub de rezervă a autoturismului au fost descoperite 300 pachete de țigări, 130 pachete de țigări LM și 100 pachete de țigări.
La întrebarea polițiștilor dacă posedă documente de proveniență, ocupanții autoturismului au pretins că le-au cumpărat pentru consum propriu și nu posedau chitanțe de cumpărare care să le ateste proveniența.
Deoarece era incredibil ca persoane cu o conduită normală să cumpere asemenea cantități de țigări în scopul de a le fuma, polițiștii au dispus confiscarea celor 530 pachete, prin procesul-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale seria H nr.-.
În ziua de 7 mai 2005, în continuarea supravegherii exercitată cu privire la activitățile infracționale desfășurate de inculpat, un alt echipaj al poliției de frontieră l-a surprins pe inculpat pe raza orașului, din județul V, în timp ce se afla într-o mașină în care erau transportate 5386 pachete de țigări marca, de proveniență din Republica M, pentru care nu existau documente de însoțire.
În momentul în care a fost întrebat de proveniență, a declarat că a cumpărat țigările de la un cetățean din V și că urma să vândă țigările pe raza orașului.
Organele de poliție au dispus confiscarea mărfii prin procesul-verbal seria H nr.07340 din data de 7 mai 2005.
Deoarece inculpatul era implicat în mod obișnuit în comercializarea de țigări la negru, activitate care producea profituri cuprinse între zeci de milioane de lei (ROL) și un miliard de lei (ROL), s-a decis să ia legătura cu subcomisarul de poliție, în scopul de a-l convinge pe acesta din urmă, prin asigurarea unor avantaje materiale, să-i acorde sprijin pentru trecerea frauduloasă peste graniță, prin punctul vamal, a țigărilor, și de a preveni pierderi din cele suferite în datele de 6 și, respectiv, 7 mai 2005.
Deși în dosarul de urmărire penală există adresa numărul - din 23.11.2005 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din care rezultă că, în data de 13 mai 2005, inculpatul nu figurează ca intrat în sediul acestei instituții, totuși, declarațiile subcomisarului sunt constante în a susține că l-a vizitat în acea zi la serviciu, existând posibilitatea ca martorul să-l fi preluat direct de la poartă, fără ca persoana însărcinată cu identificarea celor care pătrund în incinta instituției să-și fi îndeplinit această sarcină. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că, pentru constatarea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită, nu este relevant acest aspect.
În biroul martorului au avut loc mai multe discuții cu privire la persoane care mai practicau un astfel de comerț, la proveniența țigărilor și la diferite aspecte referitoare la timbrajul sau la netimbrajul acestora.
Din procesul-verbal de redare a conținutului înregistrării discuției purtate de inculpat cu martorul, la fila 25 dosar urmărire penală, rezultă că cel dintâi face trimitere, prin propoziții eliptice, la " aia": "POATE ". Instanța, referindu-se strict la acest aspect, concluzionează că, la o dată anterioară, cel mai probabil la data la care s-a întâlnit în biroul martorului, respectiv 13 mai 2005, avut loc o discuție referitoare la o posibilă implicare a lui în neexercitarea unor atribuții de serviciu, în schimbul unor avantaje materiale, ce ar fi avut drept consecință crearea pentru inculpat a posibilității de a comercializa țigări fără restricții.
Din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă dacă acest avantaj material a constat inițial în bani sau direct în achiziționarea unei mașini Skoda pe 0 km. Doar martorul, în declarațiile sale, arată că, în ziua de 13 mai 2005, inculpatul s-a oferit să-i plătească 1000 de dolari pe lună, dacă nu îl supraveghează. În condițiile în care inculpatul nu recunoaște această propunere, instanța apreciază că există un dubiu cu privire la conținutul propunerii făcute de acesta. După cum s-a arătat mai sus, este clar că a avut loc o discuție în care inculpatul îi cerea sprijinul subcomisarului de poliție în a nu fi controlat, instanța neputând stabili cu certitudine, dacă avantajul material promis inițial, în data de 13 mai 2005, constat într-o sumă de bani lunar, respectiv 1000 de dolari sau a constat în achiziționarea, în leasing, a unui autoturism Skoda, ratele urmând a fi plătite de inculpat.
