Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Ședința nepublică de la 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 10
La ordine soluționarea apelului penal, având ca obiect "tâlhărie (art.211 Cod penal)", promovat de către inculpatul-fiul lui si, născut la 07.03.1987 - deținut in Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.122 din data de 20.02.2007, pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr.2392/2006.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest (arestat în altă cauză penală) asistat de av., apărător ales, cu delegație la dosar, părțile responsabil civilmente și, lipsă fiind partea vătămate, reprezentanții legali și, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură adresa nr. S/11478 din data de 05.02.2008 emisă de L I, prin care se înaintează instanței avizul comisiei privind pe numitul, respectiva, noua expertiză medico-legală psihiatrică nr. 10104/28.01.2008, după care;
Avocat, având cuvântul, solicită instanței a observa că la pagina 52 din dosarul Curții de Apel, Comisia recomandă a efectuarea unui examen imagistic pentru inculpat, la Spitalul Militar după care acesta să fie internat în Spitalul Socola, pentru efectuarea noii expertize medico legale psihiatrice, în prezența părinților, și evident în fața unui psiholog pentru că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, însă s-a uitat una dintre aceste recomandări și s-a trecut la repetarea expertizei. Ori, nu acesta era scopul. de la data de 17.01.2008 și până în prezent, aparatul a fost defect, inculpatul nu a fost dus în vederea efectuării acestui examen, și pe cale de consecință, apreciază avocat că această expertiză este din nou una formală, care nu poate fi luată în considerare.
În concluzie, doamna avocat solicită refacerea expertizei după efectuarea și a examenului, examen de altfel recomandat chiar de către comisia din cadrul Institutului de Medicină Legală
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, susține că este o probă admisă de instanță și nu se opune cererii formulată de doamna avocat.
Instanța, deliberând, cu privire la solicitarea inculpatului, prin apărător, apreciază că nu poate fi primită întrucât din conținutul raportului de expertiză și din concluzii, rezultă că indiferent de rezultatul examenului diagnosticul psihiatric rămâne cel stabilit la examinarea precedentă, și chiar în situația efectuării, examenului nu modifică nici discernământul inculpatului.
După ce i s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 din Codul d e procedură penală, instanța, verifică datele de stare civilă ale inculpatului - fiul lui si, născut la 07.03.1987, care corespund datelor din dosar, după care procedează la audierea acestuia cele declarate fiind consemnate în proces verbal separat, care după semnarea de către inculpat, grefierul de ședință și președintele completului de judecată, s-a atașat șa dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în apelul promovat de inculpat.
Doamna avocat, având cuvântul, în apelul declarat de inculpatul -, solicită aplicarea disp. art. 81 din Codul penal pentru că, așa cum se poate observa, Comisia în ultimul aliniat recomandă obligarea inculpatului la tratament și supraveghere de specialitate, în condiții de ambulatoriu, conform art.113 din Codul Penal.
Din toate actele depuse la dosar rezultă că inculpatul, care era minor la data săvârșirii faptei, suferă de boli grave. El știe pentru ce este condamnat, având în vedere că i s-a tot repetat de 3-4 ani acest lucru, însă pentru a da o reală eficiență art.113 din Codul Penal inculpatul trebuie lăsat în stare de libertate, neputând fi ținut în penitenciar, unde nu este posibilitatea de a fi supus tratamentului de specialitate pe care îl necesită.
Instanța de fond, nu a avut chiar toate elementele și a intuit, a mers pe tratamentul făcut de inculpat în Penitenciar, însă la acest moment există o imagine mult mai clară asupra realității, pentru că inculpatul suferă crize comițiale care uneori, nu antrenează răspunderea penală.
În concluzie, avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, susține că instanța de fond a hotărât prin sentința penală nr.122 condamnarea inculpatului, minor la data săvârșiri faptei, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni, stabilindu-se vinovăția acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie calificată, aplicând și disp. art. 113 Cod penal, fiind avută în vedere și persoana inculpatului și mai ales fiind verificate actele medicale aflate la dosar. Contrar suferințelor inculpatului, pe fondul consumului de alcool, acesta a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză, a fost reverificată starea sănătății acestuia, stabilindu-se aceleași modalități cu privire la executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni în sensul aplicabilității dispozițiilor art. 113 Cod penal.
În concluzie, procurorul consideră sentința pronunțată de Tribunalul Iași legală și temeinică, apelul inculpatului nefondat și solicită a fi respins.
În replică, doamna avocat susține că tratamentul ambulatoriu nu înseamnă ținerea inculpatului în penitenciar, ci trebuie să fie liber pentru a se trata.
