Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1848/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1402
Ședința publică de la 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 38 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta inculpată personal și asistată de apărător ales,avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. 133/2009 emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet Individual, lipsind recurentul inculpat pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimata parte civilă PRIMĂRIA COMUNEI ADUNAȚII.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea Curții, recurenta inculpată arată că nu înțelege să facă declarații în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților inculpați având cuvântul, arată că atât instanța de fond,cât și instanța de apel au greșit când nu au aplicat în cauză prevederile art.18/1 Cod penal, în opinia apărării fiind îndeplinite criteriile prevăzute de alin.2 al acestui text de lege.
În acest sens,solicită a fi avute în vedere concluziile formulate în fața instanței de fond și a celei de apel și apreciază că se poate face aplicarea dispozițiilor art. 18/1 alin. 2 Cod penal, în sensul de a se a avea în vedere și a se da eficiență circumstanțelor concrete în care s-au comis faptele și circumstanțelor personale ale inculpaților.
Greșit s-a constatat de instanța de fond și faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals și uz de fals, pentru care se impune achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală.
Recursul - întemeiat în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 și pct.17 Cod procedură penală - vizează atât acest aspect,cât și aplicarea art. 18/1 Cod penal pentru infracțiunea pentru care clienții săi au fost deja condamnați.
În încheiere face referire la timpul extrem de ce s-a scurs de la momentul comiterii faptei și până în prezent.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
În ceea ce privește motivul prin care s-a solicitat achitarea pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals apreciază că faptele există și constituie infracțiune. În calitate de angajați ai primăriei,inculpații încasau anumite taxe și impozite pentru care eliberau chitanțe persoanelor respective, însă nu le treceau în borderoul pe care îl prezentau ulterior la primărie pentru a se vedea încasările pe care le aveau pe o anumită perioadă de timp. Prin falsificarea acestor borderouri s-a comis infracțiunea de fals intelectual,iar prin folosirea acestora,în sensul de a se folosi de suma încasată și netrecută în borderou - s-a comis infracțiunea de uz de fals.
În ceea ce privește solicitarea de aplicare a unei amenzi administrative,solicită a fi respinsă, avându-se în vedere că în sarcina fiecărui inculpat s-au reținut câte trei infracțiuni - delapidare, fals intelectual și uz de fals. Solicită a se ține cont și de valoarea prejudiciului, respectiv 57.000 RON,precum și de faptul că au folosit banii având unele probleme personale.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt,susține că se treceau chitanțele în borderouri numai la momentul la care se predau banii, iar chitanțierele au fost la zi. A fost vorba numai despre o întârziere a predării banilor și borderourilor,dat fiind faptul că acestea se întocmeau numai în momentul în care se predau banii.Regretă fapta comisă și arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față în baza lucrărilor și a materialului din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2136 din 11 decembrie 2008 Judecătoria Giurgiu, în baza art. 2151. pen. a condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 03.10.1964 în com.Singurei, jud. G, domiciliat în comuna, jud. G, studii medii, CNP - fără antecedente penale la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art.289 alin. 1 pen cu aplic. art. 41 alin. 2 pen a condamnat pe același inculpat la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art.291 pen cu aplic. art.41 al.2 C pen a condamnat pe același inculpat la 1 ( un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art.33 lit. a Cp en a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
în baza art.81-82 pen a dispus suspendarea condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata de 4 ani termen de încercare.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen.
În baza art.26 C pen. raportat la art. 2151pen a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la 03.09.1967 în localitatea județul G, domiciliată în comuna, jud G, studii medii, CNP -, fără antecedente penale - la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare.
În baza art. 26 pen. raportat la art. 289 alin. 1 pen cu aplic. art. 41 alin. 2 pen a condamnat pe aceeași inculpată la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual.
În baza art. 26 pen raportat la art. 291 pen cu aplic. art. 41 al. 2 pen a condamnat pe aceeași inculpată la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals.
