Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.170
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat inculpatul, fiul lui si, născut la 10 august 1972, domiciliat in P,-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 339/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 537/8.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 8.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, considerând necesar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr.339/5.11.2007 a Tribunalului Prahovaa fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 10.08.1972 în P, domiciliat în P,-, județul P, recidivist, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 537/8.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, fiind obligat apelantul inculpat la plata 210 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.537 din 08.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr- a fost condamnat inculpatul după cum urmează:
În baza art.334 s C.P.P.- dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunile de fals intelectual prev. de art.289 cu aplic. Art.41 alin.2 și aplic. art.37 lit. și uz de fals prev. de art.291, cu aplic. Art.41 alin.2 și art.37 lit., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.2151cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.
În baza art.2151cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, fapta din perioada septembrie-decembrie 2004.
În baza art.290, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit., fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din perioada septembrie-decembrie 2004.
În baza art.83 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1790/21.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 6.07.2001 și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.774/20.03.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 28.09.2001, prin decizia penală nr.875/2001 a Tribunalului Prahova.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1790/21.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la 6.07.2001, în pedepsele componente, după cum urmează: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289, faptă din 15.09.2000 și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 faptă din 15.09.2000.
Descontopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.774/20.03.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 28.09.2001, prin decizia penală nr.875/2001 a Tribunalului Prahova, în pedepsele componente, după cum urmează: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 cu aplic. art. 41 alin.2, faptă din perioada 16-27.09.2000 și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291, cu aplic. art.41 alin.2, faptă din perioada 16-27.09.2000.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul fost condamnat prin sentința penală nr.1790/21.06.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la 6.07.2001 și prin sentința penală nr.774/20.03.2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă la data de 28.09.2001, prin decizia penală nr.875/2001 a Tribunalului Prahova, sunt concurente.
În baza art.36 alin.2 rap.la art.33 lit. și 33 lit., contopește pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare, astfel cum au fost descontopite anterior, în final condamnatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art.83 alin.1, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare alături de fiecare dintre pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând să execute pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a,
În baza art.348 C.P.P. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de către inculpat și aflate la filele 265-300 dosar
S-a luat act că partea vătămată SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire.
În baza art.191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 RON.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în perioada septembrie-decembrie 2004 inculpatul avea funcția de agent comercial la SRL, în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM P sub nr.-/2003.
Întrucât administratorul societății constatat spre sfârșitul anului 2004 că inculpatul își îndeplinea defectuos activitatea a dispus efectuare unui contril, în urma acestuia constatându-se că inculpatul a încasat bani de la mai mulți clienți, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, consemnând pe exemplarul chitanței înmânat clienților suma reală achitată, iar pe exemplarul introdus în contabilitatea societății o sumă de bani mai mică, diferența de bani însușindu-și-
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul a sustras în această modalitate suma de 39.794,74 lei.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, menționând însă că suma de 8.000 lei i-a fost sustrasă și nu poate fi inclusă în cuantumul total al prejudiciului.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare prin 1790/2001 a Judecătoriei Ploiești, care ulterior a fost grațiată și de asemenea la o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin 774/2001 a aceleiași instanțe, care a fost grațiată, ambele fiind suspendate condiționat.
Ulterior, după descontopirea pedepselor și contopirea acestora a fost adăugată pedeapsa cea mai grea la pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei, schimbând în baza art.334 C.P.P. încadrarea dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, din infracțiunile prev. de art.289 și art.291, în infracțiunea prev. de art.290, întrucât modalitatea de săvârșire a faptei, în sensul în care inculpatul menționa într-unul din exemplarele chitanței emise și depusă la casieria societății o sumă mai mică nu constituie un fals intelectual și un uz de fals, ci un fals în înscrisuri sub semnătură privată, în conformitate cu regimul juridic al actelor uzilizate.
În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, pedeapsa fiind aplicată în conformitate cu disp. art.72, fiind corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținându-se seama de starea de recidivă în care se află apelantul.
În declarația dată în fața instanței de control judiciar, apelantul a menționat că în urmă cu aprox. 3 ani, în timp ce își exercita atribuțiile de serviciu, aflându-se în orașul U, după ce a parcat mașina, la aprox. 20 minute, în momentul întoarcerii sale la autoturism, a constatat că îi lipsește o sumă de 8.000 lei din încasările efectuate până în acel moment.
În acest sens inculpatul a menționat că nu a anunțat dispariția banilor, nici la reprezentanții societății și nu a formulat plângere la poliție, explicând ulterioarele lipsuri în gestiune prin încercarea de a acoperi suma de bani sustrasă.
Aceste afirmații nu au fost reținute de către tribunal, necoroborându-se cu nici o altă probă din dosar, fiind infirmate și de declarația martorului audiat, care a arătat că apelantul inculpat a menționat despre această situație cu ocazia verificărilor efectuate față de activitatea sa, dar numai după ce martorul a constatat lipsa unor sume de bani pe care acesta le depunea la casieria societății.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special pentru acest gen de infracțiuni, ținând cont de împrejurările comiterii faptelor și de modalitatea de săvârșire a acestora, precum și de perseverența infracțională a inculpatului, care este recidivist.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte și anume, de pe o parte, legat de cuantumul prejudiciului ce i-a fost imputat iar, pe de altă parte, legat de cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată.
Astfel, acesta a învederat că în ceea ce privește primul motiv de recurs, instanțele de fond și apel nu au luat în considerare faptul că inculpatului i s-a sustras o sumă de 80 milioane lei în perioada în care se susține că s-a săvârșit fapta, sumă pe care, într-adevăr, acesta a "tăinuit-o", în sensul că nu a spus despre aceasta nici familiei și nici conducerii societății la care era angajat, apreciind că o poate acoperi.