Partea responsabilă civilmente, având cuvântul solicită admiterea apelului și acordarea pentru inculpat a posibilității de a efectua tratamentul pe care îl necesită.
Partea responsabilă civilmente, având cuvântul solicită admiterea apelului arătând că achiesează la concluziile apărătorului inculpatului.
Inculpatul apelant -, personal având ultimul cuvânt, precizează că își însușește concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin Sentința penală nr.122 din 20.02.2007, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.03.1987 în municipiul P, județul I, cu domiciliul în municipiul P, str. 1 - 2. nr. 72, bloc B 12,. A,.3,.12, județul I, studii 8 clase + școala profesională, fără ocupație, cetățenia română, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași (arestat într- altă cauză penală), pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1 și 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. Cod penal, la pedeapsa de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a- Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 113 Cod penal dispune luarea față de inculpatul măsurii de siguranță obligării la tratament medical până la însănătoșire.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 113 alin. 2 Cod penal referitoare la înlocuirea obligării la tratament medical cu internarea medicală.
La rămânerea definitivă prezentei sentințe penale, copie de pe dispozitivul acesteia și de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. S/408 din 03.02.2006 întocmit de vor fi comunicate Direcției Sanitare Județului în vederea punerii în executare măsurii de siguranță luate.
Ia act că partea vătămată, domiciliat în municipiul P, str. - nr. 2, bloc 29,. A,.14, județul I, nu formulat acțiune civilă, prejudiciul suferit fiind recuperat integral.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală suma de 140 lei reprezentând onorariu avocat oficiu - în faza de urmărire penală și în faza de judecată - va fi suportată din fondul special al Ministerului Justiției, urmând fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 140 lei reprezintă onorariu avocați oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În anul 2004 inculpatul avea vârsta de 17 ani și locuia împreună cu familia sa - părinții și cei doi frați - în municipiul P, județul
Pe fondul unei supravegheri insuficiente din partea părinților și unei afecțiuni de natură psihică, inculpatul adoptat conduită antisocială, ajungând să fie implicat în mai multe cauze penale.
În seara zilei de 08.12.2004, în jurul orelor 17.00 - 18.00, inculpatul mers la locuința prietenului său unde au mai venit și numiții și. În locuința martorului cei patru tineri au consumat băuturi alcoolice și au ascultat muzică până în jurul orelor 19.00 când, întrucât au hotărât să organizeze o petrecere, au plecat pentru cumpăra băuturi alcoolice și pentru invita la petrecere și niște fete.
Înainte de părăsi locuința martorului, inculpatul luat asupra sa din bucătăria apartamentului, un cuțit cu lamă fixă având lungimea de 17 cm.
Împreună cu martorii, și, inculpatul s- deplasat până la blocul B 29 de pe strada - din municipiul P, bloc în care locuia tânără pe care cei patru intenționau să o invite la petrecere.
Ajunși la scara blocului sus menționat, inculpatul și martorul au rămas în fața scării de bloc, în timp ce numiții și au mers către apartamentul în care locuia acea tânără (apartament situat la etajul 7). Martorul datorită stării de ebrietate în care se afla urcat doar până la etajul II al blocului după care s- reîntors în locul unde se aflau ceilalți doi - inculpatul și numitul -.
La un moment dat, în timp ce stătea în fața acelui bloc inculpatul observat- pe partea vătămată pe care o cunoștea întrucât învățaseră la aceeași școală.
Văzând- pe partea vătămată fumând, inculpatul s- apropiat de aceasta și i- cerut țigară, cerere care i- fost însă refuzată.
Urmare refuzului primit, inculpatul i- spus părții vătămate "că o va controla", după care amenințat- cu bătaia.
În continuare, inculpatul l- controlat, prin buzunare, pe și i- sustras acestuia un pachet de țigări marca "Winchester", un telefon mobil marca "Siemens" A 52 și un portmoneu în care se afla suma de 210.000 lei formată din două bancnote de câte 100.000 lei și bancnotă de 10.000 lei.
În momentul în care inculpatul încerca să- sustragă telefonul mobil, partea vătămată s- opus, prinzându- pe de mână, însă acesta din urmă scos cuțitul pe care îl avea asupra sa și l- pus la gâtul lui, amenințându- că- va tăia.
După ce fost deposedată de bunurile arătate mai sus, partea vătămată fost lovită de numiții și care până atunci s-au aflat în apropiere fără însă interveni.
Cu privire la aceste acte de violență, organele de urmărire penală au stabilit că ele nu au fost exercitate în vreunul dintre scopurile prevăzute la art. 211 Cod penal, respectiv pentru păstrarea bunurilor sustrase pentru a-și asigura scăparea ori pentru înlăturarea urmelor infracțiunii.