În baza art.33 lit. a Cp en a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81-82 pen a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe durata de 4 ani - termen de încercare.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 pen.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria și a obligă pe inculpați la plata sumei de 6467,38 lei reprezentând despăgubiri civile - penalități.
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei - cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din 8.02.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgius -a dispus trimiterea în judecată a inc. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, fals intelectual, uz de fals în formă continuată, prev și ped de art. 215 /1 alin 1 pen, art. 289 alin 1. pen și art. 291 pen cu aplic art. 41 alin 2 pen și art. 33 lit. a Cp en și (fostă ) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, fals, intelectual și uz de fals (formă continuată ) prev și ped de art. 26 pen rap la art. 2151alini C pen, art. 289 alin 1 pen, art. 291 pen cu aplic. art. 41 alin 2 pen, art. 33 lit. a Cp en.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:
La 14.08.2006 organele de cercetare penală din cadrul IPJ G s-au sesizat din oficiu că în perioada ianuarie-iunie 2006 soții (în calitate de agent fiscal ) și (în calitate de operator rol ) angajați ai Primăriei au folosit în interes personal suma de 57.000 RON suma rezultată din încasarea taxelor, impozitelor și amenzilor, prin falsificarea borderoului de înregistrare a chitanțelor și a registrului rol unic.
Din cuprinsul Actului de control întocmit de contabila referitor la depunerea cu întârziere a sumelor de bani la casierie de către agentul fiscal a rezultat că până la 26.06.2006 acesta nu a depus suma de 57.000 RON reprezentând taxe și impozite încasate de la contribuabili în anul 2005, fapt relevat de borderourile întocmite de agentul fiscal în care se regăsesc chitanțe emise în anul 2005.
Evidența sumelor care trebuiau încasate la contribuabili în anul 2005 fost ținută de, aceasta având ca atribuțiune de serviciu urmărirea încasărilor de la contribuabili a impozitelor și taxelor stabilite de Consiliul Local, însă în cursul anului 2005 și în prima parte a anului 2006 inc. nu a întocmit nici o situație care să releve stadiul încasărilor și nici nu a înaintat la contabilitate lista de rămășiță a încasărilor pentru a fi înregistrată conform prevederilor Legii contabilității .
S-a mai reținut în actul de sesizare a instanței că inc. a declarat că având nevoie de bani pentru a construi o locuință în comuna a hotărât împreună cu soția sa să sustragă din încasările zilnice sumele de bani necesare, astfel că pentru sumele încasate zilnic elibera chitanțe, iar la interval de o săptămână întocmea un borderou centralizator în care înregistra doar o parte din chitanțe.
Inculpata a declarat că de comun acord cu soțul său a hotărât să-și însușească sume de bani din încasări, iar pentru a ascunde această manoperă în perioada ianuarie - iunie 2006 nu centraliza și nu preda la casierie chitanțele a căror contravaloare și- însușeau la întocmirea următorului borderou inculpata înregistrând chitanțele necentralizate din urmă și predând o parte din bani pentru a nu observa casiera.
După descoperirea faptelor a căror săvârșire a fost recunoscută de inculpați aceștia și-au prezentat demisia din funcțiile deținute.
Analizând lucrările dosarului instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev și ped de art.2151pen, fals intelectual prev și ped de art. 289 alin. 1 pen, uz de fals prev și ped de art. 291 pen infracțiunile de fals în formă continuată conform art. 41 alin 2 pen. pentru inculpatul și de complicitate la infracțiunea de delapidare prev și ped de art. 2151pen, fals intelectual prev și ped de art.289 alin 1 pen, uz de fals prev și ped de art. 291 pen ( complicitatea în formă continuată pentru infracțiunea de fals) pentru inc., motiv pentru care s-a procedat la condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește executarea pedepsei, instanța a apreciat față de circumstanțele personale și atitudinea inculpaților pe întreg parcursul procesului penal ( elemente avute în vedere și la individualizarea pedepselor) - că scopul pedepselor va putea fi atins și fără executarea acestora, astfel că a dispus suspendarea executării pe termen de 4 ani - termen de încercare pentru fiecare dintre inculpați.
