Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 20
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de " delapidare", împotriva deciziei penale nr. 204 din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 12 ianuarie 2010, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea inculpatului de a depune la dosar acte în circumstanțiere, a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 465/17.12.2008 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul -, fiul lui și a, născut la 13. 11. 1972 în municipiul P N, Jud. N, domiciliat în municipiul P N, b-dul -, -. 84, - Et. 2, Ap. 13, Jud. N, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale,la 1(un) an și 6(șase) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2151al. 1 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal raportat la art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, cât și a celei accesorii aplicate inculpatului pe o perioadă de 3 ani și 6 luni închisoare, perioadă ce constituie pentru acesta termenul de încercare calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.
A fost atenționat inculpatul cu privire la dispozițiile art. 83, 85 Cod penal.
S-a luat act că prejudiciul în sumă de 14.021,49 lei cauzat de inculpat părții vătămate "" P cu sediul în P, Str. - cel M, -. 5, Jud. Iaf ost recuperat în întregime.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pașcani a reținut următoarele:
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani dat în dosarul penal nr. 3695/P/2006 și înregistrat sub nr- a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia următoarele:
Inculpatul - a fost angajat la data de 5.06.2006 pe durată nedeterminată la "" P, în funcția de inginer constructor dar cu atribuții pe linie de marketing, inculpatul trebuia să se ocupe de deschiderea unui birou de reprezentanță a firmei în municipiul I, precum și de contactarea unor societăți comerciale din țară, în vederea încheierii unor contracte comerciale.
Pentru îndeplinirea acestor atribuții, inculpatul primea de la "". P diverse sume de bani, în baza unor dispoziții de plată pe care le semna, sau aceste sume erau depuse de contabilul firmei, pe cardul aparținând inculpatului.
În perioada 08.06.-04.09.2006, inculpatul a încasat de la casieria societății suma de 15.400 RON, drept avans cheltuieli de deplasare și achiziționare de materiale de birotică, inculpatul prezentând contabilului societății drept justificare banilor primiți ca avans 3 ordine de deplasare și câteva bonuri de benzină, în sumă totală de 1378,51 RON, pentru diferența de 14.021,49 lei neprezentând nici un document justificativ.
La data de 08.06.2006, numita, soția inculpatului, a încheiat cu "INTERNAȚIONAL LEASING" un contract de leasing operațional având ca obiect achiziționarea în sistem leasing a unui autoturism marca SKODA 1,4 cu număr de înmatriculare B - 81 -, inculpatul recunoscând că avansul pentru achiziționarea autoturismului l-a dat din sumele de bani primite de la "" P, iar ratele ulterioare le-a plătit tot din acești bani, arătând că a avut o înțelegere cu, administratorul ""
Inculpatul a achitat la data de 7.02.2007 cu chitanța nr. - suma de 12.357, 49 lei rămânând nerecuperată suma de 1664 lei.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: a) plângerea părții vătămate "" P prin administrator; b) declarația administratorului; c) declarațiile martorei -; d) înscrisuri ( pag. 8 - 80 dosar urm. penal); e) declarația inculpatului.
Cu adresa nr. 114/12.02.2008 "" P s-a constituit parte civilă cu suma de 2280, 70 lei reprezentând - 1663, 70 lei prejudiciu cauzat prin infracțiune și 617 lei reprezentând 0.1 lei/ zi penalități de întârziere calculate începând cu data de 07.02.2007 până la data de 13.02.2008.
Interpelat în instanță la 12.03.2008, - administratorul "" Paa rătat că se constituie parte civilă cu suma de 2280, 70 lei reprezentând 1663, 70 lei contravaloarea prejudiciului plus 0,1 % pe zi penalități de întârziere calculate la această sumă începând cu 7.02.2007 și până la achitare, penalități reprezentând procentul pe care firma îl încasează pentru neplata la termen a contribuțiilor la bugetul statului.
Ulterior în adresa nr. 299/9.04.2008 "" Paf ăcut cunoscut instanței că renunță la pretențiile privind plata de către inculpatul - a penalităților de întârziere.
