Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10553/2/2009
2619/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1598
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Găgescu Risantea
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din data de 09.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta Ministerului Public învederează că au fost atașate dosarele Tribunalului București precum și a volumelor de urmărire penală.
Apărătorul ales solicită proba cu înscrisuri reprezentând o foaie de observație prin care se dovedește faptul că a fost internat în Spitalul Penitenciarului din Spania.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează și administrează proba cu înscrisuri.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în baza dispoz art. 141 Cod de Procedură penală criticând soluția instanței sub aspectul netemeiniciei, apreciind că în mod greșit instanța a considerat că a fost depășit termenul rezonabil prev de art. 5 paragraful 3 CEDO, datorită unei atitudini culpabile autorităților judiciare care nu au făcut demersuri pentru aducerea martorilor și a dosarului la termenele de judecată.
Față de aceste susțineri, reprezentanta parchetului apreciază ca nu se poate reține în sarcina autorităților o astfel de atitudine, având în vedere că neaudierea inculpatului se datorează atitudinii acestuia. Să se aibă în vedere că termenele acordate în cauză au fost datorate solicitărilor inculpatului în vederea studierii rechizitoriului.
De asemenea nu poate fi imputabilă autorităților nici neaducerea martorilor în vederea audierii acestora. Aceasta se datorează atitudinii inculpatului care a exercitat o serie de amenințări, având un comportament violent.
Solicită a se avea în vedere contradicțiile privitoare la menținerea temeiurilor sub aspectul legalității și netemeiniciei, având în vedere că instanța apreciază că se impune și înlocuirea măsurii arestării preventive cu toate că s-a constatat că temeiurile sunt legale și temeinice.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea recursului formulat de Parchetul ÎCCJ având în vedere că Parchetul pune accent pe gradul de vinovăție al inculpatului în modul de desfășurare al cercetării judecătorești al fondului.
Solicită a se avea în vedere că termenele acordate în cauză, cu motivele invocate nu sunt imputabile inculpatului. Referitor la neaducerea martorilor în vederea audierii, arată că nu se poate reține în sarcina inculpatului culpa privind atitudinea violentă a acestuia, întrucât martorii nu s-au prezentat fiind plecați în străinătate, sau și-au schimbat domiciliul, iar o mare parte dintre aceștia sunt cu identitate protejată, iar obligația prezentării acestora în fața instanței de judecată în vederea audierii aparține exclusiv Parchetului Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea apreciază încheierea instanței ca fiind legală și temeinică cu privire la reținerea că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă, având în vedere că din probele aflate la dosar și din declarațiile martorilor audiați în cauză nu există nicio probă cu privire la exploatare de către inculpat pentru practicarea prostituției sau exercitarea unor acte de violențe.
În ceea ce privește contradicția cu privire la reținerea de către instanța de fond că temeiurile care au stat la baza arestări preventive subzistă și apreciază că se impune înlăturarea stării de arest preventiv, arată că instanța de fond a avut în vedere perioada rezonabilă care este prev. în art. 5 CEDO.
Instanța în mod corect motivează că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara impunând respectarea unor obligații pe toată perioada aflării în libertate, aplicând corect dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii Tribunalului București.
Intimatului-inculpat solicită respingerea recursului, având în vedre că are probleme medicale și arată că se va prezenta de fiecare dată în fața instanței.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 139 alin. 1 rap. la art. 1451Cod procedură penală, înlocuirea măsuri arestării preventive luate față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea Tribunalului București.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin.11Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că dosarul în care are calitate de inculpat a fost amânat de mai multe ori, iar majoritatea amânărilor nu s-au datorat conduitei inculpatului, precum și faptul că s-a depășit termenul rezonabil.
A mai reținut prima instanță că măsura preventivă trebuie luată și în funcție de starea sănătate inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, critica vizând greșita apreciere pe care a dat-o instanța de fond termenului rezonabil de soluționare a cauzei.
Examinându-se încheierea recurată, prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat.
Rezultă din actele dosarului că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005 și Legea nr. 287/2005 și art. 323 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpatul a racolat pe numitele, și, cărora le-au fost întocmite în regim de urgență pașapoarte pentru plecarea în străinătate.
Desemenea, inculpatul s-a ocupat de exploatarea din punct de vedere sexual a tinerelor, precum și alte tinere ce erau racolate de alți membrii ai grupării infracționale coordonate de inculpatul.
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul sunt cuprinse între 3 și 18 ani închisoare și întrucât s-a apreciat că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului la data de 17.12.2005.
Inculpatul a fost însă încarcerat abia la 20.02.2008, așa cum rezultă din adresa nr. -/25.02.2008 a IGPR - Direcția Cercetări Penale - fila 121 vol. V - dosar nr-.
Este adevărat că, primul termen de judecată a fost la 16.12.2008, iar cauza a suferit mai multe amânări pentru lipsă de procedură cu părțile vătămate, pentru lipsa martorilor din acte, pentru a da posibilitatea inculpatului să studieze rechizitoriul, dar aceasta nu înseamnă că instanța de fond a nu a depus diligențe pentru soluționarea cauzei, iar motivarea din considerente, în sensul că este culpa autorităților în acordarea mai multor termene.
Dealtfel, însuși prima instanță a reținut că speța are un grad ridicat de complexitate.
Există situații, ca și cea de față, când datorită complexității cauzei în care sunt mai mulți inculpați, mai multe părți vătămate, mai mulți martori, din care unii cu identitate protejată, iar administrarea probelor presupune o întindere în timp, astfel că nu se poate susține că s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Se reține, așadar, că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Având în vedere cele ce preced, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în baza art. 38515pct. 2 lit. d rap. la art. 3859pct. 171Cod procedură penală, se va casa încheierea recurată și rejudecând în fond, se va respingere cererea de revocare a măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Se va menține starea de arest a inculpatului.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - împotriva încheierii din 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și, rejudecând, în fond:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Menține starea de arest a inculpatului recurent.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./12.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea
