Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 707/ DOSAR NR-

Ședința publică din 28 octombrie 2009

Complet de judecată format din:

PREȘEDINTE: Laura Popa

JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban

JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean

Grefier - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpații, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei penale nr. 265/Ap din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009, apoi la 20 octombrie 2009 și apoi la data de 28 octombrie 2009, când,

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față,

Constată că,prin sentința penală nr. 541/2008, Judecătoria Brașov înbaza art. 215 al. 1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns. la 14.12.1959 în localitatea, Regiunea, Republica Italia,. în Republica Italia, Regiunea, localitatea,-, reședința în România, jud. P, mun. P,-, fără antecedente penale la pedeapsa de2 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii dedelapidare.

În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 266 pct. 2 din Legea 31/1991 rep. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defolosire cu rea credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia.

În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cp în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, cu aplic. art. 13 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp rap. la art. 10 lit. g Cpp, cu aplic. art. 122 lit. d și 124 Cp a încetat procesul penal împotriva inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii deevaziune fiscalăprev. de art. 11 lit. c Legea 87/1994 (fost art. 13 din același act normativ) cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 Cp ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 215 al. 1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns. în data de 20.11.1954 în localitatea, jud. V,. în P,-, jud. P, CI seria - nr. -, CNP - la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii dedelapidar

În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp a condamnat inculpatul la pedeapsa de1 an și 6 luniînchisoare pentru săvârșirea infracțiunii defolosire cu rea credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia.

În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 334 Cod procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cp în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, cu aplic. art. 13 Cp.

În baza art. 215 al. 1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp a condamnat pe inculpata, fiica lui și, ns. la 29.02.1968 în B,. în B,-,. 99,. A,. 31, sector 2, CI seria - nr. -, CNP -, la pedeapsa de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii dedelapidare.

În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatei.

S-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 rep. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp a condamnat inculpata la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defolosire cu rea credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia.

În baza art. 71 al. 2 Cp interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatei.

S-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 334 Cpp schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cp în infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, cu aplic. art. 13 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp rap. la art. 10 lit. g Cpp, cu aplic. art. 122 lit. d și 124 Cp a încetat procesul penal împotriva inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunii deevaziune fiscalăprev. de art. 11 lit. c Legea 87/1994 (fost art. 13 din același act normativ) cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 Cp ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 249 al. 1 Cp a condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 02.11.1965 în localitatea D, jud. V,. în P,-,. 34,. A,. 2, jud. P, CI seria - nr. -, CNP - la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii deneglijență în serviciu.

În baza art. 71 al. 2 Cp a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.

În baza art. 334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cp în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, cu aplic. art. 13 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. a Cpp a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 Cp rap. la art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, cu aplic. art. 13 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. d Cpp a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.

S-a constatat că inculpații au fost arestați preventiv astfel:

- inculpatul de la 27.11.2001 la 10.02.2003

- inculpata de la 27.11.2001 al 10.02.2003

- inculpatul de la 29.11.2001 la 10.02.2003

S-a constatat că SC SA având calitatea de parte civilă și parte responsabilă civilmente în prezenta cauză a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului P ca urmare a închiderii procedurii lichidare.

În baza art. 14, 346 Cpp rap. la art. 998-999.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Statul Român - prin ANAF și a obligat inculpații, și, în solidar, la plata către acesta a sumei de 15.525,98 lei noi (155.259.884 lei vechi) reprezentând daune materiale, respectiv TVA neachitat la data de 20.07.2001 precum și la plata, începând cu această dată, a penalităților de întârziere aferente până la data plății efective a debitului.

În baza art. 118 lit. e Cp s-a confiscat de la inculpați sumele obținute prin săvârșirea infracțiunii, astfel:

- de la inculpatul suma de 666.068 lei noi

- de la inculpatul suma de 13493 lei noi

- de la inculpata suma de 4493 lei noi

În baza art. 190 al. 1 și al. 5 Cpp s-a acordat martorului suma de 180,82 lei ce se va avansa din fondul cheltuielilor judiciare suportate de stat precum și suma de 114,83 lei reprezentând venitul de la locul de muncă care se va achita de către SRL cu sediul--39, localitatea Câmpina, județ P, conform art. 190 al. 6 Cpp.

În baza art. 191 al. 1, 2 Cpp a obligat inculpații, și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei fiecare, inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului în baza art. 192 al. 3 Cpp.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în anul 1993 inculpatul a înființat SC FORMA SRL B, îndeplinind și funcția de administrator. În cursul anului 1994, inculpatul l-a cunoscut pe cetățeanul italian cu care a colaborat până în anul 1998, inculpatul achiziționând materiale feroase și neferoase pe care le vindea acestuia. În urma acestei colaborări, inculpatul, prin firma sa SC FORMA SRL a acumulat datorii către firmele aparținând lui în cuantum de aproximativ 4 miliarde lei ROL.

La data de 21.07.1998, prin hotărârea Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat B s-a dispus punerea în vânzare a pachetului majoritar de acțiuni deținut la SC SA P reprezentând 85,09%. În urma negocierilor directe, Fondul Proprietății a ales oferta de cumpărare a SC FORMA SRL B, administrată de inculpatul. Pentru a procura banii necesari preluării societății, inculpatul a solicitat sprijinul numitului care a acceptat să garanteze participarea la negociere a SC FORMA SRL cu un imobil proprietate personală situat în În data de 08.12.1998, ca o garanție a plății datoriilor acumulate de-a lungul timpului, inculpatul a încheiat cu SC SRL B, societate aparținând lui, un contract de asociere în participațiune în baza căruia această societate trebuia să presteze o serie de servicii către SC FORMA SRL, plătindu-se în avans suma de 3,5 miliarde lei ROL. În fapt, acest contract nu s-a materializat niciodată, societate nerealizând nici una dintre activitățile pentru care s-a achitat suma menționată.

În vederea cumpărării pachetului majoritar de acțiuni și pentru plata sumei de 3,5 miliarde lei ROL către, inculpatul a contractat un împrumut în valoare de 8,5 miliarde lei ROL la Banca Comercială care a fost acordat la data de 14.12.1998, la aceeași dată inculpatul achitând către FPS suma de aproape 5 miliarde lei ROL iar către suma de 3,5 miliarde ROL prin ordine de plată semnate în numele SC FORMA SRL de către inculpata, angajată la societatea inculpatului.

Ulterior, cu privire la suma de 3,5 miliarde de lei ROL, s-a încheiat un proces verbal de compensare către SC și SC INDUSTRIAL SRL B (ambele aparținând lui ), acoperindu-se o mare parte din debitele SC FORMA SRL.

După preluarea SC SA de către inculpat Consiliul de Administrație al societății a fost compus inițial din 5 membri iar începând cu data de 01.08.1999 din 3 membri, respectiv inculpații în calitate de președinte și și membrii, existând această componență până în noiembrie 2001. În ceea ce privește conducerea executivă a societății a fost modificată în mai multe rânduri, inculpații și ocupând funcția de director general în perioada ianuarie - iulie 1999 și director economic în perioada august 1999 - aprilie 2002 (inculpatul ) și respectiv director general în perioada august 1999 - aprilie 2000 (inculpatul ).

La data de 15.06.1999, prin procesul verbal întocmit la una dintre ședințele Consiliului de Administrație, inculpatul a fost desemnat administrator cu puteri depline, specificându-se că membrilor Consiliului de Administrație le revine doar un aviz consultativ, fără a avea putere de decizie.

Pentru rentabilizarea societății, prin procesul verbal întocmit la data de 20.06.1999, s-a hotărât reorganizarea acesteia pe centre de gestiune, fiind create 7 societăți în acest sens, inculpatul având calitatea de asociat la șapte dintre aceste societăți. De asemenea, inculpații, și au îndeplinit la rândul lor diverse funcții în cadrul unora dintre aceste societăți.

Toate aceste societăți au funcționat în spații aparținând SC utilizând pentru desfășurarea activităților dotările tehnice ale acestei societăți precum și personalul aparținând acesteia.

De asemenea, apreciind ca necesară diversificarea producției și orientarea societății către piața externă, inculpatul a încheiat contracte de asistență tehnică și servicii cu o serie de cetățeni italieni, respectiv, considerați "specialiști" și care s-au prezentat la sediul SC deplasându-se și în Italia pentru prospectarea pieței și găsirea unor parteneri externi. În baza muncii prestate, aceștia au primit diverse sume de bani, societatea achitând și avansuri pentru decontare care nu au fost justificate în mod corespunzător prin documente de transport care să fie înregistrate în contabilitate. În plus, la rândul lui, inculpatul a beneficiat de suma totală de 481.291.511 lei ROL cu titlu de decontare pentru deplasări în interesul serviciului, bani care nu au fost justificați. La data de 01.06.1999, inculpații și, în calitate de reprezentanți ai SC au încheiat un contract de asistență și consultanță cu SC SRL având ca obiect acordarea de consultanță juridică, managerială, financiar bancară, economică și tehnică către prima societate.

Având în vedere apariția pe piața internă a unor societăți care comercializau produse similare și apreciind că soluția pentru rentabilizarea societății o reprezintă exportarea produselor, reprezentanții SC SA au încercat să comercializarea acestora în Italia. În acest scop, au trimis în Italia cu titlu de mostre produse în valoare de 806,55 USD și, în plus, au redus permanent valoarea produselor exportate, ajungând-se ca prețul la care se realiza vânzarea către partenerii externi să fie apropiat de valoarea de achiziție a materiei prime folosite.

La datele de 20.01.1999 și respectiv 26.02.1999, între SC SA și s-au încheiat un contract de comision și, respectiv, un contract de furnizare materii prime. În baza acestui contract, a ridicat efectiv de la casieria SC SA suma de 133.678.000 lei ROL, restul de 116.800.000 lei ROL fiind încasați de către inculpata, la solicitarea inculpatului căruia i-a și predat această sumă.

De asemenea, la data de 01.08.1999, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC a încheiat un număr de 9 contracte de prestări servicii cu persoane fizice, respectiv -,., și, acestea urmând să efectueze lucrări de proiectare în construcții. Contractele au fost încheiate prin intermediul lui, acesta fiind împuternicit să ridice bani în numele tuturor persoanelor menționate. În urma colaborării dintre aceste persoane, s-a întocmit un proiect iar a încasat suma pentru toți participanții - 56.270.457 lei ROL, predând o parte dintre bani persoanelor îndreptățite. Proiectul nu a fost pus în practică datorită deficitului bănesc cu care se confrunta societatea.

Începând cu luna decembrie 1999, SC SA s-a confruntat cu greutăți financiare. Acestea s-au datorat atât modului defectuos în care s-a realizat conducerea societății cât și evoluției mediului economic caracterizat prin inflația ridicată și prețurile tot mai mari la utilități. De asemenea, prin contractul de privatizare, s-a impus inculpatului să mențină numărul de angajați o anumită perioadă de timp, astfel că, pe fondul tuturor acestor factori precum și a scăderii producției, societatea a devenit neproductivă.

Ca urmare a acestei situații, SC SA s-a afla în imposibilitatea de plată a salariilor angajaților ceea ce a dus la greve și ample proteste sociale. Pentru a rezolva, cel puțin pe o perioadă scurtă de timp, această situație, ținând cont și de faptul că băncile nu le acordau credite, inculpații și, cu acordul inculpatului, au încheiat contracte de împrumut cu diverse societăți sau persoane fizice, creditele fiind contractate pentru perioade scurte de timp - 7- 15 zile, cu o dobândă ridicată, fiind folosite pentru achitarea drepturilor salariale restante.

În plus, ca urmare a acestei situații financiare, SC SA nu a achitat contribuțiile la fondul de asigurări de sănătate decât în măsura în care a fost absolut necesar, respectiv în situațiile în care unul dintre angajați avea nevoie de adeverință din care să reiasă faptul că s-au achitat aceste contribuții. De asemenea, nu au fost achitate nici celelalte obligații financiare fiscale către bugetul de stat ca urmare a inexistenței unor fonduri disponibile în acest sens.

În ciuda acestei situații dezastruoase în care se afla societatea, Consiliul de Administrație a luat la data de 30.10.2000 hotărârea de a se reactualiza salariul membrilor acestuia cu rata inflației, întocmindu-se în acest sens un proces verbal semnat de inculpații, și. Conform acestui proces verbal, s-au plătit drepturi salariale aferente unei perioade anterioare (aprilie 1999 - octombrie 2000), respectiv inculpatul suma de 241.961.700 lei ROL, iar inculpații și, fiecare, suma de 44.931.850 lei ROL.

În plus, pentru perioada august 1999 - aprilie 2000, inculpatul a avut dubla calitate de membru al Consiliului de Administrație și director economic la SC încasând în mod necuvenit suma de 90.000.000 lei ROL reprezentând indemnizație primită în calitate de membru al Consiliului de Administrație în afara salariului încasat în calitate de director economic.

În perioada aprilie 1999 - august 2000, societatea a livrat doar pe bază de avize de însoțire a mărfurilor, fără a se înregistra în contabilitate, produse finite și deșeuri de materiale feroase și neferoase, către terți, în valoare totală de 956.000.000 lei ROL, inclusiv TVA. De asemenea, nu au fost înregistrate cheltuielile ocazionate de fabricarea a 122,65 tone de aluminiu în cursul anului 1999.

Prin decizia penală nr. 265/A/2008, Tribunalul Brașova admis apelurile declarate de parchet si de inculpați, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpații și pentru infracțiunea de delapidare. S-a reținut că sub aspectul laturii subiective infracțiunea de delapidare se săvârșește numai cu vinovăție sub forma intenției: directe sau indirecte, și că în speță nu se poate reține că inculpații au acționat cu această formă de vinovăție. Chiar dacă măsura adoptată este profund imorală, - având în vedere situația financiară cu care se confrunta societatea pe care o administrau, - și încalcă prevederile legale sub aspectul perioadei cu privire la care AGA putea hotărî în privința remunerației administratorilor și cenzorilor, inculpații au putut avea reprezentarea că dispoziția de actualizare nu reprezintă în fapt o majorare a remunerației și că este luată, formal, cu respectarea prevederilor legale; interpretarea pe care inculpații, în mod constant au dat-o acestei acuzații a fost aceea că nu și-au însușit sume de bani aparținând societății pe care o administrau, ci au încasat o remunerație pentru o activitate pe care au desfășurat-o efectiv.

Aceleași argumente sunt avute în vedere și în ceea ce privește suma încasată de inculpatul ca urmare a cumulului ilegal de funcții.

În ceea ce privește suma încasată de inculpata în numele lui nu s-a dovedit intenția de a-și însuși această sumă în interesul său sau pentru inculpatul, întrucât i-a predat acestuia din urmă sume de bani fără a se dovedi că s-a urmărit crearea unui avantaj nejustificat inculpatului, (există posibilitatea ca scopul final urmărit de inculpată să fie înmânarea sumei către de către inculpatul ).

În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu reținută în sarcina inculpatului, constată că pentru această infracțiune termenul de prescripție specială a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni. Potrivit art. 122 al. 2 Cod Penal pentru infracțiunile continuate termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, astfel încât în speță începe să curgă de la sfârșitul lunii aprilie 2000 și s-a împlinit la sfârșitul lunii octombrie 2007.

Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilăMinisterul Finanțelor Publice, prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice și inculpații, și criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Parchetul a solicitat schimbarea hotărârilor pronunțate în cauză cu privire la inculpații, și și condamnarea acestora pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, starea de fapt reținută prin rechizitoriu fiind confirmată de probele administrate.

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac riticat hotărârea recurată sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate, considerând că instanțele de fond și apel au fost în eroare cu privire la constituirea de parte civilă (în lei vechi și lei noi), arătând că prejudiciul cauzat de inculpați este cel stabilit în actele de constatare întocmite de organele fiscale.

Inculpații au criticat hotărârile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și au solicitat achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor deoarece probele administrate în cauză nu le dovedește vinovăția astfel că nu se putea dispune condamnarea lor. În ce privește infracțiunile în privința cărora a intervenit prescripția, inculpații au solicitat aplicarea art. 13 Cod penal și continuarea procesului penal deoarece prezumția de nevinovăție consacrată în favoarea lor nu a fost răsturnată, cu consecința adoptării soluției de achitare.

Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 385⁶raportat la art. 385⁹Cod procedură penală, se constată că recursurile formulate de parchetinculpații, și sunt fondate însă pentru următoarele considerente:

Din analiza întregului material probatoriu administrat în prezenta cauză rezultă că, la data de 21.07.1998, prin hotărârea Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat B, s-a dispus punerea în vânzare a pachetului majoritar de acțiuni deținut la SC SA P reprezentând 85,09%, iar în urma negocierilor directe, Fondul Proprietății a ales oferta de cumpărare a SC FORMA SRL B, administrată de inculpatul. banii și garanțiile juridice necesare preluării societății dintr-o relație de afaceri cu cetățeanul italian, precum și dintr-un împrumut bancar, firma inculpatului a preluat SC SA P, procedând apoi la modificări în cadrul structurilor societății. Începând cu data de 01.08.1999, consiliul de administrație al preluat SC SA Paf ost compus din 3 membri, respectiv inculpații în calitate de președinte și și membri. În ceea ce privește conducerea executivă a societății a fost modificată în mai multe rânduri, inculpații și ocupând funcția de director general în perioada ianuarie - iulie 1999 și director economic în perioada august 1999 - aprilie 2002 (inculpatul ) și respectiv director general în perioada august 1999 - aprilie 2000 (inculpatul ). La data de 15.06.1999, prin procesul verbal întocmit la una dintre ședințele consiliului de administrație, inculpatul a fost desemnat administrator cu puteri depline, specificându-se că membrilor Consiliului de Administrație le revine doar un aviz consultativ, fără a avea putere de decizie.

Conform contractului de privatizare încheiat la momentul achiziționării pachetului majoritar de acțiuni, inculpatul trebuia să realizeze un plan de investiții, obligație pe care nu și-a respectat- În schimb, acesta, împreună cu membrii Consiliului de Administrație, a dispus dezafectarea mai multor mijloace fixe din cadrul societății, înregistrându-le ulterior ca reprezentând investiții, folosind în același scop și materiale provenind din desființarea unor secții ale societății. Totodată, în scopul declarat fictiv al rentabilizării societății, prin procesul verbal întocmit la data de 20.06.1999, s-a hotărât în consiliul de administrație reorganizarea acesteia pe centre de gestiune, fiind create 7 societăți în acest sens, inculpatul având calitatea de asociat la șapte dintre aceste societăți. De asemenea, inculpații, și au îndeplinit la rândul lor diverse funcții în cadrul unora dintre aceste societăți. Toate aceste societăți au funcționat în spații aparținând SC utilizând pentru desfășurarea activităților dotările tehnice ale acestei societăți precum și personalul aparținând acesteia. Continuând pe aceeași linie și apreciind ca necesară diversificarea producției și orientarea societății către piața externă, inculpatul a încheiat contracte de asistență tehnică și servicii cu o serie de cetățeni italieni considerați specialiști care, în baza muncii prestate, au primit diverse sume de bani, societatea achitând și avansuri pentru decontare care nu au fost justificate în mod corespunzător prin documente de transport care să fie înregistrate în contabilitate. Și inculpatul a beneficiat de suma totală de 481.291.511 lei ROL cu titlu de decontare pentru deplasări în interesul serviciului, bani care nu au fost justificați. La data de 01.06.1999, inculpații și, în calitate de reprezentanți ai SC au încheiat un contract de asistență și consultanță cu SC SRL având ca obiect acordarea de consultanță juridică, managerială, financiar bancară, economică și tehnică către prima societate.