În declarația sa de la fila 21 dosar, verso, martorul precizează că, inițial, inculpatul a propus suma de 1000 dolari lunar, fără a preciza durata, ulterior făcând propunerea cu achiziționarea autoturismului, ocazie cu care a precizat și faptul că plata sumei de 1000 dolari lunar ar fi durat până la achitarea integrală a mașinii. Această declarație a martorului nu este susținută de nici o probă, din procesul-verbal de consemnare a înregistrării discuției purtate între cei doi în data de 20 mai 2005, dată la care inculpatul a și făcut propunerea cu mașina, nerezultând faptul că plata sumei de 100 de dolari lunar urma să se finalizeze la momentul indicat.
Instanța a făcut această radiogramă a materialului probator ce ar susține fapta reținută, prin rechizitoriu, a fi săvârșită în 13 mai 2005, în vederea prezentării situației de fapt necesare stabilirii corecte a încadrării juridice.
Revenind la activitatea infracțională desfășurată de inculpat:
În data de 20 mai 2005, la ora 11:00, martorul, pentru a putea proba intenția materializată a inculpatului de dare de mită, în varianta promisiunii, l-a sunat la telefon și au stabilit să se întâlnească la restaurantul. După confirmarea întâlnirii ce urma să aibă loc, la ora 11:30, a fost autorizată înregistrarea cu titlu provizoriu, pe reportofon, a discuțiilor ce urmau a fi purtate, înregistrare ce ulterior a fost confirmată prin încheierea din 21 mai 2005 Tribunalului Iași.
Din analiza procesului-verbal de transcriere a înregistrării discuțiilor purtate cu această ocazie, rezultă, în mod clar, intenția inculpatului de a-și crea condiții favorabile desfășurării în continuare a comerțului ilicit cu țigări, activitate foarte productivă, prin intermediul martorului.
În acest scop, a făcut o promisiune martorului de a-i achiziționa o mașină Skoda, în leasing, urmând a-i plăti ratele lunare, dând și detalii asupra modalității de obținere a banilor necesari unor astfel de cheltuieli:
"Dl. M-am interesat de Skoda. E 14.000 Euro pe zero kilometri.
NC. Ce să fac eu cu Skoda? Ce să fac eu cu Skoda?
Dl. Ți-o iau
NC. De ce să o iei?
Dl. Poate merge.
NC. Ia zi cum vezi tu problema.
Dl. Mă duc la moldoveni, m-am încărcat, am trecut și pe urmă le-am dat la grămadă la toate angrourile. . iese 20 de milioane de la un din acesta 30 de milioane. Deci bani puși deoparte.
NC. Da.
Dl. 13 milioane îi cedez la bancă în afară (neinteligibil) știi.
NC. Da.
Dl. Și dacă am făcut două combinații de astea două tururi, o achit la Skoda (neinteligibil).
NC. Da, da.
Dl. O tură (neinteligibil). la bijuterie în centru aici și ne luăm niște lanțuri de 30- 40 grame, le dai și tu la un șofer ca dacă dă din gură Ai înțeles?
NC. Dar tu îți dai seama ce risc eu la chestia asta? mi-e foarte frică de așa ceva!
Dl. Nu știu. Nu știu. Tu știi linia ta. Dacă tu consideri că este belea.
NC. Este extrem de mare! Este extrem de mare. -te că eu sunt învățat să Ca și polițist, îți dai seama că nu mă pot cu așa ceva! Deci eu nu pot accepta așa ceva" (vol.1 filele 24-31).
Împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptul că a făcut această promisiune martorului este lipsită de relevanță în condițiile în care:
- declarațiile date pe parcursul întregului proces penal sunt contradictorii: astfel, el declară că, în momentul în care a ajuns la, se afla sub influența băuturilor alcoolice, în stare de ebrietate, motivat de faptul că sosise înainte și a consumat suficient cât să nu-și mai amintească conținutul discuției avute cu martorul. În aceeași declarație (fila 23 verso), spre sfârșit, inculpatul declară "sunt sigur că nu am avut această discuție cu martorul";
- pentru a dovedi această împrejurare, respectiv starea avansată de ebrietate în care se afla, inculpatul a solicitat, instanța încuviințându-i, administrarea probei testimoniale cu martorul, șoferul inculpatului. Acesta, prezent în fața instanței în data de 13.11.2006, dată la care atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia lipseau, a dorit să precizeze că nu cunoaște nimic în legătură cu fapta ce formează obiectul prezentei cauze, iar, în perioada în care se susține că a fost săvârșită fapta, nu s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul;
- din raportul de expertiză criminalistică nr.236 din 27.11.2006 al Institutului Național de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiției (probă solicitată de inculpat și admisă de instanță) rezultă că este foarte probabil ca vocea "DI" din transcrierile puse la dispoziție să aparțină numitului. Împrejurarea că nu se poate stabili autenticitatea înregistrării audio în litigiu, expertului fiindu-i înaintat un CD al discuțiilor purtate, rezultă din aceea că înregistrarea a avut loc pe un reportofon, urmând o transpunere ulterioară pe CD, astfel cum rezultă și din rechizitoriu.