Pentru aceste motive, a solicitat să se înlăture din prejudiciul penal reținut în sarcina inculpatului această valoare de 80 milioane lei, recitificare ce urmează a fi efectuată de instanța de recurs.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv individualizarea pedepsei aplicată, a precizat că în favoarea inculpatului există circumstanțe antenuante și care nu au fost avute în vedere de instanțele de fond și apel: acoperirea prejudiciului în integralitate printr-un efort extraordinar al inculpatului și al familiei acestuia, mama sa înstrăinându-și apartamentul în care locuia, având promisiunea că nu se va mai formula plângere penală împotriva sa; are în întreținere o soție și doi copii, cel din urmă în vârstă de 8-9 luni, că soția nu are un loc de muncă, aflându-se în îngrijirea copilului, inculpatul fiind singurul întreținător de familie.
A mai arătat că acoperirea prejudiciului și situația grea familială a inculpatului pot constitui circumstanțe antenuante, și deși vin în concurs cu circumstanțele agravante (recidiva și infracțiunea continuată), se pot aplica prevederile art.80, în urma cărora se poate face reindividualizare a pedepsei, procedându-se la reducerea acesteia la cuantumul de 1 an.
Pentru motivele sus-menționate, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei pronunțată în apel precum și a sentinței pronunțată de instanța de fond, înlăturarea de la prejudiciu a valorii de 80 milioane lei și reducerea pedepsei la 1 an închisoare.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art.3859C.P.P. constată că recursul este fondat, numai sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs.
Astfel, situația de fapt reținută de cele două instanțe de judecată, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect apreciate de acestea după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.
Motivul de recurs invocat de inculpatul referitor la greșita soluționare a laturii civile a cauzei prin aceea că instanțele de judecată nu au luat în considerare în ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat faptul că i s-a sustras din autoturismul personal o sumă de 80 de milioane de lei vechi în perioada în care se susține că a comis fapta, motiv ce poate fi încadrat formal în acela prev. de art.3859alin.1 pct.18 C.P.P. nu poate fi primit.
Aceasta întrucât, după cum au constatat și cele două instanțe anterioare inculpatul nu a anunțat dispariția banilor nici la reprezentanții societății la care își desfășura activitatea și nici nu a formulat plângere la poliție. În plus, din declarația martorului se despinde concluzia că inculpatul a menționat despre această situație numai cu ocazia verificărilor efectuate față de activitatea sa și numai după ce s-a constatat lipsa unor sume de bani pe care trebuia să le depună la casieria societății.
Așadar, susținerile inculpatului sub acest aspect nu au nici o credibilitate și nu se sprijină pe nici un fel de dovadă, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare.
În altă ordine de idei, instanța de fond a individualizat corect iar instanța de apel a menținut corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290, făcând o aplicare justă a art.72, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia și a persoanei inculpatului.
În opoziție, cel de-al doilea motiv de recurs, ce poat fi încadrat în tiparul prev. de art.3859alin.1 pct.14 C.P.P. este întemeiat.
În aces sens, Curtea apreciază, în consens și cu concluziile puse de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, că deși faptele de delapidare comise de inculpat are un grad ridicat de pericol social, aflându-se în plus și în prezența unor cauze de agravare a pedepsei, totuși, din modalitatea de comitere, față de achitarea prejudiciului în totalitate, precum și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului (are în întreținere o soție și doi copii, ultimul dintre aceștia în vârstă de numai 9 luni, soția sa nu are loc de muncă, inculpatul fiind unicul întreținător al familiei), se poate trage concluzia că i se poate aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată la minimul special prevăzut de lege, mai ales în condițiile în care urmează să i se adauge această pedeapsă la cea devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate.
Față de cele astfel reținut, Curtea, în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit.d C.P.P. va admite recursul declarat inculpatul.
- asa în parte, în latură penală, decizia penală nr.339/5.11.2007 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr.537/27.02.2007 a Judecătoriei Ploiești și rejudecând cauza:
- descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani închisoare (la rândul său pedeapsă rezultantă a pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.1790/21.06.2001 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin neapelare la 6.07.2001, precum și a pedepselor de 2 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.774/20.03.2001 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr.875/2001 a Tribunalului Prahova, toate acestea devenite executabile ca urmare a revocării suspendării condiționate); 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2151cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a
- reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.2151alin. 1 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a la 1 an închisoare.
În baza art.83 alin.1 inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate alături de fiecare dintre pedepsele astfel aplicate urmând să execute pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.
- aplica disp. art.71 și 64 lit.a teza a II (dreptul de fi ales) și lit.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Având în vedere și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat inculpatul, fiul lui si, născut la 10 august 1972, domiciliat in P,-, jud. P, împotriva deciziei penale nr. 339/5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 537/8.03.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești,
Casează în parte, în latură penală, decizia penală nr.339/5.11.2007 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr.537/27.02.2007 a Judecătoriei Ploiești și rejudecând cauza:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 2 ani închisoare (la rândul său pedeapsă rezultantă a pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.1790/21.06.2001 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin neapelare la 6.07.2001, precum și a pedepselor de 2 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.774/20.03.2001 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr.875/2001 a Tribunalului Prahova, toate acestea devenite executabile ca urmare a revocării suspendării condiționate); 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2151cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.2151alin. 1 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a la 1 an închisoare.
În baza art.83 alin.1 inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare devenită executabilă ca urmare a revocării suspendării condiționate alături de fiecare dintre pedepsele astfel aplicate urmând să execute pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare.
Aplică disp. art.71 și 64 lit.a teza a II (dreptul de fi ales) și lit.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
GREFIER,
Red./.red.
4 ex./27.02.2008
. fond -- Jud.
Jud. fond
. apel - - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Paul Mihai Frățilescu