Având în vedere apariția pe piața internă a unor societăți care comercializau produse similare și apreciind că soluția pentru rentabilizarea societății o reprezintă exportarea produselor, reprezentanții SC SA au încercat să comercializarea acestora în Italia. În acest scop, au trimis în Italia cu titlu de mostre produse în valoare de 806,55 USD, procedând și la a reducerea permanentă valorii produselor exportate, ajungând-se ca prețul la care se realiza vânzarea către partenerii externi să fie apropiat de valoarea de achiziție a materiei prime folosite.

La datele de 20.01.1999 și respectiv 26.02.1999, între SC SA și martorul s-au încheiat un contract de comision și, respectiv, un contract de furnizare materii prime, în baza cărora martorul a ridicat efectiv de la casieria SC SA suma de 133.678.000 lei ROL, restul de 116.800.000 lei ROL fiind încasați de către inculpata, la solicitarea inculpatului căruia i-a și predat această sumă.

De asemenea, la data de 01.08.1999, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC a încheiat un număr de nouă contracte de prestări servicii cu persoane fizice, acestea urmând să efectueze lucrări de proiectare în construcții. Contractele au fost încheiate prin intermediul lui, acesta fiind împuternicit să ridice bani în numele tuturor persoanelor menționate. În urma colaborării dintre aceste persoane, s-a întocmit un proiect, iar a încasat suma pentru toți participanții - 56.270.457 lei ROL, predând o parte dintre bani persoanelor îndreptățite. Proiectul nu a fost pus în practică datorită deficitului bănesc cu care se confrunta societatea.

Începând cu luna decembrie 1999, SC SA s-a confruntat cu greutăți financiare, actele contabile întocmite în cauză relevând faptul că acestea s-au datorat în special modului defectuos în care s-a realizat conducerea societății. De asemenea, prin contractul de privatizare, s-a impus inculpatului să mențină numărul de angajați o anumită perioadă de timp, astfel că societatea a devenit neproductivă. Ca urmare a acestei situații, SC SA a ajuns în imposibilitate de plată a salariilor angajaților, ceea ce a dus la greve și ample proteste sociale. Pentru a rezolva, cel puțin pe o perioadă scurtă de timp această situație, ținând cont și de faptul că băncile nu le acordau credite, inculpații și, cu acordul inculpatului, au încheiat contracte de împrumut cu diverse societăți sau persoane fizice, creditele fiind contractate pentru perioade scurte de timp, cu o dobândă ridicată, fiind folosite pentru achitarea drepturilor salariale restante. Ca urmare a acestei situații financiare, nu au fost achitate obligațiile financiare fiscale către bugetul de stat ca urmare a inexistenței unor fonduri disponibile în acest sens.

În ciuda acestei situații dezastruoase în care se afla societatea, consiliul de administrație a luat, la data de 30.10.2000, hotărârea de a se reactualiza salariul membrilor acestuia cu rata inflației, întocmindu-se în acest sens un proces verbal semnat de inculpații, și. Conform acestui proces verbal, s-au plătit drepturi salariale aferente unei perioade anterioare (aprilie 1999 - octombrie 2000), respectiv inculpatul suma de 241.961.700 lei ROL, iar inculpații și, fiecare, suma de 44.931.850 lei ROL. A rezultat, de asemenea, că, pentru perioada august 1999 - aprilie 2000, inculpatul a avut dubla calitate de membru al Consiliului de Administrație și director economic la SC încasând în mod necuvenit suma de 90.000.000 lei ROL reprezentând indemnizație primită în calitate de membru al consiliului de administrație în afara salariului încasat în calitate de director economic.

Din actele aflate la dosar a rezultat că, în perioada aprilie 1999 - august 2000, societatea a livrat doar pe bază de avize de însoțire a mărfurilor, fără a se înregistra în contabilitate, produse finite și deșeuri de materiale feroase și neferoase, către terți, în valoare totală de 956.000.000 lei ROL, inclusiv TVA. De asemenea, nu au fost înregistrate cheltuielile ocazionate de fabricarea a 122,65 tone de aluminiu în cursul anului 1999.

Starea de fapt astfel cum a fost expusă rezultă din procesele verbale și notele de constatare ale P, statutul SC SA cu modificările ulterioare, fișa postului pentru directorul economic, notă de constatare a Casei de Asigurări de Sănătate P, plângerile formulate de Agenția Județeană pentru ocuparea forței de muncă P și de către Casa Județeană de pensii P, procese-verbale de ședință ale Consiliului de Administrație al SC actele privind relația comercială cu SC SRL și SC SRL, rapoartele de expertiză contabilă și de expertiză tehnică, contractele de vânzare-cumpărare acțiuni, documentații privind reamenajarea unor spații neproductive aparținând SC documentele financiar-contabile privind lucrările executate de SC în beneficiul SC precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești, coroborându-se și cu recunoașterile parțiale ale inculpaților cu privire la starea de fapt (fără ca aceștia să recunoască însă săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați), instanța de fond realizând o corectă apreciere a materialului probatoriu administrat în cauză, motivare pe care și-o însușește și instanța de recurs.

