Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Constanta

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 754/

Ședința publică din 18 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 3: Viorica

Grefier - I

Cu participarea Ministerului Public prin procuror

Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpații - domiciliat în, sector 2, - - nr. 102-110,. 2,. 74, - deținut în Penitenciarul Poarta Albă și de expertul - domiciliat în B, str. - -. 1,. A,. 5, împotriva deciziei penale nr. 101/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect înșelăciune (art. 215 cod penal).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2009 și 18.12.2009, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 1124/9.05.2003 a Judecătoriei Constanțas -au hotărât următoarele:

"Respinge excepția nelegalității sesizării instanței, ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei calității de reprezentare a părții civile, ca neîntemeiată.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. achită pe inculpatul - de cetățenie română și franceză, fiul lui și, născut la 23.10.1948 în Câmpia, jud. C, căsătorit, doi copii minori, studii - Facultatea de Educație Fizică și Sport, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în B, - - nr.102-110,.2,.74, sector 1, fără forme legale în B-, sector 2 - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.215 alin.2, 3.Cod Penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, uz de fals prev. de art.291 Cod Penal, cu aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal folosirea creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia prev. de art.194 pct.5 din Lega nr.31/1990, cu aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, toate cu aplic. art.13 și Cod Penal art.33 lit.a Cod Penal, deoarece faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. achită pe inculpatul - cetățean român, fiul lui - și -, născut la 09.09.1954 în C-N, jud. C, căsătorit, un copil minor, studii - Academia de Studii Economice, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în C-N,-, jud. C - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, uz de fals prev. de art,291 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, gestiune frauduloasă prev. de art.214 Cod Penal- 2 (două infracțiuni) și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 Cod Penal, toate cu aplicarea art.13 și Cod Penal art.33 lit.a Cod Penal, deoarece faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.

În baza art.346 alin.2 rap.C.P.P. la art.14 C.P.P. cu aplic. art.998-999.civ. respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă SA ca neîntemeiată.

În baza art.346 rap.C.P.P. la art.16 C.P.P. respinge cererea părții civile SA privind introducerea în cauză a părților responsabile civilmente și instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând acestora, ca neîntemeiată.

În baza art.353 ridică C.P.P. măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și.

În baza art.163 respinge C.P.P. cererea părții civile SA privind instituirea măsurilor asiguratorii asupra acțiunilor aparținând inculpaților și, ca neîntemeiată.

În baza art.139 alin.2 revocă C.P.P. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpatul.

În baza art.520 alin.2 respinge C.P.P. cererea inculpatului privind recunoașterea hotărârii Curții Corecționale cu a Cantonului Geneva, ca neîntemeiată.

În baza art.190 alin.4 C.P.P. respinge cererea experților și privind suplimentarea onorariilor, ca neîntemeiată.

În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului."

În baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele;

DESPRE CREDITUL DE CĂTRE SOCIETATEA COMERCIALĂ MIXTĂ ROMÂNO-FRANCEZĂ, având ca acționari Întreprinderea de și Panificație C, Fabrica de din - B, Fabrica de "D" B și Societatea " de " - Franța, reprezentată de, în calitate de director general.

La baza înfințării acestei societăți, ce avea ca obiect principal de activitate fabricarea și comercializarea produselor de morărit, panificație și patiserie, au stat Decretul - Lege nr.96/1990, privind unele măsuri pentru atragerea investiției de capital străin în România și Decretul nr.424/1972, pentru constituirea, organizarea și funcționarea societăților mixte în România.

Capitalul societății a fost fixat prin contractul de asociere la suma de 2.000.000 franci francezi, din care 1.000.000 franci francezi - valută efectivă - contribuția părții franceze, diferența în lei a 1.000.000 franci francezi reprezentând contribuția părții române (volumul 28, fila 138).

Potrivit art.5 alin.5 din contract, creditele necesare funcționării societății urmau a fi obținute de la diverse societăți bancare prin grija părților (volumul 28, fila 139).

Conform art.14 alin.2 din Decretul - Lege nr.96/1990, constituirea de societăți comerciale cu participare străină se aproba de ministerul coordonator al domeniului de activitate, cu avizul Ministerului Comerțului și al Ministerului Finanțelor, iar pentru societățile comerciale din domeniul producției și cu avizul Ministerului Economiei Naționale.

Aceleași formalități erau prevăzute și cu privire la modificarea contractului de societate și a statutului, conform art.16, iar dobândirea personalității juridice se făcea cu începere de la data înregistrării la Ministerul Finanțelor (art.15).

Dispoziții similare se regăseau și în Decretul nr.424/1972, cu precizarea că o parte din acestea au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Decretului - Lege nr.96/1990, publicat în Monitorul Oficial nr.37/20.03.1990.

La rândul său, Decretul - Lege nr.96/1990 a fost abrogat prin Legea nr.31/1990, publicată în Monitorul Oficial nr.126-127/17.11.1990, cu excepția art.4 alin.2, art.5, art.10, art.12 alin.1 și art.13. Legea nr.31/1990 a menținut și anumite prevederi din Decretul nr.424/1972, intrând în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial și stabilind noi condiții pentru constituirea de societăți comerciale cu participare străină, prin dispozițiile art.216.

Articolul 224 din Legea nr.31/1990 prevedea însă că societățile cu participare străină înființate până la data intrării în vigoare a noii legi, își vor putea continua activitatea potrivit actului lor de constituire, aprobat în condițiile legii.

După încheierea contractului nr.90540/30.06.1990, reprezentanții, - pentru partea română și - pentru partea franceză, în calitate de director general, respectiv președinte, au înregistrat la Ministerul Agriculturii și Alimentației cererea cu numărul 68229/16.08.1990 prin care au solicitat aprobarea constituirii societății în raport de dispozițiile art.14 alin.2 din Decretul - Lege nr.96/1990 și obiectul specific de activitate al acesteia (volumul 28, fila 248).

Prin adresa nr.2037/11.09.1990, Ministerul Agriculturii și Alimentației a avizat favorabil înființarea societății mixte româno-franceze, neavând obiecțiuni cu privire la conținutul contractului de asociere, care a fost înregistrat în forma inițială și poartă ștampila acestei instituții, după cum rezultă din copiile depuse la dosar (volumul 28, filele 249, 255, 138-143, 260-266).

De asemena, prin adresa nr.93226/02.10.1990, societatea mai sus menționată a solicitat Ministerului Comerțului avizul necesar funcționării acesteia, în conformitate cu dispozițiile Decretului - Lege nr.96/1990.

Ministerul Comerțului a comunicat aprobarea constituirii acesteia prin adresa nr.2/787/octombrie 1990, fără a formula obiecțiuni cu privire la conținutul contractului de societate, înregistrat în forma inițială și având aplicată ștampila instituției respective (volumul 28, filele 290, 259-289, 256, 138-143, 188, 189).

În prealabil obținerii avizului din partea Ministerului Comerțului, s-a adresat cu o cerere similară Ministerului Finanțelor, al cărui răspuns favorabil a fost comunicat prin adresa nr.-/27.09.1990 (volumul 28, fila 250).

La data avizării înființării societății, Ministerul Finanțelor condiționase însă acordarea avizului său de modificarea prevederilor din contractul de societate, prin înlocuirea paragrafului "creditele necesare funcționării societății vor fi obținute de la diverse societăți bancare prin grija părților" cu paragraful "creditul va fi garantat de partenerul francez și va fi rambursat din beneficiile societății, în lei, la cursul oficial. Creditul respectiv nu va fi garantat cu patrimoniul societății" (volumul 28, filele 252-253).

În opinia Ministerului d e Finanțe, această modificare era necesară, având în vedere valoarea substanțială a creditului ce urma a fi angajat, de cca.25.000.000 franci francezi, comparativ cu capitalul societății de 2.000.000 franci francezi. În plus, față de încasările în valută și beneficiile prevăzute a se realiza de societate, aceasta nu avea posibilitatea să ramburseze creditul în termenul convenit și nici chiar în 10 ani, cât era durata de funcționare a (volumul 28, filele 252, 253).

Urmare a acestei solicitări, s-a procedat la modificarea contractului în sensul celor de mai sus, de către partea română, astfel cum rezultă din adresa nr.177.008/23.10.1990 a Ministerului Finanțelor (volumul 28, fila 252), al cărei reprezentant a înlocuit fila nr.2 din convenție înainte de avizarea lucrării, deși orice modificare a acesteia nu se putea face decât cu acordul ambelor părți (art.14 din contractul de societate, volumul 28, fila 242).

După îndeplinirea acestor formalități și acordarea avizului, Ministerul Finanțelor a procedat la înregistrarea societății și emiterea certificatului de înregistrare, după cum rezultă din înscrisul existent la dosarul cauzei (volumul 28, fila 251), având ca dată 04.10.1990.

Se observă, așadar, că deși Ministerul Agriculturii și Alimentației aprobase ca organism coordonator al domeniului de activitate, iar Ministerul Comerțului avizase favorabil constituirea societății în condițiile contractului de asociere inițial, Ministerul Finanțelor solicitase modificarea acestuia, care fusese adusă la îndeplinire numai de către partea română în mod nestatutar.

Această modificare era însă lipsită de orice eficiență juridică, în raport de prevederile art.16 din contractul de societate, cu atât mai mult cu cât nu fuseseră efectuate nici formalitățile de publicitate prevăzute de art.18 alin.2 din Decretul nr.424/1972, rămas în vigoare odată cu adoptarea Decretului - Lege nr.96/1990 și cele instituite prin art.16 din acest ultim act normativ.

Prin adresa Ministerului Finanțelor nr.177.008/23.10.1990 se precizează explicit că doar reprezentantul părții române a procedat la înlocuirea filei nr.2 din convenția de asociere.

După constituirea societății mixte româno-franceze, aceasta a obținut la data de 12.10.1990, prin intermediul președintelui său, o notă prin care Ministerul Agriculturii și Alimentației propune acordarea unui credit cu care să se doteze industria de morărit și panificație din România, urmând ca ratele de credit și dobânzile aferente să fie suportate valutar, la scadențe, de la balanța de plăți externe, cu plata contravalorii în lei de către societatea.

Pe această notă, guvernatorul - - a consemnat "de acord, va asigura colectarea contravalorii în lei a creditului extern", iar primul ministru de atunci R, menționează "Da", semnează și aplică ștampila (volumul 28, filele 146-148). Martorii, G și -, audiați în cursul judecății, au arătat că la acea dată, care a acordat garantarea creditului, se afla în subordinea și a Guvernului României, având nevoie de aprobările acestora pentru derularea operațiunilor bancare importante (dosar nr.4802/2002 al Judecătoriei Sector 1 B, filele 33 verso, 52 verso și 71).

În baza acestei aprobări, la data de 23.10.1990, a adresat Băncii Române de Comerț cererea privind garantarea creditului de 16.225.304 franci francezi contractat de la Banca Generale din, pentru importul de utilaje destinat echipării a șapte unități de panificație, pe termen de patru ani, în valoare totală de 19.088.594 franci francezi (volumul 28, fila 207).

Prin cererea formulată, societatea a înțeles să garanteze rambursarea creditului prin cedarea încasărilor în lei și valută din conturile sale deschise la. precum și prin instituirea ipotecii notariale asupra utilajelor ce urmau a fi importate și asupra altor bunuri imobile aparținând acesteia (volumul 28, filele 207-208).

La aceeași dată, respectiv 23.10.1990, Direcția Economică - Serviciul Credite Externe din cadrul, emite o notă semnată de către martorul, în calitate de director adjunct, prin care se propune acordarea creditului solicitat de Pe această notă, directorul Biroului Executiv din cadrul aplică rezoluția "aprobat" și semnează, dispunându-se înaintarea cererii martorului în vederea întocmirii convenției de credit și înregistrării sale în registrul aferent la data de 01.11.1990 (volumul 28, filele 210-212).

Prin adresa nr.177.008/25.10.1990, Ministerul Finanțelor aduce însă la cunoștința și că datorită înaintării contractului de societate în forma inițială, neavizată de acest organism, potrivit solicitării menționată anterior, înțelege să își retragă avizul privind constituirea și funcționarea acestei societăți, care, în atare condiții, este nelegal constituită.

În ceea ce privește adresa de mai sus, aceasta nu a fost urmată de un act intern al Ministerului Finanțelor prin care să se dispună asupra revocării efective a avizului acordat și care, oricum, nu avea decât caracter consultativ, societatea funcționând în baza aprobării Ministerului Agriculturii și Alimentației. În acest sens, art.14 din Decretul-Lege nr.96/1990 prevedea că aprobarea constituirii societăților comerciale cu participare străină aparține ministerului coordonator al domeniului de activitate, punctele de vedere exprimate de celelalte ministere fiind doar simple avize, al căror caracter conform nu rezulta în mod expres din dispozițiile legale.

Faptul modificării contractului din forma avizată de Ministerul Finanțelor cu forma inițială, din inițiativa, rezultă și din depoziția martorului, care declară că au existat probleme legate de garantarea creditului, întrucât la nivelul Ministerului Finanțelor se interzicea garantarea unor datorii cu propriul patrimoniu al debitorului. Martorul precizează că ulterior s-a modificat contractul societății în sensul posibilității garantării cu propriul patrimoniu, iar creditul a fost acordat (dosar nr.4802/2002 al Judecătoriei Sector 1 B, fila 33).

Declarațiile de mai sus se coroborează și cu adresa din 13.11.1990, comunicată Ministrului Finanțelor, prin care se învederează că, de principiu, societățile pe acțiuni cu răspundere limitată nu pot angaja sub nici o formă răspunderea participanților (acționarilor) dincolo de capitalul subscris. Ca urmare, se arată în continuare, prevederea de a garanta credite ce urmează a fi angajate de o societate de către acționari, pe lângă faptul că nu este uzuală, este și contraproductivă, în sensul de a împiedica investițiile de capital străin în România.

După semnarea contractului, la șase luni de la prima facturare a firmei (furnizoarea utilajelor de panificație) și conform clauzelor, trebuia plătită prima tranșă semestrială acestuia.

Întrucât în conturile nu existau sume îndestulătoare rambursării creditului contractat, în calitate de garant colateral a fost obligată să alimenteze contul în franci francezi și să execute plata în numele debitorului principal, concomitent cu acordarea unui credit în lei, purtător de dobândă.

Astfel, în perioada 06.06.1991 - 05.07.1993 a efectuat plăți la extern în numele societății în sumă de 11.749.157, 81 franci francezi, pentru care s-au acordat credite în valoare de 677.495.380,72 lei.

Ulterior, la data de 18.08.1993, s-a încheiat contractul de cesiune, autentificat de către notariatul de Stat Sector 3 B sub numărul 57842, prin care în calitate de cedent, ceda, iar, prin semnăturile lui și, în calitate de cesionar, prelua creanța însumând 16.684.000 franci francezi, ce făcuse obiectul conventiei de credit nr.6031/1990, încheiată între cedent și.

Preluarea creanței a fost acceptată la prețul de 17.017.880 franci francezi, cuprinzând dobânzi, comisioane și speze bancare aferente. De asemenea, s-a stabilit ca prețul creanței la intern, în valoare de 713.337.579,24 lei, să se achite în termen de 5 zile de la data semnării contractului și reprezintă contravaloarea creditului achitat de la extern până la acea dată, iar prețul creanței la extern în valoare de 8.421.401,93 franci francezi va fi eșalonat în 16 rate scadente și va fi achitat în franci francezi (volumul 28, filele 131-134, 232-236).

La punctul IX din contractul de cesiune se prevedea că nu răspunde de insolvabilitatea debitorului cedat sau de neplata la scadență de către acesta a creanței datorate, iar la punctul XI se dispunea expres că cesionarul declată că are cunoștință de existența sentinței civile de dizolvare a societății (debitor cedat), pronunțată de Secția Comercială a, la data de 15.06.1993 și urmează să exercite toate drepturile, acțiunile și excepțiile la care cedentul era îndreptățit în cadrul procedurilor de dizolvare și lichidare a societății

Sentința de desființare a societății a fost ulterior modificată în recurs, astfel încât aceasta și-a continuat activitatea, iar plățile efectuate în favoarea sa de către C au fost transmise prin debitare Sucursalei B, fiind de 713.337.579 lei, 8.233.924 franci francezi și 91.692 DM (prin compensare până la 8.421.401 franci francezi).

Separat de aceste plăți, prin scrisoarea nr.57/13.03.1995, transmisă de prim - vicepreședintele C-N, s-a dispus debitarea liniei de credit de 1,1 miliarde lei în favoarea lui, astfel că în baza acestei dispoziții contul societății deschis la Sucursala a fost alimentat cu suma de mai sus prin nota contabilă nr.1/16.03.1995.

Față de cele expuse, rezultă că plățile efectuate în favoarea de către C-N se ridică la 1.813.337.579 lei, 8.233.924 franci francezi și 91.692 DM, la care se adaugă dobânzi și penalități.

Această datorie a făcut obiectul unei acțiuni civile separate la Tribunalul Municipiului B - Secția Comercială, care prin sentința civilă nr.3656/07.10.1996, rămasă definitivă, a dispus obligarea B la plata către a următoarelor sume: 111.855,76 DM, 20.488.479,61 franci francezi și 1.631.112.661,04 lei, compuse din credite restante și dobânzi neachitate. Acest aspect va face obiectul considerațiilor privind latura civilă a cauzei.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 și 3.Cod Penal, se constată că asupra angajaților societății, precum și asupra funcționarilor nu au fost exercitate acțiuni de inducere în eroare, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase sau ca mincinoase a unor fapte adevărate ori prin folosirea unor mijloace frauduloase în sensul legii penale, cu prilejul încheierii contractului de credit nr.6031/19.11.1990,privind suma de 16.684.000 franci francezi.

De asemenea, nu se poate susține ideea inducerii în eroare a, cu prilejul încheierii convenției de credit, prin prezentarea ca adevărată a contractului de societate în forma neavizată de Ministerul Finanțelor, câtă vreme funcționarii băncii au solicitat în mod expres înlocuirea paragrafului 5 din contract, apreciind că acesta reprezintă un impediment la acordarea garantării împrumutului.

a încheiat convenția de credit în deplină cunoștință de cauză cu privire la conținutul contractului de societate, solicitând și acceptând o altă formă decât cea avizată de Ministerul Finanțelor, cu toate că acesta din urmă i-a adus la cunoștință despre eventuala retragere a avizului prin adresa de la fila 252, volumul 28. De altfel, încheierea convenției de credit prin acceptarea formei de contract avizată de Ministerul Finanțelor ar fi creat dificultăți în recuperarea debitului, având în vedere conținutul clauzei înscrise la paragraful 5, motiv pentru care s-a și solicitat modificarea acestuia.

Mai mult, expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit că prin cesionarea creanței către Banca C-N, și statul român nu au înregistrat vreun prejudiciu, iar afacerea încheiată a fost una rentabilă, întrucât a fost înlăturat un credit neperformant și cu șanse mici de rambursare, obținându-se o sumă superioară celei ce făcuse obiectul contractului cu (17.017.880 franci francezi).

În împrejurările descrise mai sus, nu se poate susține nici săvârșirea infracțiunii de înșelăciune față de C-N, actuală, în condițiile în care inculpatul nu a comis vreo acțiune de inducere în eroare asupra reprezentanților acesteia, având în vedere conținutul convenției de cesiune de creanță.

Mai întâi, se constată că a adus la cunoștința C-N faptul că nu răspunde de insolvabilitatea debitorului cedat sau de neplata la scadență de către acesta a creanței datorate, precum și faptul că societatea se află în lichidare, urmând ca cesionarul să exercite toate drepturile, acțiunile și excepțiile la care cedentul era îndreptățit în cadrul procedurii judiciare (pct.IX și XI din contract, volumul 28, filele 131 - 134, 233 - 236). În consecință, C-N a preluat creanța cunoscând situația juridică a debitorului cedat și fără a fi indusă în vreun fel în eroare de către inculpatul.

În al doilea rând, dacă s-ar accepta ideea inducerii în eroare a cu prilejul acordării creditului inițial,se poate observa cu ușurință că la nivelul anul 1990, Banca nici nu exista, fiind constituită abia la data de 19.03.1991. Prin urmare, este greu de conceput ca prin inducerea în eroare a unei persoane, fără ca aceasta să înregistreze vreun prejudiciu, să fie vătămată o altă persoană, inexistentă la data primului contract, în absența oricăror mijloace frauduloase de natura celor prevăzute de art.215 alin.2 și 3.

Cod Penal

În plus, reținerea infracțiunii prevăzută de art.246 cu Cod Penal privire la reprezentanții ce au participat la încheierea contractului de cesiune de creanță, alături de infracțiunea prevăzută de art.215 în Cod Penal persoana inculpatului, reprezintă o construcție fără fundament juridic, întrucât nu se poate imagina cum reprezentanții unei persoane vătămate prin infracțiunea de înșelăciune pot acționa concomitent fără vinovăție, ca urmare a inducerii în eroare, dar și cu intenție, în modalitatea subiectivă a infracțiunii de avbuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Referitor la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.1 și Cod Penal uz de fals prevăzută de art.291 Cod Penal, reținute în sarcina inculpatului, instanța apreciază că acestea nu subzistă în cauză, având în vedere situația de fapt expusă mai sus.

Prin depunerea contractului de societate al în vederea încheierii convenției de credit în forma neavizată de Ministerul Finanțelor, nu s-a realizat o falsificare prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau o denaturare a înscrisului oficial în sensul celor de mai sus, întrucât documentul respectiv reflecta adevărata voință a părților contractante, fiind avizat atât de Ministerul Agriculturii și Alimentației, cât și de Ministerul Comerțului.

Cu alte cuvinte, contractul depus în forma inițială și solicitat ca atare de nu reprezenta un fals, de vreme ce fusese supus aprobării și avizării organelor competente, potrivit art.14 din Decretul - Lege/1990, singurul impediment constituindu-l lipsa avizului Ministerului Finanțelor. Cu privire la contractul de societate avizat de Ministerul Finanțelor, acesta nu putea fi privit ca o modificare a convenției inițiale dintre părți, așa cum s-a arătat anterior, motiv pentru care documentul depus la. pentru întocmirea dosarului de credit, constând în contractul de asociere în forma inițială, era singurul valabil între părți și terțele persoane.

La momentul încheierii convenției de credit nu s-a produs o denaturare materială a contractului societății, în sensul art.288 alin.1 Cod Penal, iar modificarea intervenită a constat numai în depunerea formei avizate de Ministerul Agriculturii și Ministerul Comerțului. Acest contract era singurul valabil, deoarece modificarea intervenită la inițiativa Ministerului Finanțelor a fost efectuată în lipsa acordului ambelor părți și cu nerespectarea art.16 din Decretul-Lege nr.96/1990 și art.18 alin.2 din Decretul nr.424/1972, nefiind acceptate de către

Pentru operațiunea cesiunii de creanta nu existau reguli stabilite în mod precis la nivelul anului 1993 prin reglementările bancare în domeniu, astfel cum au arătat și martorii audiați în cursul procesului, funcționari în cadrul fostelor și, dar cu toate acestea, față de natura juridică a contractului inițial, instanța urmează a analiza legalitatea încheierii contractului și în raport de normele specifice de creditare stabilite prin Legea nr.33/1991 privind activitatea bancară, dispozițiile emise de către și actele interne ale C-

Având în vedere dispozițiile art.27 și 28 din statutul, astfel cum au fost modificate prin actele adiționale, precum și competențele stabilite porin hotărârile consiliului de administrație, rezultă că la încheierea contractului de cesiune au fost respectate normele mai sus menționate, dreptul de reprezentare a băncii fiind conferit atât președintelui, cât și prim-vicepreședintelui, în absența celui dintâi, ale căror semnături se regăsesc în conținutul documentului doveditor.

Totodată, este nefondată susținerea conform căreia la data încheierii contractului de cesiune societatea comercială încetase să mai existe legal, prin efectul unei hotărâri judecătorești civile de dizolvare, întrucât deși definitivă la acel moment, aceasta a fost ulterior modificată, după cum reiese din decizia nr.44/26.01.1995 a -Secția Comercială.

Sub aspectul garanțiilor constituite, trebuie remarcat că potrivit art.19 alin.2 din Legea nr.33/1991, la acordarea creditelor societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență. În acest scop, ele pot cere solicitanților garantarea împrumutului cu bunuri mobile și imobile.

Din textul de lege menționat rezultă că instituirea de garanții în vederea rambursării creditului nu era obligatorie, ci facultativă, constituind o măsură de prudență bancară, în același sens fiind și dispozițiile de creditare ale, capitolul III. Potrivit acestora din urmă, banca era în drept să solicite la acordarea creditului garanții materiale asiguratorii pe parcursul relației de creditare.

Nu în ultimul rând, conform art.20 alin.2 din Legea nr.33/1991, societățile bancare puteau întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea de către debitor a unui credit aprobat, în cazul în care debitorul a încălcat condițiile contractului de credit sau în cazul în care situația economică și financiară a acestuia nu mai asigura condiții de rambursare.

Prin urmare, necesitatea instituirii garanțiilor nu reprezenta decât o problemă contractuală, lăsată la aprecierea părților, banca putând oricând întrerupe acordarea creditului în lipsa garanțiilor satisfăcătoare.

Având în vedere lipsa normelor de reglementare a cesiunii de creanță în materie bancară la data respectivă, operațiunea fiind supusă dreptului comun în materie (declarație martor, volumul 3, fila 98), nu se poate reține că inculpatul a acționat în mod defectuos, prin îndeplinirea unei operațiuni altfel de cum trebuia efectuată, câtă vreme reglementările specifice convenției de credit stabileau posibilitatea aprecierii unor elemente contractuale, iar măsurile de prevedere minimală au fost luate potrivit practicii și legislației interne și internaționale.

II. DESPRE CREDITELE E DE SOCIETĂȚILE GRUPULUI - DE LA BANCA C-

La începuturile activității sale Banca nu avea reguli precise și bine elaborate pentru toate operațiunile sale, abia mai târziu fiind stabilite atribuții și competențe pentru Comitetul de Direcție, Comitetul de Credit și Risc, Consiliul de Administrație, viza președintelui ori a vicepreședinților.

Referitor la durata creditelor, articolul 19 din lege prevedea că acestea pot fi pe termen scurt, dacă durata nu depășește 12 luni, pe termen mediu, dacă durata de rambursare este între un an și cinci ani și pe termen, dacă durata acestora depășește cinci ani.

Același text prevedea că la acordarea creditelor societățile bancare vor urmări ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadență, sens în care pot cere garantarea împrumutului cu bunuri mobile și imobile.

Potrivit art.20 din lege, după aprobarea unui credit, societățile bancare nu puteau anula sau reduce cuantumul acestuia decât în cazuri justificate, determinate de furnizarea de către debitori a unor date nereale și numai după expirarea unui termen de preaviz de maximum cinci zile, care va fi comunicat în scris debitorului.

De asemenea, societățile bancare puteau întrerupe imediat, fără preaviz utilizarea de către debitor a unui credit aprobat, în cazul în care debitorul a încălcat condițiile contractului de credit sau în cazul în care situația economică și financiară a acestuia nu mai asigură condiții de rambursare.

Toate operațiunile de credit și garanție ale societăților bancare trebuiau consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și condițiile respectivelor tranzacții. Copiile acestor documente trebuiau păstrate de către societățile bancare și puse la dispoziția personalului autorizat al, la cererea acestuia, conform art.21.

În ceea ce privește plafonul maxim admis, articolul 29 dispunea că împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu puteau depăși, cumulate, 20% din capitalul și rezervele societății bancare respective. Se considera un singur debitor orice persoană sau grup de persoane fizice sau juridice care sunt legate economic între ele.

Articolul 29 alin.2 prevedea că împrumuturile acordate debitorilor aflați în relații speciale cu societatea bancară sau personalul acesteia, inclusiv familiale, vor fi permise în condițiile reglementărilor emise de

Este important de precizat că potrivit art.4 alin.2, societatea bancară era angajată numai prin semnăturile a Cp uțin doi conducători având funcțiile stabilite prin statutele proprii.

Legea nr.33/1991 nu stabilea sancțiunea încălcării unei asemenea dispoziții, însă articolul 28 din Statutul C-N preciza, în referire la operațiunile patrimoniale, că angajarea băncii printr-o singură semnătură este nulă (dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul II, fila 212).

În lipsa unor prevederi exprese cu privire la caracterul nulității, rezultă că aceasta urmează a fi determinată în funcție de interesul ocrotit prin dispozițiile de mai sus.

În acest sens, la filele 174-176 din dosarul penal nr.985/1999 al Judecătoriei Suceava se regăsește ordinul nr.575/12.08.1992, prin care se conferă dreptul de semnătură din partea conducerii băncii mai multor funcționari ai acesteia, unii având posibilitatea angajării intereselor sale în mod individual. Se specifică, astfel, că documentele și corespondența expediate de către bancă urmează a purta două semnături, dintre care una va aparține în mod obligatoriu unei persoane cu drept de primă semnătură. Cu toate acestea, se menționează în continuare, persoanele cuprinse în lista cu primă semnătură vor putea angaja banca în mod individual, între ele aflându-se și inculpatul, în calitate de vicepreședinte, iar în raport de o asemenea împuternicire urmează a fi analizate și anumite operațiuni a căror valabilitate a fost contestată.

Societatea - SA C-N a fost înființată la data de 27.01.1992, fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/-, având sediul social în C-N,-, județul C, cu un capital social la înființare de 1.000.000 lei și ca acționari, printre alții, pe și Banca, iar ca obiect de activitate comerțul, producția, operațiunile de import-export, etc.

La data de 27.01.1992, acționar al - SA devine societatea SRL B (denumită în continuare ), capitalul social fiind majorat la 76.000.000 lei, iar la 17.12.1993, conform actului adițional nr.3, principal acționar al societății devine Română Capital Luxembourg, ce a participat la capitalul social în numerar, cu suma de 3.619.050.000 lei, din care aportul propriu este de 3.010.000 USD, deținând în acest mod 89,8% din acțiuni.

Ulterior, la 17.06.1994, capitalul social al societății se majorează cu 2.000.000 USD prin subscriere, președinte al Consiliului de Administrație fiind.

Societatea SRL Baf ost înființată la data de 09.01.1992, fiind înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J-, având sediul social declarat în B,--110, sector 1 și un capital social subscris la înființare de 1.000 USD, iar ca administrator unic pe, obiectul de activitate fiind C menționat în Statutul de organizare și funcționare (volumul 21, filele 86-101).

La data de 21.10.1992, capitalul social se majorează cu 371.110 USD aport în natură, iar în 29.07.1993 devine asociat majoritar prin depunerea la capitalul social a sumei de 1.000.000 USD Română Capital, care la 07.04.1994 subscrie cu 250.000 USD, deținând 89% din numărul părților sociale.

La 21.12.1994, prin sentința civilă nr. 2707, SRL se transformă în societate pe acțiuni, având ca acționari majoritari societățile Română Capital și -, președinte al Consiliului de Administrație fiind (volumul 21, filele 86-101; volumul 1, filele 12-13).

Este însă important a preciza faptul că în anul 1990 se înființează în România reprezentanța SA - din Franța, în baza Decretului -Lege nr.122/1990, privind autorizarea și funcționarea în România a reprezentanțelor societăților comerciale și organizațiilor economice străine, căreia Ministerul Comerțului îi eliberează autorizația nr.42/09.08.1990, având ca durată de funcționare august 1990-31.12.1991 și sediul declarat în B, - - nr.102-110. Această autorizație și certificatele de înmatriculare se află la dosarul penal nr. 26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul III.

Despre creditele obținute de către societățile comerciale SRL și SA

1. La data de 25.09.1991, inculpatul a adresat Băncii SA C-N cererea înregistrată sub nr. 2055, prin care a solicitat deschiderea unui cont în favoarea SC, în baza căreia s-a încheiat contractul de credit nr.2048/24.09.1991, privind suma de 9.000.000 lei, cu termen de 90 de zile.

Deși în contractul de credit apare menționat numele inculpatului, suma de 9.000.000 lei nu a fost acordată acestuia ca persoană fizică, ci societății comerciale al cărei reprezentant era și care figurează ca beneficiară în cererea de deschidere a contului și graficul de utilizare și rambursare a creditului (volumul 14, filele 4-6).

La rândul său, afirmația potrivit căreia creditul ar fi fost acordat în favoarea unei societăți comerciale inexistente la acea dată este eronată, deoarece suma a fost avansată reprezentanței din România a SC din, Franța, în conformitate cu prevedeile Decretului-Lege nr.122/24.04.1990, fiind rambursată la 31.12.1991.

De asemenea, contractul de credit a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.4 alin. 2 din Legea nr.33/1991, purtând semnătura prim-vicepreședintelui, contabilului șef, consilierului juridic și șefului serviciului credite și având instituite garanții (volumul 14, filele 4-5).

Cât privește împrejurarea că în locul rezervat directorului apare semnătura inculpatului, prin aceasta nu se săvârșește un fals de natura celui prevăzut de art.288 alin.1 Cod penal, întrucât nu există o contrafacere a subscrierii, ci se aplică propria semnătură a unei persoane a cărei funcție de conducere permitea angajarea băncii și îndeplinirea atribuțiilor angajaților din subordine.

Se mai arată în actul de sesizare că evidențierea contului deschis de la. SA C-N cu suma de 9.000.000 lei apare la 24.09.1991, anterior cererii înregistrată sub nr. 2055/25.09.1991, însă acest fapt se explică prin aceea că din punct de vedere contabil evidențierea contului se face prin menționarea datei operațiunii încheiate.

În baza dispoziției de plată nr.2467/25.09.1991, suma de de 9.000.000 lei a fost transferată la în contul nr. 45.63.171.5. ce aparținea " ", cu explicația alimentare cont, cu precizarea că destinația creditului nu a fost precis stabilită prin contractul dintre părți, la rubrica aferentă figurând mențiunea "diverse".

2. La data de 17.10.1991 se încheie contractul de credit nr.2687 între SA C-N și, ca persoană fizică, privind suma de 27.500.000 lei, pe un termen de 3 luni, cu destinația achiziție utilaje pentru o unitate de producție situată în C-N, aparținând beneficiarului.

Din această sumă s-au virat într-un cont deschis la SA 25.000.000 lei în favoarea societății General, cu explicația "sumă pentru licitație valutară", conform dispoziției de plată nr.1/28.10.1991, diferența de 2.500.000 lei fiind reținută de cu titlu de comision.

Din examinarea contractului de credit rezultă însă că această convenție poartă semnătura consilierului juridic, contabilului șef, șefului serviciului credite și vicepreședintelui, în calitate de organ de conducere, fiind respectate dispozițiile art.4 alin.2 din legea nr.33/1991, iar semnătura aplicată de către inculpatul nu reprezintă un fals în sensul art. 288 Cod penal și în considerarea funcției ocupate, pentru aceleași motive arătate în precedent.

Creditul a fost lichidat la 30.12.1991 din resursele proprii ale beneficiarului, conform raportului de expertiză efectuat la udecătoria Suceava (fila 8, pct.2), astfel încât operațiunea încheiată nu a fost de natură a produce vreo vătămare băncii, fiind respectat termenul contractual ca și în cazul anterior.

3. La data de 23.09.1991, inculpatul a încheiat cu Banca SA C-N, în numele societății, contractul de credit nr. 2041, privind suma de 225.000 USD, cu termen de restituire de 30 de zile, în vederea achiziției de cafea. În graficul de rambursare a creditului este precizat că suma va fi virată firmei, având contul deschis sub nr. - la Generale de (), volumul 14, filele 253-256.

Beneficiarul creditului menționat în contract era SC, prin reprezentantul său, care funcționa ca reprezentanță a societății franceze, fiind legal constituită în România.

De asemenea, contractul este semnat de toate persoanele competente înscrise în formular și graficul de rambursare, iar semnătura aplicată de inculpatul nu poate reprezenta un fals pentru motivele enunțate anterior. Tot astfel, contractul este semnat de inculpatul la rubrica "debitor", iar lipsa aplicării ștampilei societății este fără relevanță juridică penală.

Potrivit rapoartelor de expertiză, rambursarea creditului s-ar fi produs în mod fictiv la 29.07.1993, printr-o acțiune de genul celor efectuate prin Română Capital, însă așa cum se va arăta în cele ce urmează, acest mod de stingere a debitelor a fost inițiat și cunoscut de membrii CA al SA si, se omite din vedere faptul că fiind vorba despre o stingere fictivă a debitului prin relația Română Capital -, aceasta nu se putea face decât prin intermediul unor documente ulterioare datei de 03.03.1994.

4. La 27.12.1991, inculpatul, în calitate reprezentant al B, a solicitat un nou credit în valoare de 200.000.000 lei, în vederea efectuării de operațiuni financiare, pe o durată de 3 ani.

Din acest credit, la data de 27.12.1991, s-a virat suma de 34.500.000 lei în contul de disponibil al beneficiarului nr.-, conform dispoziției de plată nr.4, iar sumele de 60.000.000 lei și 27.334.650 lei au fost virate în contul personal al inculpatului prin dispozițiile de plată nr.6 și nr.1. De asemenea, suma de 11.500.000 lei a fost virată în contul deschis la SA, iar suma de 2.236.167 lei a fost virată în contul deschis la aceeași bancă, pentru rambursare cheltuieli vamale.

Acodarea creditului s-a făcut în favoarea reprezentanței Franța, legal constituită în România, iar convenția dintre părți poartă semnătura mai multor funcționari din cadul, fiind fără relevanță juridică penală absența ștampilei debitorului din conținutul documentului contractual.

Totodată, din cuprinsul înscrisului rezultă că inculpatul nu a semnat în locul altei persoane, întrucât la rubrica "director" nu figurează numele acesteia, așa cum se reține în mod neîntemeiat, iar garanția menționată o constituie scrisoarea emisă de la cererea SA (volumul 14, filele 12-16).

5. După înființarea SC SRL, inculpatul a solicitat un nou credit în numele acesteia, de 350.000.000 lei, care a făcut obiectul contractului nr.2505A/08.05.1992.

Acest credit a fost acordat pentru activități comerciale, pe termen de 1 an, cu o dobândă inferioară celei practicate de bancă în acea perioadă și având drept garanție scrisoarea SA, folosită și în contractele anterioare.

Instanța apreciază că acest contract a fost încheiat cu respectarea art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, purtând semnătura inculpatului, în calitate de vicepreședinte al băncii și pe aceea a consilierului juridic, în condițiile menționate anterior, astfel încât în cauză nu se poate constata existența vreunei vătămări, debitul fiind lichidat prin încasări de la alte societăți (volumul 14, filele 16-20; volumul 7, filele 8-9).

Din credit apar ca efectuate plăți pentru alimentare CEC, dobânzi, mașină de înghețată, rambursare credit personal de 27.333.200 lei și turneul, prin aceasta neaducându-se atingere destinației împrumutului acordat, al cărui obiect generic l-au constituit "activitățile comerciale".

6. În aceeași zi, sub semnătura inculpatului și în numele SRL B, se înregistrează o altă cerere, prin care se solicită un credit în valoare de 300.000 USD, pe termen de 1 an, pentru activitate de producție și unde este menționată aceeași scrisoare de garanție emisă de B sub nr. 42/2/01.08/90.

Cererea este aprobată de către inculpatul, care semnează contractul de credit nr.2505B/08.05.1992 alături de șeful serviciului credite, după întocmirea graficului de utilizare (volumul 14, filele 257-262; declarație martor, volumul 4, fila 238).

Din acest credit s-au efectuat plăți pentru comisioane, rambursare credit cont personal, achitarea de bilete, precum și către diverse firme străine, iar lichidarea debitului s-a produs la 29.07.1993, pe baza unei note de mână întomite de, nedatată, aplicată pe avizul, privind creditarea cu 1.000.000 USD a societății în vederea participării la capitalul social al societății Română Capital, cu următorul conținut: "se rambursează integral creditul și dobânzile în USD a și eventual alte solduri debitoare în valută prin conversie".

Acest mod de acoperire a debitului este similar cu C specificat prin actul de sesizare în cazul contractului nr.2041/23.-, astfel încât considerațiile anterioare rămân valabile și în situația de față.

7. La data de 15.02.1993 s-a încheiat contractul cu nr.1320/1993, privind suma de 60.000.000 lei, semnat pentru SRL de către, pe un termen de 1 an pentru activități comerciale, cu dobândă de 68% față de 96% cât era practicată în acea perioadă de către bancă.

Contractul, care indica drept garanție scrisoarea emisă de către, nu are aprobarea Comitetului de Credit și Risc intrat în funcțiune la 27.10.1992, însă el poartă semnăturile directorului, contabilului șef, consilierului juridic și șefului serviciului credite, așa cum rezultă din ansamblul actelor și lucrărilor dosarelor (volumul 14, filele 21-26; declarații martori și, volumul 4, filele 238 și 90).

Așadar, se constată, pe de o parte, că acest contract nu a fost aprobat și semnat de inculpatul, astfel că răspunderea sa nu poate fi angajată, iar pe de altă parte, dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991 au fost respectate, restituirea creditului având loc printr-un virament de la alte societăți și neexistând vreo vătămare.

8. La data de 29.09.1993, SC SRL, sub semnătura inculpatului, a solicitat un credit de 216.806.000 lei pentru activități comerciale, conform cererii înregistrată sub nr. 8362/1993 la Sucursala C (volumul 14, fila 28-29).

Pe cerere, este scrisă aprobarea "Da" și semnătura inculpatului, fiind aplicată rezoluția "un an, dobândă 80%" (față de 85%-90% practicată de bancă în acea perioadă).

În baza aprobării Comitetului de Credit și Risc, se încheie contractul nr.-.09.1993, purtând semnăturile directorului, contabilului șef, consilierului juridic și șefului serviciului credite, astfel că rezultă din actele dosarului și declarațiile martorilor audiați în cauză (volumul 14, filele 30-33; declarații martori, și, volumul 4, filele 238, 90 și 83).

Din cele de mai sus reiese încheierea legală a contractului, conform competențelor la nivelul anului 1993 și plafonului stabilit, lichidarea debitului având loc ca urmare a unei note contabile emise potrivit încasării de 20.000.000 USD pe sistemul Română - Milano la 05.04.1994.

Contractul nr.8362/30.09.1993 cunoaște patru acte adiționale, după cum urmează:

8. Primul act adițional la contractul nr.8362/1993 este încheiat la 11.01.1994, când sub semnătura martorului se depune la SA C-N cererea din partea SRL, înregistrată sub nr. 385/1994, prin care se solicită acordarea unui împrumut de 6.501.062.000 lei (volumul 14, fila 37).

Dobânda înscrisă în contract a fost de 140%, față de 160% practicată de bancă în acea perioadă.Având în vedere valoarea creditului acordat, pentru încheierea contractului era necesară și aprobarea Comitetului de Direcția al, însă îndeplinirea acestei condiții prealabile nu rezultă din ansamblul actelor dosarului.

Trebuie precizat faptul că la încheierea actului adițional nu a participat inculpatul, contractul fiind semnat din partea de către șeful serviciului credite, consilierul juridic, directorul și contabilul șef, având aceleași garanții din convenția principală de credit.

8. La 21.02.1994, societatea SRL, sub semnătura martorului, a înregistrat la Sucursala a cererea cu nr. 4192/1994, prin care a solicitat un credit de 25.000.000.000 lei.

În baza cererii de mai sus, Sucursala Ca E. a întocmit actul adițional datat 23.02.1994, prin care se majorează linia de credit la 25.000.000.000 lei, pe termen de 1 an, pentru activități de comerț.

Creditul a fost consumat integral până la finele lunii martie pentru plata furnizorilor, în special de beton, la care se adaugă rambursarea creditului anterior de 6,5 miliarde lei, inclusiv dobânzile aferente (volumul 14, filele 49-63).

În legătură cu acest adițional, se reține faptul că cererea de credit a fost supusă aprobării după întocmirea contractului, respectiv la 22.03.1994, după cum rezultă din comunicarea adresată Sucursalei Ca E. de către Direcția Creditări (volumul 14, filele 45-46).

Nici în acest caz nu au fost respectate prevederile din metodologia de acordare a creditelor, privind existența aprobării Comitetului de Direcție raportat la valoarea sumei împrumutate, însă răspunderea inculpatului nu poate fi angajată față de împrejurarea că actul adițional este semnat de către alte prsoane, menținându-se condițiile contractului inițial.

Atât împrumutul din contractul inițial de 216.806.000 lei, cât și C din actul adițional nr.2 în valoare de 25.000.000.000 lei au fost rambursate de către inculpatul la 05.04.1994, urmare a operațiunilor derulate prin, având în vedere alimentarea contului societății deschis la cu suma de 17.519.864 USD.

8. La data de 13.04.1994, s-a depus la SA C-N sub nr. 7667 o cerere de credit de către martorul, prin care se solicită o nouă linie de credit în valoare de 25.000.000.000 lei.

În aceeași zi, inculpatul adresează băncii o scrisoare în susținerea cererii de mai sus, pe care consemnează personal "Având în vedere că s-au rambursat integral obligațiile anterioare, se aprobă", după care urmează semnătura acestuia și a celorlalți membri ai. De asemenea, pe cererea nr.7667, martorul consemnează ", an" și semnează (volumul 14, filele 69-71).

În baza aprobării Comitetului de Credit și Risc, comunicată de Direcția Creditări sub semnătura lui (volumul 14, fila 71), Sucursala Ca E. SA încheie un al treilea act adițional la data de 13.04.1994, însă numai pentru suma de 10.000.000.000 lei, cu destinația cumpărare beton.

Cu privire la acest act adițional nu există dovada aprobării Comitetului de Direcție, dar facem precizarea că printre semnatarii contractului nu se numără și inculpatul (volumul 14, filele 72-73; declarații martori -oina, și - volumul 4, filele 30, 15).

Apreciem însă că lipsa acestei condiții prealabile a fost acoperită, prin aprobarea dată de Consiliul de Administrația a, care se putea substitui Comitetului de Direcție și căruia îi delegase o parte din atribuțiile sale (volumul 14, fila 64; volumul 26, fila 23 - Statutul SA, art.25).

8. La contractul de credit nr.8362/30.09.1993 s-a încheiat un al patrulea act adițional la data de 01.12.1994, semnat din partea SC de către martorul, în baza împuternicirii date de inculpatul și în care se înscriu drept garanții suplimentare gajul imobiliar în valoare de 25.717.000.000 lei, înregistrat la Notariatul de Stat C sub nr. 617/28.10.1994 (volumul 14, filele 102 și urm.).

În legătură cu acest act adițional, prin care s-a majorat linia de credit cu suma de 25.000.000.000 lei, s-a reținut că el a fost încheiat sub semnătura inculpatului din partea, care a transmis Sucursalei C-N scrisoarea nr.11142/30.11.1994, cu următorul conținut: "Conducerea Băncii C-N a analizat și aprobat transferarea liniei de credit neutilizată și aprobată pentru - SA C-N, pentru suma de 25.000.000.000 lei a SC SRL, în următoarele condiții: dobândă 110% pe an; termen de rambursare 27.02.1995".

Din examinarea actului adițional se constată însă că acesta nu a fost semnat de inculpatul mai sus menționat, ci de către alți funcționari ai băncii, iar comunicarea amintită are la bază contractul de cesiune nr.1230/10.1.1994 între și - SA, prin care s-a transferat celei dintâi întreaga activitate comercială, inclusiv obligațiile și angajamentele asumate față de.

Pentru a acoperi plățile pe descoperire de cont, la data de 31.12.1994 se creditează contul curent cu suma de 75.000.000.000 lei, provenind de la societatea und Sucursala B, care în baza dispoziției de plată nr.2/30.12.1994 virează această sumă cu explicația "c/v contract nr.005/22.12.1994".

Contractul nr. 005/22.12.1994 are ca obiect asocierea în vederea derulării în comun a acțiunilor de export contractate de pentru care und Sucursala Baa locat suma de 75.000.000.000 lei în momentul semnării convenției și care nu a fost restituită, creditorul figurând în contul 458 cu un sold de 88.500.000.000 lei, incluzând și dobânda contractuală (volumul 7, filele 13-14; expertiza efectuată la udecătoria Suceava, filele 11-12).

În ceea ce privește relația cu und, termenul de restituire a sumei de 75.000.000.000 lei a fost însă prelungit cu 10 ani prin actul adițional nr.3 la contractul de asociere, după cum se va arăta într-un capitol separat, iar din suma de 75.000.000.000 lei, în afara acoperirii plăților efectuate pe descoperire de cont, s-au virat și 25.000.000.000 lei în favoarea - C, prin dispoziția de plată nr.270/30.12.1994 reprezentând "comision cesiune" (care se referă la costul cesiunii contractului de export fier beton încheiat de - cu către începând cu 03.05.1994) - volumul 7, filele 13-14.