În aceste condiții s- apreciat de către organele de urmărire penală că faptele comise de numiții și asupra părții vătămate se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de "lovire sau alte violențe" prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.1 Cod penal, infracțiune pentru care persoana vătămată nu înțeles să formuleze plângere prealabilă.
Cu bunurile sustrase asupra sa, inculpatul împreună cu martorii (care între timp revenise la scara blocului B 29), și s- reîntors la locuința acestuia din urmă. Aici, controlat interiorul portmoneului sustras unde găsit suma de 210.000 lei, bani cu care cumpărat băuturi alcoolice (bere) pe care le- consumat împreună cu cei trei martori.
În aceeași seară, în jurul orei 22,30, inculpatul în timp ce se deplasa pe raza municipiului P, fost depistat de patrulă de poliție care fusese sesizată de partea vătămată.
Cu acea ocazie asupra inculpatului fost găsit telefonul mobil marca "Siemens" sustras de la partea vătămată (în acest sens - procesul verbal aflat la fila 29 dosar urmărire penală).
Prejudiciul produs părții vătămate fost evaluat de aceasta la suma de 320 lei (3.200.000 lei) și fost recuperat integral în cursul urmăririi penale.
În condițiile în care prejudiciul suferit i- fost acoperit integral, partea vătămată nu mai formulat acțiune civilă în cadrul procesului penal.
Audiat asupra situației de fapt, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, inculpatul adoptat o poziție procesuală oscilantă.
Astfel, într- primă declarație (aflată la fila 30 dosar urmărire penală) inculpatul negat săvârșirea faptei susținând că telefonul găsit asupra sa i-ar fi aparținut.
În declarația olografă, inculpatul a arătat că prin exercitarea unui act de violență - ". i-am forțat mâna prin împingere" -, deposedat- pe partea vătămată de un pachet cu țigări și de un telefon mobil marca "Siemens"52.
A susținut inculpatul că la săvârșirea faptei au contribuit și numiții și.
A negat inculpatul sustragerea portmoneului și faptul că ar fi amenințat- pe partea vătămată folosindu-se de un cuțit.
Aceleași aspecte de fapt au fost relatate de inculpatul și în declarația dată la 09.12.2004 (aflată la filele 42-43 dosar urmărire penală), doar că, de această dată a recunoscut că amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit pe care îl avea asupra sa.
În declarația dată la 23.05.2005(aflată la fila 44 dosar urmărire penală) inculpatul recunoscut că sustras inclusiv portmoneul părții vătămate, arătând totodată că martorii A și nu au contribuit la comiterea faptei de tâlhărie.
În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul, din nou, revenit și negat faptul că ar fi sustras de la partea vătămată inclusiv un portmoneu. În legătură cu actele de amenințare adresate părții vătămate, inculpatul declarat că: "nu îmi amintesc să o fi amenințat pe partea vătămată cu acel cuțit pe care îl aveam asupra mea".
Analizând pe fiecare dintre declarațiile pe care inculpatul le- dat în prezenta cauză, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă existente la dosar, prima instanță a constatat că doar declarația dată la 23.05.2005 se coroborează pe deplin atât cu plângerea și declarațiile părții vătămate cât și cu declarațiile martorilor oculare și, și cu cele ale martorului.
Față de această situație, prima instanță acordat valoare probantă declarației făcute de inculpat la data de 23.05.2005, declarație în care recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în cuprinsul prezentei hotărâri.
Din celelalte declarații făcute de inculpat au fost înlăturate acele susțineri referitoare la faptul că nu amenințat- pe partea vătămată cu un cuțit și că nu sustras de la aceasta și un portmoneu, întrucât aceste susțineri sunt infirmate atât de partea vătămată cât și de cei doi martori care au perceput direct întreaga desfășurare activității infracționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de fond reținut ca fiind temeinic dovedită fapta inculpatului constând în aceea că în seara zilei de 08.12.2004, prin amenințarea cu un cuțit și prin exercitarea unui act de violență, deposedat- pe partea vătămată de un telefon mobil marca "Siemens" 52, un pachet cu țigări marca "Winchester" și un portmoneu în care se afla suma de 21 lei.
Situația de fapt reținută de prima instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmită cu aceeași ocazie, dovezi de ridicare restituire bunuri sustrase, proces-verbal de constatare, proces verbal de recunoaștere din grup și planșa foto, procese verbale de confruntare, declarațiile martorilor, și și declarațiile de recunoaștere faptei comise.