S-a reținut că, după cum a rezultat atât din caracterizările depuse la dosar ( filele 31, 32 dosar -) cât și din declarația martorului, inculpații sunt cunoscuți ca persoane civilizate cu o conduită corespunzătoare în mediul profesional și social.
Nu în ultimul rând, instanța a luat în considerare faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel cum a rezultat din fișele de cazier (filele 15, 16 dosar -) și că aceștia au depus diligente în vederea restituirii sumei de 57.000 RON.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpaților instanța a avut în vedere că pedepsele aplicate urmează să constituie un punct de reflecție asupra faptelor comise și să pună accentul pe componenta responsabilizării conduitei față de faptul că inculpații au considerat că pot utiliza fonduri publice în vederea rezolvării problemelor personale, bazându-se pe faptul că vor obține în viitor un credit, fără a lua în considerare ipoteza posibilității ca acest credit să nu fie acordat, ceea ce s-a și întâmplat (după cum au declarat).
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria, instanța a admis-o și a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 6467, 38 lei reprezentând despăgubiri civile - penalități.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 50 din Regulamentul operațiilor de casă ale unităților socialiste, aprobat prin Decretul 209/1976 care prevede aplicarea unor sancțiuni constând în penalizări în cuantumul indicat la alin 1 lit. a și b, respectiv în interdicția de la alin. 1 lit. c, pentru ca în aliniatul ultim al art.50 să se prevadă că penalizările aplicate se recuperează de la persoanele vinovate în condițiile legii.
S-a mai reținut faptul că deși adoptat în anul 1976, actul normativ la care s-a făcut referire nu este abrogat expres și nici căzut în desuetudine ( deși utilizează termeni cu referire la "unitățile socialiste) " cât timp este aplicabil, la acest regulament făcând referire ( cu titulatura " Regulamentul operațiunilor de casă ") acte normative adoptate ulterior anului 1989. De altfel, anumite articole din Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiunilor de casă au fost supuse analizei Curții Constituționale în cursul anului 2000, când curtea s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a respectivelor articole însă o discuție mai amplă excede cadrului procesual de față, având în vedere că între articolele analizate nu figurează art.50 pe care partea civilă și-a întemeiat în speță cererea de constituire ca parte civilă în faza judecății .
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel inculpații și criticând-o pentru următoarele motive:
1.- Instanța de fond a greșit când nu a aplicat în cauză prevederile art.181din Codul penal, criteriile prevăzute de alin. 2 al acestui articol fiind îndeplinite în totalitate;
2.- Pedepsele stabilite sunt mult prea mari față de circumstanțele reale în care s-au comis faptele și circumstanțele personale ale inculpaților;
3.- Greșit s-a considerat de către instanța de fond că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals și uz de fals pentru care se impunea achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a cu aplicarea art. 10 lit.d din pr. pen.;
4 - Greșit a fost admisă acțiunea civilă, în condițiile în care penalitățile solicitate nu se pot constitui în prejudiciu material al infracțiunii. S-a mai susținut că penalitățiile au fost calculate în mod unilateral, de partea civilă, fără o constatare a unui specialist sau o expertiză contabilă.
Analizând sentința penală atacată în raport de motivele de apel invocate, Tribunalul a constatat că numai în ceea ce privește pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, apelul se vădește fondat reținând că:
Faptele celor doi inculpați, soț și soție, ambii funcționari în cadrul Primăriei, de a folosi în interes personal, timp de aproximativ 6 luni, suma de 57.000 lei noi reprezentând taxe, impozite și amenzi, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, fals intelectual și uz de fals iar prin conținutul lor concret nu sunt în mod vădit lipsite de importanță ci prezintă pericol social concret al acestei infracțiuni.