În felul acesta, la 31.12.1994 contul curent al apare cu disponibil de 1.804.054.605 lei, dar rămân cele două linii de creditare de 10.000.000.000 lei cu scadență la 13.04.1995 și cu privire la care banca a obținut sentința civilă nr.1193/1996 a Tribunalului Cluj, definitivă, respectiv de 25.000.000.000 lei cu scadență la 27.02.1995 și cu privire la care s-a solicitat prelungirea termenului de restituire cu 45 de zile, la 24.02.1995 (volumul 14, fila 106; expertiza efectuată la udecătoria Suceava, fila 11).

9-10. Printre creditele în valută obținute de SC se numără și cele acordate la data de 30.12.1993 sub nr. 11240/1993 pentru suma de 1.402.730 franci francezi și nr. 11241/1993 pentru suma de 148.150 USD, cu dobândă de 20% pe an, față de 22-24% practicată în acea perioadă de către bancă, fără a avea specificată destinația, garanția fiind constituită din gajul general asupra patrimoniului debitorului.

Expertizele efectuate în cauză au stabilit că cele două contracte nu reprezintă în realitate operațiuni de credit, ci acoperirea soldului ca umare a unor plăți în valută efectuate în perioada anterioară pe descoperire de cont și că lichidarea debitelor prevăzută pentru 01.04.1994 s-a produs la 28.06.1994, printr-o notă de mână întomită de inculpatul în contul unei operațiuni de 2.000.000 USD pe relația Română Capital, asupra căreia vom reveni într-un capitol separat.

11. La data de 15.03.1995, s-a încheiat contractul de credit nr.2576/1995, având ca obiect suma de 13.500.000 USD care a avut la bază referatul întocmit de președintele SA.

Acest contract a fost încheiat în mod legal, având aprobarea Comitetului de Direcție și semnăturile tuturor persoanelor competente, instituindu-se, totodată, garanțiile necesare (volumul 14, filele 276-380).

Din acest credit, ce a avut ca destinație activitățile comerciale, s-a folosit suma de 12.715.378,46 USD pentru plata unor livrări de păcură și benzină în favoarea societății SA Elveția, diferența reprezentând comisioane și dobânzi.

Creditul nu a fost rambursat băncii, care se află însă în posesia unui titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1193/1996 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă.

12. La 12.06.1995 s-a încheiat contractul de credit nr. 5522/12.06.1995, prin care se acordă un împrumut de 5 miliarde lei cu destinația comerț, pe termen de 6 luni.

Contractul a fost încheiat în mod legal, având aprobarea Comitetului de Direcție și fiind semnat de reprezentanții SA C-N, potrivit competențelor stabilite prin Statutul de funcționare, după cum rezultă din actele doveditoare depuse la dosar (volumul 14, filele 143-147; volumul 4, filele 234, 149, 78, 19 și 30).

Cu privire la acest debit, banca se află în posesia unui titlu executoriu constituit de sentința civilă nr.1193/1996 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă.

13. La data de 03.11.1995, Sucursala Ba E. SA a acordat societății SA o înlesnire de 5.400.000.000 lei sub forma plăților pe descoperire de cont, sens în care s-a încheiat contractul nr. 6274/1995, sub semnătura martorului din partea băncii.

Pentru acest contract nu a existat aprobarea Centralei băncii, iar scopul său a fost acela de a acopei plățile anterioare efectuate de către Sucursala B în favoarea societății, pe descoperire de cont, astfel cum a rezultat din expertizele efectuate în cauză.

Cu toate acestea, răspunderea inculpatului nu poate fi angajată în raport de această operațiune, întrucât nu a participat la încheierea contractului, iar în legătură cu debitul de mai sus mai precizăm că el a făcut deja obiectul unui litigiu comercial, finalizat prin sentința civilă nr. 3805/1996 a rămasă definitivă.

În legătură cu scrisoarea de garanție nr-/90 emisă de, la cererea SA s-a reținut că ea a fost emisă în favoarea lui - International și garanta plata facturilor emise pentru achiziționarea unei linii tehnologice de către Întreprinderea de Militari B, în valoare de 42.008.640 franci francezi.

Garanția a fost însă cesionată la data de 27.09.1991 de către inculpatul, în calitate de director general al societății - International în favoarea Băncii SA C-

SA în calitate de creditor cunoștea condițiile garantării împrumutului, iar în absența unor manopere frauduloase de inducere în eroare săvârșite prin acțiuni conjugate ale celor doi inculpați, nu se poate susține că ar fi fost înșelată în vreun fel anume

În această ordine de idei, nu poate fi însușit punctul de vedere conform căruia scrisoarea își pierduse valabilitatea prin efectul cererii de anulare, transmisă de către societatea Băncii Române de Comerț prin adresa nr. 183/14.01.1993, deoarece singurul îndreptățit la o asemenea solicitare era beneficiarul garanției, respectiv - International, în calitate de debitor și căruia scrisoarea îi profita, fiind emisă în favoarea sa.

În sensul celor de mai sus este și adresa nr.4531/09.12.1997 a SA. Anularea garanției în data de 14.01.1993 (înainte de expirarea l/g) putea fi făcută doar în cazul în care adresa era însoțită de dispoziția expresă a beneficiarului l/g în acest sens.

De altfel, din scrisoarea în cauză (nr.183/14.01.1993) rezultă doar intenția de a renunța la contract, deci anularea garanției ar fi urmat să fie negociată cu partenerul odată cu lichidarea contractului respectiv".

Prin plângerile adresate organelor de urmărire penală în cursul anilor 1995-1996 Banca SA C-N nu a arătat că ar fi fost indusă vreodată în eroare cu prilejul încheierii contractelor de credit, ca urmare a unor garanții ce nu reflectă realitatea, fiind lipsite de eficiență juridică ori neîndestulătoare. Banca a fost în cunoștință de cauză cu privire la natura și întinderea garanțiilor prezentate, care, așa cum se va vedea, nu erau în măsură aoi nduce în eroare. Mai mult, banca avea posibilitatea neacordării sau întreruperii creditării, în cazul în care debitorul ar fi furnizat date false cu prilejul încheierii convențiilor, în condițiile Legii nr.33/1991.

Simpla aprobare din partea inculpatului sau aplicare a rezoluției de primire a cererii de credit, stabilindu-se condițiile generale ale împrumutului, în calitate de vicepreședinte al, în cazul anumitor contracte, nu poate conduce automat la ideea unei contribuții infracționale comune, câtă vreme operațiunile nu s-au dovedit a fi încheiate urmare a influențelor acestuia, fiind chiar avizate favorabil și de organele abilitate ale.

De asemenea, unele credite au fost lichidate în mod scriptic, prin încasările provenite din relația -, însă acest mecanism a fost cunoscut și acceptat de conducerea, neexistând o înșelăciune în sensul legii penale, iar alte debite nu au fost stinse din motive ce exced sfera ilicitului penal, astfel că dispoziția 215 Cod penal nu sunt incidente în situația de față.

Analizând ansamblul materialului probator, instanța apreciază folosirea creditelor acordate nu s-a făcut cu depășirea destinației avute în vedere, deoarece utilizarea sumelor a avut scopul generic vizat prin convenția dintre părți, iar acolo unde acesta nu a fost dinainte precizat, debitorul a beneficiat de dreptul asupra oportunității operațiunilor comerciale. Cât privește creditele de investiție, actele aflate la dosarul de urmărire penală demonstrează că împrumuturile au fost utilizate conform detinației stabilite (producție, achiziționare utilaje sau cumpărare beton în vederea exportării, volumul 14), iar împrejurarea că unele sume au profitat altor societăți administrate de inculpat exclude reaua credință, întrucât toate acestea constituiau un grup economic de interese comune (consorțiu comercial).

Simpla folosire a creditului sau bunurilor societății nu constituie infracțiune, fiind necesar ca autorul faptei să acționeze și în modalitatea subiectivă prevăzută în mod expres de lege.

Este nefondată afirmația conform căreia s-ar fi constituit într-o neregulă semnarea de către inculpatul a unora din convențiile de credit în locul celor abilitați, cum este cazul formularelor de contract în care figura ca director, întrucât o asemenea posibilitate există în virtutea principiului subordonării ierarhice care funcționează în cadrul unei instituții publice sau organism economic.

Se mai menționează că destinația unora din credite a fost schimbată fără motivație, dar se omite a se avea în vedere că o asemenea împrejurare este subsecventă încheierii contractelor, iar răspunderea inculpatului nu poate fi angajată în raport de acest moment.

Despre creditele obținute de Societatea Comercială - C-

1-2. La data de 07.07.1992, în baza unor cereri de credite completate de inculpatul, s-au încheiat contractele nr.3900 și 3900A, prin care s-au acordat societății - două împrumuturi de 400.000.000 lei și 485.000 USD.

În legătură cu creditul în valută acordat în baza contractului nr.3900A din 07.07.1992 și a cărui scadență era 7.08.1992, aceasta s-a majorat cu suma de 154.000 USD la data de 24.12.1992, în baza unei convenții fără număr semnată de inculpatul pentru - și pentru

Cu privire la contractul de credit nr.3900/07.07.1992, având ca obiect suma de 400.000.000 lei, nu există decât semnătura inculpatului, iar garanția menționată este acreditivul deschis la Cup, destinația împrumutului fiind achiziționarea de beton de la SC

Cu toate acestea, creditul în cauză apare ca lichidat în evidențele la 13.04.1993, prin preluare în cadrul altui contract, astfel încât nu există vătămare la adresa băncii.

De asemenea, contractul nr.3900A/07.07.1992, privind suma de 485.000 USD poartă semnăturile vicepreședintelui, contabilului șef și consilierului juridic din cadrul, cu respectarea art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, acest credit fiind lichidat alături de împrumutul din actul adițional în valoare de 154.000 USD la data de 30.03.1993, prin încasarea livrărilor efectuate în favoarea societății, reprezentând beton.

3. În aceeași zi de 07.07.1992, inculpatul a completat o altă cerere înregistrată sub nr. 3901, prin care a solicitat un credit de 156.000.000 lei, invocându-se acreditivul deschis la Cup, destinația constituind-o achiziționarea de beton.

Cu privire la acest credit nu există aprobarea Comitetului de Direcție, contractul purtând numai semnătura inculpatului din partea.

La aceeași dată s-a încheiat un act adițional la contractul sus menționat, pentru suma de 264.629.184 lei, cu aceeași destinație, care este însă semnat de directorul Sucursalei Ca E. contabilului șef și consilierul juridic (volumul 13, filele 7-11).

Din fișa creditului rezultă atât respectarea dispozițiilor art.4 alin2 din Legea nr. 33/1991, cât și a destinației împrumuturilor, care apar ca rambursate în evidențele prin preluare în cadrul altor contracte la data de 13.04.1993, neexistând în acest fel vreo vătămare în sensul legii penale(rechizitoriu, fila 18; expertiza efectuată la udecătoria Suceava, fila 13; volumul 17, filele 16-70).

4. La data de 20.08.1992, sub semnătura martorei s-a solicitat de către - un nou credit în sumă de 300.000.000 lei. Pe această cerere, președintele consemnează "Domnul analiză cu garanții asiguratorii ferme, zile, ", fapt pentru care la contractul de credit nr.4753/21.08.1992 se află o convenție de cesiune a mai multor drepturi ce i se cuveneau societății - SA în favoarea SA C-N (volumul 13, filele 12-26).

Din analiza fișei contractului, care nu fost semnat de inculpatul pentru, ci de alte pesoane, cu respectarea art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, se constată că destinația creditului a fost respectată, prin achiziționarea de beton, iar împrumutul a fost lichidat la 13.04.1993, așa cum rezultă din probele administrate (volumul 13, filele 12-13; volumul 7, filele 16-70; raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, fila 13).

5. La data de 22.09.1992, - SA a solicitat un alt credit de 550.000.000 lei, în baza cererii înregistrată sub nr.5367 la Sucursala a, pe care și au pus aviz favorabil.

În baza acestei aprobări, s-a încheiat contractul de credit cu același număr, care a fost semnat nu numai de către, ci și de către directorul Sucursalei, contabilul șef și consilierul juridic al băncii, având drept garanție suplimentară un acreditiv în valoare de 1.500.000 USD emis de cu nr. 4251--, iar destinația constituind-o achiziționarea de și coreandru pentru export (volumul 13, filele 28-33).

împrumutului a fost respectată întocmai, după cum reiese din fișa anexă. iar creditul a fost rambursat la 13.04.1993 prin preluare în cadrul altui contract.

6. La data de 13.10.1992, se adresează cererea nr.5873 pe care inculpatul aplică rezoluția "de acord, având în vedere scrisoarea de garanție invocată anterior, contractul de cumpărare și cesionarea veniturilor - SA".

În baza acestei aprobări, s-a încheiat contractul nr.5873 semnat din partea de toate persoanele înscrise în formular, prin care s-a acordat - suma de 135.000.000 lei, suplimentată la 31.12.1992 cu 129.629.184 lei printr-un act adițional, în vederea cumpărării de coreandru, având drept garanți scrisoarea nr-/1990 emisă de la cererea SA.

Acest credit a fost folosit potrivit destinației stabilite, fiind lichidat la 13.04.1993, cu precizarea că la încheierea contractului nu a participat inculpatul din partea.

7. La data de 19.02.1993, la Sucursala a s-a înregistrat cererea nr. 1476, prin care societatea - SA a solicitat acordarea unui credit de 750.000.000 lei, pe termen de un an, pentru cumpărarea de beton.

Cererea a fost aprobată de Comitetul de Credit și Risc, fără a avea însă acordul Comitetului de Direcție potrivit plafoanelor stabilite la momentul respectiv, în baza acesteia fiind încheiat contractul nr.1476/1993, având ca destinație cumpărarea de beton și menționate garanțiile corespunzătoare.

Se constată, pe de o parte, că acest contract nu a fost semnat de inculpatul, fiind totuși îndeplinite cerințele prevăzute de art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, iar pe parcursul derulării creditului destinația sa a fost rspectată, împrumutul fiind, de altfel, lichidat în evidențele la data de 14.04.1993 prin preluare în cadrul unei linii de 5.000.000.000 lei.

8. La data de 24.02.1993 a fost înregistrată la Sucursala a cererea nr. 1650, prin care s-a solicitat un credit în valoare de 144.000.000 lei, pe care inculpatul o aprobă prin rezoluția "Da, termen = 60 zile și D = 62% pe an".

În baza acestei cereri, s-a încheiat contractul de credit nr.1650/25.02.1993 prin care se acordă suma solicitată, suplimentată cu 20.000.000 lei printr-un act adițional nedatat, cu termen de rambursare 05 aprilie.

La încheierea ambelor contracte, care nu au avut aprobarea Comitetului de Direcție în raport de plafoanele stabilite la acel moment, nu a participat inculpatul, dar s-au respectat atât prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, cât și destinația împrumutului ce a fost lichidat la 14.04.1993.

9-10. La data de 23.03.1993 -, prin reprezentanții săi, a solicitat noi credite în valoare de 1.500.000.000 lei și 1.750.000 USD.

Cererile de credit au fost înregistrate sub nr. 2819 și 2820 la Sucursala și au la baza aprobării un referat privind analiza situației - și întocmit de inculpatul și în care, pentru stingerea tuturor datoriilor, propune acordarea de noi credite în valoare de 1.500.000.000 lei și 1.750.000 USD până la încasarea LC (liniei de credit) scadente.

Garanțiile pentru aceste credite constau în scrisoarea nr-/90 emisă de în valoare de 49.000.000 franci francezi (care este însă de 42.000.000 franci francezi și nu cum apare în referatul semnat de inculpat), capitalul firmei și pachetul de acțiuni. De asemenea, inculpatul a semnat o adresă în numele Centralei, prin care comunică Sucursalei C că s-a aprobat acordarea creditului de 1.750.000.000 lei (volumul 13, filele 63-72, 256-267).

În baza respectivei aprobări, s-a încheiat contractul de credit nr.2820/23.03.1993 prin care se acordă - SA un împrumut de 1.750.000.000 lei pentru cumpărarea de beton, folosit pentru această destinație, dar și pentru stingerea actului adițional în valoare de 20.000.000 lei de la contractul nr.1650/1993.

Acest contract, care nu a avut acordul Comitetului de Direcție, a fost semnat de alți funcționari din cadrul decât inculpatul, iar lichidarea debitului s-a produs la 14.04.1993, când a fost preluat în linia de 5.100.000.000 lei. Lichidarea debitului s-a produs la 16.05.1995 printr-o încasare de la, iar convenția a avut menționate mai multe garanții constituite în cursul derulării sale.

La contractul nr.2819, prin care s-a acordat creditul de 1.750.000 USD, au fost încheiate și două acte adiționale la datele de 30.09.1993 - pentru suma de 7.790.278 USD și 30.12.1993 - pentru suma de 2.970.794 USD, în care a fost înscrisă drept garanție scrisoarea emisă de.

Aceste adiționale nu poartă însă semnătura inculpatului și nu au aprobarea Comitetului de Direcție, fiind totuși lichidate la 16.05.1995 prin încasări de la.

11. La data de 09.04.1993, sub semnătura martorei pentru -, s-a încheiat contractul nr.3367, prin care s-a acordat în favoarea acestei societăți suma de 480.000.000 lei pentru comerț, având drept garanție scrisoarea emisă de.

La baza acordării creditului a stat un referat întocmit de și, vizat de președintele, iar debitul a fost stins prin preluarea sa în cadrul unei linii de comerț la 14.04.1993.

Contractul, încheiat cu rspectarea regulii dublei semnături, nu poartă viza inculpatului, iar creditul a fost folosit conform destinației, așa cum rezultă din fișa anexă.

12-13. La data de 13.04.1993 s-au încheiat două contracte de credit înregistrate sub nr. 3435 și 3436, prin care s-au acordat societății - sumele de 1.500.000.000 lei și 5.100.000.000 lei.

Cererile de credit au fost semnate de inculpatul și aprobate de Direcția Creditări pentu activități de comerț.

La încheierea celor două contracte, care au avut și aprobarea Comitetului de Credit și Risc, au fost respectate prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, cu precizarea că în conținutul formularelor nu se regăsește semnătura inculpatului.

Aceste credite, a căror destinație a fost activitatea de comerț și investiții, au fost utilizate pentru acoperirea împrumuturilor anterioare și a celor aparținând SC B, respectiv: credit de 1,5 miliarde lei - folosit parțial pentru investiții; credit de 5,1 miliarde lei - pentru acoperire împrumut anterior (4.814.629.184 lei) și virarea sumelor către (expertiza efectuată la udecătoria Suceava, fila 14). Este esențial de precizat faptul că la încheierea actelor adiționale inculpatul nu a participat din partea, contractele fiind însă perfectate cu respectarea art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, având instituite garanții, dar fără a beneficia de acordul organelor competente.

14. Prin contractul nr.5105 din 09.06.1993 societatea - a obținut un credit în valoare de 15.000.000 lei, în vederea achitării unor taxe vamale.

Contractul, la încheierea căruia nu a participat inculpatul din partea, nu a avut la bază aprobarea, dar cu toate acestea s-au respectat dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991, iar restituirea împrumutului s-a produs din încasări externe provenite din exportul de.

15. În favoarea societății - au mai fost acordate și alte sume în valută (185 DM, 2514, împrumuturi în franci francezi), evidențiindu-se contractul nr. 8446/30.09.1993, având ca obiect 1.108.100 franci francezi și actul adițional din 31.12.1993 privind 247.002 franci francezi.

Contractele au fost încheiate în mod legal, având aprobarea și respectându-se dispozițiile art.4 alin.2 din legea bancară, cu precizarea că din partea nu a participat inculpatul.

anterioare facute la capitolul (lipsa plangerii,lipsa probelor cu privire la existenta unei intelegeri intre inculpati,valabilitatea scrisorii de garantie,valabilitatea uniceisemnaturi a inculpatului si substituirea semnaturii lui de cea a altor functionari,dobanda practicata si termenele de rambursare,schimbarea destinatiei ) raman valabile si in ceea ce priveste infractiunile retinute in sarcina inculpatilor.

Cu privire la creditele obținute de alte societăți din cadrul Grupului - SA

1. La data de 11.05.1993, societata comercială SRL Baî ncheiat cu C-N contractul de credit nr.4247, pentru suma de 150.000.000 lei, ca linie de credit pentru investiții în agricultură, pe termen de 3 ani, cu dobândă de 53% față de 63% practicată. având constituite garanții.

La 29.07.1993, prin cererea nr.6573/30.07.1993, contractul a fost majorat cu 15.000.000 lei, ca urmare a rezoluției favorabile din partea inculpatului.

De asemenea, prin adiționalul nr.8463/01.10.1993 se solicită un nou credit de 600.000.000 lei pe termen de 2 ani, pentru producție și investiții, cu dobândă de 84%.

Aceste contracte au fost încheiate fără participarea inculpatului din partea, în conținutul lor regăsindu-se aplicate semnăturile altor persoane, fiind respectate dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.33/1991 și existând acodul, în raport de plafonul stabilit.

Aceste credite au fost rambursate în evidențele băncii prin linia de 600.000.000 lei, care, la rândul ei, se lichidează printr-o încasare de la Română Capital, prin, de 500.000 USD la 18.10.1995.

2. La data de 01.10.1993 SC SA Cad epus la Sucursala a cererea nr. 8464/1993, solicitând un credit de 1.000.000.000 lei pe 18 luni, necesar producției de conserve.

La data de 14.10.1993 se întocmește contractul cu același număr, cu dobândă de 84% pe an, având aprobarea și semnăturile tuturor persoanelor competente din cadrul sucursalei Ca E.

La 15.12.1993 s-a înregistrat o nouă cerere sub nr. 10728, prin care s-a solicitat un credit de 2.000.000.000 lei, pe termen de 6 luni, pentru producție, având înscrisă o dobândă de 140% față de 150% practicată.

Și acest contract a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de art.4 alin.2 din Lega nr.33/1991, dar fără a avea la bază acordul, cu precizarea că inculpatul nu a participat din partea.

Ambele credite au fost însă lichidate la 21.11.1994 și 15.06.1994 prin încasări de la Română Capital, prin intermediul (vz. expertizele și documentele contractuale, volumul 13).

3. În rândul creditelor rambursate se găsește și C obținut la 30.10.1992 de societatea comercială General, care prin cererea nr.6393 a solicitat un împrumut de 275.000 lei, pe termen de 1,5 ani, pentru achiziționarea unei fabrici de compoturi de la SRL

Aceeași societate înregistrează la data de 04.05.1995 o nouă cerere sub nr. 4022, prin care a solicitat un credit de 100.000.000 lei pentru producție, pe termen de 1 an.

Ambele cereri adresate poartă rezoluția inculpatului, prin care se stabilesc termenele de rambursare și dobânzile aplicate, însă contractele încheiate nu poartă semnătura acesteia și nu au aprobarea organelor competente din cadrul.

Conform evidențelor băncii, creditele se lichidează la 28.07.1993.

4. Astfel, prin cererea nr. 751/31.12.1993 el a solicitat pentru SC -, cu sediul în Franța, 21000 13 un credit de 800.000 USD, pe termen de 5 ani pentru investiții, în urma căreia a fost încheiat contractul nr.751, cu 20% dobândă, fără garanții, documentul fiind semnat de către inculpatul din partea băncii și (volumul 13, filele 317-319).

Creditul apare ca rambursat în evidențele băncii la 29.06.1994, printr-o încasare de la Română.

5. Pentru societatea comercială, cu sediul în Franța, 28, s-a solicitat cu cererea nr. 01/05.01.1993 un credit de 4.500.000 franci francezi pentru cumpărarea unui sediu, oferindu-se drept garanție construcția.

Pe 06.01.1993 s-a încheiat contractul de credit cu același număr, cu dobândă de 13%, care a fost semnat din partea băncii de și.

Creditul a fost acoperit la data de 21.06.1993 prin, având ca ordonator un client.

6. Pentru societatea comercială, cu sediul în Franța, 21800, de, s-a solicitat cu cererea nr. 750/31.12.1993, un credit de 700.000 USD pe termen de 3 ani pentru investiții.

Contractul de credit nr.750 a fost semnat de inculpatul pentru și de pentru beneficiar, lichidarea debitului producându-se la 08.06.1994 din contul personal al reprezentantului societății deschis la această bancă.

7. La data de 10.06.1994, Banca a acordat societății SRL un credit de 1.000.000 USD, în baza contractului nr.10613, semnat din partea băncii de martora. Trebuie precizat că societatea de mai sus nu face parte din Grupul -, iar contractul nu a fost semnat de către din partea, având însă la bază aprobările organelor competente și fiind respectate dispozițiile art.4 alin.2 din legea bancară în vigoare.

La data de 17.07.1993, în ședința CA a s-a discutat un proiect de înființare a unei societăți de transport aerian cu avioane mici, iar ulterior s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a două aeronave între și Compania din localitatea Le - Franța, care în final se transformă într-un contract de leasing între SRL B și. Franța, în care apare ca închiriator societatea, iar chiriaș.

Pentru plata acestor aeronave, SA Cad eschis acreditivele nr.277/08.04.1994 pentru 950.000 USD și nr.278/08.04.1994 pentru 950.000 USD, în favoarea SC., care nu face parte din Grupul -, către Geneva, semnate de și, la propunerea martorei -.

nu au fost onorate la plată de, motiv pentru care au fost achitate de și introduse la plată băncii române, dar întrucât aceasta s-a aflat în incapacitate de plată, sunt datorii în planul de reorganizare aprobat de judecătorul sindic și Tribunalul Cluj.

8. În condiții asemănătoare și fără luarea măsurilor asiguratorii, a fost deschis și acreditivul nr.605/1995 în valoare de 756.711 USD în favoarea Băncii Comerciale Italiene, pentru - SA, cu precizarea că din acest debit s-au recuperat 336.202 USD.

9. La data de 03.11.1995 Sucursala Ba E. a încheiat contractul nr.6273/1995, prin care s-a acordat societății SA un credit de 220.000.000 lei, documentul fiind semnat de pentru beneficiar și din partea băncii.

Creditul nu a avut specificată destinația, dar în fapt s-a dat forma contractuală unor plăți efectuate anterior de către Sucursala Ba E. în favoarea unor furnizori ai societății respective pe descoperire de cont (volumul 15, filele 117-318).

10. În aceleași condiții și sub semnătura acelorași persoane s-a încheiat contractul nr.6275/03.11.1995, prin care s-a acordat societății Sport un credit de 4.500.000.000 lei, fiind înscrisă cu titlu de garanție mențiunea " ".

Ambele contracte au fost încheiate cu respectarea art.4 alin.2 din Legea 33/1991, însă nu au la bază aprobarea organelor competente ale Centralei (volumul 15).

Fără a reveni asupra argumentelor arătate anterior, instanța apreciază că în sarcina inculpatului nu pot fi reținute infracțiunile de înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale, alături de uz de fals, cu privire la modalitatea stingerii creditului acordat - pe relația -, deoarece operațiunea Fondo a fost cunoscută conducerii, neputând exista o inducere în eroare, iar dispozițiile olografe au fost executate conform autorizației titularului de cont.

Absența oricărui prejudiciu a fost evidențiată și cu privire la creditele acordate societăților nerezidente în România ( -, și ), care apar rambursate în evidențele, astfel încât nu există o vătămare în sensul legii penale, fie și în condițiile în care contractele nu au avut la bază aprobarea sau a

Totodată, deși contractele poartă numai semnătura inculpatului, prin aceasta nu s-a produs o încălcare a normelor bancare în domeniu, întrucât prin ordinul nr.575/12.08.1992 s-a conferit dreptul de angajare a băncii printr-o singură semnătură mai multor funcționari cu atribuții de conducere, între care se află și prim-vicepreședintele Așa cum s-a arătat în capitolul rezervat metodologiei de acordare a creditelor, Banca a înțeles să reglementeze prin propriile-i norme problema legalei sale reprezentări, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.33/1991, iar exercitarea dreptului de primă semnătură cu respectarea acestui cadru intern nu se poate constitui într-un abuz în serviciu.

În sfârșit, răspunderea penală a inculpatului nu poate fi angajată în referire la operațiunile derulate cu B și International, deoarece acesta nu este participant la încheierea contractului de credit având ca obiect suma de 1.000.000 USD, documentul fiind semnat din partea de alte persoane abilitate și având la bază toate aprobările necesare (volumul 13, filele 337-338).

Banca nu a făcut vreo plată efectivă legată de aceste acreditive, astfel că deși ele reprezintă datorii asumate în planul de reorganizare, nu există până la momentul de față un prejudiciu cert și actual, și prin urmare nici vătămare la adresa băncii.

Despre plasamentele efectuate de către Banca la societatea und AG și la sucursala acesteia din

1.La data de 20.12.1994, între Banca SA C-N, reprezentată de inculpatul și und Ag Sucursala B, reprezentată de martorul, s-a întocmit contractul de management nr.001/1994, pe timp de 19 luni.

La 30.12.1994, C-N a procedat la debitarea cu notă contabilă a contului de evidențiere a sumei plasate la & E AG cu 64.893.921.232 lei, ca venituri din operațiuni de plasament financiar și, corespunzător, la înregistrarea lor în contabilitate.

Contractul de management este modificat la data de 02.03.1995, prin actul adițional nr.1, nominalizându-se creanțele angajate de mandatar, în baza mandatului primit, după cum urmează:

- în baza contractului nr.002/21.12.1994 s-au cumpărat creanțe de la. în valoare de 35.000.000.000 lei;

- prin convenția nr.5/21.12.1994 D & EBa alocat echivalentul a 46,25 miliarde lei, respectiv 25.000.000 USD lui D & E, care la rândul său cumpără creanțele societății de la.;

- în baza contractului de asociere în participațiune nr.006/21.12.1994,D & EBa locă suma de 75.000.000.000 lei societății;

- în baza contractului de depozit bancar nr.008/30.12.1994 D & E cumpără depozitul de 130.000.000 USD, pe care îl deținea la. Milano;

- avans beneficiu realizat de pe urma acestor plasamente de 60.000.000.000 lei.

O parte din aceste plasamente au fost lichidate până la data de 21.07.1995, rămânând de recuperat doar cei 75.000.000.000 lei plasați la, care cu această sumă și-a achitat datoriile față de bancă, în valoare de 50.000.000.000 lei și a plătit către - 25.000.000.000 lei, folosiți tot la achitarea datoriilor față de bancă.

Cu privire la suma de 75.000.000.000 lei s-a încheiat actul adițional nr.3/01.09.1995, prin care termenul de restituire s-a prelungit cu 10 ani.

2. La data de 11.01.1995, s-a încheiat contractul de management, neînregistrat, dar cu o adnotare - 001, între Banca, sub semnătura inculpatului și und Sucursala B, reprezentată de martorul, director general.

Contractul a avut ca obiect administrarea și gestionarea sumei de 30.000.000.000 lei, în scopul obținerii de profituri, prin încheierea de afaceri comerciale și management financiar, în baza unor acte juridice legale, în perioada 11.01.1995 - 31.07.1996, din care D & E va primi 20%, iar C-N 80%.

Din această sumă, la data finalizării urmăririi penale, s-a constatat că mai erau de recuperat 15.357.844.739 lei, alături de dobânzi și penalități aferente.

3. La data de 19.04.1995, se încheie de către Banca cu D & E un nou contract de mandat care conținea aceleași prevederi ca și cele anterioare, cu mențiunea că afacerea era reprezentată de un contract de plasament mobiliar ce se va încheia în numele, pe contul și riscul mandatarului, între B și mandatar (D & E), în următoarele condiții: durata plasamentului este de 30 de zile, dobânda este de 65%, iar suma ce va fi plasată 18.200.000.000 lei, urmând ca mandantul să o vireze în contul mandatarului în termen de 48 de ore.

Urmare a acestui contract, se încheie între und Sucursala Municipiului B și contractul de plasament mobiliar nr.53/20.04.1995, prin care D & E va efectua transferul în contul beneficiarului a sumei de 18.200.000.000 lei.

Banca C-N a pus la dispoziția lui D & E suma de 18.037.697.233 lei, care în final a ajuns la., nefiind restituită până la 31.12.1997, potrivit constatărilor din cursul urmăririi penale.

4. La data de 31.03.1995, sub semnăturile lui și, pentru C-N, respectiv pentru und - Centrala, a intervenit o convenție de plasament financiar, fără număr, prin care banca se obliga să pună la dispoziția beneficiarului suma de 6.000.000 USD pe timp de C mult 1 an de zile, urmând a se restitui la expirarea termenului 6.420.000 USD.

Această sumă a fost pusă la dispoziția beneficiarului având contul deschis la. prin ordinul de plată nr.09/31.03.1995, semnat de, iar în aceeași zi und AG a creditat societatea International Romania cu 5.000.000 USD, termenul de rambursare fiind de 7 ani (anul 2002), cu o perioadă de grație de 1 an pentru dobândă și 2 ani pentru împrumut.

Diferența de 1.000.000 USD fost folosită astfel: alimentarea contului personal al inculpatului cu suma de 200.000 USD în data de 08.03.1995; a contului societății cu 100.000 USD la data de 20.03.1995; a contului D & E AG deschis la Sucursala cu suma de 200.000 USD la data de 20.04.1995 și a contului Română Capital, cu suma de 500.000 USD.

Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit că din acest plasament a recuperat numai 387.500 USD, rămânând de restituit suma de 5.612.000 USD cu dobânzi.

Ca și în cazul contractelor de credit care au făcut obiectul expunerilor precedente, se constată că prin plângerile adresate organelor de urmărire penală Banca nu a evidențiat vreo inducere în eroare; nu există certitudinea că cei doi inculpați au acționat împreună în vederea prejudicierii părții vătămate, cu atât mai mult cu cât în situația de față inculpatul nu a participat la încheierea primelor trei convenții de plasament financiar; Banca a avut în permanență reprezentarea naturii juridice a operațiunilor încheiate;nerespectarea termenului de rambursare;regula dublei semnaturi si derogarea in cazul unor functionari precum.

Prin convențiile respective nu s-au acordat anumite sume cu o destinație precisă, ci s-a stabilit ca ele să fie gestionate de către beneficiar așa cum va aprecia de cuviință, cu singura obligație de restituire la scadență a sumei avansate, plus fructele obținute în urma administrării acesteia, din care se va deduce comisionul de management.

Față de cele arătate și acordul de voință exprimat prin convenția dintre părți, nu se poate susține că Banca ar fi fost indusă în eroare la încheierea contractelor, iar o eventuală nerespectare a obligațiilor stabilite se constituie C mult într-un litigiu comercial, fără consecințe juridice în plan penal.

S-a constatat că plasamentele nu au avut o destinație precisă, beneficiarul lor putând încheia acele operațiuni considerate ca oportune și profitabile la momentul respectiv, iar pe de altă parte, în anumite cazuri s-a convenit în mod expres asupra alocării sumei plasate în favoarea unei societăți iar utilizarea plasamentului nu s-a efectuat cu rea credință, în scopul vătămării activității societății beneficiare.

Despre plasamentele efectuate de Banca C-N la Română Capital Luxembourg

1.La data de 15.02.1994, s-a încheiat de către C-N, la, sub semnăturile inculpatului și, pe de o parte și Română Capital, sub semnătura inculpatului, de cealaltă parte, o convenție de plasament financiar în valoare de 10.000.000, pe termen de un an, la sfârșitul căruia beneficiarul se obliga la restituirea capitalului, plus o dobândă de 2.500.000 (franci elvențieni).

La 15.02.1995 se prelungește convenția de plasament cu încă un an, până la 15.02.1996, fără a se încasa dobânda cuvenită.

Documentul este semnat la Luxembourg de către pentru și pentru, modificându-se și rezultatul produsului financiar la 1.200.000.

2. Un alt plasament a fost efectuat la 27.10.1994, când, în baza unei convenții semnată de inculpatul pentru și pentru Română Capital, s-a acordat suma de 10.000.000 USD, pe termen de șase luni, cu dobândă de 600.000 USD.

Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale a precizat că această convenție a fost încheiată pentru a acoperi plăți anterioare efectuate de către în favoarea Română Capital, respectiv suma de 2.000.000 USD la 17.05.1994, suma de 3.000.000 USD la 01.07.1994 și suma de 5.000.000 USD la 27.10.1994.

3. La data de 05.01.1995 s-a încheiat la Luxembourg o convenție cu plasament de 7.500.000 USD, pe termen de șase luni, cu o dobândă de 450.000 USD, semnată de pentru și pentru Română Capital.

Această convenție are la bază un virament efectuat de Banca anterior, la 18.05.1994, în favoarea societății, și care este evidențiat ca "sumă blocată până la eliberarea acțiunilor ", ce se ridica la 7.184.899 USD și care nu a fost completată până la 7.500.000 USD.

În mod asemănător convențiilor de plasament încheiate cu und partea vătămată nu a fost indusă în eroare cu prilejul perfectării contractelor; hotărârea de a încheia aceste operațiuni nu a aparținut în exclusivitate inculpatului;conținutul convențiilor a fost astfel cunoscut încă de la început, iar Banca a consimțit la acordarea plasamentelor sub propriul control al beneficiarului și fără stabilirea unei destinații precise; Română nu și-a asumat obligația de plasare efectivă a capitalului pe piețele financiare occidentale; pentru recuperarea unor eventuale debite avea la dispoziție mijloacele dreptului civil și comercial;nu exista intelegere dovedita a inculpatilor; a existat aprobarea CA;inculpatul avea dreptul de a angaja unilateral banca.

Despre emiterea acreditivelor deschise în favoarea societății Elveția

1. 2346 fost deschis cu aprobarea lui și, fără a fi precizată suma, în care ordonator este Banca, pentru contul, iar beneficiar societatea Geneva.

Acest acreditiv a fost deschis la solicitarea inculpatului de către și a avut drept garanție un alt acreditiv deschis la. în contul blocării sumei de 7.000.000.000 lei, ce aparținea Băncii, iar a blocat contul colateral al cu suma de 4.850.000 USD.

La data de 25.05.1994, aduce la cunoștința că s-au primit pentru plată documente în valoare de 14.393.084,73 USD, care împreună cu comisioanele percepute se ridică la suma de 14.436.706 USD, motiv pentru care plata se va face folosind sumele aflate în colateralele existente la dispoziția acesteia, precum și din acreditivul deschis la.

Urmare a acestei scrisori și având în vedere comunicarea adresată de inculpatul, în sensul utilizării la plată a liniei de credit nr.2346/10.06.1994, a folosit sumele aflate în contul de corespondență deschis la. în vederea achitării contravalorii petrolului importat de societatea.

2. Al doilea acreditiv emis sub nr.379/28.08.1994 are ca ordonator firma, iar beneficiar societatea.USA la valoarea de 9.000.000 USD, iar obiectul său îl constituie cumpărarea de petrol brut, cu termen de valabilitate până la 30.09.1994.

a fost folosit parțial, respectiv suma de 5.656.386,78 USD, fiind deschis cu aprobarea președintelui și a inculpatului.

3. Al treilea acreditiv emis sub nr.394/1994 are ca ordonator firma, iar beneficiar societatea Geneva, la valoarea de 8.000.000 USD pentru cumpărarea de petrol brut, iar termenul până la care putea fi încasat era de 30.09.1994.

a fost doar parțial introdus la plată prin la suma de 6.889.324,43 USD, fiind transmis de Banca cu aprobarea inculpatului.

Partea vătămată nu a prezentat documentele ce au stat la baza deschiderii acreditivelor, afirmându-se verbal că nu au existat cereri exprese din partea societății, astfel ca nu poate fi luată în considerare susținerea conform căreia deschiderea acreditivelor s-a făcut în absența solicitării beneficiarului, printr-un act abuziv al prim-vicepreședintelui, după cum nu se poate reține afirmația potrivit căreia operațiunile nu au avut la bază garanții corespunzătoare în vederea recuperării unui eventual debit.

Din ansamblul reglementărilor emise la nivelul și C-N, nu rezultă o metodologie precisă cu privire la deschiderea acreditivelor și obligativitatea instituirii unor garanții iar legalitatea operațiunilor respective trebuie apreciată în funcție de regulile aplicabile actelor cu caracter patrimonial încheiate la nivelul și care, în principiu, impuneau angajarea unității bancare prin două semnături.

In urma operațiunilor desfășurate, Banca nu a suferit nici o vătămare, sumele avansate fiind integral recuperate, astfel cum s-a precizat prin expertizele efectuate în cursul judecății.

Prin urmare, în lipsa unor documente care să stea la baza acreditivelor, expertiza a înlăturat aceste pretenții ca fiind nejustificate, reținând că nu s-au efectuat nici plăți prin descoperire de cont și că suma de 45.685.209 USD reprezintă o creanță în afara grupului -.

Despre emiterea biletelor la ordin avalizate în favoarea societății ement. din Britanice

1. La data de 07.03.1995, societatea comercială ement. cu sediul social în Britanice, sub semnătura lui a emis un bilet la ordin în valoare de 10.000.000 USD, în favoarea din, cu termen la vedere, respectiv data când posesorul îl prezintă la încasare.

Biletul a fost avalizat de Banca C-N, prin semnăturile lui și, care nu au solicitat nici un fel de garanție bancară sau constituirea vreunui depozit colateral cu valoarea acestuia.

2. În aceleași condiții, la data de 19.07.1995 se întocmește un nou bilet la ordin, pentru suma de 3.000.000 USD, care a fost avalizat de către C-N la 02.08.1995, sub semnăturile lui și.

Și acest bilet la ordin a fost avalizat fără garanții, iar scadența lui este la 31.12.1995.

Cele două bilete la ordin nu au fost onorate de către, astfel încât a somat debitorul să le achite până la 15.02.1996 și le-a introdus la plată Băncii. Aceasta, fiind în situația de incapacitate de plată, nu și-a putut îndeplini cererea din lipsă de lichidități, însă biletele la ordin sunt datorii asumate în planul de reorganizare aprobat de judecătorul sindic și Tribunalul Cluj, așa încât este obligată să-și achite datoria față de.

Pentru înțelegerea acestui mecanism, trebuie menționat că în urma convenției de trezorerie din 18.05.1993, dintre ement., Română Capital, - și, precum și în baza contractelor de export cu produse metalurgice dintre - și prin cesiune B, pe de o parte și ement, pe de altă parte, aceasta din urmă a obținut o linie de credit de prefinanțare de la am de 13.000.000 USD.

La rândul său, Română Capital a acordat societății Bog aranție în numele.

Din linia de credit de 13.000.000 USD, în decembrie 1995, a utilizat suma de 8.842.345 USD, iar Banca, la cererea, a garantat linia de credit prin două bilete la ordin avalizate în condițiile arătate.

Ca urmare a problemelor ivite la sfârșitul anului 1995, le-a introdus la încasare, astfel că activitatea de export s-a sistat, iar linia de credit - ultima sursă de finanțare a societății - s-a închis.

Prin introducerea la încasare a celor două bilete la ordin, - în calitate de garant, a fost obligată de să accepte semnarea unor contracte în luna octombrie 1998, prin care Banca își regularizează poziția de debitoare față de banca germană.

În aceste contracte au intervenit Austria AG, Tractorul B, și Z, iar prin compensări între părți Banca a stins creanța asupra sa de la de 8.842.345 USD, operațiunea fiind aprobată de către judecătorul sindic și

În urma acestor operațiuni a înregistrat o creanță față de de 13.549.760 USD, incluzând suma utilizată din acreditiv de 8.842.345 USD și fructificările de 4.707.415 USD.

Răspunderea penală a inculpaților nu paote fi angajată cu privire la aceste fapte, deoarece nu facobiectul cauzei, satbilit potrivit art.317 Pr. Pen. întrucât prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în legătura cu avalizarea biletelor la ordin, urmând să fie cercetați numiții, și sub aspectul săvârșirii infrcațiunii de abuzz în serviciu.

Despre participarea societății Română Capital Luxembourg la capitalul Băncii C-

1. La data de 03.03.1993, între C-N și Română Capital s-a încheiat o convenție de plasament financiar, pentru suma de 1.000.000 USD, pe un termen de 90 de zile.

Convenția a fost semnată de către inculpații pentru și din partea societății.

La data de 10.03.1993, din dispoziția inculpatului s-a dispus transferarea sumei d 1.000.000 USD din contul de corespondență al deschis la în contul Română Capital deschis la aceeași bancă, pe termen de 90 de zile, conform convenției de plasament.

În aceeași zi, a încasat de la suma de 1.500.000 USD în același cont deschis la, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română Capital.

2. La 04.05.1993 s-a încheiat o nouă convenție de plasament financiar, semnată în numele și de aceeași inculpați, pe termen de 9 luni, având ca obiect suma de 1.000.000 USD.

La 06.05.1993 suma a fost transferată în contul de la. prin contul deschis la, pentru ca la aceeași dată să se reîntoarcă în contul, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română.

La data de 28.05.1993, Română a subscris la capitalul suma de 4.000.000 USD, din care a fost vărsată suma de 2.500.000 USD.

3. La data de 21.07.1993, s-a încheiat o altă convenție de plasament financiar între și, semnată de cei doi inculpați, pe termen de un an, pentru suma de 3.000.000 USD.

Suma a fost transferată la 28.07.1993 din dispoziția inculpatului, din contul în contul Română Capital, iar în aceeași zi, din dispoziția lui, a fost virată suma de 1.500.000 USD în contul, reprezentând diferența participării firmei la capitalul băncii, încheind subscrierea de 4.000.000 USD pe anul 1993.

4. La 21.02.1994, între și societatea Română Capital s-a încheiat o convenție de plasament financiar pentru suma de 3.000.000 USD pe termen de un an, semnată în aceleași condiții.

Din dispoziția inculpatului suma a fost transferată în aceeași zi din contul băncii deschis la în contul și tot la 21.02.1994 aceasta s-a reîntors din dispoziția inculpatului în contul, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română Capital.

S-a susținut că în 31.03.1994, fără cunoștința membrilor Consiliului de Administrație al, inculpatul a deschis un cont curent (corespondent) cu nr.0330.CC.1.61 la - Italia, angajând interesele băncii numai prin semnătura sa.

La 04.04.1994, același inculpat,în calitate de prim-vicepreședinte al, a depus la Direcția contabilitate a băncii un ordin de creditare nr.154/31.03.1994, însoțit de un extras de cont fără număr, datat tot 31.03.1994, ambele purtând antetul Milano, în sumă de 50.000.000 USD, din care rezultă că ordonator al contului curent este Română Capital.

Suma respectivă a fost operată în evidența contabilă cu nota nr.1110/04.04.1994 și printr-o "notă internă", întocmită olograf de același inculpat, acesta a dat dispoziție ca suma de 5.724.669 USD să fie utilizată ca aport la majorarea capitalului social subscris de la.

Despre participarea societății ement AG la capitalul social al Băncii C-

În ceea ce privește această societate, ea a subscris la. un număr de 4.428.866 acțiuni, reprezentând 20.618.557 USD, înscrise în evidențele băncii la 25.02.1994.

Legislația în vigoare la momentul efectuării operațiunilor examinate nu a dat o reglementare precisă plasamentelor financiar-bancare, cu privire la natura, condițiile de valabilitate, destinația și efectele juridice ale acestora, ceea ce înseamnă că ele erau supuse principiului libertății contractuale, cu excepția unor dispoziții de ordine publică de la care părțile nu puteau deroga.

Sub acest aspect, autorizația nr.III/42/10.04.1991 abilita Banca C-N la încheierea de aranjamente de corespondent cu bănci și instituții financiare străine și convenții privind activitatea financiar-bancară, participarea cu capital la alte instituții financiare și bancare și la alți agenți economici din țară și străinătate, participarea ca membră în organisme financiar-bancare în cadrul unor acorduri, convenții și înțelegeri bazate pe operațiuni financiare, precum și la alte asemenea operațiuni bancare, cu respectarea strictă a prevederilor legale (volumul 26, fila 32).

Ca și în cazul contractelor încheiate cu und, beneficiarul nu și-a asumat obligația de a acorda plasamentelor o asemenea destinație, ci doar de a restitui capitalul la scadență, alături de o bonificație. În aceste condiții, beneficiarul plasamentului putea acorda sumei avansate orice destinație, cu atât mai mult cu cât din momentul disponibilizării lor banii se depersonalizează, existând doar obligația de restituire la scadență, alături de fructele obținute.

Neexistând prin urmare obligația menționată și întrucât C-N a cunoscut conținutul clauzelor contractuale, simpla nerespectare a scadenței stabilite ori nerestituirea efectivă a capitalului atras nu se constituie în infracțiunea de înșelăciune.

Infracțiunea amintită nu subzistă nici în situația în care convențiile de plasament ar fi stabilit o destinație precisă a capitalului, iar aceasta nu ar fi fost respectată, întrucât creditorul putea introduce oricând o acțiune în rezoluțiune a contractului, iar dacă nu a făcut-o înseamnă că nu a fost vătămat.