Audiat la termenul de judecată din 14.05.2008, administratorul "" Paa rătat că s-a înțeles cu inculpatul pentru deschiderea unui birou de reprezentanță la întrucât acesta locuia în În acest sens, i-a dat acestuia anumite sume de bani pe care le-a solicitat prin transfer și chiar direct prin casierie, sume cu care urma să organizeze acest birou de reprezentanță. Astfel, în aproximativ 60 de zile i-a dat 15 - 16.000 lei, perioadă în care inculpatul nu a justificat nici o sumă de bani. Ca atare a intrat în și a făcut plângere penală tocmai pentru a-l găsi pe inculpat care, în perioada respectivă, nu a mai răspuns la telefon. A mai arătat că nu ar fi fost contra ca - după ce inculpatul își făcea acel birou de reprezentanță - să-și ia și o mașină în leasing, dacă îi mai rămâneau bani.
A mai arătat că toate cheltuielile, inculpatul urma să le facă pe numele societății și nu ale lui personal. Acesta a mai arătat că el nu s-a priceput la marketing și a considerat că în această perioadă de 60 de zile inculpatul putea să facă ce cu privire la organizarea acelui birou. Același a mai susținut că la firma sa exista contabil, care i-a atras atenția, dar căruia el i-a comunicat, inițial, să-l lase în pe inculpat întrucât are studii superioare și o să aducă justificări pentru sumele primite. Toate sumele de bani date inculpatului au fost solicitate telefonic de acesta de la contabil însă, din societate, nu pleca nici un fără acordul său, acord pe care îl dădea contabilului, fiecare avans spre decontare urmând să fie justificat până la sfârșitul fiecărei lui așa cum prevede legea contabilității. A mai precizat acesta că, în timpul cercetărilor, a acceptat să salveze mașina cumpărată în leasing de inculpat pentru a acoperi parțial prejudiciul cauzat de acesta, după care mașina a vândut-o altei societăți conduse de fiul său, în contabilitate trecând suma reprezentând valoarea mașinii întrucât nu se putea trece mașina, suma reprezentând avansul și contravaloarea ratelor plătite de inculpat din banii firmei.
Audiat de judecătorie, la 12.03.2008, inculpatul - nu a recunoscut fapta de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată, menținându-și declarațiile date la organele de poliție și parchet.
Acesta a arătat că a fost angajat la "" P în luna iunie 2006, pe durată nedeterminată, în funcția de inginer-constructor, dar cu atribuții pe linie de marketing. A precizat că avea ca atribuții de serviciu promovarea imaginii societății în țară și intermedierea unor contracte comerciale în vederea desfacerii produselor acestei firme, sens în care primea de la partea vătămată diverse sume de bani pe baza unor dispoziții de plată. De fiecare dată semna aceste dispoziții de plată, dar, uneori, semna aceste dispoziții după ce se cumulau 2-3 sau o sumă mai, iar, uneori, semna aceste dispoziții și în alb întrucât nu știa ce sume de bani o să-i trebuiască pentru protocoale.
A recunoscut că: în perioada 8.06- 4.09.2006 a încasat de la casieria societății suma de 15.400 RON, în cazul în care suma adunată conform acestor dispoziții s-a făcut corect", precizând că suma respectivă reprezenta un avans pentru un autoturism pe care să-l folosească ca mijloc de transport pentru desfășurarea activității de marketing. A susținut că M parte din sumă este reprezentată de ratele aferente unui contract de leasing, iar restul reprezintă bonuri de benzină, protocol și altele. Inculpatul a mai arătat că: în ceea ce privește achiziționarea acelui autoturism a existat o înțelegere verbală între el și administrator, discuție la care a participat și un fost coleg de serviciu de la "" P,l pe nume; că din suma totală de 15.400 RON a achitat societății suma de 12. 357, 49 lei, iar cu privire la diferența de 1664 lei s-a înțeles cu administratorul societății să nu mai plătească, dar el este de acord să o plătească, însă fără penalități.
În apărare, inculpatul, prin apărător, a solicitat proba testimonială cu martorii și -.