La materialul probator la care instanța a făcut trimitere se mai adaugă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral făcut de martorul, procesele-verbale de sancționare contravențională a inculpatului și de confiscare a pachetelor de țigări descoperite, împreună cu procesele-verbale de constatare și declarațiile lui de la acea vreme și ale martorului în legătură cu aceste împrejurări, fișa postului martorului.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată situației de fapt prezentate, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată. Ori, pentru reținerea dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal, este necesar ca o persoană să săvârșească la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În speța de față, nu a fost dovedit faptul că, la data de 13 mai 2005, inculpatul ar fi făcut o promisiune diferită de cea făcută în data de 20 mai 2005, în condițiile în care afirmația martorului că inculpatul ar fi precizat că plata celor 1000 de dolari lunar ar fi durat până la achiziționarea integrală a unui autoturism Skoda pe 0 km. nu se probează. Prin urmare, ceea ce este cu certitudine probată este fapta inculpatului de a promite, la data de 20 mai 2005, unui organ de poliție de frontieră, achiziționarea unui autoturism Skoda, nou, în valoare de peste 10000 de euro, în scopul ca, acesta din urmă, să nu-și îndeplinească îndatoririle sale de serviciu în mod corect.
Față de această situație, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice, dată faptei reținute prin rechizitoriu, prin înlăturarea dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal.
Pe de altă parte, în ipoteza în care și prima promisiune ar fi fost probată, implicit și afirmația martorului că plata s-ar fi făcut până la achitarea integrală a unui autoturism (afirmație care vine să susțină ideea unei singure propuneri, detaliate abia în data de 20 mai 2005), coroborate cu împrejurarea că în data de 20 mai 2005 martorul l-a sunat pe inculpat, provocându-l a relata despre propunerea făcută inițial, se pune problema dacă ar fi existat incidența dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal în acest caz. Instanța apreciază că nu, întrucât este vorba de aceeași propunere, dar explicată, precizată în detaliu la al doilea moment. Propunerea detaliată are același conținut și vizează aceeași neîndeplinire a obligațiilor de serviciu de către martorul, în ideea atingerii aceluiași scop.
În legătură cu susținerile apărătorului inculpatului că, atât denunțul cât și procesul-verbal de înregistrare a convorbirilor purtate în data de 20 mai 2005, sunt lovite de nulitate absolută, avându-se în vedere dispozițiile art.13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.43/2002 actualizată, pornind de la calitatea subiectului pasiv al infracțiunii, respectiv aceea de subcomisar în cadrul Poliției de Frontieră I, instanța le apreciază ca fiind nefondate, întrucât textul de lege amintit are în vedere subiectul activ al infracțiunii, se referă la infracțiuni comise de ofițeri de poliție sau agenți de poliție indiferent de gradul profesional, și nu la infracțiuni comise asupra acestora.
Pe de altă parte, profilul moral al denunțătorului, la care inculpatul, prin apărător, face trimitere, nu are relevanță în cauză nici sub aspectul constatării existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită și nici sub aspectul individualizării judiciare ulterioare a pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Așa fiind, instanța va reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art.255 al.1 Cod penal raportat la art.7 al.2 din Legea 78/2000 actualizată, inculpatul urmând a fi condamnat în baza acestor texte de lege.
La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, încercând să neutralizeze valoarea probantă a conținutului discuției purtate cu martorul prin precizarea că s-ar fi aflat în stare de ebrietate, că nu-și mai amintește nimic, dar că este sigur că nu acela a fost conținutul convorbirii.
Aceste afirmații nu au fost susținute de probe care să conducă la concluzia netemeiniciei întregului material probator administrat în cauză ce conturează vinovăția acestuia.