Cei doi inculpați nu au acționat de comun acord în vederea acaparării pachetului majoritar de acțiuni de către firmele și, ci că plasamentele încheiate au fost cunoscute și aprobate de Consiliul de Administrație al, care și-a asumat și riscurile decurgând din specificul operațiunilor respective.

Chiar dacă unele fonduri ar putea aparține, ele se depersonalizează din momentul disponibilizării, iar celelalte sume care au alimentat contul D & E și care au ajuns în final la ement AG provin din alte surse, ținând cont și de împrejurarea că und a intrat în relații cu Banca abia la 20.12.1994 prin încheierea contractului de management nr.001/1994 (volumul 6, filele 23-26).

Se mai arată în actul de sesizare că plasamentele efectuate au avut ca scop acapararea pachetului majoritar de acțiuni în cadrul, însă chiar dacă societățile și dețineau într-adevăr un procent semnificativ din capitalul băncii, o asemenea susținere este neîntemeiată câtă vreme toți mebrii fondatori aveau drept de vot egal cu C mai mare acționar.

În ceea ce privește restituirea plasamentelor și participarea firmei cu suma de 5.724.669 USD la capitalul, acestea au avut caracter fictiv, însă operațiunea derulată prin a fost cunoscută de membrii al, motiv pentru care instanța apreciază că elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nu sunt întrunite în cauză.

În total, între și s-au încheiat 11 convenții individuale de plasament care au însumat 27.049.600 USD, incluzând și dobânzi, iar totalul participării și la capitalul băncii a fost de 33.343.226 USD.

Cu adresa nr.1418/22.12.1995 Consiliul de Administrație al, prin președintele, a hotărât ștergerea societății Română Capital din registrul de acționariat și, în consecință, anularea acțiunilor celor două firme, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României din 11.01.1996.

Capitalul vărsat de cele două societăți a fost stornat și trecut într-un cont de regularizare, fiind de 33.343.226 USD, iar în anul 1999. al a dispus compensarea sumelor ce reprezentau plasamentul la și, făcut prin D & E, cu sumele pe care aceste societăți le-au vărsat pentru majorarea de capital, operațiune care a fost înregistrată în contabilitate. In raport de normele interne ale convențiile de plasament au fost aprobate de Consiliul de Administrație, iar angajarea băncii prin participarea inculpatului a fost posibilă în considerarea dreptului individual de semnătură, potrivit ordinului președintelui, în condițiile arătate în cele ce preced.

DESPRE CONTRACTUL DE EXPORT CU PRODUSE CĂTRE SOCIETATEA EMENT DIN BRITANICE

La data de 10.01.1993, între societatea - și firma ement. cu sediul în, Britanice, s-a încheiat contractul comercial nr.-, având ca obiect livrarea la export a cantității de 30.000 tone beton, semnat pentru societatea exportatoare de inculpatul în calitate de președinte, iar din partea beneficiarului de administratorul delegat (volumul 18, filele 111-117).

Prețul produsului exportat a fost stabilit la 265-282 USD/tonă, fiind înscrise clauza, Portul C, cu plată la 360 de zile de la livrare.

La 03.05.1994, după derularea unei părți din contract, societatea - invest, prin convenția nr.430, a cesionat drepturile și obligațiile decurgând din acestea în favoarea societății B, reprezentată de inculpatul, contra sumei de 25.000.000.000 lei.

Potrivit actului de cesiune, noul vânzător avea obligația ca în perioada mai 1994-decembrie 1995, să exporte cantitatea de 600.000 tone beton și dreptul aferent de a încasa contravaloarea mărfii exportate (volumul 18, filele 118-119).

În luna mai 1994, prin apariția Ordonanței Guvernului nr.18, referitoare la termenele de încasare valutară a contravalorii exporturilor, acestea au fost reduse între 30 și 90 zile, de la livrare, în raport cu zonele geografice unde era exportată marfa, livrarea fiind condiționată de obținerea licenței pentru export (volumul 21, filele 311-332).

Urmare limitării termenelor de repatriere a contravalorii exporturilor, la 30.05.1994, între B și ement. a fost încheiat un nou contract comercial, fără număr, având ca obiect exportul cantității de 10.000 tone beton, cu posibilitate de majorare la 50.000 tone, pe termen de un an, la un preț de 265-282 USD/tonă, Port C, plata urmând a se face de către cumpărător prin, cu sediul în Geneva - Elveția, în contul vânzătorului deschis la.(volumul 17, filele 120-128).

La 10.08.1994, între societățile, și B s-a încheiat contractul de garanție fără număr, prin care s-a obligat să garanteze, la cerere, toate angajamentele contractuale ale societății beneficiare ement. în favoarea firmei exportatoare (volumul 17, filele 126-130).

În vederea realizării exportului de beton, firmele - și au încheiat contracte cu mai mulți furnizori interni de produse siderurgice, de la care au achiziționat și exportat aceluiași beneficiar cantitatea totală de 600.000 tone, la prețuri variind între 225-294 USD/tonă, sumele în lei necesare plății furnizorilor interni fiind obținute de la Banca .

Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că toate declarațiile de încasare valutară () pentru livrările efectuate de - C-N în perioada 1993-1994 se referă la contractul nr.-, în conținutul acestora fiind făcută mențiunea privind termenul de încasare la extern, de regulă, "360 de zile conform contractului nr.-", fără a se menționa și banca externă prin care contravaloarea exporturilor efectuate urma să se încaseze.

Pentru livrările efectuate de, după preluarea contractului nr.-, prin cesionarea lui de către -, cât și în baza noilor convenții încheiate cu același beneficiar extern -, -urile au suferit modificări în privința termenelor de încasare, potrivit nr.OG18/1994 și anume: modalitatea de plată - conform contractului; termen de încasare - 30 de zile - 90 de zile, pentru contractele noi și 360 de zile, pentru contractul preluat.

Ca și în cazurile anterioare, societățile exportatoare, cu ocazia întocmirii -urilor, nu au consemnat în conținutul acestora banca străină prin care urma să se încaseze contravaloarea exporturilor.

Situația la - C-

Prin expertiza efectuată în cursul urmăririi penale s-a reținut că în perioada 1992-1996 toate livrările în cadrul contractului cu ement. au valoarea de 26.741.020,35 USD. Din această sumă, livrările de produse siderurgice către, conform facturilor nr.12,14,15,16 și 17 din 15.12.1993 au valoarea de 6.026.240,28 USD și au fost achitate în evidențele prin debitarea contului "462 creditori", unde au fost contabilizate anterior operațiuni cu titlu de aport cont curent de către Română Capital în lunile iunie-iulie 1994 (volumul 17, filele 16-70).

Operațiunea contabilă a fost efectuată pe baza unei scrisori din partea Română Capital, cu data de 14.12.1994, semnată de inculpatul către - C-

Din cercetări a rezultat că o parte din lichidările (încasările) operate în contabilitatea - C-N s-au efectuat de Sucursala C, cu notele contabile nr.1011/16.05.1995 în valoare de 11.672.500 USD și 1012/10.06.1994 în valoare de 15.000.000 USD, având la bază mai multe extrase de cont cu antetul Milano.

Expertiza a mai precizat că extrasele de cont au fost operate în contabilitate în baza unor dispoziții scrise, date de inculpatul, prin care a dispus dirijarea sumelor respective în conturile grupului de firme -, iar facturile privind exporturile societății - în favoarea lui care apar lichidate prin notele contabile de mai sus nu pot fi considerate reale, deoarece au la bază extrase - Milano, despre care s-a reținut că reflectă operațiuni fictive și nu pot fi luate în considerare.

Situația la.

Din procesul verbal nr.0375/27.06.1996 întocmit de organele de control ale Ministerului Finanțelor - Direcția Generală a Controlului Financiar de Stat, în cadrul verificării la. (capitolul 5), a rezultat că această societate a realizat un export de 115.379.550 USD, suma încasată fiind de 62.854.846 USD, din care 51.095.864 USD a fost lichidată prin intermediul firmei Română Capital Luxembourg, reprezentată de inculpatul ca administrator delegat, iar diferența de 11.744.982 USD a fost încasată direct de la ement (volumul 18, filele 1-3).

Organele de urmărire penală, cu ocazia cercetărilor, au stabilit că după preluarea contractului de export de la -, Bal ivrat conform facturilor și -urilor întocmite către. produse de beton în valoare de 115.379.550,929 USD.

Din aceste livrări, în contabilitatea băncii s-au operat ca încasați 59.519.864 USD, conform notelor contabile nr.168/27.05.1994 (10.000.000 USD), 1113/30.05.1994 (8.769.864 USD), 1/28.06.1994 (2.000.000 USD), 2/13.07.1994 (5.000.000 USD) și 1011/10.11.1994 (25.000.000 USD) - volumul 6, filele 16-70.

Valoarea facturilor lichidate în acest mod au la bază extrasele de cont cu antetul Milano și nu au putut fi luate în considerare, întrucât operațiunile generate nu se regăsesc în bilanțul acestei societăți pe anul 1994, având caracter fictiv.

Din valoarea facturilor și -urilor emise de, în sumă de 115.381.931,420 USD, a fost încasată efectiv numai suma de 12.132.927,084 USD, rămânând neîncasată suma de 103.249.004,345 USD (volumul 6, filele 16-70).

După cum se va arăta în capitolul rezervat operațiunii Fondo, mecanismul pus în aplicare pentru stingerea fictivă a creditelor societăților - și Baf ost cunoscut și acceptat de conducerea colectivă a C-N, reprezentând o modalitate de reeșalonare a debitelor și de înlăturare a piederilor ce se anticipau la nivelul exercițiului financiar 1994.

Totodată, din examinarea proceselor verbale ale ședințelor Consiliului de Adminitrație al nu rezultă că ar fi susținut în fața membrilor acestuia că sumele existente la. provin din exporturile cu produse metalurgice, astfel încât instanța va dispune achitarea ambilor inculpați, pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.P.P.

Prin contrasemnarea ordinelor de plată cu antetul, nu s-a produs o alterare sau o falisificare prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii unui înscris oficial, în sensul art.288 alin.1 Cod penal, deoarece aplicarea semnăturii la rubrica "signature associe", necontestată de către inculpatul, a avut doar semnificația primirii documentelor din partea Fondo, neconstituindu-se într-o contrafacere a unui înscris, întocmit, de altfel, de către alte persoane.

Existența infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este exclusă și cu privire la dispozițiile olografe adresate direcției contabilitate, întrucât prin acestea s-au executat ordinele titularului de cont referitoare la destinația sumelor și nu s-a creat o contrafacere ori o alterare a unui document real și preexistent, în sensul legii penale.

Banca nu a fost parte în contractele de export, motiv pentru care nu este în drept a pretinde contravaloarea produselor ce se cuvine doar societăților - și B, în condițiile în care nu rezultă că o asemenea contravaloare a fost obținută în mod efectiv de către firmele exportatoare.

De aceea, instanța apreciază ca nefondată susținerea potrivit căreia - ar datora suma de 29.000.000 USD, rezultată din reactivarea unui credit considerat ca rambursat prin relația Fondo-, plus dobânzile aferente, întrucât pentru suma de mai sus nu a existat un contract de împrumut între și această societate.

Suma de 29.000.000 USD se regăsește, în fapt, în obligațiunile, al căror proprietar este Banca, actuală, operațiunea Fondo având doar caracter contabil, iar între și - neexistând vreun transfer patrimonial rezultând din credite ori plasamente, după cum se poate constata din simpla lecturare a convențiilor perfectate.

Având în vedere și recuperarea sumelor provenind din acreditivul nr.605/02.06.1995, se constată că pretențiile părții vătămate decurgând din exportul cu produse siderurgice sunt nejustificate (expertiza efectuată la udecătoria Suceava, obiectiv nr.4 pct.4; expertiza efectuată la udecătoria Constanța, filele 80-102), fapt confirmat de propriile evidențe și opinia separată depusă la dosar (dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul II, fila 269).

În ceea ce privește societatea, se poate observa că C-N, actuală, nu poate ridica pretenții cu privire la contractul de export către, întrucât pentru creditele în lei și valută există hotărâri judecătorești distincte, pronunțate de către instanțele civile, definitive și puse în executare, care consfințesc o serie de creanțe separate, iar datoria de 75.000.000.000 lei are ca scadență anul 2005, provenind din contractul cu D &

Referitor la dobânzile din plasamente, suma este în litigiu pe cale arbitrală, iar penalitățile nu au bază contractuală, în timp ce suma de 112.819.751 USD provine dintr-un credit reactivat pe relația Fondo- de 59.519.864 USD alături de dobânzile de 53.299.887 USD (raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, obiectiv nr.4 pct.6).

Suma de 59.519.864 USD este menționată ca fiind reactivată din relația -Fondo, prin care s- rambursat un credit anterior, însă ea nu poate fi avută în vedere întrucât C-N nu a avansat efectiv aceste fonduri, iar la dosarul cauzei nu se află nici un document care să ateste o convenție de credit sau de plasament de o asemenea valoare.

Având în vedere că între și nu au existat relații patrimoniale, precum și absența unui temei contractual care să îndreptățească partea civilă la aceste pretenții, instanța apreciază ca nejustificate daunele solicitate, urmând a le înlătura ca atare (raportul de expertiză efectuat la udecătoria Constanța, filele 45-71 și opinia separată, dosar penal nr.26/2002, volumul II).

DESPRE ÎNSCRIEREA BĂNCII ȘI SOCIETĂȚII ROMÂNĂ CAPITAL - LUXEMBOURG CA MEMEBRII ASOCIAȚI LA FONDO SOCIALE DI - MILANO

La începutul anului 1994, inculpatul, în calitate de prim-vicepreședinte al C-N, a solicitat în numele instituției bancare, sub semnătură proprie, admiterea acestei bănci ca asociată la. Milano.Cererea formulată a fost semnată în numele de inculpat și autentificată cu ștampila băncii.

În aceeași perioadă și printr-o cerere similară a solicitat acest lucru și Română Capital - Luxembourg, prin administratorul său.

Solicitările inculpaților au fost admise de Consiliul de Administrație al la 03.03.1994 și aprobate de președintele său (volumul 35, filele 91-104).

După dobândirea calității de asociat, inculpatul a solicitat, în numele Română Capital Luxembourg, "acordarea unei facilități de casă în sumă de 100.000.000 USD, având ca scop redresarea grupului de firme -".

Solicitarea a fost aprobată de Comitetul de Credit și comunicată acesteia cu adresa din 18.03.1994 semnată de președintele Fondului, cu următorul conținut: "Comitetul de Credit vă autorizează o înlesnire de bani în valoare de 100.000.000 USD, destinați finalizării, finanțării și restructurării financiare a grupului - și participării lui", condițiile fiind dobândă de 4,25 % net și începând cu a 13-a lună 4,20 % net, comision de angajament 2%, comision de fluctuație și diverse 5%, durată 36 de luni și dobânzi cuvenite, percepute trimestrial (volumul 35, filele 99-100).

În aceste împrejurări, la data de 31.03.1994 a deschis pentru cele două societăți conturile curente cu numerele 0330.CC.1.61 pentru (luat la cunoștință prin semnătura inculpatului ) și 0331.CC.1.60 pentru, cu specificarea "autorizat pentru descoperire maximă în sumă de 100.000.000 USD" (luat la cunoștință prin semnătura inculpatului ) - volumul 35, filele 27-35, 91-104.

După îndeplinirea acestei proceduri, în cursul anului 1994 inculpatul a depus la Direcția Contabilitate a, spre a fi operate în evidențe, mai multe avize de creditare însoțite de extrase de cont purtând antetul Milano, totalizând suma de 159.398.573, 38 USD (volumul 17, filele 15-148).

a). Primul document cu antetul, în referire la contul nr.0330.CC.1.61, îl constituie ordinul de creditare nr.154/31.03.1994 pentru suma de 50.000.000 USD, cu explicația "confirmării acestei sume provenind de la Română Capital " pentru contul Băncii. Acest aviz de creditare a fost însoțit de extrasul de cont curent datat 31.03.1994 cu explicația "primit în cont de la Română Capital ", semnat de către și.

În cadrul Băncii primirea acestor documente este confirmată printr-o notă olografă, scrisă de inculpatul, către Direcția contabilitate, cu următorul conținut: "din suma de 50.000.000 USD vărsată de Română Capital se vor utiliza următoarele:

- 6.810.102 USD pentru cumpărare acțiuni;

- 20.000.000 USD pentru rambursarea depozitelor și dobânzilor făcute de Română Capital;

- 20.000.000 USD pentru rambursarea creditelor în lei a - și, cu corelarea la cursul zilei" (volumul 17, filele 118-121).

Urmare a dispoziției inculpatului, suma de 50.000.000 USD a fost operată în contabilitatea băncii la 04.04.1994, cu nota contabilă nr.1110, în contul deschis la Sucursala a, efectuându-se în baza acesteia următoarele operațiuni:

- 16.532.576 USD pentru rambursarea plasamentelor financiare făcute de la;

- 1.255.335 USD bonificații pentru plasamentele de mai sus;

- 5.724.669 USD participarea la capitalul social al;

- 20.000.000 USD cumpărată de, contra sumei de 33.000.000.000 lei ce a fost folosită pentru acoperirea creditelor datorate băncii de societățile - și;

- 1.000.000 USD, vândută pe piața interbancară;

- 5.487.420 USD au rămas la dispoziția societății și a fost folosită la diverse plăți în cadrul grupului - (volumul 17, fila 111).

b). O operațiune similară a avut la bază avizul de creditare nr.0168/06.05.1994, purtând antetul Milano, pentru suma de 25.000.000 USD, având ca ordonator pe Română Capital, însoțit de extrasul contului nr.0330.CC.1.61 datat 06.05.1994, pentru aceeași sumă. Tot în conținutul acestui extras se specifică și o dobândă de 172.602,74 USD.

Documentele au fost înaintate Direcției Contabilitate de inculpatul, împreună cu o notă întocmită personal, cu următorul conținut: "în urma alimentării contului Băncii cu 25.000.000 USD, vă a alimenta contul lui Română Capital cu echivalentul sumei" (volumul 17, filele 122-123).

Direcția Contabilitate a operat suma cu nr.168/09.05.1994, completată și cu dobânda bonificată, conform dispozițiilor scrise de inculpatul, iar Sucursala Ca B. a efectuat următoarele operații:

- majorarea depozitului la Fondo cu suma de 25.000.000 USD, prin alimentarea concomitentă a contului deschis la Sucursala cu aceeași sumă;

- 22.062.762 USD cumpărată de contra sumei de 36,580 miliarde lei, folosită pentru acoperirea creditelor datorate băncii de societățile - și;

- 2.937.247 USD rămân la dispoziția societății, fiind folosiți pentru diverse plăți în cadrul grupului - (volumul 17, fila 112 ).

Prin această nouă operațiune efectuată, cât și prin cea anterioară, contul la. s-a majorat la suma de 75.172.602,74 USD, cu precizarea că acolo nu au existat niciodată acești bani.

c). La data de 20.05.1994 inculpatul a depus la compartimentul contabilitate al băncii ordinul de creditare nr.0167/20.05.1994, pentru suma de 25.000.000 USD, însoțit de un extras de cont de aceeași valoare, ambele cu antetul, având ca mențiune explicațiile din situațiile precedente: "de la Română Capital pentru Banca " (volumul 17, fila 125).

Documentele au fost însoțite și de o notă întocmită olograf de același inculpat, prin care a dat dispoziție compartimentului cu privire la modul de înregistrare a sumei în evidența contabilă și anume: "din disponibilul de 25.000.000 USD al Română Capital se va alimenta contul - cu 15.000.000 USD, care se vor converti în lei la cursul oficial și se vor diminua aferent angajamentele (volumul 17, fila 127).

Operațiunea contabilă este concretizată în nr.1011 a C-N Centrală, suma de 15.000.000 USD constituind echivalentul a 41.525.000.000 lei care au fost utilizați astfel:

- majorarea depozitului la Fondo cu 25.000.000 USD, prin alimentarea concomitentă a contului deschis la. Sucursala C, cu aceeași sumă;

- 15.000.000 USD cumpărată de contra sumei de 24,915 miliarde lei, folosită pentru acoperirea creditelor datorate băncii de grupul -;

- 10.000.000 USD rămân în cont la dispoziția, fiind folosiți pentru deschiderea de acreditive în favoarea - și (volumul 17, fila 110).

d). La data de 30.09.1994, inculpatul a depus la Serviciul Contabilitate un extras de cont recapitulativ cu antetul, din care rezultă că soldul depozitului creditat de totaliza 100.000.000 USD, la care se adăuga o dobândă de 882.340 USD, ajungând astfel la 100.881.340,04 USD (volumul 17, fila 131).

a fost consemnată în contabilitatea băncii ca venituri prin nr.1010/04.10.1994 (volumul 17, fila 109).

La începutul lunii octombrie a anului 1994, în ședințele al s-a propus de către martorul transferarea în România a sumelor în valută aflate la băncile din străinătate, însă această propunere nu a fost acceptată datorită pierderilor care se puteau înregistra.

În acest sens, la 17.10.1994, inculpatul a încheiat în numele și sub semnătură proprie o convenție,urmare careia, la 28.10.1994 a trimis ordinul de plată nr.0082 prin care se creditează contul băncii cu suma de 30.000.000 USD, în extrasul de cont fiind consemnate următoarele:

" la depozitul de.100.000.000 USD

se înscrie dobânda cuvenită

până la 30.09.1994.882.340,04 USD

dobândă aferentă trim.IV 1994.270.862,17 USD

dobândă aferentă convenției.30.000.000 USD

sold în favoarea.131.153.202,21 USD" (volumul 17, fila 137).

e). La 10.11.1994, inculpatul a depus la contabilitatea băncii ordinul de creditare nr.0077 datat 04.11.1994, împreună cu un extras de cont, ambele purtând antetul Ordinul de plată privea suma de 25.000.000 USD, având același conținut ca cele anterioare, iar extrasul de cont suma de 156.241.236,55 USD, cu precizarea că a fost corectată dobânda pe trimestrul în curs (volumul 17, filele 138-140).

Înscrisurile de mai sus au fost predate la contabilitatea băncii însoțite și de o notă scrisă personal de inculpat, prin care a dispus asupra modului de utilizare a sumei.

Acest extras de cont a fost operat în evidența contabilă a băncii cu nr.1010/10.11.1994, efectuându-se următoarele operațiuni:

- majorarea depozitului la Fondo cu suma de 25.000.000 USD prin alimentarea concomitentă a contului deschis la. Sucursala C cu aceeași sumă;

- cumpărarea sumei de către cu suma de 43,775 miliarde lei, cu care au fost rambursate creditele societății (volumul 17, filele 109-139).

La 31.12.1994, în condițiile regularizării dobânzilor datorate de până la finele anului, soldul creditor al ajunge la suma de 157.096.361,04 USD, iar la 01.06.1995 la 159.348.573,38 USD, dar cu toate acestea, în bilanțul contabil al depus la autoritățile italiene operațiunile de cont curent și/sau depozit ce se pretinde a fi existat în relația cu Banca nu sunt evidențiate, iar activul și pasivul se prezintă astfel:

" - capital.6.410.850.000 it. = 3,8 milioane USD

- creditori /asociați.41.962.800.000 it. = cca.25.000.000 USD

- debitori/asociați.47.584.400.000 it.

- profit.182.000 it.

- total activ/pasiv.54.870.300.0000 it.

Membrii Consiliului de Administrație al C-N, în mod frecvent, au solicitat în cadrul ședințelor repatrierea depozitelor în valută aflate la bănci din străinătate și în mod special C constituit în contul curent nr.0330.CC.1.660 deschis la. Milano, motiv pentru care inculpații și au propus transformarea depozitului într-unul de titluri de valoare, respectiv acțiuni cotate pe piața de valori mobiliare, cum ar fi -, - sau, lucru care a fost acceptat (volumul 9, filele 142-147).

În acest sens, la 26.05.1995, și, în calitate de președinte, prim-vicepreședinte și director adjunct din partea și, în calitate de administrator al aceleiași bănci, l-au mandatat prin procură specială, autentificată de Notariatul din, Franța, pe cetățeanul francez, acționar și membru în al Băncii, pentru a se ocupa de transformarea contului deschis la. în cont de obligațiuni la o valoare egală cu suma aflată în acesta.

La revenirea în țară de la, reprezentanții au supus spre aprobare Comitetului de Direcție al băncii în ședința din 10.06.1995 mandatul acordat lui. În urma dezbaterilor, membrii au hotărât retragerea mandatului dat lui și repatrierea sumei în valută aflat în contul băncii la. (volumul 9, filele 130-175).

Urmare a deciziei Comitetului de Direcție, în sensul anulării mandatului menționat, la sediul Milano s-au deplasat și inculpatul.

La sediul discuțiile au avut loc într-o ședință de consiliu, la terminarea căreia martorul a fost informat oral că obligațiunile respective erau deja emise, iar în baza mandatului a solicitat la 30.05.1995, printr-o scrisoare adresată direct, o ofertă de obligațiuni din partea uneia sau mai multor societăți agreate de sau Luxembourg, la o valoare de nivelul depozitului

La 05.06.1995, urmare a cererii formulate de, a comunicat societății Luxembourg cumpărarea de obligațiuni de la societatea Luxembourg, în sumă de 159.348.573,38 USD.

La 04.08.1995 Luxembourg a confirmat în scris Băncii și lui că a emis la 02.06.1995 obligațiuni în valoare de 160.000.000 USD, care sunt blocate într-un seif la sediul acesteia, deblocarea lor putând fi făcută numai în prezența reprezentanților, și Luxembourg (volumul 17, filele 185-217).

Obligațiunile sunt la purtător, au o valoare nominală de 100.000 USD, fiind în număr de 1.600 bucăți, numerotate de la 1 la 1.600, al căror rambursament de capital va fi operat la data de 02.06.2005, însă ele nu erau cotate pe piața bursieră din Luxembourg la 02.12.1996 (volumul 17, filele 272-282).

La propunerea inculpatului, în calitatea sa de administrator al societății Română Capital, s-a încheiat cu C-N, reprezentată de președintele său, un contract de vânzare-cumpărare a obligațiunilor emise de la 01.09.1995.

Contractul este semnat de cei doi, iar la art.2 și 3 se prevede că "vânzătorul vinde și cumpărătorul cumpără un pachet de titluri de valoare - obligațiuni emise de Luxembourg - cu valoarea de 159.348.573,38 USD, depozitat în prezent Kredit Luxembourg.

Prețul de vânzare-cumpărare este stabilit de comun acord la suma de 159.348.573,38 USD, plus 5 lei la fiecare dolar", echivalentul sumei de 334.313.306.950 lei.

În articolul 5 al aceluiași contract se precizează că "vânzătorul își dă acordul privind posibilitatea cesionării contractului de vânzare-cumpărare, de către cumpărător, unei terțe persoane, cu respectarea obligațiilor și drepturilor cumpărătorului prevăzute în clauzele de mai sus" (volumul 17, filele 220-221).

În vederea îndeplinirii obiectului contractual, Română Capital - cumpărătoarea obligațiunilor și debitoarea cu suma de mai sus -, care nu avea în activ contravaloarea acestora, a solicitat la 12.09.1995 printr-o altă societate comercială, cu denumirea Transilvană C-N, un credit de 334.313.306.905 lei Băncii.

Cererea de credit a fost semnată din partea Transilvană de inculpatul și a prezentat drept garanții materiale obligațiunile, fiind aprobată în ședința al din 01.09.1995, iar la 13.09.1995 s-a încheiat contractul nr.7797, având ca obiect "achiziționare valori mobiliare".

Contractul a fost semnat din partea Transilvană de inculpatul, iar din partea de către conducerea Sucursalei C, conform adresei nr.2291/05.09.1995 a Direcției Credite, prin care s-a comunicat aprobarea creditului.

Referitor la această operațiune de creditare, cercetările efectuate au stabilit că ea a fost efectuată doar scriptic, formal, fără a avea suport real, astfel că nu a avansat efectiv suma respectivă.

La aceeași dată cu achizionarea obligațiunilor de la. - 01.09.1995 -, având în vedere cele stipulate în art.5 din contract, Română Capital, sub semnătura inculpatului, a cesionat în baza unei convenții fără număr și neautentificată drepturile și obligațiile ce decurgeau din contractul de vânzare-cumpărare în favoarea Transilvană

În aceeași zi, 01.09.1995, societatea cedentă a cesionat în baza unui contract similar drepturile și obligațiile pe care le avea față de societății Finance, cu sediul în Akara - 1 - -, Britanice.

La 02.09.1995, Transilvană a încheiat un nou contract cu firma Finance, prin care aceasta se substituie societății cedente în drepturile și obligațiile sale față de

În ceea ce privește contractele de cesiune cu Finance, acestea nu s-au mai derulat, grupul de firme - rămânând debitor față de, întrucât convenția de vânzare-cumpărare a fost anulată de Judecătoria Cluj, împreună cu contractul de credit, iar obligațiile au redevenit proprietatea Băncii C-N (volumul 17, filele 289-354).

Inscrierea unei bănci ca asociată la o instituție financiar-bancară din străinătate, ca și deschiderea de conturi curente la aceasta nu erau supuse autorizării BNR decât în măsura în care erau însoțite sub o formă sau alta de un transfer efectiv de capital.

Atât din conținutul actului de sesizare, cât și din expertizele efectuate în cauză reiese însă că operațiunile efectuate de inculpatul s-au rezumat doar la îndeplinirea formalităților necesare înscrierii Băncii la și nu s-au concretizat ulterior într-un transfer de capital, iar banca nu a avansat vreodată o sumă de bani în contul curent din străinătate.

După cum s-a arătat în cele ce preced, Fondo nu a reprezentat un partener de relații care să atragă nașterea de raporturi patrimoniale directe cu Banca, iar aceasta din urmă nu a virat din conturile sale nici o sumă de bani de natura unui transfer de capital în străinătate.

În atare condiții, operațiunile efectuate nu se înscriu în rândul celor reglementate de art.9 din Regulamenul privind tranzacțiile valutare, supuse autorizării BNR.

Mai mult, posibilitatea încheierii de aranjamente de corespondent cu bănci și instituții financiare străine, convenții privind activitatea financiar-bancară sau participarea ca membră în organisme financiar-bancare era prevăzută prin autorizația de funcționare a SA C-N, astfel încât activitatea inculpatului s-a încadrat în limitele acesteia (volumul 26, fila 32).

Cât privește conformitatea operațiunilor respective cu normele interne ale băncii, se constată mai întâi că deschiderea de conturi curente și înscrierea ca asociată a la organisme financiare internaționale nu erau supuse aprobării Consiliului de Administrație, după cum rezultă din dispozițiile art.23 din Statutul Băncii ce stabileau atribuțiile acestuia (volumul 26, filele 22-23).

Se omite a se avea în vedere că operațiunile respectiv nu au avut caracter patrimonial, în sensul art.28 din statut, fiind îndeplinite în baza ordinului președintelui nr.575/12.08.1992.Acțiunile întreprinse de inculpatul se încadrează în limitele atribuțiilor conferite prin reglementările interne ale SA C-

Referitor la redactarea propriu-zisă a ordinelor de plată, din ansamblul probelor dosarului a rezultat că întocmirea conținutului acestora a aparținut în exclusivitate președintelui Consiliului de Administrație al -, iar inculpatul nu a contribuit cu nimic în sensul arătat.

În conținutul înscrisului se regăsește și semnătura inculpatului la rubrica rezervată asociatului înscris la Fondo, însă prin aceasta nu s-a produs o contrafacere a scrierii ori subscrierii sau o alterare în sensul legii penale.

Cu alte cuvinte, s-a executat semnătura autentică a reprezentantului SA C-N și nu a avut loc o reproducere a conținutului înscrisului sau a subscrierii celui care trebuia să semneze înscrisul, după cum nu s-a produs o denaturare sub forma oricărei modificări a documentului respectiv. Aceste constatări privesc și ordinele de creditare nr.0167 și 0168, despre care s-a reținut că sunt emise la 20.05.1994 și 06.05.1994 și prin urmare sunt false, având în vedere succesiunea lor, precum și ordinul nr.0082/28.10.1994, care are un număr mai mic decât cele emise anterior.

Documentele respective au fost redactate de către administratorii, iar semnătura aplicată de inculpatul are valoarea confirmării de primire, neefectându-se un fals material în înscrisuri oficiale în modalitatea incriminată de art.288 Cod penal.

În ceea ce privește dispozițiile olografe date Direcției Contabilitate, acestea nu îmbracă forma falsului material în înscrisuri oficiale, întrucât, ca și în cazurile precedente, nu a existat o contrafacere a scriiturii sau subscriiturii ori o denaturare a unui document real și preexistent, în accepțiunea textului de lege.

Aceste note au fost consecința ordinelor titularului de cont cu pivire la destinația concretă a sumelor alocate, iar respectarea întocmai a acestora nu poate constitui infracțiunea prevăzută de art.288 alin.1 Cod Penal, întrucât inculpatul nu poate răspunde pentru conținutul și realitatea datelor furnizate.

În ceea ce privește mecanismul de stingere a debitului Grupului - prin relația -Fondo, acesta a reprezentat o operațiune de restructurare financiară și de ameliorare a pierderilor care se întrevedeau la sfârșitul exercițiului financiar 1994 la Banca, neputându-se reține în sarcina celor doi inculpați săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal.

Operațiunea descrisă mai sus a fost considerată ca fiind efectuată fără aprobarea Consiliului de Administrație al Băncii SA C-N, care ar fi luat cunoștință despre aceasta ulterior punerii sale în aplicare, însă o asemenea susținere este infirmată prin probele administrate în cauză.

Astfel, declarațiile reprezentanților dovedesc faptul că mecanismul creat a fost adus la îndeplinire la inițiativa a patru membri din cadrul Consiliului de Administrație al, în afara celor doi inculpați aflându-se, în calitate de președinte al băncii și martorul, despre care nu există nici o îndoială că au cunoscut caracterul acestei operațiuni.

Convenția care a stat la baza operațiunii de acordare a creditului, precum și a contractului de vânzare-cumpărare a obligațiunilor a fost aprobată în ședința Consiliului de Administrație din 01.09.1995. Având în vedere condițiile contractuale privind obligațiunile, respectiv dobânda,25%, acordarea creditului de 334,313 miliarde lei cu o dobândă egală cu dobânda de licitație plus șase puncte procentuale nu poate fi considerată ca o dobândă preferențială sau în dauna intereselor băncii.

Rezultă, așadar, că și cele două contracte intervenite în luna septembrie 1995 reprezintă o consecință a mcanismului examinat anterior, iar față de aprobările al și cunoașterea naturii juridice a celor două operațiuni, sunt excluse atât infracțiunea prevăzută de art.246 Cod Penal, cât și cea prevăzută de art.215 Cod Penal, reținute în sarcina inculpaților.

Prin actul de sesizare s-a reținut că pentru menținerea în eroare a membrilor Consiliului de Administrație al Băncii, inculpatul a susținut în mod constant cu prilejul ședințelor desfășurate ideea că Fondo Sociale di Milano ar fi o bancă de prim, iar nu o firmă oarecare, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 25.11.1994 (registrul ședințelor al SA C-N, volumul 2; volumul 9, filele 1-662).

Această afirmație corespunde adevărului, însă ea are caracter izolat, nefiind făcută în scopul menținerii în eroare a conducerii colective a, deoarece în mai multe rânduri inculpatul a prezentat ca fiind o instituție financiară sau financiar-bancară, potrivit datelor înscrise în anuarul internațional al băncilor, care au fost confirmate și prin verificările întreprinse de organele competente ale Băncii.

registrului ședințelor Consiliului de Administrație al Băncii dovedește că relațiile dintre această bancă și au fost cunoscute sub aspectul specificului lor și de cătr alți membri din conducerea colectivă a SA C-N, care au avut reprezentarea acțiunilor întreprinse.

În acest context, este esențial de precizat că la 16.12.1994 CA al a aprobat componența delegației de deplasare la Fondo Sociale di Milano, pentru verificarea în totalitate a operațiunii desfășurate, formată din, Gh., și, fapt care dovedește cunoașterea naturii juridice a acțiunilor întreprinse.

De asemenea, operațiunea este adusă la cunoștința Consiliului de Administrație și la 17.03.1995 de către președintele, care la 23.06.1995, în referire la contractul cu und, propune transformarea fondului de la în titluri de valori ce urmau a garanta îndeplinirea convenției și rambursarea plasamentului acordat.

Prin derularea întregii operațiuni, patrimoniul nu s-a diminuat cu nimic, astfel încât aceasta nu a suportat nici un fel de prejudiciu, iar sumele a căror valoare a ajuns la echivalentul a 159.348.573,38 USD au fost date de la început de către cu titlu de credit, deci reprezentau pentru ea o creanță care s-a păstrat și după convenirea operațiunilor.

Schimbarea debitorului a dus practic și la mărirea valorii creanței fără angajare de costuri de către bancă, iar cedarea liniei de credit, iar apoi transformarea ei în obligațiuni s-a făcut prin cedarea tuturor accesoriilor, adică a garanțiilor inițiale și a celor suplimentare constând în bunurile pe care societatea și filialele sale le dețineau în România și străinătate.

Din ansamblul probelor dosarului rezultă însă că încheierea contractelor și a celorlalte operațiuni s-a făcut în cunoștință de cauză de către partea civilă, care și-a îndeplinit în aceeași modalitate și obligațiile convenite, constând în transferul și punerea la dispoziția beneficiarului a capitalului stabilit. Prin urmare, se constată că stingerea scriptică a debitelor este ulteioară încheierii sau executării propriilor obligații din partea băncii, ai cărei reprezentanți nu au fost în eroare asupra caracterului mecanismului derulat prin relația - Fondo.

În aceste condiții, stingerea unora din debite și reactivarea lor printr-un nou contract de credit nu se constituie în infracțiunea de înșelăciune, mai ales că unele împrumuturi au fost rambursate anterior operațiunii Fondo, iar altele după această dată, ceea ce exclude și intenția producerii unui prejudiciu în raport de ansamblul activității desfășurate.

De asemenea, prin emiterea obligațiunilor partea civilă nu a avansat vreo sumă de bani, întrucât în contul deschis la nu au existat fonduri în valută aparținând băncii, iar creditul acordat societății Transilvană în valoare de 334 miliarde lei a avut doar caracter scriptic, neexistând astfel un prejudiciu.

În aceeași ordine de idei, subliniem faptul că prin anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Română Capital, Banca - actuală - a redevenit proprietarul acestor titluri de valoare, a căror scadență este în anul 2005, motiv pentru care eventualele pretenții civile nu au ca obiect un prejudiciu actual.

Totodată, apreciem că susținerea conform căreia obligațiunile nu prezintă valoare este neîntemeiată, întrucât cotarea lor la bursă poate fi făcută oricând, ulterior lansării pe piața de capital. De aceea, este nerelevant răspunsul primit din partea autorităților din Luxembourg, deoarece prin cotarea la bursă obligațiunile dobândesc o recunoaștere valorică în urma tranzacțiilor comerciale, însă independent de aceasta, titlurile respective încorporează un drept de creanță, valorificabil în condițiile generale, având o recunoaștere intrinsecă a datoriei asumate.

De altfel, acțiunile Băncii cumpărate de societățile și au fost la rândul lor anulate, motiv pentru care nici în cazul operațiunilor de majorare a capitalului nu se poate reține existența unui prejudiciu decurgând dintr-o infracțiune, întrucât convențiile de plasament au fost încheiate independent de vreo inducere în eroare

DESPRE INFRACȚIUNEA DE GESTIUNE REȚINUTĂ ÎN SARCINA INCULPATULUI

La data de 15.08.1997, Banca SA C-N a adresat o plângere în legătură cu modul de deschidere a reprezentanțelor sale de la - Franța și -, în urma căreia, la 15.01.1998 s-a dispus începerea urmării penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art.214 Cod Penal, deoarece, în calitate de administrator al, cu rea credință, a dispus constituirea unui depozit de 3.650.000 franci francezi în favoarea N și a pus la dispoziția firmei.. suma de 654.724 USD, fără a lua măsurile necesare în vederea folosirii acestora în interesul băncii, cauzând un prejudiciu de 1.518.489 franci francezi și 232.183,8 USD.

În legătură cu deschiderea celor două reprezentanțe, instanța a reținut următoarele:

a) Cu ordinul de plată nr.2467, completat de către inculpatul și datat 16.12.1993, precum și în baza telexului nr.2815/15.12.1993 s-a dispus prin Sucursala B plata sumei de 3.650.000 franci francezi în favoarea N - Franța, cu titlu de depozit.

b) Aceleași aspecte au fost reținute și cu privire la plata sumei de 654.724 USD, care este rezultatul unor virări succesive în favoarea clientului beneficiar International and. -.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța apreciază că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite sub aspectul laturii obiective și subiective, întrucât inculpatul nu a acționat cu rea credință în vederea prejudicierii Băncii, iar activitatea desfășurată s-a înscris în limitele puterilor conferite prin actele interne ale SA C-

Astfel, este eronată susținerea potrivit căreia deschiderea reprezentanței de la și avansarea depozitului de 3.650.000 franci francezi s-au efectuat în mod abuziv și cu rea credință de către inculpatul, întrucât proiectul de înființare a unor reprezentanțe în Franța a fost decis în ședințele CA și AGA ale SA C-N din 29.04.1993 și 30.04.1993.

Totodată, operațiunea principală fusese hotărâtă de către organele de decizie ale băncii, iar cât privește mandatul acordat la 18.03.1994, acesta nu angaja Banca din punct de vedere patrimonial, ci doar împuternicea pe reprezentantul firmei în legătură cu deschiderea reprezentanței.

În aceeași ordine de idei, în mod nejustificat s-a reținut că mandatul dat lui contravine reglementărilor, deoarece potrivit art.32 lit.b din Regulamentul de ordine interioară, președintele Consiliului de Administrație, iar în lipsa lui prim-vicepreședintele său puteau reprezenta Banca SA în raporturile cu organele de stat, organizații, instituții, celelalte bănci, precum și în relațiile intenaționale, angajând banca în raporturile cu persoanele fizice și juridice.

Ideea conform căreia inculpatul nu a urmărit prejudicierea băncii este susținută și de faptul că atât la, cât și la, au fost efectuate mai multe investiții în vederea începerii activității, constând în închirierea spațiului necesar, achiziționarea de mobilier și tehnică de calcul, iar o parte din sumele avansate au fost recuperate.

Asupra legalității sesizării instanței de judecată

După cum s-a arătat în expunerea de față, prin rechizitoriul nr.13/P/1996 din 07.10.1997 al Parchetului de pe langă Curtea Supremă de Justiție a fost sesizată Judecătoria Cluj -N, sub aspectul săvârșirii de către cei doi inculpați a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 și 3.Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, comisă în perioada martie 1993 - iunie 1995. S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale si uz de fals, prevăzute de art.288 si 291.

Cod Penal

După sesizarea Judecătoriei Cluj, prin încheierea nr.942/06.04.1998 Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea cauzei la udecatoria Suceava, care, prin sentința penală nr.1148/29.05.1998, a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă, în vederea refacerii actului de sesizare al instanței (volumul 10).

Această cauză privea numai o parte din faptele comise de cei doi inculpați, disjunse dintr-un alt dosar ce a rămas în continuare în curs de instrumentare la Direcția Cercetări Penale.

Prin ordonanța din 29.06.1998 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost infirmată soluția de scoatere de sub urmărire penală a inculpaților, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.288 si art.291 Cod Penal, dispusă prin rechizitoriul nr.13/P/07.10.1997 și reunirea celor două cauze în vederea constituirii unui singur dosar.

Această modalitate de sesizare a instanței de judecată a fost criticată deoarece, din punct de vedere procedural, Parchetul trebuia doar să refacă rechizitoriul întocmit inițial, în sensul celor dispuse prin încheierea Judecătoriei Suceava, arătând în mod concret, toate faptele de înșelăciune reținute, prejudiciul cauzat, data comiterii și mijloacele frauduloase folosite, precum și probele pe care se întemeiază soluția de inculpare.

În consecință, actul refăcut trebuia retrimis instanței, pentru a proceda la judecarea cauzei cu care a fost legal investită, ale cărei dispoziții erau obligatorii pentru Parchet.

De aceea, instanța nu putea fi sesizată pentru alte fapte penale, decât cele pentru care a fost investită legal, iar pentru infracțiunile din dosarele disjunse sau redeschise trebuia să se întocmească rechizitorii separate, prin care să fie sesizată judecătoria competentă material și teritorial.

În cazul în care se constata că există indivizibilitate sau conexitate, în conformitate cu prevederile art.33 - 35.C.P.P. instanța competentă să procedeze la reunirea cauzelor era cea investita cu soluționarea dosarului în fond, potrivit art.36 și C.P.P. anume Judecătoria Cluj, care a fost mai întâi sesizată.

S-a apreciat, așadar, că reunirea unor astfel de cauze revine exclusiv instanțelor de judecată, nu Parchetului, motiv pentru care, în condițiile date, actul de sesizare pentru alte fapte este vădit nelegal, fiind lovit de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 C.P.P. ce poate fi invocată în orice stare a procesului, putând fi luată în discuție chiar din oficiu și care nu poate fi înlaturată în nici un mod.

Această cauză, care privește mai multe fapte penale decât cea inițială, a fost apoi strămutată de la udecătoria Suceava la udecătoria Constanța, prin admiterea cererii formulată de inculpatul, formându-se dosarul penal nr.26/2002.

În aceeași ordine de idei, s-a mai precizat că în ipoteza în care s-ar considera corect modul în care Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a sesizat instanța judecătorească, se ridică problema competenței teritoriale de soluționare, în raport de prevederile art.30 Ori C.P.P. faptele incriminate erau în competența Judecătoriei Cluj, fie și în ipoteza în care cauza a fost strămutată la udecătoria Suceava, atâta timp cât organele Procuraturii au extins fără drept și au reunit două dosare de cercetare penală distincte, pentru fapte diferite, pe care instanța supremă nu le-a avut în vedere în momentul soluționării cererii de strămutare.

Așa fiind, dosarul disjuns ar fi trebuit să-și urmeze propriul curs, urmând ca o eventuală reunire a cauzelor să se dispună de instanța judecătorească, astfel că toate actele procedurale ce au urmat sunt lovite de nulitate relativă, în temeiul art.197

C.P.P.

Aceste critici privind modul de sesizare a instanței sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr.1148/29.05.1998, Judecătoria Suceava, în baza art.300 alin.2 raportat C.P.P. la art.263 si art.197 alin.2 C.P.P. a dispus restituirea dosarului privind pe incupații și la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în vederea refacerii rechizitoriului.

Nu se arată numărul actelor materiale de înșelăciune reținute în sarcina fiecărui inculpat, datele la care ele au fost săvârșite și prejudiciul cauzat, ci se fac referiri generice la faptele comise, fără a fi analizate în mod concret, fiind calificate drept "o operațiune financiară complexă și abil organizată", la istoricul Băncii, administrarea societăților implicate în cauză, contractele încheiate și participarea lor la capitalul băncii.

Față de considerentele și dispozitivul sentinței penale arătate, se constată că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, noul act de sesizare întocmit la data de 30.12.1998 se conformează hotărârii instanței de judecată, prin aceea că sunt detaliate actele materiale săvârșite de fiecare inculpat, contribuția fiecăruia și mijloacele care au stat la baza întregii operațiuni,în sensul menționat anterior.

Împrejurarea că prin noul act de sesizare inculpații au fost trimiși în judecată și cu privire la alte fapte, disjunse dintr-un alt dosar instrumentat de organele de urmărire penală până la momentul respectiv, nu poate fi calificată ca o încălcare a normelor de procedură penală.

Pe de o parte, nu există nici un impediment stabilit în mod expres de lege care să împiedice reunirea cauzei cu care instanța s-a dezinvestit pentru refacerea rechizitoriului cu o altă cauză aflată în competența organelor de urmărire penală, iar pe de altă parte, prevederile privind indivizibilitatea și conexitatea sunt aplicabile și fazei de urmărire penală, conform art.45 alin.1 în C.P.P. referire la art.32-36 si art.38

C.P.P.

De aceea, nu poate fi primit argumentul potrivit căruia pentru fiecare faptă trebuia întocmit un rechizitoriu separat, urmând ca o eventuală reunire a cauzelor să fie hotărâtă de instanța de judecată, atâta timp cât Codul d e procedură penală prevede în mod expres posibilitatea reunirii dosarelor și de către organul de urmărire penală.

În consecință, câtă vreme nu există o limitare explicită, rezultă că o asemenea reunire se poate dispune pe tot parcursul urmăririi penale,inclusiv ulterior restituirii uneia din cauze pentru refacerea actului de sesizare, întrucât obligativitatea hotărârii instanței se restrânge doar asupra conținutului unui eventual nou rechizitoriu, nu și cu privire la soluția propriu-zisă însușită de organul de urmărire penală.