Prin urmare, curtea de apel constată că întregul material administrat în cauză dovedește vinovăția inculpaților, șipentru infracțiunea de delapidare reținută în sarcina lor - constând în faptul că, printr-o hotărâre a adunării generale, și-au mărit retroactiv salariile pe o perioadă de aproximativ 7 luni de zile anterioare adoptării hotărârii, bani primiți din patrimoniul SC SA pe care o administrau -, soluția corectă fiind aceea de condamnare a inculpaților, astfel cum a dispus și judecătoria. Fapta inculpaților, și de a-și însuși, fără drept, în interesul personal, bani din patrimoniul SC pe care o administrau întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. Indiferent de forma în care au încercat să îmbrace această faptă și de aspectul legal pe care au încercat să îl dea, operațiunea realizată de inculpați prin așa-zisa reactualizare retroactivă a salariului constituie o faptă prevăzută de legea penală și atrage răspunderea penală. În mod eronat a apreciat tribunalul considerând că este doar o chestiune internă de administrare a societății, măsura fiind dispusă prin hotărârea adunării generale deoarece (așa cum arată chiar tribunalul) componența adunării generale era aproape identică cu cea a consiliului de administrație, compus din acești trei inculpați, astfel că, în fapt, hotărârea de a-și majora retroactiv salariile a fost luată de comun acord de cei trei inculpați, și care au acționat nu în folosul societății, așa cum ar fi trebuit să acționeze, ci exclusiv în folosul lor. Se remarcă faptul că hotărârea a fost luată de cei trei doar în ceea ce îi privește, deși, dacă ar fi fost reală, măsura ar fi trebuit luată și pentru ceilalți angajați ai societății care se aflau în aceeași situație ca și inculpații. Totodată, se constată că, în acea perioadă, societatea se confrunta cu probleme financiare deosebit de grave, astfel că măsura de majorare retroactivă a salariilor doar pentru cei trei inculpați, luată pe fondul crizei financiare în care se afla societatea, nu poate fi justificată și încalcă toate principiile și normele de drept comercial. Inculpații au recunoscut faptul că au hotărât în adunarea generală și au semnat procesul verbal încheiat privind majorarea retroactiv, pe o perioadă de circa 7 luni anterioare, a salariului lor, invocând în apărare necunoașterea prevederilor legale care interziceau realizarea acestui tip de operațiuni, însă necunoașterea legii nu poate fi invocată ca o scuză pentru comiterea de infracțiuni. În cauză sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, inculpații urmărind rezultatul socialmente periculos, respectiv însușirea, sub orice formă, de bani din fondurile societății în folosul propriu. Modul în care au acționat inculpații în această privință demonstrează intenția vădită a acestora de a-și mări veniturile sub orice formă, scop demonstrat de întreg comportamentul pe care l-au avut aceștia pe parcursul administrării societății, de hotărârile luate cu privire la administrarea SC SA care au fost îndreptate împotriva interesului real al societății cu consecința prejudicierii acesteia și ajungerii în incapacitate de plată.

Prin urmare, soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de delapidare dispusă de Judecătoria Brașov este legală și temeinică, fiind modificată în mod eronat de instanța de apel.

Se impune a fi făcută o precizare cu privire la unul din actele materiale ale infracțiunii de delapidare pentru inculpatul - faptul că acest inculpat a avut în perioada ianuarie 1999-octombrie 2001, atât calitatea de membru al consiliului de administrație, cât și calitatea de director executiv, cumul pe care legea îl interzice și a încasat nelegal indemnizația pentru ambele funcții. Inculpatul a recunoscut acest fapt și a returnat sumele contestate prin rețineri salariale. Analizând dispozițiile legale în vigoare, se constată însă că această faptă reținută în sarcina inculpatului nu se circumscrie normelor penale și nu constituie infracțiune. Într-adevăr, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 147 pct. 2 din Legea 31/1990, însă această încălcare nu atrage aplicarea unei sancțiuni penale, legea respectivă nefiind în acest sens. Activitatea inculpatului de a primi, cu titlu de retribuție, bani pentru exercitarea celor două funcții nu îmbracă forma niciunei infracțiuni, inclusiv a celei de delapidare. Ceea ce se poate imputa inculpatului este cumulul nelegal de funcții, activitate care nu constituie delapidare. Faptul că, accesoriu acestui cumul nelegal, inculpatul a primit retribuții pentru ambele funcții nu constituie o însușire sau folosire, fără drept, de bani pe care inculpatul să îi administreze, dimpotrivă este o consecință normală a împrejurării că, în fapt, a prestat ambele munci și se cuvenea a fi retribuit. În cauză nu se poate vorbi despre o răspundere penală, ci eventual, de altă natură, însă aceasta nu face obiectul unui proces penal. De altfel, inculpatul a restituit sumele în discuție. Prin urmare, se impune înlăturarea acestui act material al infracțiunii de delapidare reținută în sarcina inculpatului și reținerea doar a unui singur act material de delapidare, conform celor expuse mai sus.

În ceea ce privește pe inculpata, materialul probatoriu administrat dovedește vinovăția acesteia cu privire la ambele acte materiale ale infracțiunii de delapidare. În ceea ce privește suma de 116.800.000 lei ROL ridicată de la casieria SC inculpata a arătat că a ridicat de la casieria societății suma în numele martorului, sumă pe care a predat-o inculpatului, declarație confirmată de cea a martorului conform căreia el a emis chitanțe pentru suma de 116.800.000 lei ROL fără a încasa efectiv această sumă de bani care a fost ridicată de inculpata. Totodată, martorul a arătat că nu a primit banii care apar pe chitanță, acestea fiind eliberate la solicitarea inculpaților și și că cei doi i-au cerut să emită și alte facturi cuprinzând alte sume de bani însă a refuzat realizând că acestea ar putea fi folosite într-un scop ilegal. De asemenea, martorul a menționat și faptul că inculpatul a recunoscut în una dintre discuțiile purtate cu el că a folosit această sumă de bani.