De asemenea, vor fi avute în vedere circumstanțele personale ale acestuia: inculpatul are un nivel de pregătire intelectuală scăzut, are un copil minor, este recidivist, în cauză urmând a fi reținute dispozițiile art.37 lit. b Cod penal, prin aceea că, prin sentința penală nr.686 din 13 aprilie 1992 Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr.454 din 10.07.1992 a Tribunalului Iași, a fost condamnat la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.211 al.1 Cod penal și art.225 al.1 Cod penal, și la pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal pentru o perioadă de 4 ani. Inculpatul a fost arestat la data de 20.01.1992 și liberat la 06.11.1996, rămânându-i de executat un rest de 803 zile închisoare.
S-a susținut de către apărătorul inculpatului că, la data de 20 mai 2005, inculpatului i-ar fi fost împlinit termenul de reabilitare judecătorească, neputându-i-se reține dispozițiile recidivei postexecutorii. La un simplu calcul matematic, se poate vedea că pedeapsa aplicată se consideră a fi executată undeva în luna martie a anului 1999. Termenul de reabilitare judecătorească (prevăzut de art.135 lit. b Cod penal, respectiv 5 ani + 3 ani și 6 luni) urmează a se împlini undeva în luna septembrie a anului 2007. Prin urmare, dispozițiile articolului 37 lit. b Cod penal sunt incidente în cauza de față.
Față de cele arătate, instanța apreciază că reeducarea, reinserția socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dozată în funcție de circumstanțele reale și personale menționate, cu executarea efectivă în regim de detenție.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal.
Având în vedere alternativa de realizare a infracțiunii, respectiv aceea a promisiunii, instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.255 al.4 Cod penal cu referire la art.254 al.3 Cod penal, neputând dispune confiscarea sau obligarea inculpatului echivalentului în bani a unui autoturism Skoda, dispozițiile art.255 al.4 Cod penal referindu-se numai la ipoteza ofertei și nu și la cea a promisiunii. În acest sens practica judiciară a statuat în mod constant (decizia penală nr.4424/1971 a Tribunalului Suprem, numărul 7/1972, p. 158)".
În termen legal inculpatul a apelat sentința penală sus-menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în baza dispozițiilor art.10 lit. a Cod penal.
În susținerea motivelor de apel inculpatul critică modalitatea de interpretare a probelor de către instanța de fond (cu referire la expertiza criminalistică efectuată în cauză, care nu l-a indicat cert a fi), fapta săvârșită nu a fost cu intenție directă, iar oferta făcută de a mitui polițistul a fost efectuată în stare de ebrietate.
Apelantul a mai criticat sentința penală și sub aspectul greșitei interziceri a tuturor drepturilor prevăzute la art.64 a-c Cod penal.
Apelantul și-a propus proba cu un martor în apărare și cu acte în circumstanțiere.
Sentința penală a fost apelată și de procurorul - Serviciul Teritorial Iași, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului care este recidivist, iar scopul pedepsei nu ar fi realizat prin acest mod de individualizare a pedepsei (respectiv reeducarea inculpatului).
În fața instanței de apel a fost audiat inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art.378 ind.11Cod procedură penală.
Analizând sentința penală apelată prin prisma tuturor motivelor invocate și susținute de cei 2 apelanți - inculpatul și procurorul, cât și sub celelalte aspecte de fapt și drept în conformitate cu dispozițiile art.371 al.1, 2 Cod procedură penală, instanța de apel constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului - Serviciul Teritorial Iași, din 23 noiembrie 2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.255 al.1 Cod penal raportat la art.7 al.2 Legea 78/2000, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal și art.41 al.2 Cod penal.
Instanța de fond a evaluat probele administrate în cursul urmăririi penale, a administrat nemijlocit probe în cursul cercetării judecătorești: a fost audiat în calitate de martor denunțătorul, a fost audiat inculpatul, a fost audiat CD-ul depus ca probă în dosarul de urmărire penală cuprinzând înregistrarea convorbirilor telefonice între inculpat și denunțător, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de identificare a vocii, fiind depus raportul de expertiză nr.236/27 noiembrie 2006.