În cazul de față, nu numai că inculpații nu au atacat pe calea plângerii ordonanțele de conexare a dosarelor din faza de urmărire penală, dar au și solicitat reunirea lor pentru o mai bună înțelegere a activității desfășurate de firmele Grupului - și înfăptuire a actului de justiție. În sensul celor arătate, menționăm că această solicitare a fost adresată de către inculpatul prin memoriile și cererile de probațiune, precum și de către partea civilă, motiv pentru care soluția de reunire nu o apreciem ca vătămătoare, ci ca fiind în interesul tuturor participanților din procesul penal (volumul 1, filele 189, 353-358; volumul 5, filele 332-333).

În împrejurările descrise mai sus, considerăm că nu s-au încălcat dispozițiile privind sesizarea instanței, iar prevederile art.197 alin.2 trebuie raportate exclusiv la noul act de trimitere în judecată, ce corespunde întrutotul exigențelor legale, iar nu la aspectele procedurale

anterioare acestuia.

Din această perspectivă, nulitatea absolută prevăzută de art.197 alin.2 sancționează C.P.P. numai modul nelegal de sesizare a instanței, precum nerespectarea conținutului rechizitoriului, lipsa unor cerințe procedurale obligatorii, depășirea unor termene imperative, iar eventualele neregularități săvârșite în faza de urmărire penală nu cad sub incidența textului de lege menționat.

Cât privește problema competenței teritoriale, se constată că atât Judecătoria Suceava, cât și Judecătoria Constanța au fost investite cu soluționarea cauzei prin efectul admiterii cererii de strămutare de către Curtea Supremă de Justiție, aceasta fiind o modalitate specială de stabilire a competenței în raport de dispozițiile art.30

C.P.P.

În cazul strămutării, intervine un remediu procesual prin care, în situații bine determinate, se realizează o deplasare de competență teritorială ce subzistă până la soluționarea definitivă a cauzei, iar soluția contrară ar însemna să se ignore tocmai motivul ce a condus la o asemenea derogare de la regula procedurală obișnuită.

Prin încheierea nr.942/06.04.1998, a dispus strămutarea cauzei la udecătoria Suceava, iar efectele acestei hotărâri nu au fost înlăturate prin sentința de restituire a dosarului în vederea refacerii rechizitoriului, menținându-se pe mai departe.

Procurorul, întocmind un nou rechizitoriu pe baza întregului material de urmărire penală a sesizat instanța care a fost și rămâne competentă a soluționa cauza privind parte din faptele conexe, întrucât competența de judecare a cauzelor reunite de procuror rămâne dobândită acestei instanțe în virtutea hotărârii de strămutare.

Totodată, se constată că această soluție corespunde și prevederilor art.30 alin.2 C.P.P. potrivit cu care, în situația când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia din instanțele prevăzute la alineatul 1 îi revine competența de a judeca, ținând seama ca în raport de împrejurările cauzei să fie asigurată buna desfașurare a procesului penal.

Ulterior sesizării Judecatoriei Suceava, Curtea Supremă de Justiție a hotărât strămutarea cauzei la udecătoria Constanța, astfel ca în raport de această modalitate specială de investire, nu se poate susține că procesul s-a desfășurat cu încălcarea normelor de competență.

În aceste condiții, nici sancțiunea nulității relative prevazută de art.197 nu C.P.P. poate afecta actele îndeplinite în cauză, iar excepția invocată nu-și găsește aplicarea.

Pentru toate aceste motive, Judecătoria va respinge excepția nelegalității sesizării instanței invocată de apărătorii inculpaților, ca neîntemeiată.

Asupra cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare a inculpatului, pronunțată de Curtea Corecțională cu a Cantonului Geneva

Prin sentința nr.P/2331/96//62/2000 dată de Curtea Corecțională cu a Cantonului Geneva la 18.11.2000 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de escrocherie și 5 ani de interdicție pe teritoriul elvețian, fiind dedusă durata detenției preventive de un an, cinci luni și două zile, în legătură cu săvârșirea unor fapte ce au constituit în parte obiectul judecății cauzei de față.

În esență, s-a reținut că între 03.03.1993 și 27.10.1994, prin zece convenții de plasament semnate în numele, inculpatul și-a putut apropia din activele depuse la din Geneva sume de mai multe milioane de franci și de dolari în profitul grupului pe care îl controla. S-a apreciat că din actele dosarului nu a rezultat cu siguranță dacă inculpatul a conceput încă din anul 1991 o astfel de stratagemă vizând doar comiterea de escrocherii, iar verdictul a exclus această eventualitate. Din contră, s-a considerat că inculpatul a încercat să înființeze un grup comercial ți industrial în România, cu contacte în restul Europei, în special în Franța, contribuind însă C puțin la procesul de reorganizare judiciară a, însoțit de multiple dificultăți cauzate deponenților, ceea ce autorul faptei putea să prevadă, dată fiind calitatea sa de administrator al băncii (dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul II, filele 291 si urm.).

În legătura cu aceste fapte, la filele 647-696 din dosarul penal nr.985/1999 al Judecătoriei Suceava se află rechizitoriul întocmit de Procurorul General al și Cantonului Geneva la 08.06.1999, privind trimiterea în judecată a inculpaților și, sub acuzația de escrocherie, constând în aceea că din anul 1992 cei doi au acționat în comun și cu participarea avocatului francez, în vederea însușirii disponibilităților bănești ale depuse la din Geneva.

Referitor la hotărârea pronunțată de autoritățile elvețiene, inculpatul a formulat cererea de recunoaștere a acesteia, înregistrată sub nr. de dosar 14848/2002 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1

Prin sentința penală nr. 1770/30.10.2002 a acestei instanțe a fost recunoscută pe cale principală sentința nr. /62/18.11.2000 a Curții Corecționale a și Cantonului Geneva - Elveția, definitivă prin sentința nr. ACAS/37/29.06.2001 a Curții de Casație a și Cantonului Geneva - Elveția, iar în baza art.521 cu C.P.P. aplicarea art.13 Cod penal s-a substituit restului de pedeapsă neexecutat de 2 ani și 28 de zile închisoare o pedeapsă de 2 ani și 28 de zile închisoare (dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul I, fila 388).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 B, care a fost admis prin decizia penală nr.570/21.04.2003 a, cauza fiind trimisă spre rejudecare, astfel cum rezultă din referatul telefonic întocmit la dosar.

În atare condiții, Judecătoria Constanțaa respins cererea de reunire a cauzelor formulată în baza art.335 alin.2 C.P.P. având în vedere că pentru actele ce intrau în conținutul aceleiași infracțiuni nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, motiv pentru care inculpatul a solicitat recunoașterea hotărârii judecătorești străine de condamnare pe cale incidentală, conform art.519 alin.2

C.P.P.

Sub acest aspect, s-a avut în vedere că hotărârea judecătorească străină nerecunoscută în România nu poate produce consecințe juridice, astfel că ea nu este asimilabilă unei sentințe definitive în sensul art.335 alin.2 C.P.P. chiar dacă potrivit legii statului respectiv a intrat în autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce privește condițiile recunoașterii, una din acestea este ca hotărârea sau actul judiciar străin să poată produce efecte juridice în țară, potrivit legii penale române.

Deosebit de faptul că situația dedusă judecății nu este similară, întrucât actul de sesizare întocmit de autoritățile române face referire doar la șapte convenții de plasament financiar încheiate între și, la 15.02.1994, 27.10.1994, 05.01.1995, 03.03.1995, 04.05.1995, 21.07.1993 și 21.02.1994, spre deosebire de cele 12 reținute de organele judiciare elvețiene prin rechizitoriu și 10 prin hotărârea de condamnare, se constată că atât textul de lege incriminator, cât și posibilele consecințe juridice comportă anumite discuții.

Astfel, art.148 din Codul penal elvețian, în redactarea anterioară datei de 01.01.1995 și 146 din același cod, în redactarea posterioară acestei date, are o sferă de aplicare mult mai largă în definirea infracțiunii de înșelăciune (escrocherie, potrivit legislației elvețiene), incluzând chiar și simplele afirmații viclene, care potrivit legii române reprezintă un simplu dol, cu efecte în planul dreptului civil.

De aceea, atribuirea unei destinații convențiilor de plasament, fără ca ea să fie respectată, nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune conform art.215 din Codul penal român, în absența unor acțiuni de prezentare a unor fapte adevărate ca mincinoase ori a unor fapte mincinoase ca adevărate.

Mai mult, față de soluția de achitare a instanței române, hotărârea de condamnare pronunțată de autoritatea judiciară elvețiană este lipsită de orice eficiență juridică, întrucât eventualele consecințe ale admiterii cererii ar fi privit deducerea din pedeapsa aplicată a duratei prevenției executată în străinătate (dosar penal nr.985/1999 al Judecătoriei Suceava, volumul 1, fila 649; dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul 3, fila 9).

În ceea ce privește solicitarea de asistență juridică internațională din partea autorităților elvețiene, privind urmărirea și judecarea inculpatului, instanța a avut în vedere la pronunțarea prezentei hotărâri atât materialul probator administrat de organele judiciare străine competente, cât și cererea de comunicare a soluției dispuse în acest caz.

Pentru motivele arătate, va respinge cererea de recunoaștere a hotărârii Curții Corecționale cu a Cantonului Geneva, ca neîntemeiată, în baza art.520 alin.2 C.P.P. urmând ca soluția instanței să fie comunicată autorității solicitante la rămânerea definitivă a acesteia.

LATURA CIVILĂ A

În datoriilor acestei firme depus de către la 30.06.2001 în dosarul penal nr.985/1999 al Judecătoriei Suceava, - SA C-N figurează cu trei sume provenind din plasamente und prin B, utilizări din relația - Fondo - și acreditivul nr.605/1995.

În ceea ce privește suma de 25.000.000.000 lei, aceasta reprezintă un plasament efectuat de und la, în baza contractului de asociere în participațiune din 21.12.1994 și nu aparține societății - SA. Prin urmare, suma respectivă s-a transferat ca datorie la, întrucât ea este beneficiara acestui plasament de la AG Sucursala B, iar - nu a avut relații cu und.

Legat de datoria de 756.711 USD, - SA a fost acționată în justiție de, iar prin sentința Tribunalului Cluj nr.2064/1996 a fost obligată să plătească părții civile contravaloarea acreditivului nr.605/1995 și a dobânzii de 18% până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată (raportul de expertiză întocmit la udecătoria Suceava, fila 42 și anexa 2.9.7).

Având în vedere că partea vătămată, actuală, s-a adresat instanței civile pe calea unei acțiuni separate, se constată că în cauza de față acest debit nu mai poate forma obiect de reparație, întrucât în caz contrar s-ar crea un al doilea titlu, cu încălcarea prevederilor art.19 alin. ultim Totodată C.P.P. se constată că în sarcina inculpaților nu s-a reținut existența unei infracțiuni în legătură cu deschiderea și plata acreditivului, motiv pentru care o asemenea creanță nu decurge dintr-o faptă ilicită și nu poate constitui obiect de reparație într-un proces penal, în condițiile art.998 - 999.civ.

Referitor la achitarea acestei datorii, în operațiunea de plată a acreditivului nr.605/1995 cu scadența la 17.06.1996, a rezultat că aceasta nu s-a realizat la termenul stabilit, deși - dispunea în cont de 1.601.554.155 lei sub formă de garanție (nota contabilă nr.1/25.04.1996), care, la cursul oficial de schimb de 2.900 lei/USD la data de 17.06.1996, însemna rambursarea a 535.637 USD, rămânând o diferență de 180.363 USD.

Operațiunea de plată s-a făcut numai la 30.05.1997, când cursul oficial de schimb a fost defavorabil, adică de 7.114 lei/USD, ceea ce a dezavantajat SC - SA cu 310.510 USD, la care se mai adaugă dobânzile calculate în continuare și pentru care există titlu (raportul întocmit la udecătoria Suceava, fila 42 și opinia separată, filele 13-14; raportul efectuat la udecătoria Constanța, filele 91-94).

Se constată, de asemenea, că împrumuturile de care a beneficiat această firmă au fost rambursate din alte linii de credit, încasări de la sau alte surse decât contul deschis la, iar suma de 35.000.000.000 lei a fost restituită din încasări în valută efectuate la 16.11.1994, 15.03.1995 și 30.03.1995, transformate în lei, adică ulterior avizelor de creditare emise pe relația - Fondo, ce au ca date 31.03.1994, 16.05.1994, 20.05.1994, 28.10.1994 și 04.11.1994 (raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, filele 42-43 în referire la filele 33-34).

Datoria SC SA provine din mai multe contracte de credit, în lei și valută, precum și din convenții de plasament pe relația und, prin care s-au acordat acestei societăți sumele de 75.000.000.000 lei și 18.200.000.000 lei la datele de 21.12.1994 și 20.04.1995.

Prin sentința civilă nr. 3805/15.10.1996 a, SC a fost obligată la plata sumelor de 4.515.215.630 lei, cu titlu de credit restant, 5.640.757.404,24 lei dobânzi și 20.000 lei cheltuieli de judecată, în referire la contractul nr.6274/03.11.1995 încheiat de Sucursala a municipiului

Prin sentința nr.4580/08.12.1997 a, SC a fost obligată la plata sumelor de 18.037.637.232 lei plasament financiar, 16.870.116.746 lei cu titlu de dobânzi, 4.955.255.250 lei penalități și 20.000 lei cheltuieli de judecată, în referire la contractul de plasament mobiliar nr.53/20.04.1995 încheiat cu und.

Prin sentința civilă nr. 1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj, societatea a fost obligată la 39.959.441.122 lei credite restante, 33.656.555.762 lei dobânzi și penalități și 45.962.670.584,10 lei, reprezentând credite în dolari și dobânzi de 15.783.850 USD în echivalent în lei, în referire la celelalte contracte de credit.

Rezultă că prin hotărârile judecătorești menționate s-au acordat sumele de 10.153.003.034 lei, 119.578.677.468,10 lei și 39.863.089.228 lei, iar SA C-N, actuală, se află deja în posesia unor titluri susceptibile de executare, obținute pe calea acțiunilor civile separate (expertiza efectuată la udecătoria Suceava, filele 36-37, anexele 2.6.1 - 2.6.3).

Ca și în cazul societății -, sumele pentru care banca a obținut un titlu definitiv nu pot fi acordate în cadrul procesului de față, deoarece s-ar ajunge la o dublă reparație, cu încălcarea dispozițiilor art.19 alin. ultim C.P.P. cu atât mai mult cu cât în sarcina inculpaților nu s-a reținut existența unui fapt ilicit generator de prejudicii.

În datoriilor întocmit de la 30.06.2001, ce corespunde evidențelor SC B, se află și debitul de 25.000.000.000 lei, provenind din cesiunea de creanță și contractul de management nr. 001/1994, încheiat prin und. Această sumă să fie transformată asupra și inclusă în volumul său total de datorii, întrucât cei 75.000.000.000 lei au fost gestionați în nume propriu și evidențiați în contabilitatea firmei iar pentru suma de 75.000.000.000 lei a fost încheiat actul adițional nr.3 la contractul de management nr.001/1994 din 01.09.1995, prin care termenul de restituire s-a prelungit cu 10 ani.

Instanța nu poate lua însă în considerare opinia conform căreia banca ar fi îndreptățită la sumele de 59.519.864 USD și 53.299.887 USD, provenind din relația Fondo și reactivarea unor credite, alături de dobânzile aferente, deoarece societatea nu a beneficiat de împrumuturi în valută de o asemenea valoare, iar pentru creditele stinse pe relația - există titluri separate (filele 38 și 35).

Cât privește suma de 112.819.751 USD, expertiza a arătat că aceasta nu este datorată de societatea amintită întrucât nu provine din credite sau plasamente, ci reprezintă venituri ale băncii operate prin conturile pe relația Fondo -, regăsindu-se în obligațiunile (filele 59-63).

De asemenea, raportul de expertiză a susținut că împrumutul de 15.441.196 USD se compune dintr-un credit nesolicitat, neacordat și neutilizat B de 13.500.000 USD, la care se adaugă dobânzi necuvenite de 1.759.334 USD și penalități greșit calculate de 181.862 USD. Se arată că acest credit a fost acordat scriptic societății respective la data de 13.03.1995, printr-o aprobare a președintelui, pentru a camufla neînregistrarea sumelor intrate de în contul de corespondent al băncii de la, aspect dedus din neregularitățile constatate asupra documentelor doveditoare și anularea ordinului de plată nr.1017/22.06.1995 prin sentința penală nr.714/17.06.2002 a Judecătoriei Alba (filele 54-59).

În ceea ce privește restul pretențiilor de 177.575.587.251 lei, apreciem că față de constatările expertizelor acestea sunt neîntemeiate, întrucât nu există documente contractuale în acest sens.

În legătură cu plasamentele în lei, expertiza efectuată la udecătoria Constanțaa stabilit că SA a încasat de la und suma de 38.218.263.318 lei, cu toate că datoria restantă din contractele în litigiu era de 32.075.661.907 lei, astfel încât se constată că banca a preluat în mod nejustificat suma de 6.142.601.411 lei (filele 19-21).

Prin opinia separată exprimată de expertul băncii s-a arătat, totuși, că o asemenea diferență în favoarea nu este reală, însă această susținere este combătută și prin raportul efectuat la udecătoria Suceava, din care rezultă că sumele în lei s-au recuperat integral și că s-au încasat în plus 6.142.601.411,87 lei, potrivit notei de constatare depusă de către la udecătoria Cluj în 02.02.1998 (dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul II, filele 4-5; raportul întocmit la udecătoria Suceava, filele 27-28, anexa 2.1.33).

În ceea ce privește datoria de 23.119.161.208 lei, aceasta derivă din contractele de asociere în participațiune încheiate cu cele șapte societăți nominalizate anterior, însă o asemenea creanță se situează în afara Grupului -, întrucât a acționat în calitate de mandatar, iar raporturile juridice s-au stabilit direct între și firmele beneficiare.

Referitor la plasamentele în valută, expertiza efectuată la udecătoria Constanțaa constatat o datorie a societății und față de de 64.000 USD, reprezentând dobânzi neachitate, cu precizarea că suma de 6.000.000 USD provenind din contractul semnat la 31.03.1995 a fost rambursată prin încasări de 4.000.000 USD de la, cu titlu de comision aferent emisiunii și 2.000.000 USD plătiți în contul Băncii deschis la (filele 21-23, anexele 263-265, 268-269).

Opinia separată la raportul întocmit la udecătoria Suceavaa precizat că datoria este de 94.330 USD, întrucât restul plasamentelor au fost lichidate (fila 5 în referire la pag.29).

Instanța apreciază că aceste creanțe, indiferent de cuantumul lor, nu pot constitui obiect de reparație în cadrul procesului penal, deoarece suma din afara Grupului - nu angajează răspunderea, în calitate de mandatar, iar banca are posibilitatea recuperării debitelor de la beneficiarii finali.

Prin urmare, față de inexistența unei infracțiuni la momentul încheierii sau executării convenției de plasament, partea civilă se poate îndrepta împotriva debitorului numai pe calea unei acțiuni contractuale, neavând un drept de opțiune de natură a fi valorificat în condițiile art.346 alin.2 pentru C.P.P. recuperarea unui eventual debit, cu atât mai mult cu cât răspunderea delictuală presupune consecințe mai severe la care părțile nu s-au angajat prin acordul de voință stabilit.

Apreciem corect punctul de vedere formulat de către expertul părții civile prin lucrarea depusă la udecătoria Constanța, conform căruia nici una din expertizele anterioare nu a ținut cont de documentele ce au stat la baza plasamentelor și vărsămintelor de capital, calculându-se în mod eronat dobânzi. Din momentul compensării sumelor nete, diferența indiferent dacă era favorabilă Băncii sau societăților și trebuia remunerată la dobânda de depozit din perioada de referință. De asemenea, anularea acțiunilor a deteminat ca vărsămintele efectuate la această majorare să devină sume lichide, la dispoziția băncii, fapt pentru care trebuiau remunerate.

Trebuie precizat că totalul plasamentelor la însumează 34.610.898 USD, însă pe lângă sumele virate la capitalul social de 33.343.226 USD, această societate a mai efectuat și plăți de 3.685.000 USD în contul de corespondență al băncii deschis la, ajungându-se la o sumă de 37.028.225 USD, din care în contul C au intrat 31.303.556 USD, iar 5.724.664 USD au provenit din relația -Fondo.

La data de 31.12.1995, plasamentele la erau de 27.314.495,58 USD, însă la momentul efectuării compensației ele totalizau 24.028.000 USD, la care se adaugă dobânda calculată pe perioada convenției, ajungându-se la o creanță a băncii de 27.049.600 USD.

De aceea, nu poate fi luată în considerare suma cuvenită părții civile provenind din plasamente, de numai 24.028.000 USD, astfel cum s-a precizat prin raportul întocmit la udecătoria Constanța, deoarece băncii îi revin și dobânzile aferente perioadei contractului, după cum nu pot fi avute în vedere fructificările calculate la suma de 33.343.226 USD aparținând celor două socieăți.

Situația creată se datorează părții civile, care nu a operat compensarea la data anulării acțiunilor, ci abia peste 4 ani și care, în tot acest interval, nu a făcut nici un demers pentru regularizarea situației plasamentelor sale.

Rezultă, așadar, că în urma derulării convențiilor de plasament partea vătămată nu a înregistrat nici un prejudiciu, iar pretențiile de 73.623.550 USD susținute prin concluziile raportului de expertiză efectuat la udecătoria Suceava sunt neîntemeiate.

Cu privire la debitul de 4.608.347 USD privind, expertizele efectuate în cursul judecății au stabilit că acesta se situează în afara grupului de firme -, iar banca poate recupera o asemenea creanță pe calea unei acțiuni civile separate (expertiza efectuată la udecătoria Suceava, filele 31-32; expertiza efectuată la udecătoria Constanța, filele 35-39 și opinia separată - dosar nr.26/2002, volumul II, filele 257-258).

Apreciem corect punctul de vedere potrivit căruia pentru determinarea cheltuielilor solicitate de SC N era necesară o expertiză tehnică, pe care însă nici una din părți nu a cerut-o în acest proces penal.

Prin urmare, eventualele pretenții ale sunt neîntemeiate și ele nu pot fi acordate în cauza de față, întrucât în sarcina inculpaților nu s-a reținut existența vreunei infracțiuni care să antreneze și răspunderea civilă a acestora, iar recuperarea debitului urmează a se face pe calea unei acțiuni civile separate, creanța fiind în afara Grupului - (expertiza efectuată la udecătoria Suceava, fila 36; dosar penal nr.26/2002 al Judecătoriei Constanța, volumul II, fila 258).

Astfel, raportul efectuat la udecătoria Suceava subliniază faptul că în debitorilor întocmit de la 30.06.2001 societatea SC SA figurează cu suma de 45.685.209 USD, derivând dintr-un contract de credit de 27.636.051 USD și dobânzi de 18.049.158 USD. -se modul de formare al acestei datorii a rezultat că la 31.12.1995, după extrasul de cont al, societatea a avut rulajul debitor de 58.786.694,85 USD și rulajul creditor de 59.147.227,98 USD, ceea ce înseamnă că ar fi avut un sold creditor pe 360.533,13 USD. Cu toate acestea, în extrasul de cont la 31.12.1995 nu apare nici un sold.

La 16.05.1996, a refăcut unele operațiuni de cont din anii 1994 și 1995 și a creat fără nici o bază documentară datoria de 27.636.050,79 USD.

Verificând proveniența acestei sume, s-a constatat că datoria derivă dintr-o operațiune scriptică și fără substanță patrimonială, iar pe baza notelor de contabilitate s-a creat debitul respectiv, fără a exista contracte de credit și alte documente semnate bilateral.

S-a apreciat, așadar, că pretențiile civile de 45.685.209 USD nu au nici un suport documentar, iar expertiza le-a înlăturat ca fiind formulări de creanțe fără temei, în condițiile în care înscrisurile ce au stat la baza acestor acreditive nu au fost puse la dispoziția experților nici măcar în cursul urmăririi penale.

În acest fel, datoriile pretinse de în din 30.06.2001 sunt nejustificate, fiind consecința conducerii eronate a contabilității, fapt constatat și consemnat în actul de control întocmit de organele BNR (raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, opinia separată, filele 10-13, în referire la pag.40).

Expertiza efectuată la udecătoria Suceavaa stabilit că debitul pretins de este real, întrucât rambursarea acestor credite s-a făcut pe relația Fondo -, având caracter fictiv (filele 40-41 în referire la fila 35).

Acest punct de vedere nu poate fi însușit, deoarece expertiza

efectuată în cursul urmării penale nu a reținut vreo datorie a firmei la 31.12.1997 si creditele în lei contractate de această societate nu s-au restituit în mod fictiv, ci s-au rambursat din încasările în valută de la Română Capital prin contul deschis la Geneva cu nr.87604, însumând 892.771,60 USD, cu care a participat la formarea și majorarea capitalului social de la SA în mod efectiv.

În completarea celor de mai sus, expertiza efectuată la udecătoria Constanța precizează că plățile de 42.711,60 USD, 600.000 USD și 250.000 USD s-au făcut la datele de 21.02.1994, 25.08.1994 și 31.03.1994, la acestea adăugându-se suma de 1.300.000 USD achitată de ment. pentru SA, cu care s-au rambursat restul de credite și dobânzi (filele 77-80).

În concluzie, expertiza constată că SC a rambursat integral creditele contractate.

Datoria de 22.230.653.878 lei privind SC Sports,înscrisă în la 30.06.2001 se compune din creditul de 3.965.203.020 lei, acordat acestei societăți prin convenția nr.6275/03.11.1995 de către Sucursala Ba B ăncii, la care se adaugă dobânzi de 18.266.450.858 lei.

În legătură cu acest debit, menționăm că răspunderea civilă a inculpatului nu poate fi angajată, întrucât nu a participat la încheierea contractului, semnat de directorul Sucursalei B, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, în sarcina sa nu a fost identificată comiterea unei fapte penale de natură să antreneze și răspunderea sa și în plan civil în cauza de față.

În consecință, pretențiile formulate în cauza de față sunt neîntemeiate, întrucât a ales calea unei acțiuni civile separate, iar instanța nu poate proceda la o nouă reparație a prejudiciului și crea un al doilea titlu, potrivit art.19 alin. ultim

C.P.P.

Și în cazul SC SA, se mențin considerațiile arătate în precedent, cu precizarea că răspunderea inculpaților în plan civil nu poate fi antrenată, întrucât încheierea contractului nr.6273/03.11.1995 s-a făcut sub semnătura directorului Sucursalei Ba E., iar în sarcina celor doi făptuitori nu s-a reținut existența uneia din infracțiunile constatate prin actul de sesizare.

Cu privire la creanța de 793.236.783 lei, Banca a formulat o acțiune civilă separată, iar prin sentința nr.2100/27.05.1997 a, rămasă definitivă, societatea a fost obligată la plata sumei de 517.823.061 lei, reprezentând credit restant, dobânzi și cheltuieli de judecată.

Cu privire la creanța de 793.236.783 lei, Banca a formulat o acțiune civilă separată, iar prin sentința nr.2100/27.05.1997 a, rămasă definitivă, societatea a fost obligată la plata sumei de 517.823.061 lei, reprezentând credit restant, dobânzi și cheltuieli de judecată.

Datoria societății SC SA derivă din contractul de cesiune nr.-/10.08.1993, semnat de și din partea, respectiv din partea, ca debitor cedat.

Subliniem că în sarcina celor doi inculpați nu s-a reținut existența infracțiunilor constatate inițial, de natură a angaja răspunderea lor în plan civil, iar debitul a făcut deja obiectul unei acțiuni în justiție promovată pe cale separată.

Prin sentința civilă nr. 3656/07.10.1996, rămasă definitivă, a dispus obligarea SA la plata către a sumelor de 111.855,76 DM, 20.488.479,61 franci francezi și 1.631.112.661,04 lei, cu titlu de credit restant și dobânzi neachitate, cu cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind acordarea penalităților ca nefondat.

a înregistrat față de o creanță de 13.549.760 USD, provenind din acreditivul de 8.842.345 USD, la care se adaugă dobânzile de 4.707.415 USD, susținută atât prin raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava (fila 46-47), cât și prin opinia separată la raportul întocmit la udecătoria Constanța (dosar penal nr.26/2002, volumul II, fila 269).

Din examinarea actelor dosarului, instanța apreciază că această creanță nu este imputabilă inculpaților și în consecință nu poate fi acordat în cadrul procesului penal de față, întrucât în sarcina lor nu s-a reținut existența unei infracțiuni privind operațiunea respectivă, care să dea naștere dreptului de a cere despăgubiri.

nu există răspundere penală nu poate fi angajată nici răspunderea inculpaților în plan civil, urmând ca pretențiile băncii, neîntemeiate în această cauză, să se îndrepte fie împotriva persoanelor fizice direct răspunzăoare, fie împotriva societății respective care a beneficiat de linia de credit și avalizarea biletelor la ordin.

Cu privire la societatea.. și reprezentantul său, Banca își formulează pretenții pentru avansul nejustificat de 232.183,80 USD, ce reprezintă diferența neacceptată de conducerea, decurgând din suma inițială acordată de 654.724 USD cu scopul de a amenaja Sucursala a băncii.

Având în vedere că a fost împuternicit în legătură cu deschiderea unei reprezentanțe în și că orice eventuale vicii ale contractului de mandat s-au confirmat tacit prin neinvocare în termenul de 3 ani sau promovarea unei acțiuni în anulare, apreciem că restituirea sumelor avansate și obligația de a da socoteală cade în sarcina directorului firmei, potrivit regulilor aplicabile în materie de mandat (art.1539-1544.civ.).

La rândul său, avocatul a beneficiat de un avans de 6.377,20 USD, care nu a putut fi justificat, din partea lui, dar și în acest caz apreciem că obligația restituirii îi revine ca persoană fizică.

În consecință, pretențiile părții civile nu pot forma obiect de restituire în cadrul procesului penal, ele situându-se în afara Grupului -, după cum au concluzionat și expertizele efectuate în faza de judecată (dosar penal nr.26/2002, volumul II, filele 270-271; expertizele efectuate la udecătoria Constanța, filele 13-14 și Judecătoria Suceava, filele 47-48).

Despre dreptul de opțiune între acțiunea în responsabilitate contractuală și cea în responsabilitate delictuală

Având în vedere că cerința esențială de acordare a despăgubirilor în procesul penal o constituie existența unei infracțiuni care să fi produs o pagubă, se constată că în cauza de față instanța nu poate dispune obligarea incullpaților la repararea unui eventual prejudiciu.

Această concluzie decurge din împrejurarea că elementele constitutive ale infracțiunilor nu sunt întrunite, dar între faptele reținute și prejudiciul produs nu există legătură de cauzalitate care să conducă la angajarea răspunderii civile a inculpaților.

Sub acest aspect, neîndeplinirea obligațiilor contractuale este un fapt extrapenal, imputabil părților care au participat la încheierea convențiilor, nu și inculpaților ca persoane fizice, în sarcina cărora nu s-au reținut infracțiunile constatate inițial și care nu au beneficiat în nume propriu de sumele împrumutate.

Totodată, obligarea la plata despăgubirilor în condițiile art.346 alin.2 prespune C.P.P. potrivit legii civile, existența unei fapte ilicite ca cerință a răspunderii delictuale, având în vedere că repararea pagubei se face conform art.14 și C.P.P. art.998-999.civ.

Din această perspectivă, în sarcina inculpaților nu se poate reține existența unei fapte ilicite, întrucât nerspectarea obligațiilor contractuale și, implicit, răspunderea decurgând din neîndeplinirea lor incumbă numai societăților comerciale beneficiare ale creditelor, iar partea vătămată nu are un drept de opțiune între acțiunea în responsabilitate contractuală și cea în responsabilitate delictuală.

Problema cumulului și dreptului de opțiune între cele două forme de răspundere civilă a fost soluționată în practica și literatura de specialitate, precizându-se, pe de o parte, că C vătămat nu are dreptul de a obține o dublă reparație, iar pe de altă parte, că acesta nu poate combina în cadrul unei acțiuni mixte regulile aplicabile celor două forme de răspundere civilă, după cum nu poate apela, în completare, la acțiunea delictuală, după ce a fost utilizată acțiunea contractuală pe baza căreia au fost obținute despăgubiri.

Interesul distincției și neadmiterea dreptului de opțiune între cele două acțiuni derivă din regulile și consecințele speciale ale răspunderii delictuale și contractuale, care nu pot fi extrapolate, referitoare la capacitatea celui responsabil, punerea în întârziere, convențiile de nerăspundere, întinderea reparației, solidaritatea codebitorilor și dovada culpei.

Revenind la situația dedusă judecății, se constată că neexecutarea contractelor nu s-a constituit într-o infracțiune din partea inculpaților, care să dea naștere unui atare drept de opțiune, motiv pentru care instanța apreciază că eventualele pretenții pot forma obiect de reparație numai pe calea acțiunii contractuale îndreptată împotriva societăților comerciale debitoare.

Prin urmare, partea vătămată nu se poate îndrepta în procesul de față împotriva inculpaților pe calea unei acțiuni în răspundere delictuală, ci are la dispoziție doar acțiunea în răspundere contractuală în contra firmelor debitoare.

Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât orice vicii referitoare la modul de încheiere al contractelor s-au acoperit prin neinvocare în termenul de prescripție, astfel încât convențiile dintre părți s-au consolidat, iar răspunderea în legătură cu acestea este pe deplin aplicabilă în condițiile stabilite de părți.

În completarea celor arătate, mai precizăm că răspunderea născută în legătură cu un contract care a fost desființat, întrucât a fost nul sau anulabil, este, de asemenea, o răspundere delictuală.

Partea vătămată nu a solicitat însă vreodată desființarea acestor contracte, iar în temeiul lor s-a adresat instanțelor civile, obținând pe cale separată titluri executorii puse în aplicare ulterior pentru unele din creanțele sale.

În acest fel, partea civilă și-a manifestat dreptul de opțiune prin exercitarea acțiunilor la alte instanțe decât cele penale, iar solicitarea unei noi despăgubiri apare ca fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor procedurale.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că promovarea acțiunii civile în cauza de față este lipsită de temei juridic, întrucât SA C-N, actuală, nu are la îndemână acțiunea în răspundere delictuală, ci numai pe aceea în răspundere contractuală, valorificarea oricăror pretenții putându-se face doar în contra societăților debitoare. Acestora le revine obligația rambursării creditelor rămase neacoperite în calitate de părți contractante, iar răspunderea inculpaților ca persoane fizice nu poate fi antrenată pentru lipsa condițiilor prevăzute de legea civilă.

Soluția are în vedere și împrejurarea că unele din creanțe nu au caracter exigibil, scadența lor fiind ulterioară momentului actual, iar pentru o parte din sume SA C-N a obținut titluri executorii valorificabile în condițiile dreptului comun, exercitându-și opțiunea potrivit art.19

C.P.P.

Rezultă, așadar, că recuperarea creanțelor urmează a fi efectuată în condițiile acțiunii contractuale separate, în măsura neacoperirii lor, nefiind întrunite condițiile identității de părți și de cauză, specifice autorității de lucru judecat.

Asupra unor aspecte procedurale interesând latura civilă a cauzei

În cursul urmăririi penale și în faza de judecată, partea civilă SA C-N, actuală, a solicitat introducerea în cauză ca părți responsabile civilmente a mai multor societăți comerciale rezidente și nerezidente aparținând Grupului -, în temeiul art.1000 alin.3 civ. conform căruia "comitenții răspund de prejudiciul cauzat de. prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".

Într-o primă fază, la udecătoria Cluj, prin încheierea din 02.02.1998 pronunțată în dosarul penal nr. 14554/1997, instanța a admis în parte cererea formulată și a dispus introducerea în cauză ca părți responsabile civilmente a societăților comerciale - SA, SA, Română Capital și SA.

După strămutarea cauzei la udecătoria Suceava și întocmirea noului rechizitoriu, ca efect al restituirii dosarului în vederea refacerii actului de sesizare, partea civilă a formulat o nouă cerere în sensul arătat, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat în mod expres.

Cererea a fost reiterată și în fața Judecătoriei Constanța, care la termenul din 01.03.2002 a respins-o ca tardiv formulată, întrucât o asemenea solicitare s-a făcut după citirea actului de sesizare, conform art.16 alin.1

C.P.P.

Apreciem că cererea respectivă nu a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege, iar încheierea de la un termen precedent nu are caracter interlocutoriu, întrucât solicitarea părții civile a avut loc anterior momentului stabilit de art.16 C.P.P. odată cu formarea noului dosar la udecătoria Suceava.

Considerăm însă că cererea este neîntemeiată, întrucât raporturile juridice dintre inculpați și societățile comerciale menționate nu pot fi asmilate relațiilor de prepușenie prevăzute de art.1000 alin.3 civ.

Pornindu-se de la ideea că legea se referă la o răspundere pentru faptele prepusului în "funcțiile încredințate", s-a opinat că ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent și prepus este existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare.

Din această încredințare decurge posibilitatea pentru prima persoană - denumită comitent - de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - denumită prepus - aceasta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

Față de cele de mai sus, se constată că funcțiile de președinte sau administrator, respectiv calitățile de acționar ori asociat, deținute de inculpați în cadrul societăților respective, nu pot fi asimilate noțiunii de prepus aflat în slujba comitentului, întrucât cele dintâi nu presupun o anume subordonare, existând deplina libertate de apreciere în conducerea activității comerciale, iar ultimele nu privesc decât participarea la capitalul social al firmelor, nu și o anume însărcinare.

Totodată, răspunderea comitentului presupune în prealabil îndeplinirea condițiilor de responsabilitate civilă delictuală în persoana prepusului, care, așa cum am arătat, nu sunt întrunite în cazul de față.

De aceea, cererea de introducere în cauză a părților responsabile civilmente este neîntemeiată, același caracter avându-l și cererea de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aparținând acestora, care nu pot privi decât imobile și mobile ale unor persoane ce figurează ca participanți în procesul penal.

Instanța va respinge, de asemenea, ca neîntemeiată excepția lipsei calității de reprezentare a părții civile, ridicată în fața Judecătoriei Suceava și pe calea aceasta a unit-o cu fondul la termenul din 30.04.1999 (dosar penal nr.985/1999), întrucât din ansamblul actelor dosarului rezultă că în urma reorganizării judiciare succesoarea actuală a SA C-N este SA, ai cărei împuterniciți au făcut dovada calității lor în cursul judecății.

În ceea ce privește calitatea societăților Grupului - de părți vătămate în prezenta cauză, se constată că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, în vechea redactare, activitatea desfășurată nu a prejudiciat firmele implicate, la dosar neexistând o cerere în pretenții a acestora, formulată în temeiul art.15 și art.76

C.P.P.

Totodată, calitatea de parte vătămată nu a putut fi reținută întrucât participarea societăților în procesul penal nu este obligatorie, ci facultativă, conform art.76 C.P.P. iar constituirea de parte vătămată sau parte civilă se face până la citirea actului de sesizare, potrivit dispozițiilor mai sus menționate.

Pronunțând decizia penală nr. 101/18.02.2009, Tribunalul Constanțaa decis următoarele;

"În baza art. 379 pct. 1 lit. b Pr. Pen. respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - intimat împotriva sentinței penale nr. 1124/09.05.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 26/2002.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a Pr. Pen. respinge ca inadmisibil apelul formulat de apelantul - intimat împotriva sentinței penale nr. 1124/09.05.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 26/2002.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a pr. Pen. admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și apelanta - intimată - parte civilă " România" B ( fostă " " B ) împotriva sentinței penale nr. 1124/09.05.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 26/2002.

În baza art. 382 alin. 2. pr. Pen. desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:

În baza art. 334. Pr. Pen. dispune schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

În cazul inculpatului din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2,3.; art. 288 alin. 1.; art. 291.; art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2., art. 13. și art. 33 lit. a

În cazul inculpatului din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2,3.; art. 288 alin. 1.; art. 291.; art. 214.; art. 246., toate cu aplicarea art. 41 alin. 2., art. 13. și art. 33 lit. a

în următoarele infracțiuni:

1.În cazul creditului obținut de societatea mixtă româno-franceză:

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 31 alin. 2. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 288 alin. 1. cu aplicarea art. 13.

- art. 291. cu aplicarea art. 13.

2. În cazul contractului de credit nr. 2048/24.09.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3. În cazul contractului de credit nr. 2687/17.10.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

4. În cazul contractului de credit nr. 2041/23.09.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

5. În cazul contractului de credit nr. 3796/27.12.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

6. În cazul contractului de credit nr. 2505A/08.05.1992 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

7. În cazul contractului de credit nr. 2505B/08.05.1992 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

8. În cazul contractului de credit nr. 1320/15.02.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

9. În cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

10. În cazul actului adițional din data de 11.01.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

10 bis. În cazul actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

11. În cazul actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

12. În cazul actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

13. În cazul contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

14. În cazul contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

15. În cazul contractului de credit nr. 2576/15.03.1995 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

16. În cazul contractului de credit nr. 5522/12.06.1995 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

17. În cazul contractului de credit nr. 6274/03.11.1995 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

18. În cazul contractului de credit nr. 3900/07.07.1992 ( SMJ. ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

19. În cazul contractului de credit nr. 3900A/07.07.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

20. În cazul contractului de credit nr. 3901/21.08.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

21. În cazul contractului de credit nr. 4753/21.08.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

22. În cazul contractului de credit nr. 5367/22.09.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

23. În cazul contractului de credit nr. 5873/13.10.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

24. În cazul contractului de credit nr. 1476/19.02.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

25. În cazul contractului de credit nr. 1650/25.02.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

26. În cazul contractului de credit nr. 2819/23.- și a celor două acte adiționale din datele de 30.09.1993 și 31.12.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( în legătură cu întocmirea referatului de acordare a creditului, inclusiv referitor la contractul de credit nr. 2820/23.- )

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

27. În cazul contractului de credit nr. 2820/23.03.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

28. În cazul contractului de credit nr. 3367/09.04.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

29. În cazul contractului de credit nr. 3435/13.04.1993 și a celor 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 29.01.1994 și 01.10.1994 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

30. În cazul contractului de credit nr. 3436/13.04.1993 și a celor 3 acte adiționale din datele 30.09.1993, 30.12.1993 și 26.02.1994 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

31. În cazul actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

32. În cazul contractului de credit nr. 5105/09.06.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

33. În cazul contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

34. În cazul contractului de credit nr. 4247/11.05.1993 și a celor 2 acte adiționale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

35. În cazul contractului de credit nr. 8464/01.10.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

36. În cazul contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

37. În cazul contractului de credit nr. 6393/30.10.1992 ( General ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

38. În cazul contractului de credit nr. 4022/04.05.1995 ( General ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

39. În cazul contractului de credit nr. 751/31.12.1993 ( S M):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

40. În cazul contractului de credit nr. 01/06.01.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

41. În cazul contractului de credit nr. 750/31.12.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

42. În cazul contractului nr. 10613/10.06.1994 ( ), a acreditivelor deschise în favoarea și a Băncii Comerciale Italiene:

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( în legătură cu contractul nr. 10613/10.06.1994 - )

- art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (acreditive și Banca Comercială Italiană )

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( credit și acreditive )

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( acreditiv Banca Comercială Italiană )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (credit și acreditive )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (acreditiv Banca Comercială Italiană )

43. În cazul contractului de credit nr. 6273/02.11.1995 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

44. În cazul contractului de credit nr. 6275/03.11.1995 ( Sport ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

45. În cazul acreditivelor deschise în favoarea societății:

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

46. Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română capital șah ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor notele de mână și dispozițiilor date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, a contrasemnării extraselor de cont cu antetul )

- art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor comunicărilor privind stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exporturilor cu produse metalurgice către societatea ment și a creditelor din încasări pe relația ment și )

47. În cazul deschiderii reprezentanțelor Băncii în - Franța și -:

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de art. 214 alin. 1. și art. 214 alin. 1.

II.

1. În cazul creditului obținut de societatea mixtă româno-franceză:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.09.1954 în mun. C N, jud. C pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.10.1948 în loc. Câmpia, jud. C pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 31 alin. 2. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 288 alin. 1. cu aplicarea art. 13.

- art. 291. cu aplicarea art. 13.

2. În cazul contractului de credit nr. 2048/24.09.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3. În cazul contractului de credit nr. 2687/17.10.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

4. În cazul contractului de credit nr. 2041/23.09.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

5. În cazul contractului de credit nr. 3796/27.12.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

6. În cazul contractului de credit nr. 2505A/08.05.1992 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

7. În cazul contractului de credit nr. 2505B/08.05.1992 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

8. În cazul contractului de credit nr. 1320/15.02.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

9. În cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

10. În cazul actului adițional din data de 11.01.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

11. În cazul actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

12. În cazul actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

13. În cazul actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

14. În cazul contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

15. În cazul contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

16. În cazul contractului de credit nr. 2576/15.03.1995 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

17. În cazul contractului de credit nr. 5522/12.06.1995 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

18. În cazul contractului de credit nr. 6274/03.11.1995 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

19. În cazul contractului de credit nr. 3900/07.07.1992 ( SMJ. ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

20. În cazul contractului de credit nr. 3900A/07.07.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

21. În cazul contractului de credit nr. 3901/21.08.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

22. În cazul contractului de credit nr. 4753/21.08.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

23. În cazul contractului de credit nr. 5367/22.09.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

24. În cazul contractului de credit nr. 5873/13.10.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

25. În cazul contractului de credit nr. 1476/19.02.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

26. În cazul contractului de credit nr. 1650/25.02.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

27. În cazul contractului de credit nr. 2819/23.- și a celor două acte adiționale din datele de 30.09.1993 și 31.12.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

28. În cazul contractului de credit nr. 2820/23.03.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

29. În cazul contractului de credit nr. 3367/09.04.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

30. În cazul contractului de credit nr. 3435/13.04.1993 și a celor 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 29.01.1994 și 01.10.1994 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

31. În cazul contractului de credit nr. 3436/13.04.1993 și a celor 3 acte adiționale din datele 30.09.1993, 30.12.1993 și 26.02.1994 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

32. În cazul actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993(S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

33. În cazul contractului de credit nr. 5105/09.06.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

34. În cazul contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

35. În cazul contractului de credit nr. 4247/11.05.1993 și a celor 2 acte adiționale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

36. În cazul contractului de credit nr. 8464/01.10.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

37. În cazul contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

38. În cazul contractului de credit nr. 6393/30.10.1992 ( General ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

39.. În cazul contractului de credit nr. 4022/04.05.1995 ( General ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

40. În cazul contractului de credit nr. 751/31.12.1993 ( S M):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

41. În cazul contractului de credit nr. 01/06.01.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

42. În cazul contractului de credit nr. 750/31.12.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

43. În cazul contractului nr. 10613/10.06.1994 ( ), a acreditivelor deschise în favoarea și a Băncii Comerciale Italiene:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( în legătură cu contractul nr. 10613/10.06.1994 - ).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (acreditive și Banca Comercială Italiană ), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( credit și acreditive )

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( acreditiv Banca Comercială Italiană )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (credit și acreditive )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (acreditiv Banca Comercială Italiană ).

44. În cazul contractului de credit nr. 6273/02.11.1995 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

45. În cazul contractului de credit nr. 6275/03.11.1995 ( Sport ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

46. În cazul acreditivelor deschise în favoarea societății:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

47. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. încetează procesul penal ( ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale ) pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română capital șah ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor notele de mână și dispozițiilor date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, a contrasemnării extraselor de cont cu antetul )

- art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano ).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. încetează procesul penal ( ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale ) pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor comunicărilor privind stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exporturilor cu produse metalurgice către societatea ment și a creditelor din încasări pe relația ment și )

48. În cazul deschiderii reprezentanțelor Băncii în - Franța și -:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 214 alin. 1. și

- art. 214 alin. 1.

III.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de parte civilă " România" B (fostă " " B).

În baza art. 14. Pr. Pen. și art. 346. Pr. Pen raportat la art. 998 și urm. Civ. obligă în solidar inculpații și către partea civilă " România" B (fostă " " B) la plata următoarelor sume:

- 25.000.000.000 ROL ( 2.500.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 23.02.1994 și până la achitarea debitului (în cazul actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 - - )

- 25.000.000.000 ROL ( 2.500.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 01.12.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 - - )

- echivalentul în lei a sumei de 1.402.730 franci francezi ( la data ieșirii din circulația monetară ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - - )

- 148.150 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - - )

- 1.750.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 23.03.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 2819/23.- - SMJ.)

- 7.790.278 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.09.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 30.09.1993 la contractul de credit nr. 2819/23.- - SMJ.)

- 2.970.794 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 31.12.1993 la contractul de credit nr. 2819/23.- - SMJ.)