Prin urmare atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege nu este una minimă, lipsită de importanță, iar inculpații prin modul de operare, ambii prin activități conjugate, cu prejudiciul produs părții civile, nu pot fi exonerați de răspundere penală cu aplicarea unei sancțiuni administrative, în totală discordanță cu faptele lor.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, Tribunalul a constatat că acesta este prea sever în raport de persoana fiecărui inculpat, necunoscuți cu antecedente penale, cu o comportare corespunzătoare în familie și la locul de muncă acoperind prejudiciul pe parcursul procesului penal, astfel că li s-au acordat circumstanțe atenuante și pedepsele au fost coborâte spre minimul lor special.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria, s-a constatat că instanța de fond a admis-o și a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 6467,38 lei reprezentând despăgubiri civile reprezentând penalități fără ca partea civilă să depună la dosar cel puțin un tabel din care să rezulte modalitatea de calcul a penalităților, cu precizarea fiecărei sume încasate cu titlul de amendă, taxe, sau impozit, data la care suma trebuia sa fie depusa, data la care a fost depusă efectiv, numărul de zile de întârziere și valoarea penalității calculate și, în final, suma rezultată ca urmare a adiționării penalităților.
Or, potrivit art.50 alin.2 și 3 din Regulamentul operațiunilor de casă aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976, neabrogat expres, până în prezent, penalizarea de 0,05% pe zi de întârziere, prevăzuta la lit. a), se aplica si organelor care încasează amenzi, precum si altor persoane care nu au calitatea de casier, pentru sumele încasate si nedepuse la termenele si in condițiile prevăzute de dispozițiile legale, iar perioada pentru care se calculează penalizarea prevăzuta la lit. a) curge din ziua următoare aceleia in care suma trebuia sa fie depusa pana in ziua ce o precede pe aceea in care suma se depune efectiv.
Toate aceste elemente fiind necesare calculului penalităților nu au fost însă depuse la dosar de partea civilă, astfel că acțiunea civilă a fost admisă în mod greșit, iar pe calea prezentului apel va fi respinsă ca nefondată.
Prin decizia penală nr.38/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - secția penală în dosarul nr.- s-a dispus următoarele:
S-a admis apelul declarat de inculpații și împotriva sentinței penale nr.2136 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, pe care o desființează în parte pe latura penală și în totalitate pe latura civilă și rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani, 1 an și 1 an închisoare.
S-a redus de la 2 (doi) ani închisoare la 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 pen și art.76 lit. d Cp en.
S-a redus de la 1 (unu) an închisoare la 3 (trei) luni închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 pen și art.76 lit. e Cp en.
S-a redus de la 1 (unu) an închisoare la 1 (una) lună închisoare pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 pen și art.76 lit. e Cp en.
În baza art. 33 lit. a Cp en inculpatul execută pedeapsa cea mai grea 6 (șase) luni închisoare (în loc de la 2 ani închisoare).
S-a redus de la 4 ani la 2 ani și 6 luni termenul de încercare stabilit conform art.81.82. pen. pentru inculpatul.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei în pedepsele componente de 2 ani, 1 an și 1 an închisoare.
S-a redus de la 2 (doi) ani închisoare la 6 (șase) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 pen și art.76 lit. d Cp en.
S-a redus de la 1 (unu) an închisoare la 3 (trei) luni închisoare pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 pen și art.76 lit. e Cp en.
S-a redus de la 1 (unu) an închisoare la 1 ( una) lună închisoare pedeapsa aplicată aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 pen și art.76 lit. e Cp en.
În baza art.33 lit. a Cp en inculpata execută pedeapsa cea mai grea 6 (șase) luni închisoare (în loc de la 2 ani închisoare).
S-a redus de la 4 ani la 2 ani și 6 luni termenul de încercare stabilit conform art.81.82. pen. pentru inculpata
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria.