Cu privire la sumele primite cu titlu de avans spre decontare de către inculpatul, instanțele de fond și apel au reținut în mod corect vinovăția inculpatului, constatările cuprinse în procesul verbal încheiat la data de 20.07.2001 de către DGFP județul P, Direcția Control Fiscal, concluzionând că inculpatul și-a însușit, cu titlul de avans spre decontare, suma de 481.921.511 lei ROL. Aceste constatări întocmite pe baza actelor contabile ale SC SA atestă faptul că s-au înregistrat aceste costuri prin diverse note contabile fără însă a exista documente care să justifice deplasarea în interesul serviciului. Susținerile inculpatului referitoare la faptul că a depus facturile și biletele de transport care să justifice sumele încasate sunt infirmate de materialul probatoriu, în documentele contabile ale SC SA nefiind găsite astfel înscrisuri. De altfel, același inculpat a recunoscut că nu întotdeauna a depus chitanțele doveditoare pentru sumele primite spre decontare. Acesta nu a dovedit efectuarea deplasărilor, faptul că deplasările s-au efectuat în interesul societății și cuantumul eventualelor cheltuieli efectuate, raportul de expertiză întocmit de expertul nu poate constitui o probă care să-l exonereze pe inculpat de răspundere întrucât nu prezintă nici o dovadă a efectuării deplasărilor, a faptului că a întreprins măsuri în scopul pentru care deplasările au fost aprobate și a cuantumului cheltuielilor de deplasare, cazare, masă, toate acestea în condițiile în care inculpatul își are domiciliul în Italia, era acționar majoritar și în cadrul altor societăți comerciale cu sediul în România și avea interesul de a se deplasa în țara de origine și în alte scopuri decât în interesul SC SA. Astfel cum corect a sesizat și tribunalul, existența unor comenzi izolate din partea unor parteneri italieni nu poate constitui o dovadă în sensul celor precizate mai sus, raporturile contractuale putându-se desfășura și prin mijloace de comunicare la distanță.

În mod corect au procedat instanțele de fond și apel și cu privire lacelelalte infracțiunireținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, respectivinfracțiunile prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1991 rep. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. și art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 Cod penal, reținând vinovăția inculpaților, și și constatând că inculpatul nu se face vinovat de comiterea unor astfel se infracțiuni, toate aspectele reținute de aceste instanțe fiind însușite și de instanța de recurs. În fața curții de apel, inculpații au solicitat continuarea procesului penal, conform art. 13 alin. 1 Cod procedură penală și achitarea lor potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a sau d Cod procedură penală.

Probele administrate în cauză infirmă însă susținerile inculpaților din dezvoltarea motivelor de recurs și confirmă faptul că inculpații, și se fac vinovați de săvârșirea acestor infracțiuni și anume: transformarea scriptică a datoriei SC FORMA SRL în sumă de 4 681 miliarde lei (ROL) într-o creanță a acestei societăți la SC procesul verbal fiind semnat de către inculpații, și, respectiv dezafectarea și scoaterea din procesul de producție a unor mijloace fixe și reasamblarea lor în condiții inferioare sub aspectul eficienței în scopul de a crea aparența efectuării investițiilor impuse inculpatului prin contractul de privatizare. Celelalte acțiuni reținute în rechizitoriu au fost înlăturate de către instanța de fond, iar parchetul nu a declarat apel împotriva acestor inculpați, în propria cale de atac neputând fi înrăutățită situația lor, astfel că nu vor mai fi analizate.

Instanța de fond a prezentat clar, fără echivoc și punctual situația de fapt, acțiunile și inacțiunile care constituie elementul material al laturii obiective pentru fiecare inculpat în parte și a stabilit corect încadrarea juridică a faptelor. În mod corect au fost reținute dispozițiile art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ținând seama de principiul activității legii penale consacrat de art. 10 Cod Penal (legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare). Chiar dacă legea a suferit modificări și renumerotări ale articolelor, s-a reținut forma în vigoare la data comiterii faptelor, iar împrejurarea că nu s-a menționat în hotărârea instanței de fond actuala numerotare a articolului de lege, art. 272 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, nu afectează cu nimic legalitatea și temeinicia sentinței sub acest aspect, (cu atât mai mult cu cât textul de lege are forma identică cu cea în vigoare la data comiterii faptei, nefiind aplicabile nici prevederile art. 13 Cod Penal).

În ceea ce privește folosirea unor bunuri ale societății în scop contrar intereselor acesteia, în mod corect instanța de fond a reținut la stabilirea situației de fapt procesul verbal nr. 21 din data de 31.07.2000 prin care membrii Consiliului de Administrație, respectiv inculpații, și, au hotărât "compensarea datoriilor" existente între SC FORMA SRL și SC respectiv suportarea de către SC SA a sumei de 4.681.073.721 lei ROL (fl. 81 vol. I dup), transformând în acest fel o datorie a SC FORMA SRL în datorie a SC SA către această societate, constatări se coroborează cu declarațiile martorului, precum și cu declarațiile inculpatului. Toate actele aflate la dosarul cauzei confirmă efectuarea acestei operațiuni nelegale, de comun acord, de către inculpații, și, justificarea acestora în sensul nerespectarea de către SC SA a prețului de vânzare impus prin contract nefiind reală. Nu există niciun act care să dovedească existența unei alte înțelegeri verbale între părți, iar contractul de asociere în participațiune nu cuprinde clauze în acest sens. scriptică a unei creanțe a SC SA la o societate (ce aparținea inculpatului ) într-o datorie pe care SC ar fi avut-o, cu consecința plății acestei sume către societatea inițial debitoare nu numai că este o operațiune vădit nelegală, dar este realizată în detrimentul SC contrar intereselor acesteia, inculpații acționând cu o vădită rea-credință în condițiile în care societatea se confrunta cu grave dificultăți financiare. Adoptarea acestei decizii constituie prin ea însăși dovada relei credințe de care au dat dovadă toți inculpații, care au pus cu bună știință societatea pe care o administrau în poziția de debitor fără nici o justificare. Martorii audiați în cauză (, G, - etc.) confirmă faptul că au adus la cunoștința inculpaților dificultățile și criza în care se afla societatea, fără însă a fi ascultați. Martora arată că și-a dat demisia în urma nenumăratelor nereguli constatate; fapt realizat și de martorul care a refuzat să joace rolul de marionetă impus de inculpatul. Martorii au arătat că, după preluarea societății de către, acesta a înlăturat clienții vechi serioși ( ), dispunea ca marfa să fie livrată fără comenzi ferme din partea beneficiarilor și fără acreditive deschise, acesta nu accpta părerile sau propunerile celorlalți, iar atunci când i se atrăgea atenția asupra neregulilor făcute, adopta un comportament dictatorial (martorul căruia i s-a interzis accesul în unitate)

În ceea ce privește dezafectarea și scoaterea din procesul de producție a unor mijloace fixe, instanțele de fond și apel au reținut corect declarațiile coroborate ale martorilor audiați în cauză și care au atestat faptul că inculpatul nu a realizat investițiile stabilite prin contractul de preluare a pachetului majoritar de acțiuni, în schimb folosindu-se de materiale din cadrul SC SA înregistrându-le ca și investiții (, G, -), confirmate de procesul verbal de constatare din care rezultă că au fost dezafectate și dezmembrate utilaje ale SC lucru care a condus la perturbarea gravă a fluxurilor tehnologice. Conform constatărilor, o parte dintre utilajele dezafectate au fost reasamblate iar altele au fost comercializate ca fier vechi fără a se înregistrat în evidența contabilă veniturile obținute și fără a se întocmi și evidenția documentele privind scoaterea din folosință a acestor mijloace fixe.