Instanța de fond a apreciat just probele administrate în conformitate cu art.63 Cod penal, raportându-le nemijlocit la susținerile și apărările inculpatului, reținând următoarea situație de fapt:
Inculpatul se ocupa cu comercializarea țigărilor, fiind în atenția organelor de poliție întrucât realiza un comerț ilegal, fiind sancționat anterior (la 6 mai și 7 mai 2005) contravențional pentru că nu poseda acte de proveniență.
Această situație a fost dovedită prin procesul-verbal de constatare a contravenției, declarațiile martorilor asistenți care se aflau în mașina inculpatului -, declarația inculpatului.
Ulterior, pentru a evita asemenea constatări, inculpatul l-a contactat pe polițistul de la Poliția de Frontieră, în vederea facilitării traficării de țigări peste graniță, fapt constatat în procesul-verbal de consemnare a denunțului oral din 17 mai 2005, când i-a propus polițistului suma de 1000 USD/lună.
Polițistul a dat declarații și în calitate de martor în cele 2 faze procesuale, declarații în care a relatat amănunțit împrejurările în care a fost contactat de inculpat.
Aceleași aspecte au fost constatate și din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate între denunțător și inculpat (procesul-verbal de înregistrare a convorbirilor).
Coroborând conținutul convorbirilor telefonice cu declarațiile martorului și ale inculpatului, instanța de fond a reținut în mod just că inițial, inculpatul a propus suma de 1000 dolari lunar, fără a preciza durata, ulterior făcând propunerea cu achiziționarea autoturismului, ocazie cu care a precizat și faptul că plata sumei de 1000 dolari lunar ar fi durat până la achitarea integrală a mașinii. Această declarație a martorului nu este susținută de nici o probă, din procesul-verbal de consemnare a înregistrării discuției purtate între cei doi în data de 20 mai 2005, dată la care inculpatul a și făcut propunerea cu mașina, nerezultând faptul că plata sumei de 100 de dolari lunar urma să se finalizeze la momentul indicat.
Ceea ce a rezultat cert probator a fost faptul că în data de 20 mai 2005, la ora 11:00, martorul, pentru a putea proba intenția materializată a inculpatului de dare de mită, în varianta promisiunii, l-a sunat la telefon și au stabilit să se întâlnească la restaurantul. După confirmarea întâlnirii ce urma să aibă loc, la ora 11:30, a fost autorizată înregistrarea cu titlu provizoriu, pe reportofon, a discuțiilor ce urmau a fi purtate, înregistrare ce ulterior a fost confirmată prin încheierea din 21 mai 2005 Tribunalului Iași.
Din analiza procesului-verbal de transcriere a înregistrării discuțiilor purtate cu această ocazie, rezultă, în mod clar, intenția inculpatului de a-și crea condiții favorabile desfășurării în continuare a comerțului ilicit cu țigări, activitate foarte productivă, prin intermediul martorului.
În acest scop, a făcut o promisiune martorului de a-i achiziționa o mașină Skoda, în leasing, urmând a-i plăti ratele lunare, dând și detalii asupra modalității de obținere a banilor necesari unor astfel de cheltuieli.
Deși atitudinea inculpatului a fost oscilantă, invocând inițial că era sub influența băuturilor alcoolice și din acest motiv e posibil să nu-și mai amintească discuțiile avute cu martorul, ulterior își propune și administrează proba cu 1 martor pentru a dovedi starea de beție și pentru a demonstra că o "eventuală propunere de dare de mită polițistului" nu trebuia luată în considerare în starea sa de ebrietate.
Ulterior, inculpatul susține că nu s-a întâlnit cu martorul la restaurantul și invocă reținerea concluziilor din raportul de expertiză criminalistică.
Aceste susțineri ale inculpatului au fost just înlăturate de instanța de fond, nefiind confirmate probator.
Martorul, șoferul inculpatului, a precizat că nu cunoaște nimic în legătură cu fapta ce formează obiectul prezentei cauze, iar, în perioada în care se susține că a fost săvârșită fapta, nu s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul.
Din raportul de expertiză criminalistică nr.236 din 27.11.2006 al Institutului Național de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiției (probă solicitată de inculpat și admisă de instanță) rezultă că este foarte probabil ca vocea "DI" din transcrierile puse la dispoziție să aparțină numitului. Împrejurarea că nu se poate stabili autenticitatea înregistrării audio în litigiu, expertului fiindu-i înaintat un CD al discuțiilor purtate, rezultă din aceea că înregistrarea a avut loc pe un reportofon, urmând o transpunere ulterioară pe CD, astfel cum rezultă și din rechizitoriu.