Audiată fiind, martora din lucrări - și-a menținut declarația dată la organele de poliție.
Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul - a fost angajat la data de 5.06.2006, pe durată nedeterminată, în funcția de inginer-constructor, dar cu atribuții pe linie de marketing la partea vătămată "" P, unde administratorul firmei este. Aici inculpatul urma să se ocupe de deschiderea unui birou de reprezentanță al firmei în municipiul I, precum și de contractarea unor societăți comerciale din țară în vederea încheierii unor contracte comerciale cu partea vătămată "" P, sens în care inculpatul, pentru îndeplinirea acestor atribuții, primea de la partea vătămată diverse sume de bani în baza unor dispoziții de plată pe care le semna sau aceste sume erau depuse de contabilul firmei, -, pe cardul inculpatului.
În perioada 8.06 - 4.09.2006, inculpatul a încasat de la casieria părții vătămate "" P suma de 15.400 RON drept avans cheltuieli de deplasare și achiziționare materiale de birotică, prezentând contabilului drept justificare a banilor primiți ca avans doar 3 ordine de deplasare și câteva bonuri de benzină în sumă totală de 1378, 51 RON, pentru diferența de 14. 021, 49 lei neprezentând însă nici un document justificativ.
La data de 08.06.2006, s-a încheiat un contract de leasing operațional între "INTERNAȚIONAL LEASING" și - - soția inculpatului - având ca obiect achiziționarea, în sistem leasing, a unui autoturism marca SKODA 1,4 cu număr de înmatriculare B- 81-, inculpatul recunoscând că avansul pentru achiziționarea acestei mașini l-a dat din sumele de bani primite de la partea vătămată "" P, iar ratele ulterioare le-a plătit tot din acești bani, susținând că a avut o înțelegere cu administratul părții vătămate "" P, în sensul că acest autoturism să fie plătit din banii firmei, însă administratorul firmei nu a confirmat acest lucru.
La data de 07.02.2007, inculpatul cu chitanțele nr. - a achitat părții vătămate suma de 12.357, 49 lei, rămânând neachitată suma de 1664 lei, sumă achitată la termenul de judecată de la 12.1.2008 cu chitanța seria - nr.-.
Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că fapta săvârșită de inculpatul - care și-a însușit și folosit în interes propriu suma de 14. 021, 49 lei aparținând părții vătămate "" P întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "delapidare" prevăzute de art. 215 ind. 1 Cod penal, infracțiune de care se face vinovat inculpatul și pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Dat fiind faptul că inculpatul - nu are antecedente penale, prejudiciul cauzat părții vătămate "" Paf ost recuperat, judecătoria, în baza art. 81 Cod penal raportat la art. 71 al. 2 și 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată atât a executării pedepsei principale, cât și a celei accesorii pe perioada termenului de încercare calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal și care se compune din durata pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-a atenționat inculpatul cu privire la dispozițiile art. 83, 85 Cod penal.
În ceea ce privește prejudiciul în sumă de 14.021, 49 lei cauzat de inculpat părții vătămate "" P, judecătoria a luat act că acesta a fost recuperat în întregime.
S-au invocat și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul -, fără a și-l motiva în vreun fel.
Ulterior, atât prin intermediul avocatului, inculpatul a criticat sentința apelată, oral, invocând, în esență și în principal, nevinovăția sa, pe considerentul că fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "delapidare". În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 181Cod penal, prin raportare la circumstanțele sale personale, dar și la cele reale, inclusiv la recuperarea prejudiciului cauzat.
