Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1144/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ -. 1596
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - parte civilă Asociația de proprietari Bl. 62, str. - -. 1, Sector 4, împotriva deciziei penale nr. 163/A din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte care face parte integrantă din prezenta și când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 noiembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2208 din 11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în temeiul art. 334.C.P.P. s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice dată prin Ordonanța nr. 8013/P/20.09.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B din infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 2151Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și a rezoluției nr.3345/VIII-1/2004 din 19 ianuarie 2005 Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B, prin care s-a respins cererea formulată de Asociația de Prorietari a blocului 62 din-, sector 4 (fila 59-dosar fond).
În temeiul art. 2151alin. 1 Cp. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a condamnat pe inculpata, lapedeapsa de 8 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (faptă din perioada ianuarie 2001 - aprilie 2003).
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cp.
În baza art. 81 Cp. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform art. 82 Cp.
Potrivit art. 359.C.P.P.a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cp. a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 5 Cp. pe durata termenului de încercare, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cp.
În temeiul art. 14 și 346.C.P.P. rap. la art. 998. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 62 cu sediul în B,-, sector 4 și obligă inculpata la plata către aceasta a sumei de 77.237.962 ROL (7.723,8 RON).
S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții materiale ale părții civile.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06.04.2003, organele de cercetare penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B au fost sesizate prin plângerea numitei, în sensul că situația financiar contabilă a Asociației de proprietari,. 62,-, sector 4 aferentă ultimilor 2 ani nu este una corectă.
Instanța a reținut că inculpata a ocupat funcția de administrator al. 62 din luna iunie 1996 și până la data de 06.06.2004, așa cum rezultă din declarațiile inculpatei date atât în cursul judecății ( 93 ) cât și în faza de urmărire penală ( 177 ), ale martorilor audiați, precum și din anexele atașate la raportul de expertiză întocmit de ( 52 ). In calitate de administrator, inculpata avea îndatorirea de a calcula sumele reprezentând întreținerea datorată de fiecare dintre locatarii blocului 62 în funcție de cheltuielile făcute cu plata utilităților și a altor datorii ale Asociației de proprietari. Inculpata era cea care se ocupa și de plata facturilor către furnizorii de utilități. Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi reveneau, inculpata trebuia să țină o evidență scriptică în mod permanent, pentru a justifica repartizarea sumelor de bani încasate de la locatari. Așa cum reiese din expertizele efectuate în cauză, precum și din declarația inculpatei, registrul de casă nu a fost completat corect și la zi, data emiterii documentelor justificative fiind în numeroase cazuri diferită de cea a înregistrării acestora în registrul de casă, astfel că soldul real zilnic din casă nu putea fi corect cunoscut de către administrator și terți. La data de 30.04.2003 existau restanțe la doi furnizori de utilități, și așa cum reiese din angajamentul de plată precum și din declarațiile martorilor, ale Asociației de proprietari și ale inculpatei, deși existau suficiente resurse bănești pentru achitarea acestora, astfel cum menționează raportul de expertiză întocmit de către dl expert. Datorită neachitării la timp a facturilor emise de către furnizori, aceștia au pretins penalități care au fost plătite de către inculpata administrator din banii imputați locatarilor ce figurau ca restanțieri pe lista de întreținere. Prin urmare, în mod nejustificat locatarii au fost obligați la plata penalităților care se datorau neachitării la timp a facturilor de către administrator; în plus, potrivit documentației puse la dispoziția expertului, exista suficient fond de rulment pentru achitarea penalităților.
Așa cum reiese din raportul de expertiză coroborat cu suplimentul de expertiză ( 414-420) realizate pe perioada 01.01.2001-06.06.2004, suma efectiv predată de inculpată noului administrator este de 107.629 ROL, în condițiile în care soldul final înregistrat în registrul de casă la data de 06.06.2004 este de 77.345.591 ROL. Prin urmare, inculpata are de justificat diferența între cele două sume, respectiv 77.237.962 ROL. Instanța a reținut această expertiză și nu a ținut cont de cele 2 rapoarte de expertiză efectuate în faza de urmărire penală și nici de obiecțiunile ridicate de către expertul parte încuviințat pentru inculpată pentru următoarele considerente: raportul de expertiză contabilă întocmit de către d-1 expert Gal uat în considerare anumite chitanțe care au fost ulterior anulate și s-au eliberat altele, așa cum reiese din raportul de expertiză contabilă efectuat de d-na expert; acest din urmă raport a avut în vedere o altă situație de fapt și anume aceea că penalitățile nu au fost incluse în listele de plată a întreținerii, deși atât inculpata, cât și raportul de expertiză nr. 5/07.05.2008 arată că penalitățile pentru neplata la scadență a facturii au fost incluse în listele de întreținere; în privința obiecțiunilor ridicate de către expertul parte, instanța a observat că în principiu acesta este de acord cu concluziile raportului de expertiză nr. 5/07.05.2008, cu excepția soldului inițial de casă existent la data de 01.01.2001; în opinia expertului parte soldul inițial de casă trebuia să fie 36.465.826 ROL și nu 48.482.112 ROL cum a fost reținut în raportul nr. 5/07.05.2008. Instanța a observat că suma indicată de către expertul parte nu apare în niciun alt document atașat la dosar, ci numai în anexa depusă de expertul parte, care este oricum o copie din care nu reiese cu claritate soldul inițial; totodată însăși inculpata menționează în declarația dată în cursul judecății ( 93 ) că soldul inițial de casă este de 48 milioane. Prin urmare, instanța s-a raportat la expertiza efectuată de dl. expert astfel cum a fost completată cu suplimentul de expertiză.( 441-420 i).