Așa cum rezultă din probele administrate, analizate corect atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, inculpatul a beneficiat de sprijinul și de colaborarea inculpaților și, membri în consiliul de administrație, care au participat la luarea deciziilor ce au afectat grav activitatea societății și au determinat prejudicierea acesteia, inculpații cunoscând atribuțiile ce le aveau, însă acționând cu rea-credință împotriva scopurilor acesteia. Astfel cum corect a sesizat instanța de apel, dincolo de constatările organelor de control, așadar, percepția generală a angajaților societății a fost aceea că măsurile luate sunt contrare intereselor firmei, astfel încât este evident că și inculpații au avut reprezentarea acestor efecte ale deciziilor luate în timp ce îndeplineau funcții de conducere. Nici unul dintre inculpați nu s-a manifestat în vreun fel pentru pune capăt acestor manevre, nu au făcut opoziție la deciziile luate de acționarul majoritar, inculpatul și au acceptat ca acesta să adopte singur toate deciziile, continuând, însă să-și păstreze funcțiile de administratori și să încaseze retribuții însemnate pentru această funcție golită de conținut cu acordul lor. Reaua credință și scopul în care au acționat inculpații și rezultă tocmai din faptul că au acceptat să îndeplinească funcțiile pe care le aveau și să fie plătiți pentru ele și mai mult decât atât să îndeplinească funcții de conducere sau execuție remunerate în cadrul altor societăți în care inculpatul era acționar.

Critica inculpaților în sensul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra unor probe importante administrate în cauză nu este întemeiată, urmând a fi înlăturată. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut în vedere raportul de expertiză întocmit de către expertul, care confirmă în fapt acțiuni reproșate inculpaților, însă au înlăturat concluziile și aprecierile acestuia întrucât nu se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză. Este atributul instanței de judecată de a aprecia asupra semnificației și consecințelor unei acțiuni nelegale, aceasta nefiind legată de concluziile unui expert pentru a constata asupra vinovăției unei persoane. Cele două instanțe au procedat în mod corect deoarece expertul și-a depășit atribuțiile, validând justificările inculpaților și considerându-le acceptabile, deși acesta este doar un atribut al instanței și a făcut aprecieri vădit netemeinice și care sfidează logica (un simplu exemplu în acest sens, este cel referitor la aprecierea că transformarea scriptică a datoriei SC FORMA SRL în sumă de 4 681 miliarde lei (ROL) într-o creanță a acestei societăți la SC SA "a fost benefică" pentru aceasta din urmă - probabil că, dacă ar fi fost vorba despre o societate care i-ar aparține, nu ar mai fi considerat că apariția unei sume enorme de plătit către o altă firmă constituie un beneficiu, raționamentul său fiind total deformat și infirmat de probele administrate).

Sub aspectul laturii subiective, existența intenției directe a inculpaților, și în sensul folosirii bunurilor societății în scop propriu și împotriva intereselor societății este dovedită, acțiunile lor având ca urmare crearea unui prejudiciu acesteia precum și obținerea unui folos personal, în ceea ce-l privește pe inculpatul a creat aparența efectuării investițiilor obligatorii prevăzute prin contractul de privatizare prin utilizarea resurselor existente ale societății.

Cu privire la omisiunea înregistrării în actele contabile a tuturor operațiunilor comerciale efectuate, în mod corect ambele instanțe au considerat că este dovedită vinovăția inculpaților, și, procesul verbal de constatare întocmit de organele financiare confirmând faptul că SC SA a livrat către diverse societăți și persoane fizice, în perioada aprilie 1999 - martie 2001, pe bază de avize de însoțire a mărfii - referate și avize semnate de cei trei inculpați -, diverse bunuri, în valoarea totală de 800.696.080 lei ROL, fără a evidenția veniturile și TVA-ul aferent în contabilitate, constatări ce se coroborează cu declarațiile martorilor și. De asemenea, uneori s-a procedat la livrarea de marfă, mascată ulterior prin întocmirea fictivă a unui bon de restituire către secție. Totodată, deși alteori se întocmeau facturi pentru sume reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, acestea au fost considerate anulate după ce s-a realizat predarea acestora, în acest sens, regăsindu-se mai multe facturi care nu au fost evidențiate în contabilitate.

În ce-l privește pe inculpatul, soluția de achitare dispusă de Judecătoria Brașov sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 26 Cp raportat la art. 11 pct. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 Cp. și celei prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. soluție menținută și de instanța de apel, este legală și temeinică. În ceea ce privește prima infracțiune, calitatea inculpatului de director general al SC SA în perioada în care infracțiunea a fost comisă nu constituie prin ea însăși o dovadă a complicității acestuia la fapta de evaziune fiscală, în contextul în care societatea dispunea de un compartiment specializat pentru păstrarea unei evidențe contabile, iar atribuțiile sale de serviciu nu includ obligații privind domeniul contabilității. Materialul probatoriu administrat nu dovedește în niciun fel că acesta a avut cunoștință de acțiunile celorlalți coinculpați sau că a comis vreo acțiune prin care a înlesnit, în mod intenționat, acțiunile acestora, astfel că devin incidente dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală. Totodată, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, lipsește latura subiectivă a infracțiunii întrucât inculpatul nu a urmărit prejudicierea societății sau atingerea unui scop contrar intereselor acesteia, ci - spre deosebire de ceilalți inculpați - a acționat cu intenția de a crea facilități pentru partenerii externi în vederea atragerii acestora și promovării produselor pentru crearea posibilității exportării acestora. Ținând seama de contextul în care inculpatul a luat decizia vânzării unor bunuri sub prețul de producție (lipsa lichidităților societății, lipsa contractelor ferme de achiziționare a produselor finite de către parteneri stabili, concurența cu care societatea se confrunta în plan intern și extern, criza socio-economică din acea perioadă caracterizată prin inflație galopantă și instabilitate economică etc.), precum și de cantitatea de produse vândute sub prețul de producție, apărarea inculpatului potrivit căreia măsura a constituit o parte a strategiei de promovare a produselor în scopul atragerii unor parteneri apare ca fondată, această acțiune neputând fi analizată doar prin prisma eșecului ei.