În ceea ce privește primul motiv de apel, principal, referitor la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de "delapidare", inculpatul a invocat următoarele aspecte: a) faptul că a existat o convenție între el și reprezentantul societății parte vătămată, la momentul angajării sale, de achiziție a unui autoturism în vederea îndeplinirii sarcinilor sale de serviciu, până la momentul în care va fi posibilă, din punct de vedere financiar, înființarea unui sediu secundar în I; b) autoturismul a fost achiziționat în sistem leasing pe numele soției sale, întrucât societatea-parte vătămată nu întrunea condițiile necesare încheierii unui contract de leasing; c) avansurile pe care le-a primit reprezentau avansul pentru achiziția autoturismului; d) din declarația contabilei societății-parte vătămată rezultă că banii ce i-au fost virați i-au fost dați cu acordul și din dispoziția verbală a administratorului acesteia, ceea ce înseamnă că "e logic că aceste sume erau pentru achiziționarea autoturismului"; e) el nu și-a însușit bani sau bunuri ale societății, iar autoturismul achiziționat a fost cumpărat în folosul societății, el nefiind utilizat în folosul său personal, ci exclusiv în folosul societății-parte vătămată, în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu, conform înțelegerii verbale cu administratorul acesteia; deci inculpatul nu a obținut un folos material propriu; f) sesizarea părții vătămate are la bază nu o faptă reală comisă de inculpat, ci dorința de acoperire a neregulilor financiar-contabile comise de această societate care continua să îi dea avansuri spre decontare, mai înainte să fi fost depuse documentele justificative, cu încălcarea deci a dispozițiilor relevante ale Legii contabilității.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu corespunzător, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici. Vinovăția inculpatului-apelant - a fost stabilită în mod legal și temeinic, iar încadrarea juridică a faptelor este, în principiu, corectă (încadrarea juridică este parțial eronată pentru că judecătoria a omis să rețină forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal a infracțiunii de delapidare săvârșită de inculpat, însă această omisiune nu poate fi îndreptată de tribunal în apelul declarat exclusiv de inculpat întrucât s-a încălca principiul neagravării situației în propriul apel prevăzut de art. 372 Cod procedură penală). De asemenea, a fost făcută și o analiză sumară a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția apelantului, precum și a poziției sale procesuale adoptate pe parcursul procesului penal. Au fost respectate deci, în linii mari, exigențele art. 356 lit. "b" și "c" Cod procedură penală.
Într-adevăr, vinovăția inculpatului-apelant rezultă cu prisosință din analiza coroborată a mijloacelor de probă analizate și enumerate în sentința criticată, respectiv din: plângerea și declarațiile constante ale reprezentantului societății-parte vătămată, numitul; din declarația martorei -, contabila societății-parte vătămată, care nu confirm apărările inculpatului; din declarațiile martorilor -, soția inculpatului, care nu confirmă întru-totul apărările acestuia, susținând că "nu știe de ce leasingul nu s-a făcut pe numele societății-parte vătămată, soțul ei solicitându-i achiziționarea pe numele ei pentru că el nu avea vechimea necesară"; din înscrisurile atașate la dosar - contractul de muncă al inculpatului, documente financiar-contabile, relații de la ORC, adrese emise de "" P, inclusiv chitanțe prin care inculpatul a plătit prejudiciul cauzat părții vătămate; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție cu prilejul verificării evidențelor financiar-contabile ale "" P, în vederea stabilirii prejudiciului total cauzat, respectiv a sumelor înmânate ori virate inculpatului și pentru care acesta nu a depus documente justificative, precum și anexele la acest proces-verbal; relațiile comunicate de "INTERNATIONAL LEASING -" în legătură cu condițiile în care a fost încheiat contractul de cumpărarea în leasing a autoturismului Skoda pe numele soției inculpatului; din declarațiile inculpatului, care - în principiu - recunoaște parțial faptele imputate, susținând însă constant că a avut o înțelegere cu administratorul societății-parte vătămată, negată de acesta.
Motivele de apel ale inculpatului ce vizează nevinovăția sa, respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de "delapidare" sunt nefondate.
Din probatoriile mai sus menționate rezultă indubitabil faptul că inculpatul a primit, în mod repetat, diverse sume de la societatea parte vătămată (fapt recunoscut de altfel de inculpat și probat cu înscrisurile anexate) în vederea exercitării atribuțiilor sale de serviciu, pe care acesta nu le-a utilizat însă în acest scop, ci le-a folosit în interes personal în vederea achiziționării în leasing pe numele soției a unui autoturism, fără acordul reprezentantului societății-parte vătămată.