Inițial, instanța de fond a fost sesizată cu plângerea formulată de Asociația de proprietari.62 împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B nr.8013/P/2004 din 20.09.2004, prin care s-a dispus în baza art. 10 lit.b Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.249 Cp și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă administrativă în cuantum de 5.000.000 ROL.
La termenul de judecată din 04.04.2005, instanța de fond a admis plângerea petentei, a desființat ordonanța parchetului sus menționată și a reținut cauza spre judecare.
Pe fond, a dispus schimbarea încadrării juridice din art.249 Cp în art.2151alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cp și a pronunțat soluția apelată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de apel fiind detaliate în scris și depuse la dosar.
În esență, criticile formulate de inculpată au vizat greșita schimbare a încadrării juridice, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. Din tot materialul probator administrat în cauză rezultă că prejudiciul creat petentei se datorează atitudinii neglijente a inculpatei în administrarea fondurilor a căror gestiune o avea și în întocmirea documentației contabile și în nici un caz însușirii în interes propriu a unor sume de bani, cu intenție directă sau indirectă, de altfel neexistând nici o probă în acest sens.
Inculpata a solicitat, în principal, desființarea sentinței penale apelate și în fond, respingerea plângerii petentei și menținerea ordonanței parchetului; în subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Prin decizia penală nr.163/A din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 2208 din 11. 12. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B pe care a desființat-o în totalitate (sentința penală și încheierea de ședință de la 04.04. 2005) și, în fond, rejudecând:
S-a respins plângerea formulată de petenta Asociația de proprietari.62 împotriva intimatei și a fost menținută Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B nr.8013/P/2004 din data de 20.09.2004, cu obligarea petentei la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Tribunalul - din examinarea sentinței penale atacate, a constatat că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Pornind de la conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare ("însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează"), tribunalul constată că din coroborarea întregului material probator nu rezultă că inculpata ar fi acționat în vreuna dintre modalitățile prevăzute de textul de lege.
Astfel, este cert că au existat nereguli în întocmirea contabilității și în gestionarea sumelor de bani încasate de la proprietari, care au dus la producerea unui prejudiciu, însă nu s-a făcut sub nici o formă dovada indubitabilă că inculpata - cu intenție - și-a însușit, a folosit sau traficat vreo sumă de bani pentru sine sau pentru altul.
Apărarea petentei, ca și instanța de fond, au mers pe ideea că administratorul Asociației de proprietari este funcționar, caz în care o gestiune sau o administrare incorectă constituie infracțiunea de delapidare. In acest sens, au fost invocate dispozițiile Deciziei nr.III/2002 a ICCJ prin care s-a stabilit calitatea de funcționar a administratorului asociației de proprietari sau de locatari.
Este incontestabilă această calitate a inculpatei, însă pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare mai este necesar - pe lângă calitatea de funcționar - ca lipsa unor bani sau bunuri din sfera patrimonială a asociației să fie rezultatul acțiunii prin care s-a produs delapidarea.
Însă, nu orice lipsă se datorește unei acțiuni de delapidare, ea putând proveni și din alte variate cauze, în speța dedusă judecății lipsa provenind din neglijența inculpatei în gestionarea sumelor de bani și în evidența contabilă.
In materia delapidării, așadar, instanța nu se poate mulțumi cu constatarea unei lipse, ci trebuie să stabilească - sprijinindu-se pe probe concludente - că din complexul împrejurărilor concrete ale cauzei reiese în mod neîndoios că lipsa este rezultatul unei acțiuni specifice delapidării.
Or, în cauza de față, nu există nici o probă concludentă care să dovedească o acțiune de delapidare: martorii audiați și nu au susținut că inculpata și-ar fi însușit, folosit sau traficat sume de bani din gestiune, pentru ea sau pentru altul (filele 265-266. dosar fond), iar din raportul de expertiză al doamnei expert contabil - însușit de către instanța de fond - rezultă culpa inculpatei ca modalitate de realizare a activității infracționale ("registrul de casă nu a fost completat corect și la zi, data emiterii documentelor justificative fiind în numeroase cazuri diferită de cea a înregistrării acestora în registrul de casă, astfel că soldul real zilnic din casă nu putea fi corect cunoscut de către administrator sau de terți"; "administratorul în mod nejustificat nu a achitat sumele facturate lunar de cei doi furnizori, deși avea disponibil în casă").