În drept:
- Fapta inculpatului minor care în seara zilei de 08.12.2004, în jurul orelor 18.00 - 19.00, în timp ce se afla pe str. - din municipiul prin amenințare cu săvârșirea unor violențe și prin îndepărtarea mâinii părții vătămate (înfrângându- astfel rezistența) i- sustras acesteia un telefon mobil, un pachet cu țigări și un portmoneu ce conținea suma de 21 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1, 2 lit. b, Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 99 Cod penal.
La individualizarea pedepsei și a modului ei de executare s- ținut seama conform dispozițiilor art. 72 Cod penal atât de gradul de pericol social concret al faptei dovedit că fost comisă, de împrejurările concrete în care aceasta fost săvârșită - asupra unui minor pe care inculpatul îl cunoștea, pe timp de noapte, într-un loc public, prin folosirea unui cuțit pentru amenințarea victimei - de valoarea prejudiciului material produs, de faptul că aceasta fost integral recuperat, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, s-a ținut seama de faptul că inculpatul provine dintr- familie organizată care i- oferit educație corespunzătoare, în concordanță cu normele sociale și morale, dar cu toate acestea, adoptat un comportament antisocial, încălcând sfaturile și regulile impuse de părinți.
La individualizarea judiciară a fost avut în vedere și faptul că inculpatul prezintă "crize de epilepsie complexe cu sindrom psihopatoid", afecțiune care, dat fiind consumul de băuturi alcoolice anterior comiterii faptei, determinat diminuarea discernământului critic asupra faptei comise.
Față de aceste considerente, având în vedere și poziția procesuală oscilantă adoptată pe tot parcursul procesului penal, prima instanță aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum a fost orientat către minimul special prevăzut de textul incriminator.
S- dispus executarea efectivă pedepsei închisorii aplicată, fiind aplicate dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a- Cod penal.
Date fiind concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. S/408 din 03.02.2005 întocmit de I (aflat la filele 54-55 dosar urmărire penală) și avizul comisiei de avizare și control actelor medico-legale din cadrul nr. 2654/28.09.2006 (aflat la fila 754 dosarul instanței), ținând seama și de dispozițiile art. 111 alin.1 Cod penal care reglementează scopul luării măsurilor de siguranță, instanța de fond apreciat că este necesar se lua față de inculpatul măsura de siguranță obligării la tratament medical, măsură ce fost recomandată de medicii specialiști.
S- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 113 alin.2 Cod penal referitoare la înlocuirea obligării la tratament medical cu internarea medicală.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art. 429 Cod procedură penală referitoare la punerea în executare măsurii de siguranță obligării la tratament medical.
S- constatat că prejudiciul material produs părții vătămate fost recuperat integral, context în care partea vătămată nu formulat acțiunea civilă în cadrul procesului penal.
În termenul legal prevăzut de art.363 alin.1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul -.
Prin apelul declarat, a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice considerând că reexaminarea stării sale psihice are relevanță asupra răspunderii penale prin constatarea lipsei discernământului în momentul săvârșirii faptei.
Cea de-a doua critică formulată de inculpat a vizat modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanță, susținând că afecțiunile psihice pe care le prezintă, starea de minoritate și comiterea faptei pe fondul consumului de băuturi alcoolice constituie împrejurări ce justifică aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, numai în acest mod putând fi adusă la îndeplinire măsura de siguranță a obligării la tratament medical ce i-a fost aplicată.
Instanța de apel a admis proba solicitată de inculpat și a dispus expertizarea acestuia, în condiții de internare, urmând a se stabili dacă a avut sau nu discernământ la momentul săvârșirii faptei și dacă în funcție de afecțiunile pe care le prezintă, se impune aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical sau a internării medicale.
În urma reexaminării inculpatului - și a documentației medico-legale existente, Institutul de Medicină Legală Iac oncluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate, comițialitate anamnestică și în momentul comiterii faptei avea discernământul critic prezent, recomandând obligarea acestuia la tratament și supraveghere de specialitate, în condiții de ambulatoriu, conform art.113 Cod penal.
Instanța de apel a procedat și la audierea inculpatului care a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, probele administrate în faza apelului și hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, constată că nu este fondat apelul de față pentru următoarele considerente:
Pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului - au fost stabilite pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate ce a reclamat în mod constant că inculpatul, prin amenințarea cu un cuțit și prin exercitarea unui act de violență, a deposedat-o de un telefon mobil, un pachet de țigări și un portmoneu în care avea suma de 21 lei, a proceselor-verbale de cercetare la fața locului, de constatare, de recunoaștere din grup și de confruntare întocmite de organele de poliție, a planșelor foto, a dovezilor de ridicare și restituire a bunurilor sustrase, a depozițiilor martorilor, A și - ce confirmă relatările părții vătămate privind modul în care a fost acostată de inculpat și deposedată de bunuri, precum și a declarațiilor date de inculpat.