Susținerea inculpatului potrivit căreia ar fi avut o înțelegere cu reprezentantului societății-parte vătămată de a achiziționa cu sumele virate lui de aceasta un autoturism pe care s-i folosească în interesul societății nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă obiectiv. Doar soția inculpatului, martor indirect, relatează această împrejurare din cele spuse ei de inculpat, precizând totuși că "nu știe de ce leasingul nu s-a făcut pe numele societății-parte vătămată, soțul ei solicitându-i achiziționarea pe numele ei pentru că el nu avea vechimea necesară".
În schimb, atât administratorul societății-parte vătămată, cât și martora, contabila societății, infirmă categoric și constant această versiune a existenței vreunei asemenea "convenții" verbale. Martora menționată susține ( 32- dosar judecătorie) chiar că: a) banii primiți în avans de inculpat reprezentau "avansuri pentru materiale și deplasare"; b) nu l-a văzut niciodată pe inculpat venind cu mașina achiziționată la sediul societății (deși dacă ar fi așa cum susține inculpatul că autoturismul fusese achiziționat în interesul atribuțiilor de serviciu, ar fi fost firesc să se deplaseze cu el la locul de muncă, în exercițiul atribuțiilor de serviciu); c) inculpatul nu a decontat toate sumele primite, majoritatea, și nu s-a mai prezentat la sediul societății, motiv pentru care ea l-a sesizat pe administratorul societății.
Nici din contractul de muncă încheiat de inculpat cu societatea-parte vătămată și nici din vreun alt înscris nu rezultă nici măcar un indiciu care să poată susține versiunea inculpatului-apelant.
De altfel, în opinia tribunalului, această versiune este în mod vădit improbabilă întrucât - în ipoteza absurdă în care partea vătămată ar fi acceptat să-i dea bani inculpatului pentru a achiziționa o mașină pe numele soției sale (chiar folosită eventual în interesul societății) - "" P nu ar fi putut justifica în nici un fel în contabilitate aceste sume, ieșirea acestor sume, ceea ce ar fi putut atrage răspunderea inclusiv a administratorului.
Susținerea inculpatului că autoturismul ar fi fost achiziționat pe numele soției sale și nu al societății-parte vătămată întrucât aceasta nu ar fi întrunit condițiile necesare este lipsită de fundament probatoriu. Chiar dacă s-ar accepta o asemenea versiune nu se poate explica plauzibil de ce autoturismul nu ar fost achiziționat pe numele administratorului societății sau chiar al inculpatului.
Mai mult, vinovăția inculpatului și intenția sa directă în comiterea faptei rezultă și din analiza coroborată a propriilor declarații ( 83-85, 31 ds. judecătorie, inclusiv date în prezența avocatului ales), în care, printre altele, precizează că: "se angajează să recupereze prejudiciul cauzat și rămas neacoperit"; că, inițial, administratorului societății-parte vătămată îi ceruse "să deschidă un punct de lucru în I"; că "este de acord să plătească diferența de prejudiciu cauzat" și chiar că "recunosc fapta de delapidare" ( 56).
Aserțiunile inculpatului-apelant potrivit cărora sesizarea părții vătămate are la bază nu o faptă reală comisă de inculpat, ci dorința de acoperire a neregulilor financiar-contabile comise de această societate care ar fi continuat să îi dea avansuri spre decontare, mai înainte să fi fost depuse documentele justificative, (cu încălcarea deci a dispozițiilor relevante ale Legii contabilității) nu au acoperire în mijloacele de probă administrate în cauză. În plus, chiar dacă inculpatului i s-au dat avansuri mai înainte ca el să fi depus documentele justificative pentru sumele anterior primite și chiar dacă această procedură ar constitui o nesocotire a legislației financiar-contabile, tribunalul observă, pe de o parte, că instanțele nu au fost investite în cauză cu judecarea părții vătămate, iar, pe de altă parte, că o asemenea situație nu este în nici un caz de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, câtă vreme s-a probat indubitabil însușirea și folosirea sumelor primite de inculpat, în interesul său.