- 30.000.000.000 ROL ( 3.000.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 01.10.1994 și până la achitarea debitului (în cazul actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr.3436/13.04.1993 - SMJ. )

- echivalentul în lei a sumei de 1.108.100 franci francezi ( la data ieșirii din circulația monetară ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.09.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 - SMJ. )

- echivalentul în lei a sumei de 247.000 franci francezi ( la data ieșirii din circulația monetară ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 31.12.1993 la contractul de credit nr. 8446/30.09.1993 - SMJ. )

- 1.000.000.000 Rol ( 100.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 14.10.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 - )

- 2.000.000.000 Rol ( 200.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 15.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 - )

- 800.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - SM)

- 75.000.000.000 Rol ( 7.500.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 20.12.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 20.12.1994 de Banca la und )

- 5.612.500 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.1995 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 31.03.1995 de Banca la und )

- 10.000.000 franci elvețieni la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 15.02.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 15.02.1994 de Banca la Româna Capital Luxembourg )

- 10.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 27.10.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 27.10.1994 de Banca la Româna Capital Luxembourg )

- 7.500.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 05.01.1995 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 05.01.1995 de Banca la Româna Capital Luxembourg )

- 1.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 10.03.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 03.03.1993 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 1.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 04.05.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 06.05.1993 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 3.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 28.07.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 21.07.1993 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 3.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 21.02.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 21.02.1994 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 17.263.982,72 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 10.06.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, în contul SMJ. )

- 59.519.864 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 10.11.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, în contul - ).

În baza art. 14. Pr. Pen. și art. 346. Pr. Pen raportat la art. 998 și urm. Civ. obligă inculpatul către partea civilă " România" B (fostă " " B)la plata următoarelor sume:

- 1.900.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 08.04.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul acreditivelor deschise în favoarea. )

- 430.509 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data acreditivului și până la achitarea debitului ( în cazul acreditivului deschis în favoarea Băncii Comerciale Italiene )

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Pr. Pen. menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 3 lit. b Pr. Pen. obligă inculpații și la plata a câte 10.000 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță.

Înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă apelantul - intimat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelului.

În baza art. 192 alin. 3. Pr. Pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelului rămân în sarcina acestuia."

Pentru a pronunța soluția menționată anterior tribunalul, ca instanță de apel, a reținut în fapt și în drept următoarele aspecte;

Despre creditul obținut de societatea mixtă româno-franceză:

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și implicarea inculpaților și în cazul constituirii societății mixte româno-franceze, a creditului obținut de la Banca Română de Comert și a cesiunii de creață intervenită între Banca ( ) și Banca Română de Comert ( ), concluzinând în mod întemeiat că inculpații nu se fac vinovați de comiterea vreunei infracțiuni în legătură cu operațiunile menționate mai sus.

In mod corect au fost reținute aspectele privind constituirea societatii mixtă româno-franceză, având ca acționari Întreprinderea de și Panificație C, Fabrica de din - B, Fabrica de "D" B și Societatea " de " - Franța, reprezentată de, în calitate de director general, obiectul de activitate, normele ce reglementau materia,respectiv Decretul - Lege nr.96/1990, privind unele măsuri pentru atragerea investiției de capital străin în România și Decretul nr.424/1972, pentru constituirea, organizarea și funcționarea societăților mixte în România, capitalul societatii fixat prin contractul de societate si dispozitii esentiale din acest contract cum sunt art. 5 alin. 5 privind modul de obtinere a creditelor; formalitatile de constituire legala a societatilor cu participare a prevazute de art.14 alin. 2, art. 16 din Decretul - Lege nr.96/1990, articolul 224 din Legea nr.31/1990; cererea cu numărul 68229/16.08.1990 înregistrata la Ministerul Agriculturii și Alimentației prin care inculpatul si, reprezentanti ai societatii au solicitat aprobarea constituirii societății în raport de dispozițiile art.14 alin.2 din Decretul - Lege nr.96/1990 și obiectul specific de activitate al acesteia (volumul 28, fila 248); adresa nr.2037/11.09.1990, prin care Ministerul Agriculturii și Alimentației a avizat favorabil înființarea societății mixte româno-franceze; adresa nr. 93226/02.10.1990, prin care societatea mai sus menționată a solicitat Ministerului Comerțului avizul necesar funcționării acesteia, în conformitate cu dispozițiile Decretului - Lege nr.96/1990; adresa nr.2/787/octombrie 1990 prin care Ministerul Comertului a comunicat aprobarea constituirii, fără a formula obiecțiuni cu privire la conținutul contractului de societate, înregistrat în forma inițială și având aplicată ștampila instituției respective; răspunsul favorabil comunicat prin adresa nr.-/27.09.1990 de Ministerului Finanțelor; conditia impusa de acest minister cu privire la modificarea prevederilor contractului de societate, avand in vedere valoarea substantiala a creditului, temerea ca societatea nu avea posibilitatea să ramburseze creditul în termenul convenit; modificarea contractului în sensul celor de mai sus, de către partea română, astfel cum rezultă din adresa nr.177.008/23.10.1990 a Ministerului Finanțelor (volumul 28, fila 252), al cărei reprezentant a înlocuit fila nr.2 din convenție înainte de avizarea lucrării, deși orice modificare a acesteia nu se putea face decât cu acordul ambelor părți (art.14 din contractul de societate, volumul 28, fila 24).

Primul aspect în discuție este C al modificării contractului de societate, prin înlocuirea filei nr. 2 cu o altă filă ce cuprindea modificări ale art. 5 din contract, respectiv varianata inițială a contractului, care ulterior a fost modificată potrivit solicitării Ministerului d e Finante. In rechizitoriu se arată că inculpatul a înlocuit fila nr. 2 din contractul de societate, în forma avizată de Ministerul d e Finante, cu file nr. 2 contractului de societate în forma inițială, neavizată.

Contractul de societate a fost semnat de părți în forma inițială, neavizată de Ministerul d e Finante, iar modificarea ulterioară a fost adusa la indeplinire de partea din contract, potrivit solitării Ministerului d e Finante, deși existau avizele favorabile primite de la Ministerul Comertului și de la Ministerul Agriculturii si Alimentatiei; acest aspect rezultă din adresa Ministerului Finanțelor nr.177.008/23.10.1990 în care se arată că doar reprezentantul părții române a procedat la înlocuirea filei nr.2 din convenția de asociere, deci nu inculpatul.

Modificarea contractului de partea română este lipsită de orice eficiență juridică, în raport de prevederile art.16 din contractul de societate care făcea referire la necesitatea existenței acordului tuturor părților pentru modificarea contrcatului de societate; mai mult, nu fuseseră efectuate nici formalitățile de publicitate prevăzute de art.18 alin.2 din Decretul nr.424/1972, rămas în vigoare odată cu adoptarea Decretului - Lege nr.96/1990 și cele instituite prin art.16 din acest ultim act normativ.

Prin depunerea contractului de societate al în vederea încheierii convenției de credit în forma neavizată de Ministerul Finanțelor, nu s-a realizat o falsificare prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau o denaturare a înscrisului oficial în sensul celor de mai sus, întrucât documentul respectiv reflecta adevărata voință a părților contractante, fiind avizat atât de Ministerul Agriculturii și Alimentației, cât și de Ministerul Comerțului.

Contractul fusese supus aprobării și avizării organelor competente, potrivit art.14 din Decretul- Lege/1990, singurul impediment constituindu-l lipsa avizului Ministerului Finanțelor, iar pe de alta parte nu reprezenta o modificare a convenției inițiale dintre părți, deoarece documentul depus la. pentru întocmirea dosarului de credit, constând în contractul de asociere în forma inițială, era singurul valabil între părți și terțele persoane.

In condițiile date, nici una din modalitatile de realizare a laturii obiective a infractiunii de fals in inscrisuri oficiale, respectiv contrafacerea scrierii, subscrierii sau alterarea in orice mod nu se realizeaza in cauza. In cauză au fost redactate două variante ale contractului, una în forma inițială și a doua în forma sugerată de Ministerul d e Finante, dar singura care putea produce efecte juridice era cea inițială, care avea acordul tuturor părților, în timp ce a doua variantă urmărea să asigure realizarea solitării Ministerului d e Finante, dar fără a putea substitui voința părților. Așa cum a arătat și prima instanță, în dosarul de urmărire penală există și un exemplar al al contractului de societate modificat, purtând semnătura părții franceze, reprezentată de inculpatul, dar prin adresa Ministerului d e Finante se menționează că modificarea s-a făcut de partea română, iar fila nr. 2 din forma inițială putea doar să fie atașată la contractul depus de Ministerul d e Finante, deoarece din compararea celorlate file rezultă că sunt identice, caz în care nu eset certă modificarea conrcatului prin voința tututor părților.

De altfel, martorul nu face vorbire despre vreo denaturare adusa de inculpatul contractului de societate (volumul 4, fila 114 - 115,iar martorul, sustinand ca i-a adus la cunostiinta inculpatului despre obiectiunile Ministerului d e Finante, arata ca inlocuirea unei file din contract s-a facut in cadrul colectivului, fara ca inculpatul sa aiba vreo legatura cu substituirea paginii respective (volumul 4, fila 132; dosar penal nr.4802/2002 al Judecătoriei Sector 1 B, fila 150).

De asemenea, martorul arată că respectivul contract modificat a fost adus la. dar fără să știe în ce condiții (volumul 4, fila 138-139), iar martorul declară că posibilitatea alterării documentelor depuse în bancă nu exista în mod obiectiv datorită condițiilor specifice de lucru. În acest sens, se precizează că cererea de credit și anexele erau depozitate într-un seif cu cheie dublă, sigilat la sfârșitul programului, a cărui deschidere se putea face numai în prezența a două persoane, iar pentru scoaterea sau înlocuirea paginii trebuia să existe același gen de cerneală cu care se numerotau.

În consecință, nu se poate reține comiterea de către inculpatul vreuneia dintre acțiunile care realizează latura obiectivă a infrcațiunii prev. de art. 288 alin. 1., ca atare nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni și, implicit, nu putem fi nici în prezența comiterii infractiunii prevazute de art. 291. care presupune folosirea unui înscris falsificat.

In ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, tribunalul are în vedere că după constituirea societății mixte româno-franceze, aceasta a obținut la data de 12.10.1990, prin intermediul președintelui său, o notă prin care Ministerul Agriculturii și Alimentației propune acordarea unui credit cu care să se doteze industria de morărit și panificație din România, urmând ca ratele de credit și dobânzile aferente să fie suportate valutar, la scadențe, de la balanța de plăți externe, cu plata contravalorii în lei de către societatea.

Pe această notă, guvernatorul - - a consemnat "de acord, va asigura colectarea contravalorii în lei a creditului extern", iar primul ministru de atunci R, menționează "Da", semnează și aplică ștampila (volumul 28, filele 146-148).

La pagina 178,vol. 4 exista o declaratie in care martorul arata ca: Intrucat practica bancara referitoare la balanta de plati externa presupunea recompensarea contravalorii in lei, am fost de acord cu aceasta modalitate de lucru indicand ca sa asigure recuperarea contravaloarea in lei a creditului extern; in acest sens am inteles rezolutia pe care am dat-o pe nota respectiva la data 19.10.1990. Mentionez ca la acea data BNR nu avea competenta in administrarea si utilizarea sumelor din balanta de plati externe si in acest sens rezolutia mea se referea la aspectul tehnic de recuperare a c/val. In lei a creditului extern. in domeniul balantei de plati externe erau, din cate imi amintesc, la acea data la nivelul Guvernului si.

Din probele administrate a rezultat ca, care a acordat garantarea creditului, se afla în subordinea și a Guvernului României, având nevoie de aprobările primului ministru si a guvernatorului pentru derularea operațiunilor bancare importante (dosar nr.4802/2002 al Judecătoriei Sector 1 B, filele 33 verso, 52 verso și 71).

a adresat Băncii Române de Comerț cererea privind garantarea creditului de 16.225.304 franci francezi contractat de la Banca Generale din, pentru importul de utilaje destinat echipării a șapte unități de panificație, pe termen de patru ani, în valoare totală de 19.088.594 franci francezi, aratand ca a înțeles să garanteze rambursarea creditului prin cedarea încasărilor în lei și valută din conturile sale deschise la. precum și prin instituirea ipotecii notariale asupra utilajelor ce urmau a fi importate și asupra altor bunuri imobile aparținând acesteia.

Cererea este aprobata, asa cum rezulta din notă semnată de către Direcția Economică - Serviciul Credite Externe din cadrul E, la 23.10.1990 catre martorul, în calitate de director adjunct si din nota acestuia din urma care aproba si semneaza, dispunându-se înaintarea cererii martorului în vederea întocmirii convenției de credit și înregistrării sale în registrul aferent la data de 01.11.1990.

Prin adresa nr. 177.008/25.10.1990, Ministerul Finanțelor aduce însă la cunoștința și că datorită înaintării contractului de societate în forma inițială, neavizată de acest organism, potrivit solicitării menționată anterior, înțelege să își retragă avizul privind constituirea și funcționarea acestei societăți, care, în atare condiții, este nelegal constituită.

Avand in vedere că art. 14 din Decretul-Lege nr.96/1990 prevedea că aprobarea constituirii societăților comerciale cu participare străină aparține ministerului coordonator al domeniului de activitate, punctele de vedere exprimate de celelalte ministere erau doar simple avize consultative, al căror caracter conform nu rezulta în mod expres din dispozițiile legale.

Faptul ca modificarea contractului de societate s-a facut la cererea, rezulta din declaratia martorilor (pag. 138 vol.4), (dosar nr.4802/2002 al Judecătoriei Sector 1 B, fila 33).

Prin adresa din 06.11.1990, directorul acesteia comunică Ministerului d e Finanțe că problema contractării creditului este soluționată, iar obiecțiile formulate complinite, având în vedere aprobările date de Guvern și celelalte organisme centrale de specialitate, societatea urmând a-și începe activitatea (volumul 28, fila 214).

Față de hotărârea al nr.21/31.10.1990, prin care s-a aprobat acordarea unui credit de 16.225.304 franci francezi societății, în condițiile propuse de Direcția - Economică, la data de 19.11.1990 s-a semnat convenția nr.6031, având ca obiect suma de 16.684.000 franci francezi, prin care s-a garantat creditul obținut de la Generale, prin prezentarea formei de contract neavizată de Ministerul Finanțelor, dar avizată de Ministerul Agriculturii și Alimentației, precum și de Ministerul Comerțului (volumul 28, filele 215-222).

Convenția prevedea rambursarea creditului în opt rate semestriale, prima devenind scadentă la șase luni de la data primei utilizări, precum și garanțiile necesare restituirii acestuia, care sunt prezentate în mod detaliat la capitolul XII din contract.

La sase luni de la prima facturare a firmei (furnizoarea utilajelor de panificație), potrivit dispozitiilor contractuale, trebuia sa se plateasca prima transa semestriala, dar in conturile nu se aflau sume suficiente pentru efectuarea acestei plati, așa încât transa a fost suportatata de, care in calitate de garant colateral a fost obligată să alimenteze contul în franci francezi și să execute plata în numele debitorului principal, concomitent cu acordarea unui credit în lei, purtător de dobândă.

Nici pentru plata celorlalte transe nu au existat bani in contul SC, astfel ca în perioada 06.06.1991 - 05.07.1993 a efectuat plăți la extern în numele societății în sumă de 11.749.157, 81 franci francezi, pentru care s-au acordat credite în valoare de 677.495.380,72 lei.

Ulterior, la data de 18.08.1993, s-a încheiat contractul de cesiune, autentificat de către Notariatul de Stat Sector 3 B sub numărul 57842, prin care în calitate de cedent, ceda, iar, prin semnăturile lui și, în calitate de cesionar, prelua creanța însumând 16.684.000 franci francezi, ce făcuse obiectul conventiei de credit nr.6031/1990, încheiată între cedent și.

Preluarea creanței a fost acceptată la prețul de 17.017.880 franci francezi, cuprinzând dobânzi, comisioane și speze bancare aferente. De asemenea, s-a stabilit ca prețul creanței la intern, în valoare de 713.337.579,24 lei, să se achite în termen de 5 zile de la data semnării contractului și reprezintă contravaloarea creditului achitat de la extern până la acea dată, iar prețul creanței la extern în valoare de 8.421.401,93 franci francezi va fi eșalonat în 16 rate scadente și va fi achitat în franci francezi (volumul 28, filele 131-134, 232-236).

La punctul IX din contractul de cesiune se prevedea că nu răspunde de insolvabilitatea debitorului cedat sau de neplata la scadență de către acesta a creanței datorate, iar la punctul XI se dispunea expres că cesionarul declată că are cunoștință de existența sentinței civile de dizolvare a societății (debitor cedat), pronunțată de Secția Comercială a, la data de 15.06.1993 și urmează să exercite toate drepturile, acțiunile și excepțiile la care cedentul era îndreptățit în cadrul procedurilor de dizolvare și lichidare a societății

Sentința de desființare a societății a fost ulterior modificată în recurs, astfel încât aceasta și-a continuat activitatea, iar plățile efectuate în favoarea sa de către C au fost transmise prin debitare Sucursalei B, fiind de 713.337.579 lei, 8.233.924 franci francezi și 91.692 DM (prin compensare până la 8.421.401 franci francezi).

Separat de aceste plăți, prin scrisoarea nr.57/13.03.1995, transmisă de prim - vicepreședintele C-N, s-a dispus debitarea liniei de credit de 1,1 miliarde lei în favoarea lui, astfel că în baza acestei dispoziții contul societății deschis la Sucursala a fost alimentat cu suma de mai sus prin nota contabilă nr.1/16.03.1995.

Față de cele expuse, rezultă că plățile efectuate în favoarea de către C-N se ridică la 1.813.337.579 lei, 8.233.924 franci francezi și 91.692 DM, la care se adaugă dobânzi și penalități.

Această datorie a făcut obiectul unei acțiuni civile separate la Tribunalul Municipiului B - Secția Comercială, care prin sentința civilă nr.3656/07.10.1996, rămasă definitivă, a dispus obligarea B la plata către a următoarelor sume: 111.855,76 DM, 20.488.479,61 franci francezi și 1.631.112.661,04 lei, compuse din credite restante și dobânzi neachitate. Acest aspect va face obiectul considerațiilor privind latura civilă a cauzei.

Din declaratia martorului (vol.4, fila 115 ), care a sustinut ca insotindu-l pe inculpatul la sediul bancii cu ocazia incheierii conventiei de credit, l-a vazut pe acesta scotand dosarul de credit din geanta, fara a vedea efectiv continutul acestuia si semnand apoi conventia de credit, nu rezulta ca ar fi existat vreo actiune de inducere in eroare care sa vina din partea inculpatului, martorul sustinand de altfel in declaratiile date ca avea știință despre obiecțiunile Ministerului Finanțelor formulate cu ocazia înființării societății, asupra cărora nu s-a interesat.

Nici din declaratiile martorului nu rezulta o acțiune de inducere in eroare exercitata asupra sa, martorul aratand ca a semnat cererea de credit adresată la data de 23.10.1990 Băncii Române de Comerț din partea, fapt ce demonstrează și în acest caz cunoașterea situației juridice a societății și exclude existența infracțiunii de înșelăciune.

Cat priveste inducerea in eroare a reprezentantilor,la incheierea conventiei de credit, prin prezentarea ca adevarata a formei neavizate de catre Ministerul d e Finante a contractului de societate, nu se poate retine existenta unei astfel de actiuni cata vreme probele administrate in cauza (cum sunt declaratiile martorilor sau ) au dovedit ca tocmai functionarii bancii au solicitat inlocuirea paragrafului 5.

Astfel, a încheiat convenția de credit în deplină cunoștință de cauză cu privire la conținutul contractului de societate, solicitând și acceptând o altă formă decât cea avizată de Ministerul Finanțelor, cu toate că acesta din urmă i-a adus la cunoștință despre eventuala retragere a avizului prin adresa nr.177.008 la data de 25.10.1990, anterior convenției de credit nr.6031/19.11.1990.

Ca atare, inculpatul nu a exercitat vreo acțiune de inducere în eroare a angajaților societății paniro sau a funcționarilor, astfel încât aceștia să comită infracțiunea de înșelăciune în forma participației improprii prev. de art. 31 alin. 2. cu prilejul încheierrii contractului de credit nr. 6031/19.11.1990.

Aceeași concluzie este reținută și în ceea ce privește contractul de cesiune încheiat între și, având în vedere continutul contractului de cesiune, in care s-a prevazut in clauze distincte faptul ca a adus la cunoștința C-N că nu răspunde de insolvabilitatea debitorului cedat sau de neplata la scadență de către acesta a creanței datorate, precum și faptul că societatea se află în lichidare, urmând ca cesionarul să exercite toate drepturile, acțiunile și excepțiile la care cedentul era îndreptățit în cadrul procedurii judiciare.

Cu privire la acesată faptă se impune reținerea încadrării juridice prev. de art. art. 31 alin. 2. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., întrucât în actul de sesizare de invocă determinarea de către inculpatul a altor persoane să comită fără vinovăție fapta de înșelăciune.

In consecință, pentru inculpatulse va reține la încadrarea juridică, pentru activitatea privind societatea, incidența dispozițiilor art. 31 alin. 2. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.; art. 288 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 291. cu aplicarea art. 13., pentru toate aceste infracțiuni urmând a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen.

Pentru inculpatul, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 246., în referire la preluarea de la. a creditului contractat de

Pentru această operațiune nu existau reguli stricte stabilite prin reglementări bancare, însă în actul de sesizare s-a apreciat că inculpatul a acceptat preluarea creditului fărăr a lua măsurinde garantare, deși societatea nu achitase nicio a creditului și era desființată printr-o sentința civilă. Prima instanță a menționat că nu a fost desființată, urmare a deciziei nr. 44/26.01.1995 a Curți Supreme de Justiție, astfel că susținerea din actul de sesizare nu este întemeiată.

Constituirea garanțiilor nu era obligatorie, ci doar facultativă, rămânând la aprecierea părții dacă erau sau nu solicitate. În cazul de față, inițial a acordat garanții către, la încheierea contractului de credit nr. 6031/19.11.1990, însă aceste garanții nu au fost concretizate, dar la încheierea contrcatului de cesiune dintre și au fosr transmise către. Ca atare, nu inexistența garanțiilor era problema principaă, ci faptul nu au fost luate măsuri pentru concretizrea lor, astfel încât să limiteze eventulaul risc de neplată al

În condițiile în care, așa cum a reținut prima instanță, garanțiile existau, dar nu au fost luate măsuri pentru valorificarea lor, iar legislația bancară nu impunea obligația de a constiti garanții, nu se poate reține că inculpatul a acționat cu intenție în comiterea faptei. Fapta de abuz în serviciu presupune neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuaoasă a unui act privitor la îndatoririle de serviciu, dar în cazul de față inculpatului nu îi era impus de atribuțiile sale de serviciu să constituie garanții, astfel că această conduită are relevanță în ceea ce privește aptitudinile manageriale ale inculpatului, abilitatea de a aprecia în mod corect consecințele unui act juridic prin care implica patrimonial banca, însă nu poate fi considerată ca o acțiune deliberată prin care inculpatul să acționeze cu intenție contrar atribuțiilor sale de serviciu.

Deși operațiunea de preluare a creditului nu a fost în final avantajoasă pentru bancă, răspunderea inculpatului ar fi putut interveni în plan civil, dar nu în materie penală. În condițiile în care inculpatul avea posibilitatea de a aprecia modalitatea în care încheia convenția, eventuala eroare în stabilirea condițiilor de preluare a creditului poate fi imputată drept o atitudine nediligentă, dar nu una care să contravină explicit unei atribuții de serviciu, așa încât tribunalul apreciază, ca și prima instanță, că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective, nici al laturii subiective.

Pentru această faptă, tribunalul va reține la încadrarea juridică infracțiunea distinctă de abuz în serviciu prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13., în lipsa unor elemente de fapt care să contureze o rezoluție infracțională comună cu cea a altor acte materiale reținute în sarcina inculpatuluiHossu.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13., pentru motivele arătate, se va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen.

II. SITUAȚIA CREDITELOR E DE SOCIETĂȚILE GRUPULUI - DE LA BANCA

1.Creditele obținute de societățile și

1.1. Contractul nr. 2048/24.09.1991

Referitor la contractul de credit 2048/25.09.1991 incheiat între Banca SC pentru suna de 9.000.000 lei vechi nu sunt întrunite elementele constitutive al infractiunii de înselăciune, în lipsa unui prejudiciu produs băncii. Creditul apare ca lichidat alături de alte 4 credite prin virare de catre Trans.. Business conform ordinului de plată din 30.10.92, dar si prin virari de catre - din creditul în valoare de 5.100.000.000 lei la 13.04.1993, asa cum se arata expertiza - (vol.7,pag.14).

În contract este menționat ca debitor inculpatul, dar în cererea de deschidere de cont și în graficul de rambursare a creditului este mneționat inculpatul și, așa încât mențiunile de pe înscrisuri trebuie interpretate în sensul că inculpatul a acționat în calitate de reprezentant al, așa încât societatea avea calitatea de debitor.

Contractul face referire, cum a reținut prima instanță, la reprezentanța din România a societății din Franța, iar nu la SRl, care a fost înființată ulterior încheierii contractului de credit, deci creditul nu a fost acordat nelegal unei societăți inexistente. Documentația de acordare a creditului este deficitar redactată, însă rezultă din mențiunile de pe înscrisuri că creditul a fost acordat societății menționate, iar nu personal inculpatului.

Prima instanță a explicitat rațiunea pentru care contractul de credit a fost încheiat în data de 24.09.1991, iar cererea de deschidere de cont este din data de 25.09.1991, anume că deschiderea conturilor urma să aibă loc doar dacă se aproba creditul, de aceea prima operațiune a fost aprobarae creditului și apoi deschiderae de cont.

Drept urmare, nu se poate reține acordarea nelegală a creditului și nici existența infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care creditul a fost acoperit, iar banca nu a suferit un prejudiciu.

Referitor la garantarea creditului cu cesionarea drepturilor cuvenite din contractul 1/7/90-93 incheiat cu IC SA, garantate cu scrisoarea de garantie nr-/90 emisa de, instanta de fond a apreciat corect asupra valabilitatii acestei garantii.

Astfel, cererea de anulare, transmisă de societatea către Banca Română de Comerț prin adresa nr. 183/14.01.1993 nu a atras nevalabilitatea garantiei, deoarece singurul îndreptățit la o asemenea solicitare era beneficiarul garanției, respectiv - International, în calitate de debitor și căruia scrisoarea îi profita, fiind emisă în favoarea sa.

a comunicat, de altfel, prin adresa nr.4531/09.12.1997, ca "anularea scrisorii de garanție se putea face înainte de expirarea valabilității numai la dispoziția expresă a beneficiarului sau după expirarea valabilității înscrisului . Asupra anularii scrisorii putea dispune doar beneficiarul si doar in mod expres. Scrisoarea nr.183/14.01.1993 dovedeste doar intenția de a renunța la contract, urmand ca anularea garanției să fie negociată cu partenerul odată cu lichidarea contractului respectiv. a mai ararat ca nu era necesară o informare în acest sens a părților, așa încât angajamentul din înscrisul în discuție a devenit automat nul după expirarea valabilității acestuia, ce avea ca termen 31.03.1994. Scrisoarea de garantie nu este falsa, dat fiind că nu s-a produs o contrafacere a scrierii sau subscrierii sau o alterare în orice mod a vreunui înscris, ci doar a fost folosită pentru acest contract, este valabilă pentru acest contract, de aceea nu se poate reține comiterea unei infracțiuni de fals.

Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. 1. și art. 291., întrucât a prezentat ca adevărată scrisoarea de garanție emisă de, pe care a cesionat-o către.

Scrisoarea de garanție emisă de ( fila 261 vol 14 ) nu constituie un înscris oficial pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 288 alin. 1. Potrivit art. 150 alin. 2. înscrisul oficial este înscrisul care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemnaea unități.

Banca Română de Comert, la data emiterii scrisorii de garanție nr-/90 era o bancă cu capital de stat, însă desfăsura activități comerciale în sfera dreptului privat, astfel că nu poate fi asimilată unei dintre unitățile la care se referă art. 145. Scrisoarea de garanție a fost emisă de bancă în virtutea operațiunilor comerciale pe care le derula în domeniul privat, aspect care reiese și din faptul că scrisoarea de garanție a fost emisă în favoarae, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor sale comerciale față de - International.

Prin HG nr. 1356/1990 a fost înființată Banca Română de Comerț, care potrivit statului aprobat prin aceeași hotărâre de guvern era persoana juridica, avind forma juridica de societate bancara comerciala pe actiuni și isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile prezentului statut, precum si ale legilor romane aplicabile societatilor comerciale si societatilor bancare.

Ca atare, înscrisurile emise de trebuie privite ca înscrisuri sub semnătură privată, deci și scrisoarea de garanție, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu p. aplicarea art. 13., cu o existență distinctă, iar nu ca act material al unei infracțiuni continuate, cu privire la care nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru motivele arătate. Schimbarae încadrării juridice sub acest aspect va opera în cazul tuturor actelor materiale unde se reține folosirea de către inculpatul a scrisorii de garanție.

La data comiterii faptei, față de noțiunea de înscris oficial anterior modificărilor aduse Codului Penal prin Legea nr. 140/1996, ar fi fost incidente dispozițiile art. 288 alin. 1. p., însă urmare modificărilor legislative și noțiunii de înscris oficial în actuala reglementare, prin aplicarea prevederilor art. 13., nu se mai poate reține că scrisoarea de garanție este un înscris oficial.

Creditul a fost acordat cu specficația diverse, a fost folosit pentru alimentarea contului personal al inculpatului (in ziua de 24.09.1991, in baza DP nr. 2467 se vireaza intreaga suma de 9 000 000 lei la cont 45631-71 S cu explicatia " alimentare cont " ), astfel că nu se poate retine existența infractiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

1.2. Contractul nr. 2687/17.10.1991

Acest credit apare in prezent rambursat ( chiar daca exista neconcordante intre expertize - in cea de la 30.12.1991, in altele in aprilie 1993 ) nu se poate retine existenta unui prejudiciu si, implicit, nici infractiunea de înșelăciune.

Creditul a fost acordat cu incalcarea normelor bancare (pentru a semnat inculpatul, desi in functia de director, conform formularului din contract,figura; era un credit de investitii iar destinatia nu a fost respectata, fiind acordat pentru achizitie utilaje pentru o unitate de productie, dar folosit pentru alimentarea unui cont personal la si pentru finantarea unei societati al carei proprietar era inculpatul - 1/28.10.1991 suma de 25 000 000 lei către in contul - apartinand societatii Genenral s cu explicatia suma pentru licitatie valutara ), dar existența prejudiciului este o condiție necesară pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, condiție nerealizată în cauză.

Pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. sunt aplicabile motivele indicate la pct. 1.1.

In ce priveste infractiunea prevazuta de art 194 al.5 din Lg. 31/1990 si retinuta in sarcina inculpatului, avand in vedere ca acest credit a fost acordat inculpatului ca persoana fizica nu se poate retine existenta acestei infractiuni.

1.3. Contractul nr. 2041/23.09.1991

Creditul în sumă de 225.000 USD a fost achitat la data de 29.07.1993 prin încasare de la ( opinia separată la raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, fila 3), astfel că în lipsa prejudiciului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive sub asoectul laturii obiective. Nu se poate reține că creditul a fost achitat fictiv la data de 29.07.1993 pe relația - Română Capital, întrucât aceste operațiuni au fost efectuate începând cu anul 1994, așa încât trebuie acceptată varianta expusă în opinia separată la raportul de expertiză.

Față de lipsa prejudiciului, raportat și la motivele expuse de prima instanță, vor fi achitați inculpații pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., iar inculpatul și pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( pentru utilizarea scrisorii de garanție emisă de Banca Română de Comerț se au în vedere motivele de la pct. 1.1 ) și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

Această din urmă infracțiune nu poate fi reținută, în condițiile în care creditul a fost acordat pentru achiziție cafea, dar nu s-a făcut dovada că a fost utilizat în scop contrar scopului pentru care a fost acordat. Chiar și în rechizitoriu se arată doar că creditul urma să fie virat firmei, dar nu se indică destinația concretă pentru a putea aprecia că a fost utilizat în alt scop.

1.4. Contractul nr. 3796/27.12.1991

Creditul în sumă de 200.000.000 lei vechi a fost acordat reprezentanței Franța, legal constituită în România, iar nu SRL B, a fost semnat din partea de către inculpatul, contabilul șef și reprezentantul oficiului juridic, a fost constituită o garanție valabilă ( cesionarea drepturilor cuvenite din contractul 1/7/90-93 incheiat cu IC SA, garantate cu scrisoarea de garantie nr-/90 emisa de ), iar creditul a fost rambursat din resursele proprii ale societatii creditate la 14.04.1993 ( expertiza S, fila 8 ), astfel incat nu exista un prejudiciu si implicit o vatamare a băncii.

Creditul a avut ca destinația operațiuni comerciale, notiune generală, imprecisă, care permitea utilizarea creditului în diverse acte comerciale, astfel încât nu se poate reține infracțiunea prev. de art. art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., chiar dacă suma de bani a fost folosită în scopurile mneționate în rechizitoriu.

Față de lipsa prejudiciului, raportat și la motivele expuse de prima instanță, vor fi achitați inculpații pentru comiterea infracțiunii prev. deart. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., iar inculpatul și pentru infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( pentru utilizarea scrisorii de garanție emisă de Banca Română de Comerț se au în vedere motivele de la pct. 1.1 ) și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

1.5. Contractul nr. 2505A/08.05.1992

Contractul de credit pentru suma de 350.000.000 lei vechi a fost semnat de inculpatul și de consilierul juridic, a fost garantat prin scrisoarea de garanție emisă de Banca Română de Comerț, iar faptul că a fost stabilită mai mică decât cea practicată de bancă nu conduce direct la concluzia comiterii infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care creditul a fost restituit catre banca in mod real prin incasari de la alte societati la 14.04.1993.

Ca în celelate cazuri, nu se poate reține comiterea infracțiunii de înșelăciune pentru cei doi inculpați, neexistând prejudiciu, dar nici infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( pentru utilizarea scrisorii de garanție emisă de Banca Română de Comerț se au în vedere motivele de la pct. 1.1) și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., în cazul inculpatului. Creditul a fost acordat pentru activități comerciale, fiiind efectuate plăți pentru alimentare CEC, dobânzi, mașină de înghețată, rambursare credit personal de 27.333.200 lei și turneul, prin aceasta neaducându-se atingere destinației împrumutului acordat, care a avut o destinație generică.

1.6. Contractul nr. 2505B/08.05.1992

Creditul nr. 2505B/08.05.19 având ca obiect suma de 300.000 USD a fost restituit la 29.07. 1993 prin încasare de la întocmai ca și contractul nr. 2041/23.09.1991. Nu se poate reține că creditul a fost achitat fictiv la data de 29.07.1993 pe relația - Română Capital, întrucât aceste operațiuni au fost efectuate începând cu anul 1994.

In acelasi timp se poate retine insa că potrivit art. 10 alin. 2 din Regulamentul privind efectuarea operatiunilor valutare BNR societatile bancare pot acorda credite in valuta persoanelor juridice rezidente, exclusiv pentru operatiuni de import bunuri si servicii ( iar acest credit s-a solicitat pentru productie ); se constata lipsa aprobarilor necesare - este aprobat doar prin semnătura inculpatului.

Cu toate acestea, în lipsa unui prejudiciu, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune. Nu pot fi reținute nici infracțiunile prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( pentru utilizarea scrisorii de garanție emisă de Banca Română de Comerț se au în vedere motivele de la pct. 1.1 ) și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., în cazul inculpatului. Creditul a fost acordat pentru activitate de producție și a fost utilizat pentru comisioane, rambursare credit cont personal inculpatul, achitare bilete avion, precum și plăți către diverse firme străine. Deși destinația creditului nu a fost respectată, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infrcațiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., în condițiile în care creditul a fost folosit în contextul în care inculpatul acționa în calitate de reprezentant al unui grup de firme, între care existau legături comerciale, ceea ce făcea ca activiatea comercială a acestora să se întrepătrundă, întocmai ca și intereselor lor economice. Deși o sumă era utilzată pentru o anume societate comercială, legăturile economice dintre firme justificau din acest punct de vedere folosirea sumei, fără se putea considera că inculpatul acționa în detrimentul intereselor firmei ale cărei resurse erau folosite, în condițiile în care destinația privea intersele unei alte firme în care tot inculpatul justifica un interes comercial. Nu se poate omite că, de cele mai multe ori, oricum destinația avea un caracter general, chiar și în cazul de față nefiind indicată explicit activitatae de producție pentru care urma să fie folosit creditul, ceea ce acorda o marjă largă în utizarea sumelor de bani. Existența unui grup economic cu interese comune determină tribunalul să aprecieze că în mod corect prima instanță a stabilit că inculpatul nu a acționat cu intenția de a prejudicia interesele financiare ale firmei ale cărei resurse erau utilizate, așa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infrcațiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. Această concluzie va fi aplicabilă și în cazul altor credite pentru care nu s-a respectat destinația prevăzută în contract.

1.7. Contractul nr. 1320/15.02.1992

Cu privire la contractul nr. 1320/15.02.1993 tribunalul constata ca inculpatul nu a aprobat acordarea lui si nici nu a avut vreo implicare în lichidarea creditului. Contractul de credit pentru suma de 60.000.000 lei vechi a fost semnat de două persoane din cadrul băncii, a fost garantat prin scrisoarea de garanție emisă de Banca Română de Comerț, iar faptul că a fost stabilită mai mică decât cea practicată de bancă nu conduce direct la concluzia comiterii infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care creditul a fost restituit catre bancă prin virament de la alte societăți, conform expertizei efectuate la udecătoria Suceava.

Pentru inculpatul sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Pr. Pen. întrucât nu a fost implicat în acordarea și lichidarea creditului, iar pentru inculpatul art. 10 lit. d Pr. Pen, întrucât nu se constată producerea unui prejudiciu pentru bancă.

Discutiile privind infractiunile prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. raman acelesi ca si la contractele precedente, remarcand ca in ceea ce priveste ultima infractiune, nu s-a dovedit ca scopul in care a fost acordat creditul activitati comerciale ar fi fost nerespectat.

1.8. Contractul nr. 8362/29.09.1993

Prin acest credit a fost acordată suma de 216.806.000 lei vechi către pentru activități comerciale. Creditul este lichidat in mod fictiv, prin operatiunea, asa cum se va detalia la capitolul respectiv. Inculpatul a aprobat acordarea creditului, alaturi de Comitetul de Credit si Risc, fiind deci implicat in acordarea imprumutului, prin rezolutia da de pe cererea de solicitare a creditului. In plus, inculpatul este direct implicat in lichidarea creditului, aspect în raport de care este realizată latura obiectiva a infractiunii de inselaciune prin modalitatea inducerii si mentinerii in eroare cu prilejul executarii unui contract, in asa fel incat fara aceasta eroare C inselat nu ar fi executat contractul. Pentru inculpatul se va reține vinovăție privind comiterea infrcațiunii de înșelăciune, față de modalitatea de stingere a creditului prin operațiunea, urmând ca la capitolul respectiv să fie detaliate aspectele care conturează vinovăție sa.

Tribunalul are în vedere că inculpatul si-a dat viza favorabila, ignorand faptul ca la acel moment erau deja in derulare mai multe contracte acordate societatilor, nu se prezentau garantii, acestea fiind constituite ulterior, atat pentru acest contract principal cat si pentru cele 4 acte adiționale aditionale ulterioare si insumand aproximativ 20 % din valoarea creditului acordat, fiind insuficiente, iar dobanda inscrisa in contract a fost fixata la 80 % de 85-90 % - dobanda practicata de banca in acea perioada.

Instanta va retine savarsirea infractiunii de inselaciune și pentru inculpatul, avand in vedere inducerea in eroare a bancii cu privire la lichidarea nereala a creditului.

Banca este in posesia unui titlu executoriu avand in vedere ca prin sentința civilă nr. 1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj societatea SRL a fost obligata la un total de 119.578.677.468 lei (contractele nr. 8362/30.09.93, 8362/13.09.94, 2676/13.04.95, 5522/12.06.95 -40 mld lei ), aspect care interesează soluționarea acțiunii civile.

Acest act material, pentru ambii inculpații, va fi reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

In ce priveste infractiunea prevazuta de art. 288 retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (care va cuprinde toate notele de mână și dispozițiile date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor de inculpatul, precum și contrasemnarea extraselor de cont cu antetul de același inculpat, iar nu numai situația acesatui contract). Se va analiza distinct, asa cum se mentioneaza in actul de inculpare, atât situația extraselor de cont venite de la, cât si situația notelor de mână prin care inculpatul repartiza modul in care banii virați in contul din Italia prin care s-au stins datorii curente ale firmelor inculpatului. infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată se va realiza la capitolul privind operațiunea.

Pentru inculpatul nu s-a reținut la acest act material comiterea vreunei infracțiuni de fals, însă s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru care se va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. pentru motivele expuse la punctul 1.6.

1.9. Actul adițional din data de 11.01.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993

Actul aditional nr. 1/8362/11.01.1994 nu a fost aprobat de Comitetul de Directie al băncii, existând însă o scrisoare a centralei semnata de dl. prin care se comunica aprobarea creditului de catre conducerea bancii. sunt aceleasi din contractul principal, dobanda este de 140 % de cea curenta, practicata de banca in acea perioada, de 160 %. Lichidare creditului s-a facut în mod real la data de 28.03.1994 prin majorarea imprumutului la 25.000.000.000 lei vechi, așa încât nu sunt intrunite elementele constitutiv al infractiunii de inselaciune, sub aspectul laturii obiective, lipsind prejudiciul.

Inculpatul nu a fost implicat în aprobarea sau lichidarea creditului, urmând a fi achitat pentru infracțiunea prev. de art. art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. întemeiul art. 10 lit. c Pr. Pen. iar pentru inculpatul sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d Pr. Pen.

In ce priveste infractiunea prevazuta de art. 288 CP retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., care va cuprinde toate notele de mână și dispozițiile date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor de inculpatul, precum și contrasemnarea extraselor de cont cu antetul de același inculpat și va fi analizată la capitolul privind operațiunea.

Pentru inculpatul nu s-a reținut la acest act material comiterea vreunei infracțiuni de fals, însă s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru care se va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. deoarece creditul a fost cerut si aprobat pentru comert, achizitionare fier beton, iar din actele dosarului nu rezulta o destinatie contrară.

1.10. Actul adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993

Tribunalul are în vedere mențiunile primei instanțe privind condițiile de încheire a actului adițional, cu deosebirea că se reține caracterul fictic al lichidării creditului, contrar celor stabilite de prima instanță. Actul aditional nr. 2 /23.02.1994 a fost lichidat la data de 05.04.1994 printr-o operatiune de alimentare cont din aport in suma de 17.519,864 USD (provenind din prima operatiune ). Suma este defalcata din cei 50 000 000 USD cu care a creditat pe, fiind o operatiune efectuata prin inculpatul conform notei contabile 1113/1994 din creditul se transmit 17.519.864 USD catre.

a inregistrat suma la contul 462 creditori diversi . Concomitent si cu aceeasi nota contabila transmite suma de 28.907.775.322 lei pentru lichidarea creditelor, suma rezultând din transformarea /cumpararea celor 17 mil.USD, așa încât s-a considerat rambursat creditul de 25 mild. lei doar prin aceste operațiuni scriptice.

Aceeasi filiera este constata atat de expertiza efectuată la udecătoria Suceava, cat si de expertiza efectuata in faza urmaririi penale (vol.7), unde se arata ca printre alte repartizari a sumei din creditul se transmite in favoarea conform NC 1113/1994: 8 769 865 USD pe baza notei lui cu explicatia aport cont curent ; 8 750 000 USD pe baza aceleiasi note cu explicatia aport capital social, respectiv 17.519.856 USD in total.

In acelasi timp si cu acelasi numar al notei contabile, C transmite societatii, pentru lichidarea creditelor, suma de 28 907 775 322 lei rezultata din transformarea/cumpararea celor 17 519 864 USD la cursul de 1 650 lei /$, sumă vu care s-a lichidat creditul de 25 000 000 000 lei. a comunicat acest aspect prin scrisoarea nr. 5503/09.10.1997 adresată.

Infracțiunea de înșelăciune se va reține în sarcina ambilor inculpați, în raport de lichidarea fictivă a creditului; chiar dacă inculpatul nu a fost implicat în semnarea actului adițional, participarea sa vizează stingerea creditului, acțiunea de inducere în eroare având loc în etapa executării contractului.

Se constată și neregularitati privind modul de aprobare a creditului, deoarece nu exista aprobarea Comitetului de Directie, la baza aprobarii fiind scrisoarea centralei ( fara numar si data, semnata tot de ) prin care se comunica ca acest credit a fost aprobat de, garantiile sunt aceleasi ca si contractul principal, deci insuficiente.

Acest act material, pentru ambii inculpați, va fi reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

In ce priveste infractiunea prevazuta de art. 288 CP retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, tribunalul va dispune schimabrea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., care va cuprinde toate notele de mână și dispozițiile date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor de inculpatul, precum și contrasemnarea extraselor de cont cu antetul de același inculpat și va fi analizată la capitolul privind operațiunea.

Pentru inculpatul nu s-a reținut la acest act material comiterea vreunei infracțiuni de fals, însă s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru care se va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. deoarece din lucrările dosarului nu rezulta o folosire a creditului intr-o destinatie contrara scopului societății.

1.11. Actul adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993

. ca la actul adițional anterior, tribunalul are în vedere starea de fapt reținută de prima instanță, cu mențiunea că lichidarea creditului, și în acest caz, este fictivă, fiind efectată pe relația - Română.

La aprobarea contractului actului aditional nr. 3/13.04.1994 sta rezolutia Comitetului de Credit și Risc - (printre care se afla si inculpatul )in care arata ca se acorda pentru ca au fost rambursate datoriile anterioare.Ca urmare, Directia Creditari a trimite Sucursalei CNo adresa (fara numar, din 13.04.1994) semnata de prin care se recomanda aprobarea pentru suma de 10 miliarde lei, intocmindu-se actul aditional necesar. Expertiza - (vol 7, pag. 12 ) demonstreaza ca aceasta limita de creditare nu a fost respectata,efectuandu-se plati pe asa-zisa descoperire de cont de peste 22 miliarde lei.

In sedinta din 26.08.1994 presedintele solicita a se prezenta situatia datoriilor firmelor apartinand - iar arata ca s-au virat 2,3 mil. USD, dobanzile fiind achitate la zi, prezinta planul privind achitarea datoriilor promitand a ajunge la un nivel de credite acceptat de normele BNR si de a da mandat persoanelor din tara pentru a semna contracte de garantii.

La 25.11.10 presedintele Consiliului de Administratie avertizeaza membrii consiliului ca au obligatia de a lua masuri in cadrul unitatilor pe care le conduc in calitate de directori si care au datorii de banca. Presedintele, referindu-se la activitatea inculpatului, cere tuturor sa se incadreze in prevederile legale si a ordinelor date la nivel de conducerea bancii.

In sedinta Comitetului de Directie din 14.03.94 se analiza situatia acordarii de credite pe descoperire de cont și se propunea recuperarea creantelor de la debitori si sanctionarea conducerii pentru reducerea creditelor restante.

Aceste discuții reliefează situația financiară dificilă a băncii, urmare a creditelor neperformante acordate și lipsei unor măsuri de recuperare a acestora.

Si prima instanta a retinut ca lichidarea creditului s-a facut prin operatiuni scriptice pe relatia Milano-, aspecte relevate de expertizele efectuate in faza urmaririi penale.

La 10.11.94 cand era beneficiara liniei de credit de 10 mld. lei utilizata integral si beneficia de 11 - 250 lei plati pe descoperit de cont Centrala transmite sucursalei avizul nr. 1010 prin care se crediteaza societatea cu 25 000 000 USD ca depusi de la, dar și cu suma de 43.775.000.000 lei vechi reprezentand valuta cumparata pentru restituire credite catre, respectiv echivalentul celor 25 000 000 USD.

Societatea a inregistrat suma de 25 000 000 lei initial in contul 462,ca nefiind localizata, de unde s-a virat in cont 411 ca plata in cont a facturilor emise de.

Din suma de 43.775.000.000 lei s-au acoperit platile pe descoperit de cont și s-a virat catre - suma de 28 600 435 000 lei reprezentand cesiune creanta . Operatiunea de debitare a contului prin creditarea contului - are la baza nota de mana a inculpatului catre C in care dispune: in baza contractului de cesiune incheiat intre - si supervizat de se va alimenta cont - cu 28 000 000 000 lei prin debitarea prin NC 1/10.11.94 .

Plata de mai sus s-a defalcat la inregistrare conform contract:17.325.160.700 lei vechi cu titlul de credit rambursat -,11 223 298 lei vechi dobanda aferenta acestuia si 51.975.482 lei vechi comision.