În raport de situația de fapt relevată de probele administrate în cauză, prima instanță a evaluat corect activitatea infracțională desfășurată de inculpat ce se circumscrie infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Prin apelul declarat, inculpatul a susținut lipsa discernământului la momentul săvârșirii faptei, cu consecința înlăturării răspunderii sale penale.
Susținerile sale au fost verificate de instanța de apel ce a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice.
În raportul întocmit de I se menționează că în momentul comiterii faptei inculpatul avea discernământul critic prezent, astfel că nu este întemeiată critica formulată de apelant privind greșita antrenare a răspunderii penale.
Verificându-se sentința apelată și sub aspectul tratamentului sancționator stabilit de prima instanță, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală atât a criteriilor speciale prevăzute de art.100 Cod penal privind alegerea sancțiunilor aplicabile inculpatului minor - dezvoltarea intelectuală și morală a acestuia, conduita în familie, școală și societate, condițiile materiale și morale ale familiei din care provine - date prezentate în ancheta socială și referatul de evaluare psihosocială depuse la dosar, cât și a celor stipulate în art.72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptei comise prin a cărei modalitate de săvârșire au fost lezate valori sociale importante - tâlhăria este o infracțiune contra integrității persoanei și a patrimoniului - corelat cu condițiile concrete de săvârșire - în timpul nopții, în loc public, prin folosirea unui cuțit, împotriva unui minor - de urmările produse, dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - afecțiunea psihică a inculpatului ce a determinat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, diminuarea discernământului, atitudinea procesuală necorespunzătoare adoptată de inculpat.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei stabilite de instanța fondului ce a dozat pedeapsa în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator, fiind just individualizată și corespunzătoare cerințelor art.52 Cod penal.
De asemenea, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, Curtea constată că în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, dar și cu faptul că inculpatul este cercetat în prezent în stare de arest preventiv într-o altă cauză, modalitatea de executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure reintegrarea pozitivă a inculpatului în societate.
În procesul individualizării s-a ținut cont de profilul moral al inculpatului, dar nu poate fi ignorat pericolul social al infracțiunii săvârșite, astfel că prima instanță a efectuat o justă individualizare, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și al modului de executare a acesteia; regimul privativ de libertate nu împiedică efectuarea tratamentului medical necesar inculpatului, dispozițiile art.113 alin.3 Cod penal prevăzând în mod expres că "dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei".
În raport cu cele menționate mai sus, apreciind că pedeapsa trebuie să fie în același timp, atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art.52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță ori prin reconsiderarea modalității de executare, neputând fi reținute criticile inculpatului formulate sub acest aspect.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea constată că sunt nefondate motivele de apel invocate de inculpatul -, însă, în urma verificării din oficiu a conținutului hotărârii apelate potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, se constată că prima instanță a dispus în cadrul aplicării pedepsei accesorii interzicerea față de inculpat a exercitării dreptului prevăzut de art.64 lit. "c" Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Interzicerea în mod automat și absolut a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a" - "c" Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, indiferent de infracțiunea săvârșită și oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, conform prevederilor art.71 alin.1 Cod penal nu este legală și nu corespunde exigențelor Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art.64 lit. "c" Cod penal se limitează doar la situațiile în care condamnatul s-a folosit efectiv de funcția, profesia sau activitatea desfășurată pentru a săvârși infracțiunea.
Cum, în cauză, pentru săvârșirea infracțiunilor inculpatul nu s-a folosit de o funcție sau de o profesie, eroarea instanței de fond privind interzicerea pe durata exercitării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art.64 lit. "c" Cod penal va fi îndreptată de instanța de apel.
În temeiul considerentelor expuse, urmează ca, în baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală, să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze, în parte, în latura penală, sentința apelată.
Procedându-se la rejudecarea cauzei, se va înlătura dispoziția privind interzicerea față de inculpat a exercitării dreptului prevăzut de art.64 lit. "c" Cod penal pe durata și în condițiile dispozițiilor art.71 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Potrivit art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași (arestat în altă cauză) împotriva sentinței penale nr.122 din 20.02.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispoziția vizând interzicerea față de inculpat a exercitării dreptului prevăzut de art.64 lit. c Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile responsabile civilmente și de la comunicare pentru inculpat și părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
10.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Scripcariu Gabriela