În realitate, inculpatul a achiziționat autoturismul respectiv pe numele soției și l-a utilizat în nume personal, iar în momentul în care reprezentanții societății-parte vătămată i-au solicitat depunerea de documente justificative, iar apoi restituirea sumelor acesta a refuzat să se mai prezinte la locul de muncă și să răspundă încercărilor de contactare a sa.
Se mai reține că plângerea penală a societății-parte vătămată este din 25.10.2006 și că la datat de 31.10.2006 a fost audiat inculpatul, care a precizat printre altele că "a considerat oportun că se impune achiziționarea unui autoturism în leasing, cu care să se deplaseze pe teritoriul țării în interesul societății.având acordul verbal pentru aceasta a d-lui, urmând ca ulterior să se stabilească forma de colaborare" și celelalte detalii, solicitând acordarea unui termen pentru 02.11.2006, când să furnizeze detalii suplimentare.
La această dată inculpatul nu s-a mai prezentat, organele de poliție reușind audierea sa abia pe 06.12.2006 (în prezența avocatului ales), când acesta s-a angajat să ajungă la o înțelegere cu administratorul părții vătămate și să recupereze prejudiciul. Abia pe data de 07.02.2007 ( 87 ), inculpatul a plătit o parte din prejudiciul cauzat în sumă de 12.357,49 lei noi.
Partea vătămată a solicitat însă, în curul judecății, obligarea inculpatului la plat diferenței de prejudiciu neacoperit de 1663,70 lei, precum și la penalități de întârziere ( 21), la acestea din urmă renunțând însă ulterior ( 38). Abia la data de 10.12.2008, inculpatul a plătit majoritatea diferenței de prejudiciu, în sumă de 1600 lei noi ( 57), reprezentantul societății-parte vătămată menționând expres pe verso-ul chitanței că nu mai are nici o pretenție civilă de la inculpat.
Față de cele mai sus, expuse tribunalul a reținut că motivul de apel principal al inculpatului este nefondat.
Nefondat este și motivul de apel ce vizează lipsa gradului de pericol social corespunzător unei infracțiuni al faptelor comise. Astfel, caracterul repetitiv ala acțiunilor inculpatului, săvârșirea acestora la scurt timp după angajarea sa, cuantumul relativ M al prejudiciului cauzat, modalitatea greoaie de recuperarea acestuia (în sensul termenului M scurs - prejudiciul a fost recuperat aproape totalmente abia după cca. 2 ani și numai după ce procesul penal fusese declanșat împotriva inculpatului), atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului care nu și-a asumat nici un moment, explicit, responsabilitatea comiterii faptelor și care a încercat să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea unei versiuni puerile - sunt tot atâtea elemente care dovedesc, pe deplin și în concret, gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, care se circumscrie aceluia specific unei infracțiuni.
Împrejurările personale invocate de apelant, în acest sens, au fot avute în vedere deja de prima instanță, ele neputând, singure, să relevă că faptele comise nu ar prezenta gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei (aspect aflat în legătură cu al doilea motiv de apel al inculpatului) ce i-a fost aplicată inculpatului-apelant, tribunalul a constatat, mai întâi, că judecătoria nu a motivat în nici un fel această chestiune, iar, în al doilea rând, că pedeapsa efectiv aplicată - peste minimul prevăzut de lege - este greșit stabilită, adică fără luarea în considerare și faptului că a fost recuperat prejudiciul și a circumstanțelor personale ale apelantului.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: a) limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (de la 1 an la 15 ani închisoare); b) dispozițiile generale ale Codului penal; c) circumstanțele reale - mai sus evidențiate; c) mijloacele utilizate; d) cuantumul relativ M al prejudiciului produs; e) persona inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, estre căsătorit, are un copil, studii superioare și un loc de muncă; f) poziția sa procesuală oscilantă și, în principiu, necorespunzătoare; g) faptul că inculpatul a recuperat întreg prejudiciul cauzat, după cca. 2 ani.