Față de încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii în formă continuată, instanța de fond a realizat o justă schimbare a încadrării juridice în conformitate cu dispozițiile art.334 Cod penal.
Pentru reținerea dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal, este necesar ca o persoană să săvârșească la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Nu a fost dovedit faptul că, la data de 13 mai 2005, inculpatul ar fi făcut o promisiune diferită de cea făcută în data de 20 mai 2005, în condițiile în care afirmația martorului că inculpatul ar fi precizat că plata celor 1000 de dolari lunar ar fi durat până la achiziționarea integrală a unui autoturism Skoda pe 0 km. nu se probează. Prin urmare, ceea ce este cu certitudine probată este fapta inculpatului de a promite, la data de 20 mai 2005, unui organ de poliție de frontieră, achiziționarea unui autoturism Skoda, nou, în valoare de peste 10000 de euro, în scopul ca, acesta din urmă, să nu-și îndeplinească îndatoririle sale de serviciu în mod corect.
Astfel, cercetarea judecătorească a fost efectuată în conformitate cu această nouă încadrare juridică - respectiv raportat la promisiunea inculpatului din 20 mai 2005 (dată la care martorul l-a sunat pe inculpat, provocându-l să-i relateze despre propunerea anterior făcută, care vizează neîndeplinirea obligațiilor de serviciu de către martor în vederea atingerii scopului urmărit de inculpat.
Martorul audiat în fața instanței de apel, propus de inculpat în apărare, a declarat că în luna mai 2005 s-a întâlnit cu inculpatul, la restaurantul și acesta era în stare de ebrietate și însoțit de martorul.
Instanța de apel a apreciat declarația acestui martor raportat la contextul probator administrat în fața instanței de fond: declarația inițială a inculpatului, declarația martorului-denunțător, declarația martorului (care că l-ar fi însoțit pe inculpat la restaurantul la data de 20 mai).
Inculpatul nu a precizat inițial despre o stare vădită a sa de ebrietate, ulterior însă încearcă să declare, dar nu s-a confirmat existența acestei stări.
Simpla afirmație a martorului nu poate fi arbitrar considerată a fi adevărată, nefiind confirmată și prin alte probe, astfel încât instanța de apel va înlătura declarația acestui martor cu privire la "vădita stare de ebrietate a inculpatului".
Inculpatul-apelant a susținut, în principal, că infracțiunea față de care s-a dispus condamnarea sa nu există, solicitând achitarea sa.
Ori, cert probator a rezultat situația de fapt just reținută de către instanța de fond - anume vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.255 al.1 Cod penal raportat la art.7 al.2 Legea 78/2000 actualizată -, anume că în luna mai 2005 inculpatul a promis subcomisarului că-i va oferi bani sau un autoturism Skoda, cu condiția ca acesta să nu-și îndeplinească în mod corect atribuțiile de serviciu și să-i permită continuarea comerțului ilicit de țigări.
În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei au fost just evaluate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, referitoare la împrejurările reale ale săvârșirii faptei, gradul de pericol social, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta, atitudinea procesuală nesinceră, starea de recidivă, actele în circumstanțiere depuse la dosar vizând situația sa familială).
Instanța de apel a reevaluat modalitățile de individualizare a pedepsei realizate de instanța de fond - pe care le consideră temeinice și legale, raportat și la probele realizate în cursul judecării apelului: caracterizări ale inculpatului, referat de anchetă socială, declarațiile inculpatului.
În consecință, sub aspectul criticilor invocate de inculpatul-apelant, acestea nefiind confirmate probator - nici în latură penală, nici sub aspectul individualizării pedepsei -, instanța de apel constată nefondate motivele de apel invocate de inculpat.
Astfel, nu se justifică nici o reindividualizare a pedepsei aplicate (solicitată în subsidiar de inculpat), nici sub aspectul cuantumului, nici al modalității de executare.
Raportat la considerentele anterior expuse, nici motivele de apel susținute de procuror, ce vizează modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, nu sunt fondate.
În conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și procurorul - Serviciul Teritorial Iași.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului - în baza dispozițiilor art.192 al.3 Cod procedură penală, iar inculpatul-apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat - în baza dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și procurorul - Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr.117 din 19.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului.
Obligă pe apelantul să plătească statului suma de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
25.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Dan Anton