Dupa perfectarea acestui act aditional in luna decembrie 94 s-au continuat platile in favoarea furnizorilor netinandu-se seama de plafonul de 25 mld. lei vechi aprobat la 01.12.1994 destinat sa acopere platile facute anterior pe descoperit de cont (peste 22,3 mld ) și nici de creditul deja consumat de 10 mld. lei vechi.

Acest act material, pentru ambii inculpați, va fi reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

Banca deține un titlu executoriu pentru sumele provenind din acest act adițional, aspect ce va fi avut în vedere la soluționarea acțiunii civile.

In ce priveste infractiunea prevazuta de art. 288 retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., care va cuprinde toate notele de mână și dispozițiile date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor de inculpatul, precum și contrasemnarea extraselor de cont cu antetul de același inculpat și va fi analizată la capitolul privind operațiunea.

Pentru inculpatul nu s-a reținut la acest act material comiterea vreunei infracțiuni de fals, însă s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru care se va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. pentru aceeași motivare indicată la pct.1.6.

1.12. Actul adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993

Prin acest act adițional s-a majorat linia de credit cu suma de 25.000.000.000 lei vechi. Din fisa creditului rezulta ca numitul semnat actul adițional din partea, dar exista și o scrisoare nr. 11142/30.11.1994 a inculpatului prin care comunica aprobarea conducerii privind transferul liniei de credit neutilizata aprobata pentru - SA C-N.

In Consiliul de Administratie din data de 26.08.1994 se reia analiza portofoliului de credit detinut de grupul -, iar acesta isi ia angajamenntul rambursarii datoriilor, cu incadrarea in normele legale si obligativitatea inscrierii de garantii materiale. Problema garantiilor fusese discutata si in Consiliul de Administratie din data de 29.07.1994, data la care dl. a primit sarcina de a se ocupa de inscrierea acestora. De altfel, actul aditional poarta si garantii suplimentare in valoare de 25.717.000.000 lei, fiind inregistrat la Notariatul de Stat Constanta sub nr. 617/28.10.1994.

La 10.11.94 a beneficiat de o creditare a contului liniei de credit in suma de 43 miliarde lei de la prin.Obligatiile de la acea data erau de 10 miliarde lei - linie de credit utilizata, 23 mld. lei pe descoperire de cont si dobanzi neincasate. Creanta a fost cesionata de -, tranzactie vizata de inculpatul, in baza unei note având loc transferul spre - a sumei de 28 mld. lei vechi, deși conform normelor interne de lucru si legislatiei in vigoare societatea trebuia sa achite cu prioritate datoriile de banca. In plus, garantiile inscrise de banca pentru creditele angajate de - n-au fost transferate in totalitate la (refuz din partea societatii cu complicitatea lui ).

După semnarea actului adițional, linia de credit în valoare de 25.000.000.000 lei a devenit operațională, dar, concomitent, în luna decembrie 1994 s-au efectuat plăți în favoarea furnizorilor SC B cu depășirea plafonului aprobat, astfel încât la 30.12.1994 soldul plăților efectuat era de 48.120.945.394 lei conform extrasului de cont.

La 31.12.94 contul e creditat cu suma de 75.000.000.000 lei virata cu nr. 2/31.12.94 de catre und ( DE ) cu explicatia C/V contract 005/22.12.94. In realitate era un credit acordat societății, iar suma a fost restituita la incheierea cercetarii penale: credit si dobanzi de 88.500.000.000 lei vechi. Acesti bani au fost utilizati astfel: 75 miliarde lei vechi folositi pentru acoperirea creditelor anterioare (numai a celor pe descoperit de cont ), 25 miliarde lei vechi la data de 30.12.94 către -, drept comision pentru cesiune de contract export fier-beton.

Astfel, la 31.12.94 contul curent al apare cu disponibil de 1.804.054.605 lei, dar raman 2 linii de creditare: 10 mld. lei vechi scadent la 13.04.95 și 25 mld. lei vechi scadent la data de 27.02.95.

Tribunalul reține că retine ca lichidarea este doar scriptică, deoarece suma de 75.000.000.000 lei vechi - credit aparent acordat de către DE, prin care s-a lichidat creditul, provine în fapt din suma de 476 mld. pe care pus-o la dispoziția DE, în baza contratului de mamagement, urmând ca acest mecanism să fie dezvoltat la capitolul plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din.

Ca atare, rezultă vinovatia inculpatilor și cu privire la savarsirea infractiunii de inselaciune față de modalitatea de lichidare a creditului,urmând ca acest act material, pentru ambii inculpații, să fie reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

La acest act material nu s-a reținut comiterea vreunei infracțiuni de fals, însă s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru care se va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. pentru aceeași motivare indicată la pct.1.6.

1.13. Contractul nr. 11240/30.12.1993

Contractul a reprezentat un credit în valută în sumă de 1.402.730 franci francezi, cu o dobândă de 20 % pe an, garanția fiind constituită din gajul general asupra patrimoniului debitorului.

Așa cum a reținut și prima instanță, contractul nu a reprezentat în realitate o operațiune de creditare, ci a urmărit acoperirea unor plăți în valută efectuate anterior pe descoperire de cont, respectiv cumpararea de materiale fotografice si video, precum și acoperirea soldului debitor provenit din plata partiala c/v faină catre, deși potrivit art. 10 alin. 2 din Regulamentul privind efectuarea operatiunilor valutare BNR societatile bancare pot acorda credite in valuta persoanelor juridice rezidente, exclusiv pentru operatiuni de import bunuri si servicii.

Lichidarea creditului s-a făcut printr-o notă de mână întocmită de inculpatul în contul unei operațiuni de 2.000.000 USD pe relația Română Capital, care are un caracter fictiv.

Inculpatul nu are legatura cu aprobarea creditului, ci cu lichidarea acestuia, cum am arătat, iar în condițiile în care lichidarea este fictivă se va retine vinovatia ambilor inculpati in savarsirea infractiunii de inselaciune.Acest act material, pentru ambii inculpații, va fi reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

In ce priveste infractiunea prevazuta de art. 288 retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, tribunalul va dispune schimabrea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., care va cuprinde toate notele de mână și dispozițiile date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor de inculpatul, precum și contrasemnarea extraselor de cont cu antetul de același inculpat și va fi analizată la capitolul privind operațiunea.

Pentru inculpatul nu s-a reținut la acest act material comiterea vreunei infracțiuni de fals, însă s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru care se va dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. pentru aceeași motivare indicată la pct.1.6.

1.14. Contractul nr. 11241/30.12.1993

Datele referitoare la acest contract sunt identice cu cele de la contractul nr. 11249/30.12.1993, inclusiv modalitatea de lichidare, astfel că nu vor mai fi reluate. Singura diferență constă în suma acordată drept credit - 148.150 USD. În consecință, soluția tribunalului va coincide cu cea de la punctul 1.13. sub aspectul tuturor infracțiunilor.

1.15. Contractul nr. 2576/15.03.1995

Contractul de credit a avut ca obiect suma de 13.500.000 USD, a fost acordat urmare a referatului întocmit de președintele băncii -, au fost constituite garanții prin instituirea fidejusiunii de către -, a existat aprobarea Comitetului de Direcție, dar și semnăturile directorului, directorului economic și a reprezentantului oficiului juridic. Din suma de 13 500 000 USD s-a folosit suma de 12 715 378 USD pentru cumparare de si benzina in favoarea, rezultand asadar ca s-a respectat destinatia creditului - comert.

Cat priveste savarsirea infractiunii de inselaciune de catre inculpatul, tribunalul apreciază, întocmai ca prima instanță, că nerambursarea creditului, deci neexecutarea obligatiei contractuale, nu este suficienta pentru a exista o acțiune de inducere in eroare cu privire la executarea contractului, în condițiile în care contractul a fost încheiat în condiții de legalitate.

De asemenea, banca se află în posesia unui titlu executoriu, avand in vedere ca prin sentința civilă nr.1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj SC SA a fost obligata la un total de 119.578.677.468 lei (contractele nr. 8362/30.09.93, 8362/13.09.94, 2576/13.04.95, 5522/12.06.95 - 40 mld. lei vechi ).

Astfel, nu poate fi reținută vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelaciune, dar nici pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P., deoarece a fost respecatată destinația creditului acordat.

Inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Pr. Pen. întrucât nu a fost implicat în acordarea creditului.

Nu sunt reținute în acest caz infracțiuni de fals sau uz de fals.

1.16. Contractul nr. 5522/12.06.1995

Contractul de credit pentru suma de 5 mild. lei vechi, cu destinația comerț, a fost încheiat în mod legal, a existat aprobarea Comitetului de Direcție ( vol 14. fila 143 ), a fost semnat de reprezentanții băncii, fiind aplicabile concluziile de la contractul anterior. Banca se află în posesia unui titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj.

Inculpatul nu a semnat contractul de credit, dar făcea parte din Comitetul de Direcție care a aprobat acordarea creditului, dar calitatea de membrual acestui comitet nu poate conduce la reținerea vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii de înșelăciune, în lipsa unor date certe că prin implicarea sa a avut un rol preponderent în acordarea creditului, ținând seama că era în discuție un organ colegial.

Se va dispune achitarea ambilor inculpați pentru comietrea infracțiunii de înșelăciune, iar în cazul inculpatului și pentru comiterea infrcațiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. având în vederedetinația generică acrditului și lipsa unor probe privind utilizarea creditului contrar scopului pentru care a fost acordat.

Nu sunt reținute în acest caz infracțiuni de fals sau uz de fals.

1.17. Contractul nr. 6274/03.11.1995

Contractul prezinta elemente de nelegalitate în acordarea sa, dar nu exista dovada implicarii directe si substantiale a inculpatului cu privire la acordarea acestui credit.

Expertiza din faza de urmărire penală (vol.7, p. 36/41 ) arata ca in contract se prevede ca pentru perioada 01.11-28.12.95 firma va functiona pe descoperire de cont. La aceasta data beneficiase deja de numeroase plati efectuate de in favoarea unor furnizori ai acestei societati, fara a exista nici un fel de documente bancare de credite intocmite in prealabil. Inca din luna mai s-au efectuat plati in favoarea B pentru aprovizionari, taxe vamale,speze dobanzi si comisioane,astfel incat datoria de. La 29.09.1995 era la nivelul sumei de 4.512.215.630 lei.

Nu s-a prezentant de catre banca vreun document privind aprobarea sistemului practicat anterior, de plati pe descoperit de cont, nici cu ocazia perfectarii acestui contract contract.

S-a inscris ca garantie a creditului cesionarea drepturilor din acreditive din export, situatia in afara realitatii, deoarece nu a beneficiat de acreditive pentru exporturi de fier beton in favoarea. Creditul a fost acordat in afara reglementarilor interne ale băncii, fără aprobarea centralei băncii și nu a fost restituit de.

Cu toate acestea, nu se poate retine vinovatia inculpatului cu privire la infractiunea de înșelăciune, avand in vedere că neregularitățile sunt urmarea conduitei angajaților băncii, iar nu a unei acțiuni de inducere în eroare, care nu poate fi presupusă, ci trebuia demostrată cert. Elementele de nelegalitate nu pot presupune în mod necesar și eventuale manopere dolosive ale inculpatului în acordarea creditului. Infractiunea prevazuta de art. 194 al. 5 din Lg. 31/1990 nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, nerezultand o folosire a creditului contrar scopului pentru care a fost acordat.

Prin sentința civilă nr. 3805/15.10.1996 a Tribunalului Baf ost obligată la plata sumei de 4.512.215.630,00 lei vechi, dobanzi 5.640.757.404,24 lei, cheltuieli judiciare 20 000 lei, in total 10.153.003.034,00 lei vechi (credite primite pe descoperit de cont, banca acordand creditul de 5.400.000.000 lei la data de 13.11.1995, ce urma a fi rambursat la data de 26.12.1995 ).

Prima instanta analizat la acest capitol al creditelor acordate societăților și și infractiunea prevazută de art. 246 CP, cu referire la inculpatul, dar din examinarea rechizitorului rezultă ca s-a retinut in actul de inculpare infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in sarcina inculpatului numai cu privire la aprobarea acreditivelor si a contractelor de plasament, efectuate in favoarea societatilor apartinand inculpatului nu si cu privire la acordarea creditelor, astfel că limitele investirii instantei fac inutila analizarea acestei infractiuni la acest capitol.

2.Creditele obținute de - C

2.1. Contractele nr. 3900/07.07.1992 și nr. 3900A/07.07.1992

Ambele credite în valoare de 400.000.000 lei vechi, respectiv 485.000 USD au fost încheiate în aceeași zi, pe baza cererii inculpatuluiN..

Creditul acordat prin contractul nr. 3900/07.07.1992 a fost lichidat prin alt contract de credit nr. 3436/13.04.1993, astfel că nu s-a produs un prejudiciu. Creditul acordat prin contractul nr. 3900 A/07.07.1992 a fost restituit la data de 30.03.1993 prin încasarea livrărilor efectuate către societatea.

Prejudiciului reprezinta un element esential al continutului constitutitv al infractiunii de inselaciune, a cărui lipsă impiedică reținerea infracțiunii pentru inculpoați, chiar daca si aceste credite prezinta mai multe neregularitati: contractul nr. 3900 nu are aprobarea Comitetului de Directie, fiind semnat doar de; garantia consta intr-un acreditiv neprezentat;termenul de rambursare de 60 zile nu a fost respectat, creditul fiind rambursat la 30.03.1993; dobanda este de 82 % de cea uzuala la acea vreme 96-144 %, iar potrivit art. 10 alin. 2 din Regulamentul privind efectuarea operatiunilor valutare BNR societatile bancare pot acorda credite in valuta persoanelor juridice rezidente, exclusiv pentru operatiuni de import bunuri si servicii.

Un referat al evolutiei creditelor la - vol.12, pag. 4 retine ca rezolutia inculpatului era In baza aprobarii CD, fara ca acesta sa fie discutat si aprobat de Comitetul de Directie. de 2 mil. USD deschis la Cup Italia nu a fost prezentat băncii. Contractul de credit a fost semnat atat in numele consilierului juridic cat si a celor 2 reprezentanti legali de catre. La 29.08.1992 Consiliul de Administratie hotareste blocarea finantarii celor 2 firme pentru a nu depasi plafonul admisibil, dar in baza aprobarilor date de inculpatul, Sucursala C acorda in continuare credite.

Scadenta initiala a contractului 3900A nu s-a respectat, creditul continuand a exista la 31.12.92 pe baza unei note de mana de pe graficul de rambursare. Creditul se majoreaza la 24.12.92 cu suma de 154 000 USD,suma ce alimenteaza contul la 01.01.1993 neprecizand destinatia. Modul de utilizare al acestor credite vizează diverse destinații: utilaje, piese auto, cheltuieli de deplasare, calculatoare, echipament informatic,dobanzi si comisioane.

Desi inculpatul este implicat in acordarea nelegala a creditelor, în lipsa prejudicului urmeaza a fi achitat inculpatul pentru savarsirea infractiunii de înșelăciune Pentru acelasi temei, va fi achitat si inculpatul pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.

creditului nr. 3900 nu se cunoaste, iar destinatia creditului, achizitionare beton de la SC H in cazul contr. 3900 fost respectata, astfel ca nu suntb întrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P.

2.2. Contractul nr. 3901/07.07.1992

Și în acest caz nu sunt intrunite elementelor constitutive ale infractiunii de inselaciune de inculpatii și, deoarece creditul a fost lichidat prin alt contract de credit nr. 3436/13.04.1993 si nu rezulta ca ar exista un prejudiciu în dauna băncii.

Se constată, de asemenea, nereguli privind inexistenta aprobarii Comitetului de Directie, pe contract fiind semnatura lui si o semnatura indescifrabila; dobanda inscrisa este de 82 % de cea curenta de 96 - 144 %; termen de rambursare prevazut de contract este 60 zile, in realitate fiind restituit prin preluare in 14.04.1993; garantia a fost un acredititv neprezentat.

care e inscrisa in fisa creditului - cumparare beton de la Industria Campia nu a fost respectata, cu banii obtinuti acoperindu-se scrisoarea de garantie, beton, transfer extern, facandu-se cheltuieli finale, comisioane credit extern, achizitie marfa, dar se va dispune achitarea inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. pentru aceeași motivare indicată la pct.1.6.

2.3. Contractul nr. 4753/21.08.1992

Acest credit a fost lichidat prin contractul nr. 3436/13.04.1993 si nu rezulta ca s-a creat un prejudiciu băncii. De asemenea, inculpatul nu are nici o implicarecu acordarea creditului. In fișa contractului se arată că a fost aprobat de, nu a existat aprobarea centralei, dobanda a fost de 82 % de cea uzuala de 96- 144 %,s-au acordat garantii - gaj pe bunuri, destinatia creditului era achizitie fier beton de la Industria, dar a fost folosit pentru plata comision vamal,taxe portuare,comision vamal export, beton (164 202 790 lei ), c/val contr. 3/1992, beton - 100.000.000 + 15.000.000 lei, c/val contract societate. A fost achitat prin preluarea in data de 14.04.1993 (era scadent de la 21.10.1992 ) a soldului de 300 000 000 lei, iar acesta s-a rambursat in cadrul liniei de credit de comert de 5 100 000 000 lei acordata de la 13.04.1993.

Trebuie precizat că s-a stabilit de Comitetul de Directie la 17.08.1992 ca la varsarea integrala a unei afaceri incepute de - si SRL, sa nu mai acorde nici un credit acestor 2 societati, dispozitie nerespectata în acest caz.

Având însă în vedere lipsa prejudiciului, nu poate fi reținută în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de înșelaciune, dar nici pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P., pentru aceeași motivare indicată la pct.1.6.

Inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Pr. Pen. întrucât nu a fost implicat în acordarea creditului.

Nu sunt reținute în acest caz infracțiuni de fals sau uz de fals.

2.4. Contractul nr. 5367/22.09.1992

Acest credit a fost lichidat prin contractul nr. 3436/13.04.1993 si nu rezulta ca s-a creat un prejudiciu băncii. A fost aprobat de inculpatul fara a se prezenta aprobarea centralei, în condițiile în care Comitetul de Directie a stabilit la 17.08.1992 ca la varsarea integrala a unei afaceri incepute de - si, sa nu mai acorde nici un credit acestor 2 societati. A fost rambursat la 13.04.1993, desi ar fi trebuit sa fie rambursat la 31.12.1992; dobanda a fost de 80 % de cea obisnuita de 96-144 %.

creditului era achizitie de si coriandru pentru export, fiind folosit în principal potrivit scopului pentru care a fost acordat, dar si pentru alte plati: restituire avans brutarie, plati CEC pentru societate,dobanzi retinute de, comision 0,3 %. Având în vedere că în principal a fost respectată destinația, sumele ce au fost folosite în alte scopuri fiind reduse, nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P., ținând seama și de motivarea indicată la pct.1.6.

Lipsa prejudiciului determină imposibilitatea reținerii în sarcina inculpaților și comiterii infracțiunii de înșelaciune.

2.5. Contractul nr. 5873/13.10.1992

Creditul de 135.000.000 lei vechi a fost lichidat prin contractul nr. 3436/13.04.1993 si nu rezulta ca ar exista un prejudiciu.

Desi nu apare semnatura inculpatului pe contract, totusi cererea de acordare a creditului este aprobata de inculpat care îl prezintă in sedinta din 09.11.1993 a Comitetului de Directie. Dobanda este de 10 % pe luna de cea curenta de cea de 96- 144 %,iar termenul de restituire 30 zile, dar a fost rambursat la 13.04.93. Drept garanție a fost utilizată scrisoarea de garanție emisă de, care a fost prezentata de inculpatul intr-o sedinta din august 1992 in termeni destul de vagi - exista o scrisoare de garantie emisa de BCR in favoarea unei firme cu sediul in Franta care a cesionat aceasta scrisoare in favoarea unei firme din B.

Ca și în cazurile de mai sus, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru cei doi inculpați, în lipsa producerii unui prejudiciu.

Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. 1. și art. 291., întrucât a prezentat ca adevărată scrisoarea de garanție emisă de, pe care a cesionat-o către. Așa cum s-a arătat la pct. 1.1. înscrisurile emise de trebuie privite ca înscrisuri sub semnătură privată, deci și scrisoarea de garanție, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din cele două infrcațiuni în infracțiunea simplă prev. de art. 290 alin. 1. cu p. aplicarea art. 13., cu o existență distinctă. Scrisoarea de garantie nu este falsa, dat fiind că nu s-a produs o contrafacere a scrierii sau subscrierii sau o alterare în orice mod a vreunui înscris, ci doar a fost folosită pentru acest contract, de aceea nu se poate reține comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

2.6. Contractul nr. 1476/19.02.1993

Creditul în valoare de 750.000.000 lei vechi acordat prin acest contract a fost rambursat din linia de credit de 5 100 000 000 lei acordata de la 13.04.1993, deci nu exista prejudiciuși, implicit, nici infracțiunea de înșelăciune pentru cei doi inculpați.

Creditul a fost aprobat de Comitetul de Credit și Risc, dar nu și de Comitetul de Direcție al băncii.

creditului a fost cumparare beton pentru exportși a fost respectata.

Ca atare, față de lipsa prejudiciului, raportat și la motivele expuse de prima instanță, vor fi achitați inculpații și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., iar inculpatul și pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

2.7. Contractul nr. 1650/25.02.1993

Crediul în valoare de 144.000.000 lei vechi, suplimnetat cu 20.000.000 lei vechi, a fost aprobat de inculpatul pentru o perioadă de 60 zile cu o dobândă de 62% pe an. Contractul nu a fost aprobat de Comitetul de Direcție, dar a fost de asemenea rambursat din linia de credit de 5 100 000 000 lei acordata de la 13.04.1993, astfel nu exista prejudiciu. creditului - cumparare beton pentru export nu a fost respectata, fiind folosit in realitate pentru plata de dobanzi retinute de.

Față de lipsa prejudiciului, raportat și la motivele expuse de prima instanță, vor fi achitați inculpații și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., iar inculpatul și pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., pentru aceeași motivare indicată la pct.1.6.

2.8.- 2.9. Contractul nr. 2819/23.03.1993 și actele adiționale din datele de 30.09.1993 și 31.12.1993

Contractul nr. 2820/23.03.1993

Cererile de credit din 23.03.1993 au fost înregistrate sub nr. 2819 și 2820 la Sucursala și au la baza aprobării un referat privind analiza situației - și întocmit de inculpatul și în care, pentru stingerea tuturor datoriilor, propune acordarea de noi credite în valoare de 1.500.000.000 lei și 1.750.000 USD până la încasarea LC (liniei de credit) scadente.

Garanțiile au constat în scrisoarea nr-/90 emisă de în valoare de 42.000.000 franci francezi, capitalul firmei și pachetul de acțiuni. De asemenea, inculpatul a semnat o adresă în numele Centralei, prin care comunică Sucursalei C că s-a aprobat acordarea creditului de 1.750.000.000 lei

În baza respectivei aprobări, s-a încheiat contractul de credit nr. 2820/23.03.1993 prin care se acordă - SA un împrumut de 1.750.000.000 lei pentru cumpărarea de beton, folosit pentru această destinație, dar și pentru stingerea actului adițional în valoare de 20.000.000 lei de la contractul nr.1650/1993.

La contractul nr. 2819, prin care s-a acordat creditul de 1.750.000 USD, au fost încheiate și două acte adiționale la datele de 30.09.1993 - pentru suma de 7.790.278 USD și 30.12.1993 - pentru suma de 2.970.794 USD, în care a fost înscrisă drept garanție scrisoarea emisă de, care nu au aprobarea Comitetului de Direcție.

Contractul nr. 2819/23.03.1993 prezinta mai multe neregularitati: garantii insuficiente - scrisoarea (care a fost atat de folosită pentru a garanta alte peste 10 credite obtinute de ambele firme, in valoare totala de peste 2.654.000.000 lei vechi si 12.811.000 USD, ea garantand la 42.008.640 FF dupa cum se stipulase in contract, capitalul firmei de 1.300.000.000 lei,pachet actiuni în valoare de 350 000 000 lei.

a constat in achizitionare de fabrica compoturi si calculatoare, deci investitii, in conditiile in care potrivit Regulamentului BNR (art. 10 al.2 ) nu se putea acorda credit in valuta decat pentru import.

Data de rambursare nu a fost respectata, iar organele nu a luat masuri pentru recuperarea creditului, astfel incat se inregistreaza lichidarea creditului abia la 16.05.1995 ca urmare a NC 1011 prin care se transmite - suma de 11.672.500 USD cu titlul de incasari beton de la, care are la baza o nota fara numar si data din partea directorului economic - SA C catre presedintele .

Conform scrisorii nr. 1106/23.11.1992, care este semnata de, ar exista aprobarea, inculpatul comunicand Centralei acest lucru, totusi expertii nu au identificat aceasta aprobare.

din 30.09.93 si 31.12.93 au ca garantie aceeasi scrisoare a carei valoare era insignifianta comparativ cu volumul creditelor pe care le garanta; a avut loc aceeasi rambursare fictiva ca si la contractul principal, deoarece încasările pe relația nu sunt reale, după cum se va arata la capitolul privind operațiunile.

Pentru actul aditional din 30.09.93 exista o fisa fara data, iar pentru celălat aditional nu s-a prezentat un document de aprobare. Sucursala Cac onsiderat ca aprobare dispozitia lui din 01.11.1993, dar în acea perioada era obligatorie aprobarea Comitetului de Directie. Scadenta la aditionalul din 30.12.93 se prelungeste la 01.04.94. La dosar exista o scisoare a numitei din partea - inregistrata la cu nr. 6982/01.04.94 prin care se solicita prelungirea rambursarii creditului de 12 511 072 USD cu 6 luni. Cererea contine avizul Propun aprobarea cererii: si rezolutia De acord a inculpatului .

Cu scrisoarea inregistrata la sub nr. 8615 /30.09.93 - solicita prelungirea creditului din contractul nr. 2819/23.03.93 cu majorarile ulterioare, in total 12.511.072 USD scadent la 01.10.94, cu un grafic de esalonare plati intre 25.01 si 25.04.95. Pe acesta adresa se afla rezolutia inculpatului de acord cu solicitarea, ce se comunica SUCURSALEI C sub nr.9370/21.10.94, iar catre - se comunica cu nr. 17742/25.10.94. Aceasta aprobare constituie avizarea esalonarii ratelor intre 01.01.95 si 25.04.95 la care se adauga o dobanda de 379.683 USD care nu s-a comunicat in acea adresă.

Inspectorul in referatul intocmit la 04.10.1994 recomanda respingerea cererii pentru ca mai beneficiase de amanarea termenelor de rambursare. In nota de prezentare din 6.10.94 se arată: Avand in vedere faptul ca nu are inregistrate garantii si faptul ca a mai beneficiat de 3 ori de amanare a rambursarii creditelor valutare,propun respingerea cererii in conformitate cu normele .

ce au urmat in 1993 trebuie sa respecte aceeasi prevedere,iar dupa 31.05.93 trebuiau acordate cu aprobarea Consiliului de Administratie. nu a fost respectata, iar organele nu au luat masuri, astfel incat se inregistreaza lichidarea creditului abia la 16.05.1995 ca urmare a NC 1011 prin care se transmite - suma de 11.672.500 USD cu titlul de incasari beton de la.

Se va retine vinovatia inculpatului in savarsirea infractiunii de inselaciune ( contract principal nr. 2819/23.03.1993 și 2 acte adiționale ) cu privire la lichidarea acestuia, avand in vedere ca a creat aparenta lichidării lui prin încasări pe relația. Lichidarea operata in contabilitatea - SA CNs -a efectuat de SUCURSALA a cu nota contabila 1011/16.05.95 de 11.672.500 USD care are la baza extrasul de cont cu antetul -MILANO. Exista comunicarea adresata de directorul executiv al - SA C - catre, din care rezulta ca a incasat din exportul de beton suma de 11.672.500 USD. a creditat contul - in baza acestei note.

De asemenea, se va reține și vinovăția inculpatului in savarsirea infractiunii de inselaciune ( contract principal nr. 2819/23.03.1993 și 2 acte adiționale ), în raport de inducerea în eroare privind lichidarea creditului.

Acest act material, pentru ambii inculpații, vor fi reținute în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

Contractul nr. 2820/23.03.1993 apare ca lichidat la 14.04.93 prin acoperire de un alt credit acordat, dar nu exista aprobare pentru acordarea lui, destinatia indicată era achizitionare fier beton, însă destinatia reala este acoperirea unor credite mai vechi, este un credit in valuta ce nu ar fi trebuit a fi acordat,respectand regulamentul BNR, decat pentru importuri, dobanda este de 62 % de 92 %, cea practicata de banca la acel moment și a fost garantat cu aceeasi scrisoare, dar si cu actiuni in valoare de 350 000 000 lei, garanții insuficiente de valoarea creditului.

Cu toate acestea, creditul fiind acoperit, nu se poate retine existenta unui prejudiciu, așa încât nu sunt intrunite elemente constitutive ale infractiunii de inselaciune, in cazul ambilor inculpati, urmând ca acesția să fie achitați pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., reținută separat, conform schimbării de încadrare juridică.

Pentru ambele contracte prin actul de inculpare s-a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale și uz de fals pentru folosirea scrisorii de garantie, dar si pentru comunicarea lichidarii creditului din incasari din relatia - -.

Inscrisurile menționate nu constituie înscrisuri oficiale, așa cum s-a arătat în cazul scrisorii de garanție, concluzie care este aplicabilă și pentru comunicarea lichidarii creditului din incasari din relatia - -. Aceste înscrisuri provin de la o societate comercială, care nu poate cădea sub incidenț art. 145. așa încât este evident că suntem în prezența unor înscrisuri sub semnătură privată, respectiv corespondența unei societăți comerciale. Drept urmare, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu p. aplicarea art. 13., cu o existență distinctă, în referire la folosirea scrisorii de garanție, iar nu ca act material al unei infracțiuni continuate.

Asupra caracterului așa zis fals al scrisorii de garantie, tribunalul retine argumentele redate de instanta de fond referitor la valabilitatea acestui act ce nu prezinta elemente de contrafacere, așa cum s-a arătat și mai sus.

Totodată, se va constata existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată raportat la comunicarea lichidarii creditului din incasari din relatia - -, care va fi inclusă ca act material al formei continuate a acestei infracțiuni, ce va include toate comunicările privind stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exporturilor cu produse metalurgice către societatea ment și a creditelor din încasări pe relația ment și, așa cum se va arăta la capitolele privind operațiunea și exportul de produse metalurgice.

În sarcina inculpatului, în legătură cu ambele contracte, s-au reținut infracțiunile de fals material in inscrisuri oficiale și uz de fals, în raport de întocmirea referatului pentru acordarea creditelor. Înscrisul este întocmit de un funcționar al unei societăți comerciale -, care nu poate cădea sub incidența art. 145. așa încât este evident că suntem în prezența unui înscris sub semnătură privată. Drept urmare, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu p. aplicarea art. 13., cu o existență distinctă, iar nu ca act material al unei infracțiuni continuate, cu privire la care se va dispune achitarea inculpatului, deoarece înscrisul nu cuprinde elemente de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare a continutului său preexistent.

creditelor a constat in achizitionare de fabrica de compoturi si calculatoare, respectiv cumpărare beton, dar in fapt banii au fost folositi pentru lichidarea creditelor anterioare, adevarata necesitate a imprumutului reieșind din chiar referatul inculpatului, prin care propunea acordarea creditului pentru stingerea tututror datoriilor.

Însă, față de motivarea indicată la pct.1.6. se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. ( contractul nr. 2819/23.03.1993 și actele adiționale ), respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. P. ( contractul nr. 2820/23.03.1993 ).

2.10. Contractul nr. 3367/09.04.1993

Creditul a fost lichidat la data de 14.04.93 prin preluare in alt contract de credit, neexistand un prejudiciu. Si acest contract a fost garantat cu aceeasi scrisoare emisă de si produse achizitionate in vederea exportului, plus acreditivele ce vor fi deschise, a avut la bază referatul întocmit de inculpatul și.

In lipsa produceruu unui prejudiciu, vor fi achitați inculpații și pentru savarsirea infractiunii de inselaciune (lipsa unui element constitutiv al infractiuni).

În acelasi temei inculpatul va fi achitat pentru infractiunii prevazute de art. 290. cu aplicarea art. 13. ( folosirea scrisorii de garantie care nu s-a dovedit a fi un fals, pentru motivele arătate anterior la pct. 1.1. inclusiv sub aspectul schimbării încadrării juridice ) si art. 194 al. 5 Legea nr. 31 /1990 cu aplicarea art. 13. ( a fost solicitat pentru comert si folosit pentru achizitionare beton ).

2.11. Contractul nr. 3435/13.04.1993 și cele 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 29.01.1994 și 01.10.1994

Referitor la contractul de credit nr.3435/13.04.1993 și actele adiționale tribunalul are în vedere starea de fapt menționată de prima instanță, cu urmatoarele precizări:

La aprobarea creditului semnatura inculpatului nu apare pe contract (acesta fiind aprobat de ), dar la baza aprobarii date de acest comitet sunt 2 scrisori ale, semnate de in calitate de presedinte al, prin care s-au aprobat creditele nr. 2820, 3435 și 3436. Se remarcă faptul că scrisorile sunt din noiembrie 1992, dar cererea de credite este din aprilie 1993. In afara inadvertentelor dintre data aprobarii conform scrisorii semnate de si data cererilor de credit -13.04.1993, - detinea la acea data contracte de credit insumand 4.979.629.000 lei, iar competentele de aprobare in vigoare erau de numai un miliard de lei.

La 14.04.1993 conform ordinului nr. 3013 se majoreaza plafonul de acordare la 1 500 000 000 lei, atragandu-se atentia ca Se interzice acordarea creditelor fara aprobarea Comitetului,chiar daca cererile solicitantilor poarta o semnatura de aprobare a vreunei persoane din conducerea .

La 24 mai 1993 (pe cand inculpatul era plecat in atate ) numitul prezinta situatia creditelor acordate lui: 2 linii de credit de 5,1 miliarde lei investitii si 1,5 miliarde lei pentru comert. Inculpatul arată că arata ca are o scrisoare de garantie data de de 49 milioane franci in favoarea - International, prin care se garantează liniile de credit acordate de. Comitetul de Directie hotareste ca Comisia de Cenzori sa verifice situatia creditelor acordate de banca si situatia garantiilor si sa prezinte situatia la prima sedinta.

Garanțiile constau în acreditivele nr. 17/1993 Geneva 03871 si 91-71-3013/94 ce au realizat incasari de 3 441 777 USD, respectiv 462 000 USD in perioada aprilie-iunie 1993, dar nu s-au folosit pentru acoperirea creditelor restante, iar acreditivul 12/98-3858 nu s-a onorat. La contract s-au constituit ulterior garantii ipotecare si materiale cu documente inregistrate la diverse notariate, însumate la valoarea de 5.025.089.668 lei acoperitoare doar pentru creditul principal (daca tinem cont ca acelesi garantii au stat si la baza aditionalelor, valoarea totala a contractului era de 12 439 000 000 lei ) la aceasta data dar inexistente atunci. Pe cererea de credit inregistrata 3435/13.04.1993 se arata ca se garanteaza cu scrisoare de garantie -/90 emisa de (care garantase deja alte 8 credite si care la 31.03.1994 isi incetase valabilitatea).

Creditul a fost acordat pentru investitii - constructii de fabrici de produse de panificatie si fabrici de compoturi pe 3 ani, iar imprumutul s-a fost doar partial in acest scop.

Așa cum a reținut prima instanță, acest credit apare ca lichidat, fara sa rezulte in mod cert ca modul de lichidare ar fi fictiv.

La data de30.09.1993s-a încheiat primul aditional pentru suma de 14.000.000 lei vechi. Aditionalul are aprobarea inculpatului pe cererea nr. 8438/30.09.1993. Actul aditional 1/30.09.1993 la contr. 3435 era pentru investitii, cu o dobanda de 60% ( de dobanda curenta de 80-82 % ), scadența era la 13.04.1996, iar garanțiile din contrcatul principal. Există și o fisa nedatata cu aviz favorabil.

Nu rezulta in mod cert ca creditul acordat prin acest aditional a fost lichidat in mod artificial.

La data de30.12.1993se incheie un al doilea aditional pentru suma de 925.032.000 lei vechi. Nu este clară modalitatea de rambursare, din probe rezultand ca a fost rambursat din linia de credit de 30 000 000 000 lei vechi (. 12, p. 53), astfel că aplicând principiul in dubio pro reo nu se poate reține vinovăția nici pentru acest act adițional. Aditionalul din 30.12.1993 este garantat cu scrisoarea de garantie emisa de si acreditive, fiind acordat pentru investitii, cu termen de rambursare la 01.04.1994. Dobanda era de 120 % de 140 % practicata de banca.

Nu se prezinta nici o aprobare pentru adițional, dar Sucursala Cab ăncii considera aprobare dispozitia lui din 01.11.1993 in sensul ca toate documentele semnate de conducerea bancii reprezentand depasiri de limita la liniile de credit constituie majorare de limita .

La data de29.01.1994se incheie un al treilea aditional in suma de 5.000.000.000 lei vechi. Aditionalul este acordat pentru investitii și aprobat de, fiind rambursat din linia de credit de 30 mld. lei vechi din data de 26.02.1994. Pentru acestea exista o scrisoare catre Sucursala Ca E. DIRECTIA CREDITARI semnata de, fara numar, dată si stampilă,prin care se transmite: a analizat in sedinta din 22.03.94 prin care se arata ca s-au aprobat creditele de 5 miliarde lei pentru investitii si 30 miliarde lei pentru comert cu o dobanda de 160 % .

La 22.02.1994,Sucursala C inainteaza catre - scrisoarea 4166/22.02.1994 prin care instiinteaza ca la acea data figureaza ca debitor si ca atare il invita pentru clarificarea situatiei cu precizarea ca in caz contrar se va trece la aplicarea masurilor pentru nerespectarea clauzelor prevazute in contract. acordate prin aditionale nu respecta plafonul maxim stabilit de banca de 1 mld. lei vechi in aprilie 94 si de 1,5 mld. lei vechi dupa 14.04.94, stabilit prin ordinul nr. 3013/94.

La data de01.10.1994se incheie al patrulea aditional pentru suma de 5.000.000.000 lei vechi. Aditionalul are aprobarea, este pentru investitii, cu dobanda de 100 % pe an și termen de rambursare la 29.01.1995, garantiile fiind identice. s-a facut la 27.02.1995 prin incasarea de 3 miliarde lei vechi, din disponibilul liniei de comert acordat -. Disponibilul din linia de comert s-a constituit astfel: a acordat societatii und suma de 75.000.000 USD,cu titlul de plasament financiar, aceasta societate a transmis suma in totalitate societatii (contract 006/21.12.1994 ) care la randul sau transmite o parte din suma, respectiv 25.000.000 USD societatii -, bani cu care se achita datorii de banca.

Lipsa prejudiciului determină neîntrunirea elemnetelor constitutive ale infractiunii de inselaciune, astfel ca ambii inculpati vor fi achitati pentru acesată infracțiune în formă continuată, care va fi reținută pentru contractul principal și actele adiționale, distinct de alte acte materiale.

În acelasi temei inculpatul va fi achitat pentru infractiunile prevazute de art. 290. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( folosirea scrisorii de garantie care nu s-a dovedit a fi un fals, pentru motivele arătate anterior la pct. 1.1. inclusiv sub aspectul schimbării încadrării juridice ) si art. 194 al. 5 Legea nr. 31 /1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( nu rezultă folosirea creditului în scop contrar destinației entru care a fost acordat). Pentru contractul nr. 3435/13.04.1993 și cele 4 acte adiționale s-a reținut forma continuată pentru aceste două infracțiuni, întrucât actul de sezare a făcut referire la mai multe acte materiale, în legătură cu același contract de credit principal.

2.12. Contractul nr. 3436/13.04.1993 și cele 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 26.02.1994 și 01.10.1994

Referitor la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 și actele adiționale tribunalul are în vedere starae de fapt mneționată de prima instanță, cu urmatoarele precizări:

Contractul principal a fost încheiat în aceleași condiții ca și contractul nr. 3435, inclusib sub aspectul garanțiilor. S-au mai constituit și garanții suplimentare: gaj mobiliar o serie de utilaje in special linii de panificatie si patiserie, documentele respective fiind inregistrate la diverse notariate in perioada 25-31.10.94 (.7,pag.43). Valoarea acestor garantii insuma 1 941.567.670 lei vechi.

fost acordat pentru comert, dar in realitate a fost folosit pentru acoperirea creditelor acordate SC - în perioada 1992 - 13.04.1993 ( 1.670.629.184 lei sold la 31.12.1992; 3.144.000.000 credite acordate in perioada 09.02-09.04.93; total 4.814.629.184 lei). Cu acest credit au fost acoperite credite acordate in favoarea SRL B in perioada 1991-1992-1993.

Ne rezultă însă lichidarea fictiva a creditului, astfel ca lipsa prejudiciului face inaplicabile dispozițiile art. 215 alin. 1,2,3

In ce priveste implicarea inculpatului, trebuie aratat ca la dosar se afla un fax datat 13.04.1993, prin care acesta imputerniceste pe directorul si directorul economic ( - C ) sa semneze cele doua contracte pentru creditele solicitate.

La30.09.1993se incheie primul act aditional la acest contract pentru un credit de 3.838.782.000 lei. Inculpatul este implicat in acordarea creditului alaturi de ceilalti membrii. Actul aditional prezinta aceleasi garantii (garantat cu scrisoarea ), dobanda este de 66,5 % ( de dobanda de 85-90 % din acea vreme ), este destinat comertului, are ca termen de rambursare data de 13.04.1994. se face prin preluarea in linia de credit de 30.000.000.000, atfel ca nu exista un prejudiciu.

La data de30.12.1993se incheie un nou contract aditional pentru suma de 13.867.811.000 lei.Dobanda stabilita este de 120 % ( de 160 % ),credit acordat pentru comert, garantat cu acea scrisoare si acreditive, termen 01.04.1994.

Nu se prezinta nici o aprobare, Sucursala C considera aprobare dispozitia lui din 01.11.1993 in sensul ca toate documentele semnate de conducerea bancii reprezenand depasiri de limita la liniile de credit constituie majorare de limita .

Nu rezulta insa o lichidare fictiva a creditului, astfel ca in lipsa constatarii unui prejudiciu, nu se poate reține infractiunea de inselaciune.

La data de26.02.1994se incheiei un al treilea contract aditional in suma de 30.000.000.000 lei vechi. Creditul este acordat pentru comert, pe o perioadă un an, cu o dobanda de 160 %, cu aceleasi garantii de la contrcatul principal.Cand s-a acordat creditul contul - era descoperit,fapt ce a determinat Sucursala sa avertizeze clientul in sensul ca va aplica masurile pentru nerespectarea clauzelor prevazute in contract .Aceste masuri au constat la urma in incheierea noului aditional. Ca si la adiționalele anterioare, nu rezulta lichidarea ficitiva a creditului.

La data de01.10.1994se incheie al patrulea aditional pentru suma de 30.000.000.000 lei vechi. Creditul de 30 miliarde lei se preia la 01.10.94 intr-un contract model nou, dispus ca urmare a ordinului 8109/20.09.1994 semnat de (. 13, pag. 100) - ordinul C, Cabinetul presedintelui 8109/20 sept. 1994: dobanzile active incepand cu 1 oct. 1994 sunt intre 100 % si 110 % pentru investitii si industrie si intre 110 si 120 % pentru comert; clientii care au mai multe debite cu aceeasi destinatie vor avea reunite acele credite -comasate intr-un singur contract, aplicandu-se o dobanda unica.Termen de rambursare intre 12 si 18 luni

Din aceasta noua redactare a contractului expertiza - a retinut ca s-au introdus garantii pe baza documentelor inregistrate la notariat insemnand 5.025.089.668 pentru contractul nr. 3435 si 1.941.567.670 pentru contractul nr. 3436, dobanda inscrisa in contract este de 100 % e inferioara celei prevazute in ordinul 8109/94.

La 10.11.1994 de la s-a preluat in favoarea - pe baza unei note intocmite de suma de 28 600 435 000 lei. Aceasta reprezinta costul cesiunii creditului obtinut initial de - de 30 mld. lei si care se transmitea in favoarea ca urmare a unui protocol din 10.04.94.

- C cesioneaza partial societatii B creditul curent mentionat mai sus acordat de si cheltuiala aferenta la nivelul valorii de 28.600.435.000 lei calculata la 25.11.94 (constand in 17.325.160.700 lei; dobanzi aferente 11.223.298.818 lei, comisioane 51.975.482 lei ). accepta preluarea datoriei - atat sub raport de credit de restituit cat si sub raport de costuri ale creditului.

accepta si va regulariza conturile celor doua societati conform intelegerii convenite la 10.11.1994.

Contractul de cesiune de datorii nr. 1230/10.11.94 este semnat din partea de inculpatul .

Din înscrisurile analizate de expertiză rezulta ca a acoperit creditul acordat in favoarea - din resursele ce i s-au creat pe relatia MILANO- (expertiza -, pag. 27/32), operațiuni care au avut un caracter fictiv, așa încât pentru acest al patrulea act adițional de va reține vinăvăția inculpaților sub aspectul infrcațiunii de înșelăciune.

După cum se poate observa, situația contractului nr. 3436/13.04.1993 și a actelor adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 26.02.1994 este diferită de cazul actului adițional din data de 01.10.1994, care a fost lichidat prin operațiuni fictive, care au avut doar caracter scriptic, așa încât pentru contractul nr. 3436/13.04.1993 și actele adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 26.02.1994 se va reține ca încadrare juridică infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. pentru inculpatul, iar pentru inculpatul infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.; art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț ); art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. vor fi achitați ambii inculpați, lipsind prejudicul.

Inculpatul va fi achitat pentru infractiunile prevazute de art. 290. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( folosirea scrisorii de garantie care nu s-a dovedit a fi un fals, pentru motivele arătate anterior la pct. 1.1. inclusiv sub aspectul schimbării încadrării juridice ) si art. 194 al. 5 Legea nr. 31 /1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( pentru motivația indicată la pct. 1.6. )

Pentru actul adițional in data de 01.10.1994, având în vedere că tribunalul reține vinovăția ambilor inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune, acest act material va fi reținutîn cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

Tot pentru acest act adițional din 01.10.1994, se vor reține distinct la încadrarea juridică infracțiunile prevazute de art. 290. cu aplicarea art. 13. ( folosirea scrisorii de garantie care nu s-a dovedit a fi un fals, pentru motivele arătate anterior la pct. 1.1. inclusiv sub aspectul schimbării încadrării juridice ) si art. 194 al. 5 Legea nr. 31 /1990 cu aplicarea art. 13., pentru care inculpatul va fi achitat, considerentele fiind identice cu cele de la contrcatul principal și primele 3 acte adiționale.

2.13. Contractul nr. 5105/09.06.1993

Prima instanță a reținut corect starea de fapt. Creditul a fost acordat pentru plata taxelor vamale, destinație respectată, garantarea se facea cu intregul patrimoniu și a fost rambursat la data de 09.07.1993 din încasări externe provenite din exportul de. Inculpatul nu afost implicat în caotdarea sau lichidarea creditului.

Ca atare, nu se poate reține vinovăția inculpaților; pentru inculpatul sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c Pr. Pen. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., iar în cazul inculpatului se va face aplicarea art. 10 lit. d Pr. Pen. pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

2.14. Contractul nr. 8446/30.09.1993 și actul adițional din data de 31.12.1993

În acest caz a existat aprobarea Comitetului de Credit și Risc, garanțiile erau cele de la contratele nr. 2819/23.03.1993 și nr. 3436/13.04.1993, deci și scrisoarea de garanție emisă de, dar a fost lichidat prin încasări pe relația, cum a reținut și prima instanță ( fila 15, expertiza efectuată la udecătoria Suceava ), mecanismul de lichidare fictivă fiind ca în cazul contractului nr. 2819/23.03.93, urmând a se reține vinovăția ambilor inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune, aceste acte materiale - contract și act adițional - urmând a fi reținuteîn cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

Pentru inculpatul se vor rețina la încadrarea juridică infracțiunile prev. de art. 200 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( folosirea scrisorii de garanție emisă de Banca Română de Comerț ) și art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. - forma continuată are învedere exietența a două acte materiale în strânsă legătură - contract și act adițional. Inculpatul va fi achitat pentru aceste două infractiuni: art. 290. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( folosirea scrisorii de garantie care nu s-a dovedit a fi un fals, pentru motivele arătate anterior la pct. 1.1. inclusiv sub aspectul schimbării încadrării juridice ) si art. 194 al. 5 Legea nr. 31 /1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( motivele invocate la pct. 1.6. dar și faptul nu su rezultă cert utilizarae contrară scopului acordării).