Analizând coroborat toate aceste criterii, și ținând seama inclusiv de împrejurarea recuperării integrale a prejudiciului (neavută în vedere în nici un fel de judecătorie la individualizare) și de circumstanțele personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat că nu se justifică aplicarea unei pedepse peste limita minimă prevăzută de lege, dar nici sub această limită (dată fiind, în special, poziția sa procesuală, care în apel a invocat chiar nevinovăția totală, precum și cuantumul prejudiciului, dar nu numai).
De aceea, tribunalul a apreciat că, în cauză, se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului prin reducerea acesteia la limita minimă prevăzută de lege, cu consecința reducerii corespunzătoare a duratei termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei. Numai din această perspectivă apelul inculpatului este fondat, parțial.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, tribunalul a constatat că aceasta a fost individualizată corect, cu o motivare pertinentă.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, tribunalul a apreciat că, în mod legal și temeinic, judecătoria a dispus ca suspendarea condiționată a executării, fiind întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal.
Față de toate cele mai sus arătate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelul declarat de către inculpatul -, împotriva sentinței penale nr. 465/17.12.2008 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul nr-, sentință pe care a desființat-o parțial, în latura penală, în sensul reducerii cuantumului pedepsei principale de la 1(un) an și 6(șase) luni închisoare la 1(un) an închisoare, cu reducerea corespunzătoare și a termenului de încercare la 3(trei) ani.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului au fost lăsate în sarcina statului.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul - și criticate ca nelegale și netemeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul a formulat următoarele critici:
- în mod greșit a fost antrenată răspunderea sa penală pentru comiterea infracțiunii de delapidare întrucât în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv intenția;
Susține recurentul că nu se poate reține ca îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii în condițiile în care el nu a folosit sumele de bani încasate de la "" P în interesul său, ci, în interesul societății, interes concretizat în achiziționarea unui autoturism marca Skoda, autoturism folosit în cursul deplasărilor efectuate în baza atribuțiilor pe linie de marketing pe care le deținea în cadrul societății.
În raport de aceste motive, inculpatul a solicitat a se reține existența unei stări de dubiu în ceea ce privește lipsa intenției, dubiu ce trebuie interpretat în sensul achitării sale.
- în subsidiar, a solicitat în raport de profilul său moral conturat prin caracterizările depuse și înscrisurile emise de Universitatea Tehnică "Gh. " din I unde este înscris în Programul de pregătire universitară avansată (doctorat), de poziția sinceră adoptată pe parcursul procesului și de faptul că prejudiciul a fost recuperat, pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "1" Cod procedură penală, cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 171și 18 Cod procedură penală constată următoarele:
Interpretând judicios probatoriul strâns la urmărirea penală și verificat în cursul unei cercetări judecătorești complete, prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului - care în calitate de angajat al "" P, cu responsabilități pe linie de marketing - vânzări, în perioada 08 iunie 2006 - 04 septembrie 2006, încasat suma totală de 15.400 lei, din care suma de 12.900 lei drept "avans materiale" și 2.500 lei pentru "deplasări", bani pe care i-a folosit în scop personal, în interesul său și al soției sale și nu conform destinației, nejustificând suma de 14.021,49 lei; inculpatul și-a însușit banii și i-a folosit pentru achiziționarea de la "INTERNAȚIONAL LEASING" Baa utoturismului "Skoda " cu nr. de înmatriculare B-81-, conform contractului încheiat în numele soției sale -, autoturism folosit în interesul familiei.
În faza apelului, instanța de control judiciar a procedat la rândul ei la o analiză amănunțită a fiecăreia dintre probele administrate, probe ce au confirmat activitatea infracțională desfășurată de inculpat.
În procesul de evaluare a materialului probator instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală; în stabilirea situației de fapt nu a fost omisă nici una din probe, în speță, instanțele îndeplinindu-și obligația de a se pronunța asupra cererilor inculpatului privind administrarea de probe, de a dispune administrarea probelor necesare aflării adevărului, de a avea în vedere la soluționarea cauzei toate probele administrate și de a verifica probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat privind nevinovăția, respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de delapidare și lipsa gradului de pericol social corespunzător unei infracțiuni al faptei comise.