În baza art.192 alin.1 lit. b din pr. pen. a fost obligată partea civilă Primăria să plătească statului suma de 30 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.192 alin.3 din pr. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs, în termen, cei doi inculpați reluând motivele invocate și în apel, al sancțiunilor aplicate, în condițiile în care pentru faptele comise, vădit lipsite de importanță, li se putea aplica dispozițiile art.18/1 Cod penal cu atât mai mult cu cât infracțiunile de fals și uz de fals nu întrunesc elementele constitutive definitorii și s-ar fi impus, pentru acestea, achitarea lor în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
În drept, se invocă dispozițiile art.385/9 pct.14 și 17 Cod procedură penală.
Prezentă în fața instanței inculpata nu a înțeles să facă declarații suplimentare, în ultimul cuvânt acordat, regretând faptele comise.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate și se vor respinge.
Critica formulată de inculpați pe motiv că instanța a greșit când nu a aplicat în cauză prevederile art.18/1 din Codul penal și criteriile prevăzute de alin.2 al acestui articol nu este susținută în nici un mod.
Potrivit art. 181alin. (1) pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută în legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
În alin. (2) al aceluiași articol de lege, se mai prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Or, faptele inculpaților, agent fiscal și, operator rol în cadrul Primăriei, de a folosi în interes personal, timp de aproximativ 6 luni, suma de 57.000 lei noi, reprezentând taxe, impozite și amenzi nu pot fi considerate, prin modul în care au fost săvârșite și conținutul lor concret, ca fiind în mod vădit lipsite de importanță.
Prin ele s-a adus o pagubă însemnată patrimoniului părții civile, recuperată cu doi ani mai târziu în timpul procesului penal și a afectat relațiile sociale bazate pe încrederea cetățenilor în activitatea funcționarilor abilitați să gestioneze și să administreze diferite bunuri.
Și critica privitoare la achitarea inculpaților pentru infracțiunea de fals intelectual și uz de fals apare nefondată.
Astfel, fapta inculpatului de a întocmi și a depune la Primăria borderouri centralizatoare fără a evidenția toate chitanțele emise, omițând cu bună știință chitanțele a căror valoare și-a însușit-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, în formă continuată.
De asemenea, fapta inculpatei, care în calitate de operator rol la aceiași primărie, în perioada ianuarie-iunie 2006, în complicitate cu soțul său, pentru a-și asigura folosirea în interes personal a sumei de 57.000 lei noi nu a înregistrat în registrul de rol unic borderourile de încasări ale acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals intelectual și uz de fals, în formă continuată, săvârșite cu intenție.
Toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații există și întrunesc elementele constitutive aledelapidăriisub forma însușirii și folosirii, în scop personal, a banilor pe care îi administrau și gestionau în cadrul Primăriei, ai căror angajați erau, după cum și alfalsului intelectualprin omisiunea înscrierilor în borderourile de predare, cu bună știință,uzândde aceste acte pentru a crea o aparență de corectitudine și probitate a lor, în realitate manipulând sumele de bani cu intenția declarată de a-și ridica o casă și de a le acoperi într-un viitor în care s-ar fi împrumutat la o bancă, însă prejudiciind instituția la care erau angajați, pe parcursul a 6 luni de suma de 57.000 lei.
Faptele astfel reținute au primit o calificare corespunzătoare în drept iar pedepsele aplicate au ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, cu eficiență maximă acordată circumstanțelor atenuante în apelul promovat de inculpați, încât pedepsele de câte 6 luni închisoare rezultate în urma concursului celor aplicate, să răspundă scopurilor preventiv-educativ și de coerciție în condițiile suspendării lor pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Prin urmare, nici critica referitoare la cuantumul pedepselor nu este fondată și, per ansamblu, nici unul din motivele de recurs invocate, după cum nici din oficiu cele ce pot fi luate în discuție în favoarea lor astfel că, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.38 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Penală-Cauze Generale.
Obligă fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.-30.10.2009
Dact.04.11.2009/2ex
-P--Jud.I; Gh.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