Prima instanta analizat la acest capitol al creditelor acordate - C și infractiunea prevazută de art. 246 CP, cu referire la inculpatul, dar din examinarea rechizitorului rezultă ca s-a retinut in actul de inculpare infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in sarcina inculpatului numai cu privire la aprobarea acreditivelor si a contractelor de plasament, efectuate in favoarea societatilor apartinand inculpatului, nu si cu privire la acordarea creditelor.

3. Credite obținute de alte societăți din cadrul grupului -

3.1. Contractul nr. 4247/11.05.1993 și cele 2 acte adiționale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994

Creditul de 150 000 000 lei vechi, suplimnentat cu 15.000.000 lei vechi la 30.07.1993, a fost acordat societatii SRL. Inițial garantiile erau in valoare doar de 22 540 000 lei (masini agricole) fiind ulterior constituite si alte garantii, prin gajarea bunurilor achizitionate din credite. S-au inscris in gaj utilaje de 125 483 210 lei la 30.09.1993, asa cum rezulta din fisa creditului. Dobanda este de 53 %, sub cea practicata de banca, iar creditul a fost rambursat din linia de credit de 600.000.000 lei vechi, astfel ca nu s-a produs un prejudiciu.

Prin actele aditionale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994 s-au mai acordat creditele de 600 000 000 lei vechi și 70.000.000 lei vechi pentru investitii utilaje agricole

au fost lichidate dintr-o incasare de 500 000 USD de la Română Capital SA, fara o dovada certa ca incasarea ar fi fictiva. Asadar nici in cazul aditionalelor nu exista un prejudiciu.

Sumele de 150 000 000 lei vechi și 600 000 000 lei vechi sunt aprobate și de inculpatul (in cazul celui dintai aditional exista rezolutia inculpatului da, in conditiile initiale iar in cazul celui de-al doilea aditional se prezinta avizul prevazut cu rezolutia s-a comunicat avizul favorabil al analizei efectuate de reprezentanta B ) si acordata de Sucursala

In privinta aditionalului de 600 000 000 lei vechi se constata si existenta avizului unde se arata ca in urma sarcinii trasate de d-l presedinte,s-a comunicat rezultatul favorabil al analizei efectuate de reprezentanta B in vederea acordarii creditului .

In consecință, inculpații vor fi achitați pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. - forma continuată are în vedere existența mai multor acte materiale - contrat principal și acte adiționale.

creditului principal si a aditionalelor consta în investitii utilaje agricole, iar din materialul probator nu rezulta modul concret in care banii au fost folositi, astfel ca nici infracțiunea prev. de art. 194 al. 5 Legea nr. 31 /1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.

3.2. Contractul nr. 8464/01.10.1993

Contractul nr. 8464/14.10.1993 acordat este garantat cu gaj mobiliar asupra utilijalor fabrica compoturi, in valoare de 621.211.000 lei vechi. La baza aprobarii acestuia sta un referat intocmit de inculpatul prin care propune deschiderea unei linii de credit pentru in valoare de 1 000 000 000 lei pe masura prezentarii documentelor justificative si cu conditia cesionarii tuturor veniturilor in favoarea. la perfectarea actelor de cesionare se accepta gaj general asupra bunurilor de la si - (vol. 13, pag. 300). Rezulta asadar ca la data incheierii contractului garantiile erau insuficiente de valoarea creditului si pentru ca se accepta gaj general pe bunurile unei societati care avea de rambursat propriile credite.

creditului s-a facut in mod fictiv (asa cum rezulta din expertiza efectuată la udecătoria Suceava ), pe relația - ( filele 35,41 expertiza Judecătoria Suceava ).

Creditul s-a rambursat din incasarile in valuta dupa cum urmeaza: 42.771,60 USD s-a rambursat din cont prin BANK GENEVA valuta intrand in contul nr. 87604 deschis la cu explicatie crestere capital; 250.000.000 USD în 31.03.94; 600.000.000 USD în 26.08.1994. Cu aceste sumaeASTRA a participat la formarea si majorarea capitalului social de la SA care a intrat in contul societatii si din care a rambursat credite.

Tribunalul va retine existenta unui prejudiciu prin lichidarea fictiva a creditelor, inculpatul fiind implicat atat in aprobarea, cat si stingerea acestor imprumuturi din lista datoriilor către bancă.

Creditul au fost acordat pentru productie de conserve piure mere, dar nu s-a stabilit destinația finală.

Acest act material, pentru ambii inculpații, va fi reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

Pentru inculpatul, relativ la infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., întrucât nu rezultă schimbarea destinației creditului.

Cu privire la acest contract, tribunalul a pus în discuție schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., ca infracțiune distinctă, însă încadrarea juridică va fi schimbată în sensul de a se reține forma simplă a infracțiunii, iar nu forma continuată,f iind un singur act material, așa încât, spre deosebire de propunerea de schimbare a încadrării juridice, nu se va reține aplicabilitatea art. 41 alin. 2.

3.3. Contractul nr. 10728/15.12.1993

Creditul este garantat conform rezolutiei inculpatului, cu depozit colateral constituit de catre SC SRL, având înscrisă o dobândă de 140% față de 150% practicată de banca. Exista mai multe rezolutii din partea lui si privind aprobarea, iar din fisa creditului rezulta ca a aprobat alaturi de si acordarea creditului.

Creditul a fost lichidat în condiții similare contractului nr. 8464/01.10.1993, așa încât și în acest caz se va reține vinovăția ambilor inculpați,actul materialurmând a fi reținut în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

Cu privire la acest contract, tribunalul a pus în discuție schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., ca infracțiune distinctă, însă încadrarea juridică va fi schimbată în sesnul de a se reține forma simplă a infracțiunii, iar nu forma continuată, fiind un singur act material, așa încât, spre deosebire de propunerea de schimbare a încadrării juridice, nu se va reține aplicabilitatea art. 41 alin. 2.

3.4. Contractul nr. 6393/30.10.1992

Creditul a fost acordat societatii General și nu s-au indeplinit conditiile de acordare prevazute de normele interne. Cererea de acordare poartă nota inculpatului: da T 1 an D 68 % garantie fabrica dupa receptie . Creditul a fost restituit in mod real la data de 28.07.1993 (volumul 13, filele 306-312; volumul 7, filele 35-36; raportul de experiză întocmit la udecătoria Suceava, fila 16).

Intrucât nu s-a produs un prejudiciu, nu sunt îndeplinite elemneteel constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, pentru ambii inculpați.

În contract (vol. 13, pag. 307 ) se prevede ca destinatie achitionare fabrica de compoturi, iar din probe nu rezulta modul concret de folosire a banilor, astfel ca nu sunt întrunite elementele consitutive ale infracțiunii prev de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., pentru inculpatul.

3.5. Contractul nr. 4022/04.05.1992

Creditul a fost acordat tot societatii General, în condiții similare celui precedent, exitând nota inculpatului: 1 % gaj general .

Creditul a fost lichidat ca și creditul din contractul nr. 6393/30.10.1992, urmând ca soluția tribunalului să fie identică cu cea din cazul contrcatului nr. 6393/30.10.1992.

3.6. Contractul nr. 751/31.12.1993

Prin acest contract s-a facut o plata pe descoperit de cont in suma de 722.838 $ la 08.12.1993 in favoarea societatii - din Franta, care la data de 31.12.1993 s-a transformat in creditul mneționat de 800.000 USD (vol. 13, pag. 318 ).

Creditul acordat acestei societati de catre inculpatul (asa cum rezulta din fisa creditului) a incalcat Normele Interne si Regulamentul al BNR, potrivit carora este interzisa acordarea creditelor in valuta societatilor nerezidente, decat cu exceptia importurilor, iar acest credit a fost acordat pentru investitii.

In contract (vol. 13, pag. 318 ) nu sunt prevazute garantii. Creditul a fost lichidat in mod fictiv, la 29.06.1994 prin incasare de la pe relatia E (expertiza S pag. 16), așa încât urmeaza a retine existenta infractiunii de inselaciune in sarcina fiecarui inculpat.

creditului consta in investitii si nu se cunoaste modul in care au fost folositi banii astfel ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. va fi achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3.7. Contractul nr. 01/06.01.1993

Creditul în sumă de 4.500.000 franci francezi acordat societății din Franța, deși a fost acordat cu încălvarea noemelor legale (creditul a fost aprobat doar de inculpatul și a fost acordat cu încălcarea Normele Interne si Regulamentul al BNR, potrivit carora e interzisa acordarea creditelor in valuta societatilor nerezidente ), apare ca fiind lichidat. In expertiza efectuată la udecătoria Suceava se arata ca a fost acoperit la 21.06.1994 prin avand ca ordonator un client (mentiune ce apare si in fisa creditului), astfel că aceste date nu sunt suficiente pentru a considera fictivă stingerea creditului, motiv pentru care, în lipsa prejudiciului, vor fi achitați ambii inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune reținută cu privire la această faptă.

creditului a fost cumpărare sediu social, dar nu rezultă utilizarea concretă a creditului, urmând ca inculpatul să fie achitat pentru infrcațiunea prev. de art. art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3.8. Contractul nr. 750/31.12.1993

Creditul în valoare de 700.000 USD a fost acordat societății din Franța. Contractul de credit, semnat de ambii inculpați, prezintă aceleai elemente de nelgealitate ca și contractul anterior, însă creditul a fost lichidat din contul personal al inculpatului, așa încât lipsa prejudiciului face să nu fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, reținută de tribunal la încadrarea juridică în formă simplă, în sarcina ambilor inculpați.

Nu rezultă din dosar elemente clare pentru folosirea creditului de inculpatul, urmând să fie achitat pentru infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3.9. Contractul nr. 10613/10.06.1994 ( ), a acreditivelor deschise în favoarea și a Băncii Comerciale Italiene

In acest caz urmează a se analiza separat contractul de credit, pe de o parte, și deschiderea acreditivelor, pe de altă parte, inclusiv în ceea ce privește stabilirea încadrării juridice. Prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în legătură cu deschiderea creditivelor, așa încât la această secțiune se vor analiza distinct, pentru acest inculpat, infracțiunile de înșelăciune - pentru încheierea contractului și abuz în serviciu - pentru deschiderea acreditivelor.

Contractul de credit nr. 10613/10.06.1994 încheiat cu SC pentru suma de 1.000.000 USD a fost semnat din partea băncii de martora. Creditul de s-a acordat pentru un termen de un an, pentru investitii, avand prevazute următoarele garantii: gaj general asupra patrimoniului si aeronavelor in favoarea BRD, fara existenta vreunui înscris in acest sens. Din evidentele bancii rezulta ca acesta a fost prejudiciata in total cu 1.373.302 USD.

Chiar dacă s-ar putea aduce în discuție legalitatea contractului, inculpatul nu a fost implicat în aprobarea contractului, urmând ca pentru infrcațiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( relativ la încheierea contractului nr. 10613/10.06.1994 - ) să se dispuă achitarea în baza art. 10 lit. c Pr. Pen.

Inculpatul nu are legătură cu încheirea contractului, așa încât în lipsa vreunei activități a acestuia se va reține aplicarea art. 10 lit. a Pr. Pen. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( relativ la încheierea contractului nr. 10613/10.06.1994 -, dar și la obținerea acreditivelor pentru această societate).

În continuare, se va analiza infracțiunea de abuz în serviciu pentru inculpatul, referitor la acreditivele nr. 277/08.04.1994 și 278/08.04.1994 -, respectiv nr. 605/1995 - Banca Comercială Italiană.

deschise pentru aveau drept scop achiziționarea de aeronave.

Geneva efectueaza plata celor 2 acreditive, in baza cererii de plata a beneficiarului, incadrandu-se in termenii din acreditiv. Sumele platite in baza acreditivelor totalizeaza cu comisioane de 13.714, 40 USD 1.913.714,40 USD (vol.7,pag.239)

Incepand cu sedinta CA din 17.07.93,s-a discutat oportunitatea infiintarii unei societati de transport aerian cu avioane mici in care banca sa aiba un procent de participare de 20 %.

Dupa cumparase celor 2 avioane mici, la 26.07.93 cand banca a platit 400.000 USD, acest contract a fost inlocuit cu un lesing incheiat la 23.02.94 intre si, acesta din urma in calitate de garant; intre SC si -, acesta din urma in calitate de finantator a contractului de leasing.

In sedinta CA din 04.06.94, inculpatul a cerut aprobarea convocarii firmei SC, pentru incheierea unui contract de credit pentru acoperirea platilor facute pentru cele 2 avioane, cu titlu de rate de pret, creditul urmand a se da in conditii normale.S-a aprobat in unanimitate.

a facut plati pentru cu scopul de a participa la majorarea capitalului acestei societati si in interesul strategiei grupului si al.

SC nu a inregistrat in capital aceste sume si relatia cu SC s-a intrerupt si nici nu s-au mai perfectat formalitatile pentru intrarea acestei firme in grupul (fapt confirmat de scrisoarea 1428/06.04.1999 data de Camera de Comert si Industrie a Mun. B, din care rezulta ca si nici o societate din grupul sau nu a avut participare la capitalul social al SC ).

a acordat creditul de 1.000.000 USD firmei SC, fara ca acesta sa fie restituit, astfel incat banca a fost pagubita cu suma de 1.000.000 USD. De asemenea, au fost executate si garantii date de din acreditivele 277 si 278 din anul 1994 in valoare totala de 1.900.000 USD stand-by irevocabile si transferabile deschise la Geneva si confirmate la cererea. Este eronata asadar concluzia primei instante ca desi sunt datorii asumate in planul de reorganizare, acestea nu reprezinta un prejudiciu cert si actual si ca nu ar exista vatamare.

Expertii oficiali (expertiza Judecătoaria S ) confirma faptul ca sumele pretinse de de la societatea SRL (2.962.254 + 1.646.143 = 4.608.397 USD ) reprezinta datorii reale, dar trebuie plasate in afara grupului -.

Emiterea celor doua acreditive s-a facut ca urmare a aprobarii exprese date de inculpatul si numitul (vol.7, pag. 237 ), la data de 14.04.94, pe modelul de acreditiv stand-by primit de prin telex de la -.

Se concluzioneaza in expertiza - ( pag. 240 ) ca in mai multe sedinte ale si s-au purtat discutii, s-au facut aprecieri cu privire la oportunitatea participarii la capitalul CS. Ele au ramas in aceasta faza, neavand participarea in aceasta societate.Nu s-a cerut in nici o ocazie sau aprobarea deschiderii celor doua acreditive sau acordarii creditului de 1.000.000 USD. Dimpotriva. in contractul de leasing incheiat la 23.02.94 finantatorul afacerii apare - fiind doar garant.

Deschiderea celor 2 acreditive pentru fara acoperire s-a facut prin nerespectarea normelor interne Reglementari generale privind piata valutara aprobate in CA din 31.07.1992: Intrucat acreditivul constituie un angajament al bancii emitente de beneficiarul sumei,ca va plati neconditionat, la prezentarea documentelor cuprinse in acreditiv (daca acestea sunt conforme ) inseamna ca solicitantul (ordonatorul ) fie va dispune in contul valutar de suma necesara achitarii prin acreditiv, fie va solicita un credit valutar. Nu se pot deschide acreditive fara existenta valutei necesare platii .

La 29.07.94 in CA se voteaza ca creditele externe sa se acorde numai dupa aprobarile date de organismele competente cu viza presedintelui, iar in lipsa acestuia cu aprobarea primvicepresedintelui si a unui vicepresedinte sau a 2 vicepresedinti.

În condiții asemănătoare și fără luarea măsurilor asiguratorii, a fost deschis și acreditivul nr.605/1995 în valoare de 756.711 USD în favoarea Băncii Comerciale Italiene, pentru - SA, care va fi inclusa ca act material in infractiunea continuata privitoare la deschiderea acreditivelor.

Având în vedere modalitatea de deschidere a acreditivelor de inculpatul - fără aprobările necesare ale băncii, cu consecința prejudicierii băncii, urmeaza a retine vinovatia acestuia pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( forma continuată are în vedere exietența mai multor acte materiale ). Din contextul deschiderii acreditivelor rezultă că inculpatul, fiind exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, a aprobat acordarea celor doua acreditive prejudiciabile pentru banca, prin nerespectarea normele interne ale acesteia.

Având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. a intervenit prescripția răspunderii penale, prin împlinirea termenului prescripției speciale de 7 ani și 6 luni, urmeaza ca în baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. să se dispună încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru această infracțiune. Potrivit art. 246., în redactarea în vigoare la data faptei, pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, astfel că potrivit art. 122 lit. d termenul de prescripție este de 5 ani, iar prescripția specială internive după 7 ani și 6 luni.

Referitor la inculpatul, vand in vedere ca nu s-au mai perfectat formalitatile pentru intrarea acestei firme in grupul, firma ramanand in afara grupului de firme apartinand inculpatului, nu se poate retine in sarcina inculpatului infractiunea de inselaciune cu privire la obtinerea creditului si acreditivelor si nici infractiunea prevazuta de art. art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. pentru aceste operatiuni, deoarece nu acesta a folosit creditul.

Aceași concluzie este aplicabilă inculpatului și referitor la acreditivul deschis în favoarea Băncii Comerciale Italiene, atât pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., cât și pentru cea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

La încadrarea juridică, pentru inculpatul tribunalul reține distinct infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13., respetiv art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13., pe de o parte pentru credit și acreditive, iar pe de altă parte pentru acreditiv Banca Comercială Italiană.

3.10. Contractul nr. 6273/03.11.1995

Contractul a avut ca obiect acordarea creditului de 220.000.000 lei vechi societatii. Expertiza constata ca în realitate nu s-a acordat la aceasta data un credit nou, ci s-a dat forma contractuala unor plati efectuate anterior catre B in favoarea unor furnizori ai societății. Nu a fost indicat scopul creditului.

La data intocmirii acestui contract soldul platilor fara acoperire reprezenta 169.408.420 lei, suma ramasa in cont ca restanta si la data analizei.

La incheierea acestui contract, s-a prevazut la capitolul garantii: garantii morale dl. . SUC. a transmis SC copia contractului 6274/03.11.95 abia dupa un an, cu scrisoarea nr. 3324/15.12.96.

Creditul si dobanzile nu au fost restituite și s-a intentat o actiune civila, iar prin sentința civila nr. 2100/27.05.1997 a Tribunalului B, societatea SRL Baf ost obligata la suma de 169.408.520 lei - credite restante; - 348.394.541 lei - dobanzi si 20.000 lei cheltuieli judecata, în total 517.823.061 lei vechi.

Cu toate acestea, nu rezultă exercitarea vreunei acțiuni de inducere în eroare la încheierea contractului de către vreunul dintre cei doi inculpați, așa încât nu poate fi reținută vinovăția acestora în comiterea infrcațiunii de înșelăciune.

În contract nu s-a prevazut destinatia creditului, motiv pentru care nici infrcațiunea prev. de art. art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.

3.11. Contractul nr. 6275/01.11.1995

În aceleași condiții ca și contractul anterior a fost acordat creditul în valoare de 4.500.000.000 lei vechi către societatea Sport.

Nici prin acest contract nu s-a acordat un credit nou, ci s-au acoperit prin forma aceasta, platile efectuate anterior catre B in favoarea unor furnizori ai socieatății Sport,fara nici o forma legala. Nu s-a prevăzut scopul creditului. Pentru acest credit s-a inscris cu titlu de garantii: BNR .

La data perfectarii contractului soldul contului Sport prezenta un debit (plati efectuate ) de 3.965.203.020 lei, sumă ramasă cu titlu de credit restant la data analizei efectuate de expertiza din 17.07.97. Mai datoreaza dobanzi de 11.650.177.478 lei.

Prin sentința civila nr. 3796/29.09.98 a Tribunalului București societatea Sport a fost obligata la suma totala de 7.783.438.864 lei vechi, din care credite restante 3.412.550.000 lei, dobanzi 4.370.868.864 lei.

Aprecierile tribunalului privind neretinea vreunei infractiuni in sarcina inculpatilor și sunt acelesi ca și la contractul nr. 6273/03.11.1995.

III. DESCHISE ÎN SOCIETĂȚII ELVEȚIA

În favoarea societății au fost deschise 3 acreditive: 2346, 379 și 394, în condițiile menționate de prima instanță, toate având aprobarea inculpatului .

În privinta acreditivului 2236, pe langa cele retinute de instanta de fond, mai trebuie aratat ca nu detine documente pentru deschiderea acestuia, sustinandu-se verbal ca acreditivul a fost deschis direct la prin.

La data de 25.05.1994, aduce la cunoștința că s-au primit pentru plată documente în valoare de 14.393.084,73 USD, care împreună cu comisioanele percepute se ridică la suma de 14.436.706 USD, motiv pentru care plata se va face folosind sumele aflate în colateralele existente la dispoziția acesteia, precum și din acreditivul deschis la.

La ordinul inculpatului data de 31.05.94 s-a trimis la un telex cu continutul: Va autorizam prin prezenta sa folositi la plata LC nr. disponibil din contul si sa nu utilizati garantia.Va rugam sa avertizati de anularea garantiei emisa in favoarea pentru a putea debloca colateralele constituite la . Pentru plata totala s-au utilizat sumele de 4 850 000 USD si 9 586 706 USD.

Al doilea acreditiv emis sub nr.379/28.08.1994 are ca ordonator firma, iar beneficiar societatea.USA la valoarea de 9.000.000 USD, iar obiectul său îl constituie cumpărarea de petrol brut, cu termen de valabilitate până la 30.09.1994.

a fost folosit parțial, respectiv suma de 5.656.386,78 USD, fiind deschis cu aprobarea președintelui și a inculpatului.

Al treilea acreditiv emis sub nr.394/1994 are ca ordonator firma, iar beneficiar societatea Geneva, la valoarea de 8.000.000 USD pentru cumpărarea de petrol brut, iar termenul până la care putea fi încasat era de 30.09.1994.

a fost doar parțial introdus la plată prin la suma de 6.889.324,43 USD, fiind transmis de Banca cu aprobarea inculpatului.

Cu privire la aceste acreditive in expetiza (vol. 7, pag. 300) se arata ca s-au facut fara existenta unor cereri exprese din partea clientului (cata vreme in evindenta bancii nu s-au descoperit astfel de cereri). S-au facut plati pe descoperit de cont pentru o societate nerezidenta, cu incalcarea regulamentului BNR, fara a se incheia acte bilatrale (contracte, conventii ) si fara garantii, incalcand normele interne ale bancii.

Ultimele 2 acreditive au fost instrumentate de,iar primul nici macar nu a existat in evidenta bancii (de aceea nu s-a putut pune acte la dispozitia bancii ).

Prima instanta sustine in mod gresit ca la acea data nu exista o metodologie precisă cu privire la deschiderea acreditivelor.Potrivit Reglementarii generale privind piata valutara (anexa 12 ) aprobate de CA la 31.07.1992 Intrucat acreditivul constituie un angajament ferm al bancii emitente de beneficiarul sumei, ca va plati neconditionat, la prezentarea documentelor cuprinse in acreditiv (daca acestea sunt conforme ) inseamna ca solicitantul (ordonatorul ) fie va dispune in contul valutar de suma necesara achitarii prin acreditiv, fie va solicita un credit valutar. Nu se pot deschide acreditive fara existenta valutei necesare platii. Garantia consta asadar tocmai in valuta necesara platii aflata in cont.

Avand in vedere ca societatea era nerezidenta, doar acreditivul 379/28.08.1994 are aprobarea presedintelui si vicepresedintelui, iar in privinta celorlalate doua acreditive, fie sunt aprobatdoar de inculpat singur (394/1994 ) sau este semnat de inculpat alaturi de. Chiar respectata fiind regula dublei semnaturi,in plus de acestea era necesara aprobarea Consiliului de Administratie, ori din acte nu rezulta existenta unor astfel de aprobari.

Referitor la specificul acreditivului, acesta reprezinta o suma de bani pe care o intreprindere o separa din contul sau de la banca si o tine la dispozitia unui furnizor si din care banca va face plati pe masura dovedirii indeplinirii conditiilor de livrare (bunuri si servicii ) stipulate intr-un contract. Daca intreprinderea nu are disponibilitati proprii, acreditivul se poate deschide si pe seama unui credit acordat de banca. Aceasta a fost situatia si in cazul de, ceea ce vrea sa insemne ca acreditivele deschise pentru 2 societati e (nerezidente in Romania ) pot fi asimilate imprumuturilor sau creditelor acordate.

Avand natura unui credit in valuta extern, aprobarea BNR era necesara fiind o plată peste 10 000 USD, iar platile s-ar fi putut face prin intermediul bancii numai cu respectarea dispozitiilor legale (hotararea CA din mai 1992). Conform regulamentului valutar al BNR din 1992 operatiunea de plasament valuta in atate constituie transfer de capital in sensul art. III, pct. 9 lit.a si care potrivit pct. 10 din acelasi act sunt supuse autorizarii BNR.

In consecință, acreditivele au fost deschise în mod nelegal cu aprobarea inculpatului, dar pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului în legătura cu deschiderea acreditivelor, este necesară producerea unei vătămări une persoane, în speță banca.

Așa cum a reținut prima instanță, din înscrisurile prezentate de bancă nu rezultă decât producerea unui prejudiciu pe baza unor operațiuni scriptice, fără suport în realitate.

În expertiza efectuată la udecătoria Suceava ( paginile 38 - 41) este explicitat mecanismul formal de stabilire de bancă a prejudiciului invocat de 45.685.209 USD, redat și de prima instanță. modul de formare a datoriei rezultat că la 31.12.1995, după extasul de cont al, societatea a avut un rulaj debitor de 58.786.694,85 USd și un rulaj creditor de 59.147.227.98 USd, deci în final un sold creditor de 360.533,13 USd. Cu toate acestea, în extrasul de cont din 31.12.1995 nu apare niciun sold. La 16.05.1996 a refăcut unele operațiuni din cont și a creat fără o bază documentară datoria de 27.636.050,79USD. Din verificarea acestei sume a rezultat că derivă dintr-o operațiune scriptică, fără substanță patrimonială, având la bază doar note contabile fără a exista contracte de credit sau alte documente, așa încât nu poate fi reținută datoria invocată. S-a mai arătat că nu rezultă efectuarea de plăți prin descoperire de cont și suma de 45.685.209 USD este o creanță în afara grupului -.

În condițiile în care datoria în referire la aceste acreditive nu este fundamentată și susținută de documente, având în vedere și faptul că în extrasul de cont de la 31.12.1995 nu apare niciun sold, nu rezultă producerea unei vătămari certe a băncii prin activitatea inculpatului de aprobare a acreditivelor, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( forma continuată este reținută față de existența mai multor acreditive ).

În rechizitoriu se reține infracțiunea de înșelăciune în sarcina inculpatului în raport de toate actele materiale care ar fi prejudiciat banca. Deși nu se face referire explicită la inculpatul în legătură cu acreditivele deschise în favoarea societății, tribunalul se va pronunța și cu privire la infracțiunea de înșelăciune, urmând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Pr. Pen. dat fiind lipsa oricărei implicări a inculpatului și a existenței vreunei acțiuni de inducere în eroare.

IV. EMITEREA BILETELOR LA ORDINÎN SOCIETĂȚII EMENT. DIN BRITANICE

Prima instanță, deși a făcut referiri la starea de fapt, în mod corect a stabilit că activitatea privind emiterea biletelor la ordin avalizate în favoarea societății ement. din Britanice nu face obiectul cauzei, având în vedere mențiunile din rechizitoriu ( filele 48 - 49 ). În actul de sesizare se meționează că la comiterea infracțiunii, în legătură cu biletele la ordin avalizate, au participat, și, cu privire la acre se va disjunge cauza și se va forma un dosar separat pentru continuarea cercetărilor. La fila 89 din rechizitoriu se află dispoziția procurorului de disjungere a cauzei sub acest aspect. Și din lecturarea capitolului "încadrare juridică" din rechizitoriu rezultă că în sarcina inculpaților și nu a fost vreținută vreo activitate infracțională privind emiterea biletelor la ordin avalizate.

Intrucât această activitate nu face obiectul sesizării instanței, prin raportare la art. 317. Pr. Pen. judecata nu poate viza și faptele privind emiterea biletelor la ordin avalizate, așa încât nu se poate pronunța o soluție de instanță, nici pe latura penală și nici pe latura civilă.

PLASAMENTELE EFECTUATE DE BANCA LA SOCIETATEA AG SI LA SUCURSALA ACESTEIA DIN ȘI ROMÂNĂ CAPITAL LUXEMBOURG

1.Plasamentele efectuate de către Banca la societatea und AG și la sucursala acesteia din

La sfârșitul anului 1994 Banca se afla într-o situație financiară precară, de aceea conducerea acestei incerca sa gaseasca modalitati de prezentare a unei imagini ameliorate a starii financiare, care sa nu o discrediteze in clientilor si a opiniei publice, așa încât s-a apelat la procedura plasamentelor financiare si majorari de capital. La nivelul băncii se estima inregistrarea unei pierderi de cca. 60.000.000 USD, fapt discutat in CD din date de 16.12.1994, cand s-a afirmat că gradul de indatorare a bancii este in scadere ca urmare a operatiunii.

In aceste procese-verbale ale Consiliului de Administratie se arata ca la sedinta din ianuarie 1995 Comitetului de Direcție trebuie sa se aprobe operatiunile pe care le va considera necesare in vederea inchiderii anului financiar 1994 in conditii favorabile.

Ca urmare a sedintei s-a aprobat contractul de management 001/20.12.94.

Cu privire la contractul de management 1 /20.12.1994 avand ca obiect administrarea și gestionarea sumei de 476.250.000.000 lei, pe langa situatia de fapt retinuta de prima instanta, urmeaza a mai constata urmatoarele aspecte ce rezulta din materialul probator:

Suma acordata astfel societatii und a dat nastere la Centrala unui debit de 476.250.000.000 lei ce a determinat o creditare nejustificata a Sucursalei C, care in acest mod a fost in masura sa efectueze din disponibil plata in favoarea Bas umei de 75.000.000.000 lei vechi; soldul debitor ca suma de plata al und in 1995 era de 401.250.000.000 lei ( 29.03.95 - 340.753.285.714 lei;17.07.95 -535.714.286 lei; 31.12.95 - 59.961.000.000 lei comision ), ramanand 75 mld. lei in sold la 31.12.1995, suma nerecuperata,respectiv echivalentul operatiunilor financiare prin transferarea acestei sume la s-au calculat penalitati de 91.000.068.497 lei;

Operatiunile financiare in temeiul contractului incheiat cu D & nu au avut un suport financiar si au determinat in final un debit de 75.000.000.000 lei. Prin această modalitate s-a ajuns a fi restituite anumite credite acordate anterior de, fără ca debitorul să plătească din resursele proprii creditul, ci prin operațiuni contabile de transfer al banilor creditele au fost stinse tot din așa zisele resurse financiare ale băncii.

Contractul a fost semnat din partea bancii de catre inculpatul, în calitate de prim-vicepresedinte al bancii. Prin actul aditional 1/02.03.1995 se aduc completari art. III.1 aliniat 2 din contract prin nominalizarea creantelor anagajate de manadat, facand practic referire la toate conventiile sau contractele in baza carora socitatea und a facut la randul sau plasamente din suma de 476,25 miliarde lei.

In expertiza - (vol.7,pag.353) se arata ca aceasta conventie este fictiva.In ziua efectuarii ei, ca si in zilele anterioare, disponibilitatile si BNR nu au depasit suma de 20 mld. Lei. Ea nu ar fi fost posibila si nici celalate contracte ce au decurs din ea, daca ar fi lucrat cu o alta banca si daca ar fi presupus o miscare efectiva de fonduri.

In aceste conditii, derularea contractului si a actelor aditonale s-au concretizat in simple note contabile. Acestea au fost si concluziile BNR, care in urma controlului din 1995 impus anularea consecintelor acestor operatiuni, respectiv anularea venitului de 60 mld. lei inregistrat de banca la 31.12.94 care a schimbat rezultatul exercitiului financiar 94 din pierdere in profit. Inregistrarea de banca de profit in loc de pierdere a produs un prejudiciu de 56 731 438 159 lei In aceasta operatiune banca a fost angajata doar cu semnatura lui. Raspunderea apartine acestuia care a initiat aceasta operatiune, a cunoscut si acceptat formula solutiei adoptata in legatura cu situatia financiara a bancii.

Expertiza a constatat ca beneficiar al plasamentului de 75 mld. Lei a fost care a pastrat pentru sine 50 de miliarde lei, iar diferenta de 25 mld. lei a transferat-o in favoarea societatii - C pentru acoperirea soldurilor debitoare.

La data de 31.08.1995 se incheie o conventie intre si, in calitate de reprezentant al grupului - SA C prin care inculpatul se obliga sa rascumpere obligatiunile pe seama unui credit acordat de, sa constituie garantii la creditele existente, sa ramburseze credite si dobanzi, iar daca si-ar fi executata obligatiile asumate banca era de acord cu modificarea contractului de mandat 001/20.12.1994 in sensul prelungirii duratei contractului (la valoarea de 75 mild. lei ) la 10 ani. Banca si-a executat obligatiile asumate prin conventia incheiata la 31.08.1995, nu si inculpatul, fapt ce ii face pe experti (-, vol. 7 pag. 352 ) sa aprecieze actul aditional ca nul.

platilor facute pe descoperit de cont (fara existenta resurselor ) atat la cat si la - a fost considerata de ca avand regimul unor credite pentru care s-a aplicat o dobanda 7,5 %.

Cu privire la contractul incheiat la 11.01.1995 neînregistrat, dar cu o adnotare - 001, între Banca, sub semnătura inculpatului și und Sucursala B, reprezentată de martorul, director general situatia de fapt redata de prima instanta corespunde realitatii, dar trebuia aratat ca suma de 30 mld.lei pusa la dispozitia pentru afaceri comerciale s-a facut in numele pe seama si riscul fara nici o garantie. Inculpatul a angajat banca in afaceri comerciale fara nici o garantie si fara aprobari din partea organismelor abilitate.

În ce priveste C de-al treilea plasament din data 20.04.1995, pe langa cele retinute de prima instanta se mai observa ca potrivit plasamentului mobiliar nr. 53/20.04.1995 prin care und B efectua transferul in contul a sumei de 18.200.000 USD raporturile se stabilesc direct intre mandant () si tertul client ( ). und (mandatar ) nu poate fi tras la raspundere in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale.

actioneaza in numele, pe seama și pe riscul, in calitate de mandant, conform contractului nr. 53 /20.04.95. Se punea astfel la dispozitia mandatarului acea suma pe riscul, fara nici o obligatie si nici o garantie din partea mandatarului. Plasamentul a fost facut de DE la o societate care la acea data era debitorul bancii cu 37,5 mld. lei.

Suma de 18.200.000.000 lei nu a fost restituita la scadenta si termenul s-a prelungit conform actului aditional 19.05.95 la 75 zile, respectiv 10.07.95.

In luna aprilie 1996 recupereaza 162.302.767 lei din principal. calculeaza o dobanda de 65 % pentru perioada considerata curenta de 65 % cu 15 % confom normelor de creditare ale bancii.

La data de 31.12.97 banca a fost prejudiciata in urma acestui plasament efectuata prin la cu suma de 56.612.352.708 lei din care 18.037.697.233 lei principal si 38.574.655.475 lei dobanda.

Pentru plasamentul 3 exista un tittlu executoriu, anume sentința civilă nr. 4580/08.12.1997 a Tribunalului B prin care societatea a fost obligata la plata a 39.863.089.228 lei vechi, din care 18.037.697.232 lei plasament financiar, 16.870.116.776 lei dobanzi si penalitati in suma de 4.955.255.240 lei.

La data de 31.03.1995 s-au incheiat doua contracte,strans legate intre ele:conventia de plasament financiar in suma de 6 mil. USD, intre (sub semnatura functionarilor si ) si und (sub semnatura lui ); contractul de credit 13/31.03.1995 incheiat intre und si International pentru suma de 5.100.000 USD, contract semnat de din partea si din partea International.

In afara celor retinute de prima instanta se mai constata ca sume în valută din urmau sa ajunga prin (unde inculpatul era presedinte) la International Romania SA C al carei actionar era Mama (societate in care inculpatul impreuna cu sotia detineau un capital de 33,3 % alti actionari fiind -, si ).

Contractul - & avea termen de rambursare de un an si dobanda de 7 %, iar C de-al doilea contract intre & si prezenta un termen de rambursare de 7 ani si cu o perioada de gratie de un an la dobanda si 2 ani la credit cu o dobanda de 8 %.

In expertiza - (vol. 7, pag. 393) se mai arata ca desi conventia a fost semnata de si de pentru,dupa cum s-au derulat operatiunile ca suma de 6 mil. $ a fost folosita in intregime in interesul inculpaților si a firmelor lor, deturnand o suma considerabila in interes personal,cu incalcarea normelor interne si a regulamentului valutar la BNR si fara obtinerea aprobarilor autorizate. Chiar daca in cazul acestei conventii exista dubla semnatura a celor mai importanti functionari ai, acestia sunt raspunzatori pentru prejudiciul produs bancii, avand in vedere ca au deturnat o suma considerabila, in calitatile pe care le aveau.

Inculpatul, alaturi de ceilalti functionari care au angajat banca in aceste conventii, au ignorat norme legale in materie cu consecinte asupra legalitatii contractelor.

Plasamentele financiare in valuta sunt considerate conform regulamentului valutar al BNR "transferuri de capital ".Normele interne ale privind operatiunile valutare, aprobate in sedinta CA din 31.07.92 si care reprezinta instructiuni de aplicare a regulamentului valutar emis de BNR nr. V/3616/2 din 4 mai 1992 precizeaza transferurile de capital se fac in baza autorizatiei prealabile a BNR .

Controlul BNR din 29.01.96 cu privire la aceste operatiuni precizeaza că potrivit Regulamentului privind operatiunile valutare (cap. III, pct. 12,13,15 si Aneza 2 ) BNR trebuie sa autorizeze efectuarea operatiunilor respective, ceea ce nu s-a realizat, neprimindu-se solicitari in acest sens.

Cu privire la plasamentele financiare valutare se constata incalcarea Normelor 5 A/ 31.07.1992 si Regulamentului al BNR.

Plasamentele financiare in lei au la baza acelesi norme privind activitatea de creditare,care nu au fost respectate.

Instanta de fond a apreciat cu privire la aceste plasamente ca nu exista o actiune de inducere in eroare reclamata de banca in plangerile adresate organelor de urmarire panala, aceasta fiind in cunostinta de cauza cu privire la operatiunile amintite. În actul de inculpare aceste acte materiale sunt circumscrise infractiunii de abuz în serviciu pentru inculpatul, respectiv înselăciune pentru inculpatul (acestea fiind infractiunile ce urmează a fi reținute în încadrarea juridică) si prin aprecierea ca la momentul formularii plangerilor nu se cunosteau toate actiunile culpabile si nici consecintele prejudiciabile ce decurgeau din acele operatiuni financiare facute pe riscul bancii de catre inculpatul alaturi de alti functionari ai. C mai important aspect de semnalat in acest context este acela ca exista totusi plangeri. In vol. I, pag. 126 exista plangerea formulata de catre conducerea si inregistrata cu numarul 13/P/1996 impotriva celor doi inculpati si a lui privind sustragerea unor sume mari de bani, in trei etape principale: capturarea de actiuni prin societatile detinute si controlate de catre acestia, /;afacerea Fondo cu ramificatiile Kredit Luxembourg -; depozitele la si und nerestituite. La pag. 145, vol. I, se afla plangerea bancii impotriva inculpatului pentru savarsirea infractiunii de inselaciune privind C de-al patrulea plasament din 31.03.1995.

In opnia tribunalului, se impune a se face distincție între bancă, privită drept o entitate juridică și persoanele cu funcții de conducere la nivelul băncii, întrucât nu trebuie pus pe același plan ceea ce se cunoștea de bancă, ca și persoană juridică, cu ceea ce cunoșteau și urmăreau persoanele cu funcții de conducere care au angajat banca în aceste operațiuni. Persoanele cu funcții de conducere au urmărit ameliorarea artificilaă a situației financiare a băncii, dar și acoperirea prin operațiunea plasamnetelor financiare a unor datorii ale unor persoane cu o poziție influentă în bancă, cum era inculpatul . băncii trebuie analizate și prin prisma celorlate persoanele aflate în relații cu banca, cum ar fi titularii de depozite bancare, asociați, cărora le erau vătămate interesele prin aceste acțiuni ce puteau aduce banca într-o situație financiară și mai precară.

Nu se poate aprecia ca banca ar fi fost in cunostiinta deplina de cauza privind aceste plasamente financiare, cata vreme aceste contracte poarta doar semnaturile functionarilor amintiti, printre care si inculpatul, nefiind supuse discutiei si aprobarii unor foruri cu atributii de control in cadrul bancii (cum ar fi CD,CA, ), desi dispozitiile interne stabileau praguri peste care nu se puteau acorda credite in lei sau in valuta fara aceste avize. In sedinta din 29.07.1994, se hotarea la initiativa lui ca creditele externe sa se acorde numai dupa aprobarile date de organismele competente cu viza presedintelui, iar in lipsa acestuia cu aprobarea prim-vicepresedintelui si a unui vicepresedinte sau de catre doi vicepresedinti.

Ca si in cazul creditelor acordate societatilor apartinand lui, lecturarea proceselor-verbale rezumat al sedintelor Comitetului de Directie, Consilului de Administratie, dovedesc informarea sumara a asociatilor privind plasamentele ce angajau banca si consecintele ce decurgeau din aceste operatiuni financiare. De exemplu, cu privire la plasamentul de 476 mil. USD apare o referire intr-un proces verbal al sedintei din 23.06.1995, deci cu 6 luni in urma incheierii contractului, in care se informeaza Consiliul de Administratie de catre, cu privire la plasarea acestor bani, din care s-au primit avantaje .Acestea sunt singurele date pe care asociatii le primesc cu privire la plasament, fara sa se fi cerut aprobarea propriu-zisa a acestora.

Prima instanta a mai considerat ca planeaza incertitudinea asupra existentei unei intelegeri a inculpatilor privind inducerea în eroare cu prilejul încheierii operațiunilor de plasament, avand in vedere ca primele trei conventii sunt semnate din partea & de catre si nu de catre inculpatul. din nou ca infractiunea retinuta prin rechizitoriu in sarcina inculpatului cu privire la aceste plasamente este cea prevazuta de art. 246 CP si doar in cazul inculpatului este retinuta cea prevazuta de art. 215 sl. 2,3, conventiile de plasament financiare analizate mai sus nu trebuie privite doar distinct, ci cumulat, având în vedere circulația banilor și destinația lor finală.

Chiar daca primele trei conventii de plasament financiar sunt semnate din partea & de directorul general al acestei firme, trebuie remarcat ca societatea und Sucursala B se afla în grupul de interese economice al inculpatului.

Implicarea inculpatului si existenta unei actiuni de inducere in eroare a bancii rezulta din modul în care banii erau în fapt plasați unor societati comerciale apartinand acestuia, pentru a acoperi datorii acumulate de catre aceste societati (cum ar fi, -,) sau pentru a alimenta contul personal al inculpatului. Implicarea inculpatului rezultă și din semnarea unor aditionale sau conventii succesive prin care banii treceau de la la alte societati (cum ar fi contractul de depozit bancar 008/30.12.1994; contractul de credit 13/31.03.1995 semnat de in numele si incheiat cu International, al carui actionar era Mama - societate in care ambii inculpați erau asociați ). Modul de redactare al conventiilor crea societatii o pozitie in afara de orice obligatie de mandatarul, in asa fel incat raportul juridic se stabilea direct cu urmatoarea societate beneficiara a plasamentului, nerespectarea termenelor la care ar fi trebuit restituti banii plasati si fructele, iar neexecutarea obligatiei asumate prin conventia de plasament, de a restitui la termen suma plasata si fructele, nu poate fi privită doat ca o faptă ilicită care ar putea antrena răspunderea contractuală.

Inculpatul avea reprezentarea operațiunilor financiare derulate de firmele în care era implicat inculpatul, a datoriilor acumulate de acestea, în condițiile în care a participat la acordraea a numeroase credite, dar a acceptat sa acorde aceste plasamente in beneficul inculpatului, in conditiile in care acesta avea datorii constand in credite si dobanzi neachitate. a fost creat pentru ca societățile în care era implicat inculpatul să obțină bani de la banca si sa isi achite aceste credite tot cu banii bancii.

Prima instanța constată, totodată, că față de regula dublei semnături aplicabilă operațiunilor patrimoniale, unele din convențiile de plasament poartă numai semnătura inculpatului, în calitate de prim-vicepreședinte al, însă prin aceasta nu s-au încălcat normele metodologice stabilite la nivelul Băncii C- . inculpatul a incalcat normele interne cata vreme in sedinta Comitetului de administratie din 15.06.1992, se stabilea la initiativa lui ca pe viitor nu e admisibil sa se faca operatiuni importante, privind sume mari sau relatii internationale, fara doua semnaturi. Pe de alta parte, creditele externe se acordau de la data de 29.07.1992 numai dupa aprobarile date de organismele competente cu viza presedintelui, iar in lipsa acestuia cu aprobarea prim-vicepresedintelui si a unui vicepresedinte sau de catre doi vicepresedinti. Inculpatul nu se putea substitui Comitetului de Administratie sau presedintelui băncii.

nu avea cunostinta despre aceste operatiuni care nu fusesera discutate in Consiliul de Administratie asa cum retine prima instanta. Daca s-a acordat un mandat conducerii bancii pentru a gasi solutii in prezentarea unei situatii mai ameliorate a starii financiare, acest mandat este unul general, care trebuie sa se inscrie in limitele legale. Incheierea conventiilor de plasament in conditii nelegale reprezinta o depasire a puterilor incredintate prin acel mandat. Faptul ca in sedinta din ianuarie 1995 s-a stabilit să se aprobe operațiunile pe care Comitetul de Direcție le va considera necesare în vederea închiderii anului 1994 în condiții favorabile, nu insemana ca un mandat general poate fi invocat pentru a justifica operatiuni care pagubesc banca.

Desi prima instanta sustine ca in sedinta din 16.12.1994 s-ar fi aprobat contractul de management nr.001/20.12.1994 cu firma D & E AG - Sucursala B, pentru suma de 476.000.000.000 lei, prin verificarea procesului-verbal (filele 11-15 din registru) se poate constata ca nu exista o astfel de discutie sau aprobare. De altfel, nici in alte procese-verbale nu apar mentiuni privind discutarea si aprobarea acestor conventii de plasament, desi prima instanta sustine acest lucru. Faptul ca alti 2 functionari ai bancii au participat la incheierea acestor conventii nu duce la anularea raspunderii fiecaruia dintre ei si nici nu inseamna ca asociatii si functionarii ce faceau parte din organismele de conducere si control ale bancii cunosteau aceste contracte.

Prima instanta mai constata ca potrivit clauzelor contractuale nu s-au acordat anumite sume cu o destinație precisă, ci s-a stabilit ca ele să fie gestionate de către beneficiar așa cum va aprecia de cuviință, cu singura obligație de restituire la scadență a sumei avansate, plus fructele obținute în urma administrării acesteia, din care se va deduce comisionul de management.

Trebuia sa tinem insa seama de obligatiile ce decurg dintr-un mandat caci potrivit clauzelor contractuale mandatarul se obliga sa informeze mandantul despre modul de derulare a afacerilor si sa puna la dispozitia acestuia orice alte informatii cerute despre obiectul madatului, lunar sau ori de cate ori acesta le solicita.Nu rezulta ca astfel de informatii s-ar fi solictat sau s-ar fi prezentat de mandatar ( ) către mandant ().

Inculpatul semnand C de-al patrulea plasament nu a respectat regulamentul BNR privind efectuarea operatiunilor valutare pentru ca nu a solicitat avizul acestui organism.

Conform regulamentului valutar al BNR din 1992 operatiunea de plasament valuta in atate constituie transfer de capital in sensul art. III, pct. 9 lit.a si care potrivit pct. 10 din acelasi act sunt supuse autorizarii BNR.

Prima instanta mai sustine ca potrivit clauzelor conventiei din 31.03.1995, s-a stabilit posibilitatea utilizării acesteia sub propriul control al beneficiarului, neexistând însă obligația plasării sale pe piețele de capital vest europene (art.2 din convenție ). La prezentarea obiectului conventiei se mentioneaza ca und dispune de capital prin filialele sale care vor cauta pe pietele financiare Vest Europene sa plaseze banii prin conventii generale de plasament cu C mai inalt randament pe care il poate propune eventualilor investitori. Rezulta asadar ca exista un angajament neexecutat de & de a respecta destinatia cata vreme s-a obligat sa plaseze pe pietele vest europpene si societatea a plasat banii unei alte societati din Romania - International Faptul ca la articolul 2 al conventiei nu se mai mentioneaza obligatia de plasare a banilor in Europa de Vest, nu insemana ca aceasta obligatie nu este deja stipulata in conventie si ca nu ar exista.