Deși se constată vinovăția inculpaților, și cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1991 rep. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. și art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp și art. 13 Cod penal, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale pentru aceste infracțiuni, fiind împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege. Soluția a fost dispusă deja de către prima instanță cu privire la cea de-a doua infracțiune, însă datorită solicitării inculpaților de a continua procesul penal, instanța de recurs a procedat în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare și a analizat vinovăția acestora din prisma materialului probatoriu administrat. Constatând vinovăția acestora, soluția de încetare a procesului penal pentru această infracțiune urmează a fi menținută, respectiv dispusă pentru ambele infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 3 Cod procedură penală.

În ceea ce priveșteinfracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 al. 1 Cod penal, cu privire la care judecătoria a dispus condamnarea constatând vinovăția inculpatului, iar tribunalul încetarea procesului penal urmare intervenirii prescripției, inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, conform art. 13 alin. 1 Cod procedură penală și achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Această solicitare nu este însă întemeiată, materialul probatoriu administrat făcând dovada vinovăției inculpatului. Fapta acestui inculpat de a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, nefăcând opoziție hotărârilor luate de către consiliul de administrație cauzându-se astfel o pagubă societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu. Potrivit art. 147 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, directorii sunt răspunzători față de societate și de terți, ca și administratorii, pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, conform dispozițiilor art. 144, chiar dacă ar exista o convenție contrară. De asemenea, art. 152 din aceeași lege prevede posibilitatea ca, în cazul în care administratorul sau directorii încheie acte juridice care prejudiciază societatea, acționarii minoritari să poată introduce acțiune în numele societății, în scopul recuperării prejudiciului respectiv. Prin urmare, directorii sunt ținuți să acționeze în interesul societății și să își exercite atribuțiile în așa fel încât să nu aducă atingere intereselor societății și să nu o prejudicieze. Încălcarea din culpă a acestor îndatoriri de serviciu atrage aplicarea art. 249 Cod penal, infracțiune de care se face vinovat și inculpatul . Instanța de fond a avut în vedere nu numai faptul că inculpatul nu s-a opus nici uneia dintre măsurile dispuse de Consiliul de Administrație, măsuri care au produs consecințe grave cu privire la SC dar și împrejurarea că atitudinea acestuia a fost influențată de comportamentul dictatorial al inculpatului în funcție de care a apreciat că orice împotrivire ar fi inutilă. Prin urmare, constatând vinovăția inculpatului și intervenția prescripției răspunderii penale, curtea reține că soluția tribunalului d e încetare a procesului penal pentru această infracțiune este corectă, urmând a fi menținută.

Față de considerentele expuse, Curtea de APEL BRAȘOV va admite - în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală - recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 265/2008 a Tribunalului Brașov pe care o va casa sub aspectul soluției de achitare pronunțată pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹Cod penal față de inculpații și, al individualizării judiciare a pedepselor, al soluției de condamnare pronunțată pentru infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 față de inculpații, și, desființând și sentința penală nr. 192/2009 a Judecătoriei Brașov cu privire la ultimul aspect.

În cadrul rejudecării, va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 1an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹Cod penal, cu înlăturarea art. 41 alin. 2 Codul penal, iar pe inculpata la pedeapsa de 1an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Codul penal. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța are în vedere dispozițiile art. 52 Cp, referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prevăzută de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Curtea are în vedere că inculpații au acționat folosindu-se de calitatea lor de administratori și reprezentanți ai societății SC precum și faptul că prejudiciul cauzat este unul ridicat, constatând însă și circumstanțele personale favorabile, persoane lipsite de antecedente penale și integrate în societate. De asemenea, ia în considerare și responsabilitatea mai mare a inculpatului care a obținut și un folos material personal din săvârșirea acestei infracțiuni și pedepsele aplicate acestuia și menținute.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, va constata grațiate pedepsele aplicate celor doi inculpați și va atrage atenția acestora asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege privind revocarea grațierii în cazul comiterii din nou a unei infracțiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, va înceta procesul penal pornit față de inculpații, și sub aspectul comiterii infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, urmare intervenirii prescripției.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În ce privește recursul părții civile, instanța constată că susținerile acesteia nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹Cod procedură penală. Acest temei nu a fost indicat în cadrul dezvoltării motivelor de recurs și nici susținut la dezbaterea cauzei, partea fiind lipsă. Văzând dispozițiile art. 385⁶alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹Cod procedură penală și că susținerile părții civile nu se încadrează în niciunul dintre aceste motive, fiind vorba despre aprecieri asupra cuantumului despăgubirilor civile acordate parțial de instanțe, rezultă că hotărârea nu poate fi analizată sub acest aspect.

Raportat la considerentele expuse mai sus, Curtea de APEL BRAȘOV va respinge, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală, va obliga pe recurenții inculpatul și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

1. Admite recursurile declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 265/2008 a Tribunalului Brașov pe care o casează sub aspectul soluției de achitare pronunțată pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹Cod penal față de inculpații și, al individualizării judiciare a pedepselor, al soluției de condamnare pronunțată pentru infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 față de inculpații, și, desființând și sentința penală nr. 541/2008 a Judecătoriei Brașov cu privire la ultimul aspect.

Rejudecând cauza în aceste limite,

În baza art. 215¹Cod penal, cu înlăturarea art. 41 alin. 2 Codul penal;

Condamnă pe inculpatul (cu datele personale din dosar) la pedeapsa de1an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată pedeapsa și atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 7 din aceeași lege privind revocarea grațierii în cazul comiterii din nou a unei infracțiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, încetează procesul penal față de acest inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, urmare intervenirii prescripției.

II. În baza art. 215¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Codul penal;

Condamnă pe inculpata (cu datele personale din dosar) pedeapsa de1an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată pedeapsa și atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 7 din aceeași lege privind revocarea grațierii în cazul comiterii din nou a unei infracțiuni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, încetează procesul penal față de această inculpată sub aspectul comiterii infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, urmare intervenirii prescripției.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, încetează procesul penal față de inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, urmare intervenirii prescripției.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

2. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpatul și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./19.11.2009

Dact./26.11.2009

3 exemplare

jud apel/ /

jud fond/C

Președinte:Laura Popa
Judecători:Laura Popa, Alexandru Șerban, Nicoleta Hădărean

Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Brasov