Mai mult, din același raport de expertiză reiese că răspunzători sunt și președintele asociației și membrii comisiei de cenzori pentru acumularea permanentă de penalități, prin neglijarea obligațiilor ce le reveneau de a verifica situația financiară a asociației lunar, iar anual să urmărească raportarea balanței asociației la Primăria sectorului 4 (fila 368 dosar fond), Aceste susțineri se coroborează cu depoziția martorului care a declarat că inculpata nu a fost ajutată de persoanele cu astfel de funcții în asociație (fila 266 dosar fond).
În concluzie, s-a arătat că din întreg materialul probator rezultă culpa inculpatei în exercitarea atribuțiilor ce îi reveneau si nu intenția - directă sau indirectă - în delapidarea gestiunii administrate, în nici una dintre formele care realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art.2151Cp.
Trebuie reținut că "o deducție logică" nu poate constitui fundament pentru constatarea unei infracțiuni și condamnarea inculpatei.
Astfel, instanța de fond a motivat condamnarea și prin prisma faptului că inculpata era singura persoană care avea acces la sumele de bani, așa încât este singura responsabilă "penal și civil pentru diferențele de bani constatate în minus", "deducție logică" din care rezultă elementul material al infracțiunii de delapidare.
Tribunalul a arătat însă că lipsa din gestiune nu înseamnă obligatoriu delapidare, iar probele din dosar conduc Ia concluzia neechivocă a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cp și nicidecum ale infracțiunii prevăzute de art.2151Cp.
Aplicarea unei amenzi administrative este suficientă și necesară pentru a sancționa fapta inculpatei și corespunde tuturor criteriilor prevăzute de art.181Cp.
Prin ordonanța parchetului s-a ținut evident seama de atitudinea inculpatei înainte și după comiterea faptei, de lipsa antecedentelor penale, de acceptul acesteia de a acoperi prejudiciul creat - după stabilirea lui corectă și exactă - de împrejurările în care s-a comis fapta, toate acestea ducând la concluzia că gradul de pericol social al faptei comise nu corespunde cu cel al unei infracțiuni.
S-a apreciat de către Tribunal că aplicarea unei sancțiuni administrative nu înseamnă că fapta nu există și vinovăția nu a fost stabilită. Prin urmare, valorificarea pretențiilor civile ale petentei se poate realiza pe calea unei acțiuni civile, de altfel intentată deja de asociație și suspendată până la soluționarea procesului penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI bloc 62,-, sector 4, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.17 și pct.18 din Codul d e procedură penală, în sensul că "faptei i s-a dat o încadrare greșită" și "s-a comis o eroare gravă de fapt, care a avute drept consecință pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare sau achitare".
Din oficiu, instanța de recurs a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.171Cod procedură penală, "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii".
Acest caz de casare este de ordine publică și vizează nerespectarea deciziei nr.XV/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.509 din 13 iunie 2006, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii,în aplicareadispozițiilor prevăzute de art.2781alin.8, lit.c din Codul d e procedură penală, a stabilit că"judecătorulcare, prin încheiere, admite plângerea, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente, pentru judecarea cauzei,devine incompatibilsă soluționeze fondul acesteia".
În cauza dedusă judecății, prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2005, s-a admis plângerea petentei Asociația de Proprietari a blocului 62, cu sediul în-, sector 4, B, s-a desființat ordonanța Parchetului nr.8013/P/2004 din 20.09.2004 și s-a reținut cauza spre judecare - președinte complet - judecător. La termenul de judecată din 9 mai 2005, același judecător a făcut parte din compunerea completului de judecată.
La termenul din 6 iunie 2005, termenul de probe, același judecător le-a încuviințat și, în parte, administrat.
Sigur, la acea dată, nu exista decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă, principiul continuității completului de judecată trebuia respectat. Cert este faptul că, astfel cum rezultă din conținutul adresei nr.10318/2004 din 2 noiembrie 2009 Judecătoriei Sectorului 4 B, în cauza dedusă judecății, acest principiu nu a fost respectat, în cursul cercetării judecătorești, în compunerea completului de judecată s-au perindat foarte mulți judecători, chiar dacă a intervenit administrativ o renumerotare a completelor de judecată, totuși, atâta vreme cât judecătorul era în instanță și nu a promovat la o alta ierarhic superioară, trebuia să continue judecarea respectivei cauze.
Așa fiind, Curtea apreciază că pronunțarea unei soluții într-o cauză în care nu este respectat principiul continuității completului de judecată, aceasta cade sub incidența dispozițiilor prevăzute de art.197 alin.2 din Codul d e procedură penală, cu consecința admiterii recursului declarat de către partea civilă Asociația de proprietari a blocului 62,-, sector 4, B, în temeiul prevăzut de art.38515pct.2, lit.c din Codul d e procedură penală, urmează a casa decizia penală nr.163/A din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală și sentința penală nr.2208 din 11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 și urmează a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, în speță - Judecătoria Sectorului 4
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BL. 62, STR. - -. 1, SECTOR 4 împotriva deciziei penale nr.163/A din data de 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală.
Casează, în totalitate, decizia penală și sentința penală nr.2208 din 11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 4
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red. -II.
Red.- Jud.sect.4
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Risantea Găgescu