Prin recursul declarat, inculpatul a reiterat apărările invocate în fața instanței de apel, solicitând a se constata, în principal, că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii reținute - respectiv intenția, iar, în subsidiar că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul dispozițiilor art. 181 Cod penal.
Criticile formulate de recurent nu sunt fondate.
Plângerea și declarațiile reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor - și -, contractul de muncă al inculpatului, documentele financiar-contabile depuse la dosar,procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție în urma verificării evidențelor financiar-contabile ale părții vătămate și anexele, relațiile comunicate de "INTERNAȚIONAL LEASING - " privind condițiile în care a fost încheiat contractul de cumpărare în leasing a autoturismului pe numele soției inculpatului au oferit suficiente elemente de fapt pentru reținerea vinovăției inculpatului -, instanțele statuând în mod corect asupra relatărilor făcute de inculpat prin care a prezentat o altă variantă a situației de fapt, respectiv existența unei înțelegeri cu reprezentantul părții vătămate în sensul achiziționării cu sumele primite a unui autoturism pe care să-l folosească în interesul societății, autoturism folosit doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau, relatări nesusținute probator și mai mult contrazise de declarațiile constante ale administratorului societății părții vătămate și ale martorei, contabila societății.
În speță, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a primit diverse sume de bani, în mod repetat, de la partea vătămată "" P, al cărei angajat era, sume pe care le-a însușit și le-a folosit pentru achiziționarea unui autoturism în leasing pe numele soției sale, bun folosit în nume personal, iar, după achiziționarea autoturismului, solicitându-i-se prezentarea de documente justificative și ulterior restituirea banilor primiți, nu s-a mai prezentat la locul de muncă și a refuzat orice contact cu reprezentanții părții vătămate.
Modul în care a acționat inculpatul ilustrează pe deplin, fără dubiu, intenția sa de a-și însuși sumele de bani ce aparțineau părții vătămate, de a dispune de ele prin folosirea lor la achiziționarea autoturismului pe numele soției sale, bun folosit în interes propriu, fiind determinat de dorința de a realiza avantaje pe seama patrimoniului părții vătămate.
În concluzie, în mod corect instanțele au apreciat că fapta inculpatului - întrunește, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată ca nefondată critica formulată de recurent privind lipsa laturii subiective a infracțiunii reținute.
Verificând hotărârile recurate și prin prisma motivului de recurs ce vizează aplicarea în cauză as dispozițiilor art. 181Cod penal cu consecința pronunțării unei soluții de achitare și de aplicare a unei sancțiuni administrative, se constată că este, de asemenea, neîntemeiat.
Analizând conținutul art. 181Cod penal, prin raportarea dispozițiilor sale la infracțiunea comisă de inculpat, ce este o infracțiune prevăzută de legiuitor cu limite de pedeapsă cuprinse între 1 an și 15 ani închisoare, la modalitatea în care inculpatul a conceput și realizat activitatea infracțională - în mod repetat, la un interval scurt de timp după ce a dobândit calitatea de angajat al părții vătămate, prejudiciul cauzat fiind într-un cuantum semnificativ -, dar și la datele ce caracterizează persoana sa - atitudinea procesuală necorespunzătoare adoptată de inculpat, instanța de recurs apreciază că acestea sunt elemente de natură să ducă la concluzia că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 181Cod penal, chiar dacă inculpatul este integrat social, are un nivel ridicat de pregătire intelectuală, este căsătorit, are un copil și a recuperat integral prejudiciul cauzat.
De altfel, aceste circumstanțe personale au fost avute în vedere de către instanța de apel când a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de textul sancționator, reindividualizând pedeapsa stabilită de prima instanță.
Prin urmare, fapta inculpatului - prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și trebuie sancționată ca atare, atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane.
Sub aspectul tratamentului sancționator se constată că pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a gradului de pericol social concret al faptei, a împrejurărilor și a modului în care a fost săvârșită, precum și a elementelor de natură a caracteriza persoana inculpatului,pedeapsa de 1 an închisoare cu acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării conform art. 81 Cod penal, fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, se constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și cum din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr. 204 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 204 din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
27.01.2010
2 ex.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Daniela Dumitrescu