Din rechizitoriu nu rezultă a se reține infractiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. in sarcina inculpatului cu privire la aceste plasamante.

In concluzie, tribunalul va reține vinovăția inculpatului pentru infrcațiunea de abuz în servicuu contra intereselor persoanelor, iar pentru inculpatul infracțiunea de înșelăciune, actele materiale privind aceste plasamente fiind incluse în forma continuată a infracțiunilor respective, conform încadrării juridice stabilite de tribunal.

2. Plasamentele efectuate de Banca C-N la Română Capital Luxembourg

Contractul de plasament financiar din 15.12.1994 a fost semnat de inculpatul alaturi de pentru si de inculpatul pentru Capital, pentru suma de 10.000.000, pe termen de un an, cu o dobanda de 2.500.000 franci elvetieni.

Desi la scadenta nu se incaseaza dobanda, conventia de plasament se prelungeste cu inca un an, modificandu-se si cuantumul la 1.200.000 franci elvetieni.Si aceasta prelungire este semnata de inculpatul.

Expertiza - (vol. 7, pag. 58) constata ca la 31.12.1997 nu s-a restituit nici o suma si ca atare la debitul de 10.000.000 urmeaza a se adauga dobanda la aceasta data,insumand 5.948.767.

Plasamentul din 27.10.1994 este, de asemenea, semnat de inculpatul pentru si de inculpatul pentru Capital,pentru suma de 10.000.000 USD,pe termen de 6 luni, cu o dobanda de 600.000 USD.

Atat expertiza (vol. 7, pag. 58) cat si expertiza S (pag.22) retin ca in fond aceasta conventie vine sa acopere si platile anterioare efectuate de catre in favoarea.

La data de 31.12.97, suma nerestituita era de 10 000 000 USD + dobanda 4.070.414 USD.

Conventia de plasament din 05.01.1995,a fost incheiata la Luxemburg de inculpatulHossu in numele si de inculpatul in numele Capital. Plasamentul este in suma de 7.500.000 USD, pe termen de 6 luni, cu o dobanda de 450.000 USD.

Mobilul acestui plasament este acoperirea unui virament efectuat anterior de, la 18.05.1994, in favoarea societatii,care s-a evindentiat la ca suma blocata la eliberarea actiunilor.

Ca si plasamentele precedente, nici acesta nu a fost restituit.

La plasamentele finaciare (cu o singura exceptie ) banca a fost angajata printr-o singura semnatura, a inculpatuluiHossu, care detinea functia de prim- vicepresedinte si raspundea de activitatea valutara a bancii.

In toate cazurile obiectul conventiilor consta in plasarea prin intermediul filialelor, a sumelor respective, pe pietele financiare ale Europei de vest, in vederea obtinerii unor randamente ridicate . Expertizele din Elvetia au aratat, avand acces la contabilitatea societatii, ca nici un dolar din cei peste 42 mil. n-au fost plasati conform obiectului conventiilor respective.In totalitate,aceste sume au fost plasate in interesul lui si al firmelor sale.

O parte din aceste plasamente plus fructele lor in valoare de 17.787.911 USD (16.511.053 USD principal + 1.276.858 USD dobanzi ) au fost scazute din evidenta bancii, ca urmare a unor operatiuni efectuate prin, la data de 31.03.94, in urma instructiunilor scrise ale inculpatului.

Avand in vedere ca acele operatiuni erau fictive si rambursarea plasamentelor este fictiva.

Sumele proveneau din disponibilitatile clientilor bancii, carora nu le-au mai fost onorate platile la cerere, iar banca s-a declarat la 04.07.96 in incapacitate de plata.

La 21.12.97 datoriile societatii sunt de 23.942.984 USD (17.500.000 USD principal + 6.442.984 USD dobanzi ) si 15.948.767 (10 mil. debit principal, restul dobanda).

Raspunderea acestor plasamente financiare revine inculpaților și. Cu acei bani cei doi inculpati au cumparat si infiintat societati, pe care le-au exploatat in interes personal, unele dintre acestea devenind actionari majoritari ai cu proprii bani;sume considerabile au ajuns in conturile personale ale unor persoane - care i-a consiliat in realizarea acestor operațiuni financiare. Capital Luxemburg era o societate nerezidenta, iar potrivit hotararii Consiliului de Administratie din 15.06.1992, creditele externe puteau fi aprobate de inculpatul doar in lipsa presedintelui si doar impreuna cu un alt vicepresedinte,el neputand obliga banca nicidecum singur.

Plasamentele analizate nu corespund exigențelor Regulamentului valutar și normelor, cata vreme operatiuni cu valuta au nevoie de acord expres BNR.Conform regulamentului valutar al BNR din 1992 operatiunea de plasament valuta in atate constituie transfer de capital in sensul art. III, pct. 9 lit.a si care potrivit pct. 10 din acelasi act sunt supuse autorizarii BNR.

Aceste plasamente, care nu au fost repatriate, n-au fost aprobate de organismele ablitate, facandu-se cu incalcarea Normelor Interne (in sedinta din 24.02.1995, de exemplu, se hotara ca numai Consiliul de Administratie poate decide sa participe la alcatuirea altor societati, iar plasamentele se pot face numai din fondul de dezvoltare si numai in urma analizarii bilantului ) si regulamentului BNR.

Sumele respective proveneau fie din disponibilitatile clientilor bancii,fie din valuta cumparata de banca in nume propriu in anii 1993 - 1994, din credite de refinantare BNR, pentru care in acea perioada se plateau dobanzi intre 160- 260 %.

La data de 29.07.94,la propunerea lui se hotareste ca creditele externe sa se acorde numai dupa aprobarile date de organismele competente cu viza presedintelui, iar in lipsa acestuia cu aprobarea primvicepresedintelui si a unui vicepresedinte sau de catre 2 vicepresedinti. Rezulta asadar ca inculpatul nu putea angaja singur banca.

Fondurile puse la dispoziție de au servit la rambursarea conventiilor anterioare,la achizitionarea de actiuni,la finantarea achizitionarii, la finantarea societatilor grupului (vol. 6, pag. 167 ).

Fondurile varsate de in cont al prin aceste conventii de plasament se regasesc direct in obligatiunile Sumele varsate de la - 23 mil. USD nu au fost deloc investite pe pietele financiare, ci au servit exclusiv intereselor finaciare ale inculpatului.

Infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, prin actul de inculpare, sunt: cea de inselaciune in cazul inculpatului si de abuz in serviciu contra intereselor persoanelo, in cazul inculpatului, ca si in cazul plasamentelor efectuate la und. Discutiile privind plangerea bancii cu privire la aceste fapte, dovada unei intelegeri comune (la aceste plasamente chiar mult mai evidenta avad in vedere ca doar inculpatii semenaza conventiile ), raman acelesi ca si la plasamentele analizate anterior, facute societatii &.

Prima instanta a sustinut, pornind de la expertiza S (pag. 30 si anexa 2.2.1. ) ca la data de 23.10.1992 in Consiliul de Administratie al s-a discutat si aprobat ca si sa isi faca plasamente reciproce si participari la capitalul social al ambelor societati.

Lecturand procesul-verbal indicat (pag.128) se poate constata ca asa ceva nu s-a hotarat, de altfel discutiile poarta doar asupra cererii lui, atat in nume propriu cat si in numele societatii de a subscrie din capitalul social al. Consiliul a aprobat acest lucru pentru un procent de maxim 10 % din capitalul bancii, unii asociati ( ) fiind de acord numai cu conditia ca art. 14 din statutul bancii sa ramana neschimbat pentru a nu se da printr-o participare masiva un drept de control asupra bancii.

In plus orice au aprobat cei din CA, ei si-au dat acordul pentru operatiuni reale, iar nu pentru plasamente fictive pentru acoperire de datorii mai vechi. Mai rezulta (cuvantul d-lui ), ca acordul lor prealabil esteun gest de eleganta deoarece ultimul cuvant il are BNR- in referire la subscrierea de capital de catre inculpatul. Acestuia i s-a mai cerut de altfel sa isi achite mai intai creditele luate de la, astfel conditionandu-se acceptarea subscrierii de capital.

Este real insa ca la 12.02.1993 s-a perfectat si semnat contractul intre si cu valabilitate pe 10 ani, iar la 17 mai 1993 s-a perfectat conventia de gestiune si trezorerie intre, -,. Aceasta conventie este semnata de inculpatul in numele Romane, precum si al - C si de catre inculpatul in numele. Nu rezulta insa, asa cum am aratat, acordul Consiliului de Administratie (nici in expertiza - nu se arata ca ar exista o astfel de aprobare - vol. 7, pag.411).

In acest contract se arata la clauza 14: In cazul in care legislatia si reglementarile BNR nu permit participarea la subscrierea de capital sau participarile incrucisate, CAPITAL LUXEMBRG va ceda un procentaj din capitalul sau corespondent sau C detinut de ea insasi in capitalul. In concluzie, chiar in situatia in care CA al ar fi aprobat efectuarea de plasamente, acest acord ar fi prealabil si conditionat de incadrarea in reglementarea nationala - constand in solicitarea acordului BNR.

In cadrul conventiei de trezorerie s-au perfectat si semnat 11 conventii individuale de plasamente si pe baza lor, s-au efectuat si operatiuni de virare din conturile deschis la BANK si .

Chiar daca in conventie nu se asuma o destinatie precisa - plasarea finantelor pe piata vest-europeana, aceasta destinatie nici nu este restransa,societatile mentionate constituind un grup international, care opereaza in intrega lume (expertiza S anexa 2.2.3.pag.141 ).Scopul mentionat expres in conventie, pentru care semna ca parte contractanta, era intarirea bancii si transformarea ei intr-un organism bancar de prim nu doar sprijinirea intereselor Grupului -. Chiar daca pe parcurs banca nu a recurs la o actiune in rezolutiune, acest lucru nu se datoreaza neaparat faptului ca aceasta conventie i-ar fi profitat ci, raportat la perioada cand se incheiase, este posibil sa aiba drept cauza pozitia puternica a celor doi inculpati semnatari si increderii de care se bucura la acel moment.

Ca si la plasamentele facute societatii und, nerestituirea banilor ce faceau obiectul conventiilor de plasament incheiate de cu Capital, precum si a fructelor poate constitui doar o neexecutare a obligatiei contractuale care sa dea nastere doar unui litigiu civil, daca privim fiecare operatiune distinct. In ansamblu, cata vreme insa banii ajungeau la Grupul -,fie prin credite, fie prin plasamente, dand posibilitatea societatilor inculpatului sa se dezvolte pe resursele bancii si platindu-si datoriile tot cu banii bancii, circuit despre care cei doi inculpati erau in deplina cunostiinta de cauza, sunt întemeiate acuzațiile penale aduse inculpaților pentru aceleași infracțiuni ca la plasamentele efectuate la DE.

VI. PARTICIPAREA LA CAPITALUL SOCIAL AL BĂNCII A ROMÂNĂ CAPITAL ȘI EMENT - ELVEȚIA

1.Participarea societății Română Capital Luxembourg la capitalul Băncii C-

Prima conventie de plasament a fost incheiata, asa cum a retinut si prima instanta, de inculpatul in numele si inculpatul in numele Capital, la data 03.03.1993 pentru suma de 1 000 000 USD.

La 10.03.1994 inculpatul da dispozitie privind transferarea sumei de 1.000.000 USD din contul de corespondență al deschis la în contul Română Capital deschis la aceeași bancă, pe termen de 90 de zile, conform convenției de plasament.

În aceeași zi, a încasat de la suma de 1.500.000 USD în același cont deschis la, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română Capital.

S-a arata in expertiza (vol. 6,pag.149) ca operatiunea este in afara normelor bancare occidentale pentru ca: dobanda pentru creditor, numit produs financiar este de 375.000 USD, adica 50 % pe an, si aceasta la dolari; formulari de genul atesta legalitatea si conformitatea operatiunilor sau dispune in cadrul filialelor sale care cauta disponibilitati pe termen scurt, prin intermediul pietelor financiar vest-europene,de conventii generale de plasament cu un inalt randament pe care le poate propune eventualilor investitori sunt aproape intodeauna formulari ce servesc la imbracarea mecanismelor frauduloase prin care se ademenesc investitorii naivi,de plasamente rentabile. E dificil sa se inteleaga cum se poate obtine prin mijloace licite un randament de 50 % pe an.

La 04.05.1993 s-a încheiat o nouă convenție de plasament financiar, semnată în numele și de aceeași inculpați, pe termen de 9 luni, având ca obiect suma de 1.000.000 USD.

La 06.05.1993 suma a fost transferată în contul de la. prin contul deschis la, pentru ca la aceeași dată să se reîntoarcă în contul, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română.

Pentru exista unica semnatura a inculpatuluiHossu. Conventia prezinta o eroare logica in sensul ca produsul financiar promis este de 250 000 USD (pentru 9 luni,randament 33,3 %) in timp ce rambursarea se ridica la 1 375 000 USD (randament total de 375 000 USD, adica coeficientul obisnuit in acel moment de 50 % ).

La data de 21.07.1993, s-a încheiat o altă convenție de plasament financiar între și, semnată de cei doi inculpați, pe termen de un an, pentru suma de 3.000.000 USD.

Suma a fost transferată la 28.07.1993 din dispoziția inculpatului, din contul în contul Română Capital, iar în aceeași zi, din dispoziția lui, a fost virată suma de 1.500.000 USD în contul, reprezentând diferența participării firmei la capitalul băncii.

Expertiza elvetiana (vol. 6,pag.152) a sustinut ca cele trei majorari de capital din 1993 efectuate de la sunt impregnate de grave neregularitati.A doua si a treia majorare de 1 mil. USD si 1,5 mil USD au fost direct platite de insasi, prin miscari in conturile.In ceea ce priveste prima majorare,fondurile au servit fie la finantarea, fie la rambursarea unei prime conventii de plasament .

La 21.02.1994, între și societatea Română Capital s-a încheiat o convenție de plasament financiar pentru suma de 3.000.000 USD pe termen de un an, semnată în aceleași condiții.

Din dispoziția inculpatului suma a fost transferată în aceeași zi din contul băncii deschis la în contul și tot la 21.02.1994 aceasta s-a reîntors din dispoziția inculpatului în contul, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română Capital.

În expertiza - (vol. 6, pag. 20) s-a aratat ca pentru subscrierile in valuta se putea aloca un numar de 3.752.762 actiuni si s-au acordat 7.318.006 actiuni, deoarece s-au avut in vedere alte cursuri de schimb decat 500 lei/$ hotarat de AGA la 30.04.93.

In acest sens s-au acordat pentru un numar de 4.428.866 actiuni, avand in vedere cursul de 1074 lei /$ in loc de 500 lei /$, situatie ce a determinat alocarea in plus a 2.367.011 actiuni a 5000 lei/. Respectiv 11.835.052.000 lei decat trebuia in mod legal.

Pentru s-a luat in calcul cursul 927,7 lei/$ acordandu-se astfel 2.366.059 actiuni in loc de 1.272.466. Deci in plus 1.093.593 actiuni, adica o participare mai mare cu 5.467.961.000 lei.

Sistemul practicat nu numai ca nu a respectat hotararea AGA,dar contravine si prevederilor art. 63 din HG nr. 552/14.09.1992 privind concurenta neloiala si art. 12 din HG nr. 88/93, in sensul ca pretul valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei publice este ferm si nu poate fi modificat pe parcursul desfasurarii acesteia.Toate aceste nereguli au fost corectate de in bilantul pe anul 1995.

Conform procesului verbal nr. 38/96 al organelor de control BNR rezulta ca a subscris in cadrul acestei emisii suma de 12.724.669 USD care la data verificarii figura in evidentele bancii ca integral varsat.

Expertiza retine ca fiind incorecta acesta operatiune. Din suma creditata de 50 mil. prin, in baza notei inculpatului, o suma de 5.724.669 USD a fost pentru cumpararea de actiuni,operatiune contabilizata cu NC 1110/04.04.94, ca si cum ar fi fost efectiv achitata acea suma.

In realitate nu a varsat efectiv suma de 5.724.660 USD, iar operatiunea contabila dispusa de este fara temei legal si incorecta metodologic. Pentru acesta suma ce formeaza obiectul unei dispozitii din partea lui, fara nici o justificare si in conditiile clare ale inexistentei fondurilor respective, expertiza considera aceste operatiuni ca imposibil de luat in considerare.

Din acelasi material de control rezulta ca se pune sub semnul intrebarii suma de 6.500.000 USD care s-a operat ca fiind depusa prin BANK GENEVA concluzionand ca "varsamintele respective chiar daca s-ar considera operatiuni in contul subscrierilor de capital efectuate de, ele s-au facut prin incalcarea art. 13 /1990, obligatia efectuarii varsamintelor de capital in conturile bancii comerciale din Romania ".

In ce priveste suma de 6 500 000 USD care apare ca varsamant din partea in contul de corespondent al deschis la, aceasta provenea din fondurile ( din primii 50 mil. trecuti prin si aparent varsati de, 6.810.102 USD au fost utilizati conform impartirii facute de inculpatul sa cumpere actiuni ), fiind o schimabre a destinației fondurilor. La baza afirmatiei sta faptul ca prezenta in evidentele sale importante depozite la si deci varsamintele in contul capitalului social apar ca nelegale.

Operatiunile de plati au ca documente justificative ordine de plata intocmite de (ca si conventiile de plasament ) in care se mentioneaza ca scop al platilor Conventie financiara de depozit .

de acest rulaj al sumelor in contul se poate aprecia ca asa zisele varsaminte in contul capitalului subscris de provin de fapt din sumele varsate cu titlu mascat de depozite din partea.

Primul document din partea cu referire la contul no. 300.61, il constituie ordinul de creditare nr. 154/31.03.1994 pentru suma de 50 000 000 USD cu explicatia confirmarii acestei sume provenind de la CAPITAL pentru contul.Acest aviz de creditare e insotit de extrasul de cont curent datat 31.03.94 cu explicatia primit in cont de, avizul fiind semnat de si deHossu. Expertiza nu a identificat modul in care aceste acte au ajuns la banca, unde primirea acestor documente,la care nu s-au anexat alte acte sau inscrisuri, din partea societatii e confirmata prin existenta unei note olografe intocmita de catre directorul contabilitate in care imparte sumele de bani:6.810.102 USD pentru cumpararea de actiuni;20.000.000 USD pentru rambursarea depozitelor si dobanzilor facute de;20 000 000 USD rambursarea creditelor in lei a - si eet cu corelarea la cursul zilei.

Expertiza nu a identificat baza legala in functie de care a dispus asupra acestei sume, cu atat mai mult cu cat din avizele si extrasele nu rezulta decat precizarea ca suma respectiva e depusa de catre in contul si pe numele.

Din cauza unor indoieli privind realitatea varsamintelor celor doua societati la capitalul subscris, CA al a hotarat la 21.12.1995 anularea actiunilor subscrise de catre firmele si MENT GENEVA,operatiuni legalizate la Registrul Comertului si publicate in 60/11.01.1996.

2. Participarea societății ement AG la capitalul social al Băncii C-

Societatea a subscris la. un număr de 4.428.866 acțiuni, reprezentând 20.618.557 USD, înscrise în evidențele băncii la 25.02.1994.

BNR a apreciat operatiunea incerta, deoarece a evidentiat acest varsamant facut la 25.02.1994, in conditiile in care la acea data banca nu avea nici un document justificativ in acest sens, extrasul de cont de la & Eaf ost eliberat la 30.09.94 si predat compartimentului de contabilitate al bancii abia la 28.10.1994, adică 7 luni mai tarziu.

Anterior operatiunii de varsare a sumei de 20 613 557 $ de catre MENT in contul subscrierilor la capitalul social al bancii, o alta firma, CAPITAL, a primit de la sub forma de depozit suma de 18 414 860 $.

Societatea & AG- prezenta in extras de cont 280.00.00.000 din 06.10.1994 pe numele MENT urmatoarele operatiuni in franci elvetieni: sold anterior de 13.01.94 - 6.640.176,60; la 24.02.94 - incasat de la 10 000 000; incasat de la -10 000 000;cumparat 20.618.556,70 $;astfel ca debitul era de 30.000.956,10 iar creditul de 26.640.176,60. disponibilului era de 3.360.782,50.

Expertiza a apreciat ca a fost finantata de (adica aceasta a devenit temporar creditor cu 10 mil., fara sa existe un activ real ). Situatia e reglementata de care in baza conventiei din 17.05.1994 prin care a angajat in rascumpararea de la a creantei de la.

Conform extrasului pentru, în contul deschis la 24.01.1994 apar operatiuni de depozit efectuate de prin virare de la BANK in zilele de 24.01-23.02 94 10 000 000 suma care pe 24.02.1994 se transfera in contul CAPITAL nr. -/00/00/000. In aceaasi zi, aceeasi suma se transfera in favoarea MENT, situatie care permite ca aceasta sa isi formeze depozitul de 26.640.176,60 fr.elvetieni.

In functie de cei 20.618.556,70 $ cumparati se deschide un nou cont pe numele MENT AG in USD nr. -/00/00/333 in care se opereaza la 24.02.94 cumparare USD -20.618.556,70 (C) si transfer 20.618. 556,70 (D) si in acelasi timp se deschide pe numele un cont in care se opereaza LA 24.02.94 transfer 20 618.558,70 (c).S-a anexat avizul de creditare - catre in care se inscrie creditarea contului dvs. La noi .

Din extrasul,pe perioada urmatoare,24.02-30.09.1994 rezulta ca din suma de 20 618 556,70 USD se fac plati la 18.05 -7 184 898,97 catre, la 25.05 -10 000 000 cate BANK ptr. SC,la 27.06 2 000 000 si 1000 000 catre si.

Expertiza ( vol. 6, filel 23-26), în care este redat mecanismul indicat mai sus, preluand concluziile expertului elvetian sustine ca operatiunile care au determinat obtinerea fotogenica a disponibilitatilor pentru constituirea necesarului de fonduri acoperitoare subscrierii de actiuni, sunt cu totul in afara realitatii si disponibilitatilor legale, reieșind incorectitudinea în intocmirea documentelor financiar-contabile. Expertul apreciaza ca e vorba de o schema frauduloasa pregatita cu grija.In plus varsarea de capital s-a facut la o unitate nebancara,.

Prima instanta sustine ca la acea data nu exista o reglementare in materie privind plasamentele financiare cu privire la natura, condițiile de valabilitate, destinația și efectele juridice ale acestora, ceea ce înseamnă că ele erau supuse principiului libertății contractuale, cu excepția unor dispoziții de ordine publică de la care părțile nu puteau deroga.

Tribunalul reține că plasamentele financiare in valuta erau considerate conform regulamentului valutar al BNR "transferuri de capital ". Normele interne ale privind operatiunile valutare, aprobate in sedinta CA din 31.07.92 si care reprezinta instructiuni de aplicare a regulamentului valutar emis de BNR nr. V/3616/2 din 4 mai 1992 precizeaza: transferurile de capital se fac in baza autorizatiei prealabile a BNR.

Potrivit regulamentului BNR (art. 9), constituie transfer de capital cu mijloace de plata e sumele in valuta transferate in atate, indiferent de forma sub care se efectueaza - transferuri bancare, plati in numerar,compensatii de creante etc. -, care sint destinate pentru: a) investitiile de capital in atate ale persoanelor juridice romane si ale persoanelor fizice romane, sub forma de investitie directa sau sub forma de participatii la capitalul social al unor firme din atate; b) investitiile de portofoliu (actiuni, obligatiuni, titluri de stat si alte hirtii de valoare cumparate de pe piata financiara externa de catre persoanele juridice romane si persoanele fizice romane); c) creditele externe acordate de persoanele juridice romane si persoanele fizice romane; d) rambursarea ratelor de credit externe primite de persoanele juridice romane si de persoanele fizice romane; e) orice alte transferuri de sume in valuta in atate care nu au in corespondent o contraprestatie (livrari de marfuri, executari de lucrari, prestari de servicii etc.) .

La art. 10 se arata ca Operatiunile de transferuri de capital prevazute la pct. 9 de mai sus sint supuse autorizarii Bancii Nationale a Romaniei si se efectueaza conform celor prevazute in normele din anexa nr. 2 la prezentul regulament.

Controlul BNR din 29.01.96 cu privire la aceste operatiuni precizeaza că potrivit Regulamentului privind operatiunile valutare (cap. III, pct. 12,13,15 si Aneza 2 ) BNR trebuie sa autorizeze efectuarea operatiunilor respective, ceea ce nu s-a facut, neprimindu-se solicitari in acest sens.

Cu privire la plasamentele financiare valutare se constata incalcarea Normelor 5 A/ 31.07.1992 si Regulamentului al BNR., art. 13 din Anexa 5 prevede ca societatile bancare autorizate sa functioneze in Romania nu vor efectua operatiuni valutare in conturi bancare din atate ale persoanelor fizice sau juridice autorizate potrivit legii, fara autorizarea BNR, potrivit legii.

Plasamentele financiare in lei au la baza aceleasi norme privind activitatea de creditare, care nu au fost respectate.

Chiar daca prin autorizația nr.III/42/10.04.1991, banca era abilitata la încheierea de aranjamente de corespondent cu bănci și instituții financiare străine și convenții privind activitatea financiar-bancară, participarea cu capital la alte instituții financiare și bancare și la alți agenți economici din țară și străinătate, participarea ca membră în organisme financiar-bancare în cadrul unor acorduri, convenții și înțelegeri bazate pe operațiuni financiare, precum și la alte asemenea operațiuni bancare, cu respectarea strictă a prevederilor legale, tocmai aceste prevederi legale obligau ca in activitatea desfasurata sa obtina autorizatia BNR, conform Regulamentului din 1992.Autorizatia nr.III/42/10.04.1991 impune bancii sa respecte in intreaga sa activitate dispozitiile legate de domeniul financiar,bancar si valutar si instructiunile cu caracter normativ ce vor fi emise de BNR in aplicarea acestora.

Plasamentele financiare efectuate in favoarea societatilor si nu s-au incadrat asadar in dispozitiile legale, in plus conform art. 13 din /90 persoanele fizice si juridice care subscriu la capitalul social al unei societati comerciale romane vor varsa capitalul la obanca comerciala din Romania. & nu e nici macar o banca (cap. A,pct. 4 al. 2 ). Pe de alta parte, art. 73 /1 prevede ca Administratorii sunt solidar raspunzatori de societate pentru: a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati.

Prima instanta a mai sustinut ca societatile si, ca si und anterior, nu si-au asumat obligatia de a plasa banii pe pietele vest-europene, ci doar de a restitui suma plasata si profitul. La capitolul referitor la plasamentele acordate societatii & s-a aratat ca o astfel de obligatie privind destinatia era prevazuta in conventii. De altfel, destinatia plasamentului este intodeauna investitia pe piata financiara in scopul obtinerii de profit,asa cum rezulta si din fiecare contract in parte, ori din operatiunile prezentate s-a putut observa ca banii se transferau intre conturile si ale societatilor /, situatie in care nu se mai poate vorbi de investitii. Faptul ca in ziua in care societatea a primit banii, i-a trimis imediat inapoi sub forma de subscriere capital este elocvent pentru scopul urmarit, dar si natura reala a operatiunii.

Sustinerea ca banca ar fi cunoscut natura acestor operatii este eronata cata vreme toate aceste conventii si miscari de fonduri erau consecinta activitatii inculpatuluiHossu, de aceasta data semnand singur conventiile, fara sa existe o aprobare a Comitetului de Directie si a Consiliului de Administratie, desi aceste autorizari erau obligatorii pentru valabilitatea conventiilor de plasament. In sedinta din 31.03.1995 asociatii ( ) isi manifestau teama ca sa nu existe situatii unde sa nu existe nici o miscare de bani, ci numai de hartii, prin care sa fie o simpla forma, fara trecerea efectiva a valorilor in patrimoniul respectivelor societati comerciale.

In Consiliul de Administratie s-a discutat despre subscrierea de capital de catre (in sedinta din 25.11.1994 se aproba participarea la capitalul social al al societatilor si ), in nume propriu sau in numele societatilor si, dar daca asociatii ar fi cunoscut realitatea acestor operatii, faptul ca banii cu care se subscria capitalul proveaneau fie din fondurile bancii fie apareau in evidente doar scriptic, din operatiunile derulate prin, ar fi acționat diferit.

Discutiile din Consiliul de Administratie dovedesc necunoasterea acestor operatiuni de catre asociati. Astfel in procesul-verbal din 18.08.1995, lamuririle cerute de asociati il fac pe inculpatul sa sustina ca se confunda doua momente: C al varsarii de capital social si C in care a plasat banii dupa ce a devenit proprietara. Aceasta afirmatie in sine e de natura a semana confuzie cata vreme se inverseaza aceste momente esentiale: mai intai se plasau banii si apoi se varsa capitalul social. de cele precizate de inculpat,unul din asociati - nu se arata convins aratand, fie ca nu a inteles, fie ca au fost plasamente neavantajoase.D-l cere in acea imprejurare a se prezenta aprobarile date pentru operatiunile facute cu valuta si capitalul social.Asociatii solicita lamuriri cu privire la subscrierea capitalului si varsarea acestuia.

Inculpatul singur si fara aprobare, la data de 12.02.1993 a incheiat in numele contractul cu pe termen de 10 ani, iar la 17.05.1993 s-a încheiat convenția de gestiune și trezorerie de catre acelsi inculpat.De fiecare data, semnatar pentru societatile sau este inculpatul, ca si pentru plasamentele facute societatilor si.

In plus, potrivit dispozitiilor din conventiile de plasament, exista obligatia de a incunostiinta banca cu privire la modul in care se plaseaza banii, fiind vorba de un mandat, obligatie nerespectata in cazul de (ori daca a fost respectata nu exista o dovada in acest sens). Inculpatul cunoștea că banii servesc asltui scop decât investiții.

Toate acestea demonstrează că cei doi inculpați au acționat de comun acord în vederea acaparării pachetului majoritar de acțiuni de către firmele și si că plasamentele încheiate nu au fost cunoscute și aprobate de Consiliul de Administrație al, care nu și-a asumat și riscurile decurgând din specificul operațiunilor respective.

Si aceste operatiuni au fost formulare reclamații de banca. In vol. I, pag. 126 exista plangerea formulata de catre conducerea si inregistrata cu numarul 13/P/1996 impotriva celor doi inculpati si a lui privind sustragerea unor sume mari de bani, in trei etape principale: capturarea de actiuni prin societatile detinute si controlate de catre acestia, /; afacerea Fondo cu ramificatiile Kredit Luxembourg -; depozitele la si und nerestituite

Nu are relevanta faptul ca la primele doua subscrieri la capitalul, banii proveneau atat din fondurile plasate de banca cat si din alte surse, cata vreme 2/3 din acele sume plasate au fost folosite la suscrierea de capital, iar in cazul urmatoarelor doua plasamente subscrierile s-au bazat in totalitate pe banii bancii. In sprijinul acestei concluzii sta tocmai faptul ca operatiunile succesive de plasare fonduri respectiv subscriere se fac in cazul fiecareia in aceeasi zi, dovedind directia data acestor fonduri si faptul ca nu mai putem vorbi de depersonalizarea banilor.

Nu este corecta afirmatia primei instante (care retine de altfel ca participarea firmei cu suma de 5.724.669 USD la capitalul, a avut caracter fictiv) ca s-ar fi cunoscut operatiunea de catre asociati, asa cum vom dezvolta pe larg la capitolul respectiv.

Prima instanta retine că Legea nr.31/1990 impune doar ca băncile prin intermediul cărora se efectuează vărsămintele de capital să fie din România, însă nu interzice faptul ca deschiderea contului să se facă la o sucursală sau filială din străinătate ori ca la o bancă externă să se afle un cont de corespondență aparținând unei bănci din România.Totusi nici und eEeecten si nici Fondo nu erau.

Chiar daca se incerca prezentarea unei situatii financiare ameliorate a bancii, aceasta nu justifica operatiunile de obtinere artificială a disponibilitatilor pentru constituirea de fonduri necesare subscrierii.

Capitalul vărsat de cele două societăți a fost stornat și trecut într-un cont de regularizare, fiind de 33.343.226 USD, iar în anul 1999. al a dispus compensarea sumelor ce reprezentau plasamentul la și, făcut prin D & E, cu sumele pe care aceste societăți le-au vărsat pentru majorarea de capital, operațiune care a fost înregistrată în contabilitate.

În consecință, derularea operațiunilor financiare de participare a societăților și a constituit un mecanism prin care acestea au devenit acționari ai băncii prin folosirea propriilor resurse finaciare ale băncii, urmare a numeroaselor mișcări de bani operate, așa încât se impune a se reține vinovăția ambilor inculpați - și, dar sub aspectul unor infracțiuni diferite, așa cum se arată și în rechizitoriu.

În cazul inculpatului acțiunile se circumscriu infracțiunii de înșelăciune, comisă în raport de bancă, față de care s-a creat imaginea falsă că se participă la capitalul social prin resursele prorrii ale celor două societăți.

În cazul inculpatului acțiunile se circumscriu infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece, prin implicarea în acordarea de plasamnete financiare, a contribuit conștient și la obținerea de către societățile și a resurselor financiare necesare participării la capitalul social al băncii, în fapt tot banii băncii.

Actele materiale, în cazul ambilor inculpați, vor fi incluse în cadrul formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, pentru inculpatul, respectiv infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pentru inculpatul, conform schimbării de încadrare juridică.

VII. CONTRACTUL DE EXPORT CU PRODUSE CĂTRE SOCIETATEA EMENT DIN BRITANICEȘI SITUAȚIA LIVRĂRILOR, ȘI . ÎN BAZA CONTRACTELOR ÎNCHEIATE CU

Prima instanță a redat în mod corect starea de fapt decurgând din încheierea contractului de export de produse metalurgice între societatea și -, atsfel că nu va mai fi reluată descrierea stării de fapt, urmând a se face doar anumite mențiuni privind operațiunile comerciale decurgâng din exportul produselor metalurgice.

În contractul nr. 092.2.020/10.01.1993, la pct. 13 - informații bancare " se înscriu bancile partenerilor fara sa se specifice contul cumparatorului sau al vanzatorului -. În cele 15 acte adiționale care au urmat, semnate de inculpatul, nu se regasesc adresele de expediere a loturilor comandate si nici considerente privind variatia pretului. Documentele din care rezulta adresa de expediere pentru fiecare aditional in parte nu au fost prezentate expertizei nici de catre - si nici de catre sustinandu-se verbal de catre numitul G ca livrarile s-au facut pe baza si la cererile formulate de diversi beneficiari clienti de fapt, împuterniciti de fără a exista documente scrise in acest sens ( vol.6, fila 40 ).

După contractul de cesiune nr. 430/03.05.1994 toate drepturile și obligațiile au fost preluate de, care a mai încheiat două contracte cu societatea.

Contractul nr. 0.95.3.001/25.01.1995 cuprindea următoarele referiri: produsul - beton si tabla laminata; cantitatea - 415.000 tone; plata - prin scrisoare de credit de la banca cumparatorului la banca vanzatorului, la o scadenta de 360 zile de la data conosamentului, cu o dobanda la rata dobanzii BNR majorata cu o 2 %.

Contractul nr. 0.95.3.002/27.01.1995, cu condiții similare, avea ca obiect cantitatea de 75.000 tone beton, pentru perioada 01.02.95- 28.02.1996.

În ce priveste valabilitatea conditiilor contractului inițial nr. 092.2.020/10.01.1993 preluat de catre prin cesiunea din 05.04.94, trebuie menționat ca la acea data intrase in vigoare OG nr. 18/94, astfel că termenul de plata nu putea fi considerat ca fiind legal pentru noul partener al.

Si celelalte două contracte incheiate de în luna ianuarie 1995, in care s-au prevazut ca termene de plata 360 zile, sunt in afara acelorasi prevederi legale, deoarece la acea data trebuiau sa se asigure masuri de repatriere a valutei, in conformitate cu dispozitiile legale, cu aprobarile date prin licente si nu in functie de conținutul contractelor externe.

În art. 23, cap. IV din Regulamentul BNR privind efectuarea operatiunilor valutare, societatile bancare autorizate vor urmari ca pe documentele ce le sunt prezentate de persoane juridice si/sau fizice in vederea efectuarii oricaror operatiuni de transfer bancar ( depunere sau ridicare de valuta in numerar) solicitantii sa mentioneze provenienta respectiv destinatia pe care o vor da sumelor respective. Totodata societatile bancare vor solicita documentele justificative corespunzatoare si dupa caz autorizarile prevazute de prezentul regulament.

Din completarile BNR si ale Ministerului Finantelor se arata ca in cadrul controlului ce se efectueaza la agentii economici, de catre organele Ministerului Finanțelor se va acorda atentie la concordanta datelor din declaratia de incasare vamala cu cele din contractele externe, precum si declaratiile vamale, indeosebi in ce priveste volumul si valoarea exporturilor,conditiile si termenele de plata. Remiterea la partenerii externi a documentelor de incasare a operatiunilor efectuate se face numai prin bancile autorizate.

Potrivit Instructiunilor privind incasarea exporturilor 1/1994, documentele de incasare aferente exportului de marfuri vor fi remise partenerilor externi si respectiv bancilor acestora, numai prin bancile comerciale romane sau e autorizate sa functioneze in Romania(pct. 4); bancile comerciale au obligatia gasirii celor mai rapide cai si metode de transmitere a documentelor la extern si incasarea acestora,avizand despre aceasta clientii lor (pct. 4, alin. 2); termenul de incasare a valutei este C inscris in (pct. 4,alin. 2);data repatrierii valutei este cea la care suma de incasat a fost creditata in contul corespondent al Bancii exportatorului.

Expertiza (vol.6, fila 46) a analizat Declaratiile de a ( ) existente atat la societatile exportatoare, cat si exemplarele sucursalelor, constatand ca la livrarile din efectuate de - in perioada 93-94,toate -urile se refera la contractul nr 092.2.020;se indica termen de incasare la extern de 360 zile, mai rar de 30 zile; nu se indica banca externa prin care se incaseaza exportul; semneaza -urile G și; pentru livrarile efectuate de catre -urile sunt intocmite de G si cuprinzand termene de 30 la 90 de zile pentru contractele noi si 360 zile pentru C preluat; nu se indica banca a prin care se incaseaza exportul.

Expertiza retine modul necorespunzator de completare al -urilor, cat si modul in care organele, independent de sucursalele sale, au admis sa vizeze si sa primeasca astfel de documente, pe baza carora nu se putea cunoaste nci banca externa a cumparatorului care efectua plata.

Potrivit punctului de vedere al Ministerului Comertului - Directia relatii valutare (scrisoarea XVIII/3176/25.10.1996) se fac precizari privind urmarirea incasarilor/ platilor din activitati la export: platile la vedere se executa imediat ce au loc livrarile, respectiv luandu-se in considerare un termen rezonabil pentru intocmirea documentelor de export, precum si un temen suplimentar,deasemeni rezonabil,pentru acoperirea circuitului bancar. Pe aceste criterii, se arata in continuare in practica internationala, termenul ar fi de la 40 de zile, iar din cuprinsul OG 18/1994 termenul este de 60 de zile pentru. tranzactii cu Europa, Mijlociu si 90 de zile cu restul de zile pentru relatiile geografice. Operatiunile de export pentru care s-au emis licente ce prevad plata la vedere si care nu sunt incasate in conturi din din Romania in termenele prevazute de alineatul precedent se plaseaza in afara conditiilor licentei acordate si incalca prevederile legislatiei, atragand sanctiunile contraventionale si administrative prev. de OG nr. 15/94.

În scrisoarea nr. XVIII/3177/25.10.1996 se mai arată: Conditia de plata din contractul comercial sau orice alta intelegere care tine loc de contract de export pentru care s-au solicitat licente de export cu plata la vedere trebuie considerat export fara autorizatie, in masura in care se poate demonstra ca solicitantul licentei a stipulat in aceasta,conditia de plata la vedere cunoscand faptul ca aceasta nu se poate realiza .

Din nota de constatare din 31.05.96 (aflata la fila 103, vol. 17) rezulta ca operatiunile de stingere -urilor este falsa pentru ca cele comunicate - / sunt fictive neavand nici o baza reala, ceea ce inseamna ca in realitate contravaloarea exportului realizat de cele două societati nu a fost repatriat.

În vol. II pag. 215 se afla o confruntare intre inculpatul si martorul ( fost director al Sucursalei Constanta a ) despre un export derulat de - a rezultat ca aceasta societate nu avea cont deschis la Sucursala Constanta, nu era agentul sucursalei, motiv pentru care martorul a refuzat solicitarea directorului - sa avizeze si sa elibereze -urile. A fost sunat de inculpatul, care i-a cerut sa le avizeze, desi nu avea acest drept. Situatia s-a repetat, primind telefon fie de la, fie de la. Inculpatul i-a reprosat ca obstructioneaza exportul cu firma.

Astfel, functionarii Sucursalei Constanta sunt cei care au intocmit in mod necorespunzator declaratiile de incasare valutara, dar inculpatul este implicat alaturi de alti functionari ai Sucursalei Ca E. in determinarea intocmirii acelor declaratii.

Martorul G, directorul, arata ca desi in licentele de export s-a inscris plata la vedere sau prin acreditiv societatea nu avea un acreditiv deschis sau bani in cont curent. A inscris in licentele de export acreditiv (plata la vedere) pentru a putea intra in posesia licentelor eliberate de Ministerul Comertului (vol. III, pag. 18).

Exportul de produse metalurgice a implicat atât societatea -, cât și societatea, care a preluat drepturirle și obligațiile primei societăți prin contractul de cesiune din data de 03.05.1994, așa încât se impune analizarea situației livrărilor, facturărilor și încasărilor, în baza contractelor încheiate cu societatea, distinct pentru cele două societăți.

În ceea ce privește societatea -, expertiza din faza de urmărire penală (vol.6, fila 48 ) a analizat situatia exporturilor din perioada 1992-1996, rezultand ca toate livrarile in baza contractului ment au fost incasate. Valoarea livrarilor efectuate de catre ment este de 26.741.020,35 USD.

S-a retinut ca o serie de documente care au stat la baza creditarii contului clientului, respectiv facturile nr. 12,14,15,16,17 din data de 15.12.1993, totalizand 6.026.240,28 USD, au fost lichidate printr-o operatiune contabila de debitarea contului 462 creditori, unde se aflau contabilizate anterior operatiuni cu titlul de aport curent de catre Capital in iunie -iulie 1994.

La baza acestei operatiuni se afla scrisoarea din data de 14.12.1994 a inculpatului, din partea, adresata societatii - SA CN.

Din verificări a rezultat că o parte din lichidările (încasările) operate în contabilitatea - C-N s-au efectuat de Sucursala C, cu notele contabile ( NC ) nr.1011/16.05.1995 în valoare de 11.672.500 USD ( pentru încasări - ) și nr. 1012/10.06.1994 în valoare de 15.000.000 USD, având la bază mai multe extrase de cont cu antetul Milano si care contin operatiuni de creare de disponibilitati si fonduri in lipsa realitatii (- CAPITAL ); ulterior prin nota contabilă nr. 1012/10.06.1994 se defalca suma în 10.000.000 USD pentru capital si 4.000.000 USD pentru aport curent. Trebuie retinut ca nota contabila nr. 1011/16.05.1995 C are ca bază la care se referă o nota fara numar si data din partea directorului economic - - catre inculpatul prin care il informeaza ca a incasat din exportul de beton suma de 11.672.500 USD.

Facturile pentru livrari care apar ca lichidate / incasate prin folosirea creditarii din notele contabvile de mai sus nu pot fi considerate ca reale. In acesta situatie se gasesc facturile nr. 21/2001.94; 22/15.02.94; 23/0303.94; 24,25,26,27 /13.03.94; 28/27.03.94; 29/14.04.94; 30/20.04.94, totalizand 11.237.752, 44 USD.

Majoritatea facturilor (-urilor ) apar in situatia ca fiind incasate prin conturi la in atate (cum ar fi AG neidentificata de expertiza contabila ). a creditat contul - in baza notei amintite in care figurau aceste facturi si in plus cateva pozitii care se refereau la alte operatiuni din anul 1995 care nu au legatura cu cauza, iar in avizul nr. 1011/1995 se inscrie expres "alimentare conform nota. Nu exista documente certe privind incasarea facturilor insumand 17.263.982,72 USD (11.237.752,44 +6.026.240,28 ), operatiunile de creditare,avizate de,fiind operate in functie de aranjamentele contabile efectuate pentru crearea unor credite nereale in contul Capital.

Astfel, livrarile facturate cu -urile intocmite sunt în sumă de 26.741.020,35 USD, iar incasarile considerate corecte sunt în valoare de 9.356.050,83 USD. Diferenta neincasata de 17.384.969,52 USD, din care incasarile care nu au un temei legal si pentru care nu exista o certitudine a incasarii sunt in suma de 17.263.992,72 USD, iar factura nr. 43/31.05.1994 cu nr. -/1994, în valoare de 120.976,80 USD, nu afost încasată.

În ceea ce privește situația la. B, din procesul verbal nr. 0375/27.06.1996 întocmit de organele de control ale Ministerului Finanțelor - Direcția Generală a Controlului Financiar de Stat, în cadrul verificării la. (capitolul 5), a rezultat că această societate a realizat un export de 115.379.550 USD, suma încasată fiind de 62.854.846 USD, din care 51.095.864 USD a fost lichidată prin intermediul firmei Română Capital Luxembourg, reprezentată de inculpatul, ca administrator delegat, iar diferența de 11.744.982 USD a fost încasată direct de la ement (volumul 18, filele 1-3).

Pentru debitul neincasat organul de control a constatat nerespectarea prevederilor 0.4.18/1994 privind repatrierea integrala a valutei aferenta exporturilor, au calculat o amenda contraventionala de 89.929.215.767,conform art.7 din OG 18/1994.

Organele de urmărire penală, cu ocazia cercetărilor, au stabilit că, după preluarea contractului de export de la -, Bal ivrat, conform facturilor și -urilor întocmite către. produse de beton în valoare de 115.379.550,929 USD.

De fapt, expertiza (vol. 6, fila 51) a stabilit ca valoarea livrarilor in favoarea efectuate la preluarea contractului de la - presupune un rest neincasat de 52.553.704,679 USD, de 98.894.058,41 USD stabilita de. Diferenta provine din faptul ca nu a cuprins in situatie livrarile din 1996, iar a omis -ul nr. -/08.05.1995.

Expertiza constata ca o serie de facturi, -uri nu s-au lichidat prin incasari expres avizate de si evidentiate ca atare, ci in functie de diverse creditari in sume globale transmise anterior prin extras de cont.

Din aceste livrări, în contabilitatea băncii s-au operat ca încasați 59.519.864 USD, conform notelor contabile nr. 168/27.05.1994 (10.000.000 USD - pe baza notei inculpatului cu explicatia transfer in cont, suma provenind de fapt din nr. 0154/1994 inregistrata la centrala ); nr. 1113/30.05.1994 (8.769.864 USD - pe baza notei inculpatului cu explicatia aport cont curent, suma provine din 167/1994 inregistrata la Centrala BD pe relația -; 8.750.000 USD primita cu titlul de aport capital s-a stornat in cont din 1995, fiind evidentiatat ca depunere capital subscris; tinand seama de provenienta creditarii (=) rezulta ca operatiunea de depunere este artificiala ); nr. 1/28.06.1994 (2.000.000 USD), 2/13.07.1994 (5.000.000 USD) și 1011/10.11.1994 (25.000.000 USD) - volumul 6, filele 16-70.

Cu aceste sume a fost creditat contul in anul 1994, sume a caror provenienta rezida in operatiunile de creare a disponibilitatilor analizate in cadrul capitolului privind operațiunea. Sumele au fost inregistrate in cont "Creditori "

Suma de 50.769.864 USD s-a folosit pentru achitarea facturilor /-urilor prin virarea creditului din contul 462 in contul 411 Clienti, nominalizand si localizand facturile, in functie de vechimea acestora. Facturile ce apar astfel achitate au ramas neincasate la 31.12.96.

Valoarea facturilor lichidate în acest mod (50.712.919,166 USD ) au la bază extrasele de cont cu antetul Milano și nu au putut fi luate în considerare, întrucât operațiunile generate nu se regăsesc în bilanțul acestei societăți pe anul 1994, având caracter fictiv.

Din valoarea facturilor și -urilor emise de, în sumă de 115.381.931,420 USD, a fost încasată efectiv numai suma de 12.132.927,084 USD, rămânând neîncasată suma de 103.249.004,345 USD (volumul 6, filele 16-70). "Lichidarea /incasarea facturilor s-a operat avand ca temei de inregistrare un schimb de scrisori intre exportatori (-,- si ), prin care se specificau ca -urile urmeaza sa se achite prin aporturile de cont curent ale.

Datorita sistemului practicat, s-a ajuns artificial ca organele bancare, in loc sa urmareasca incasarea -urilor, și-au alcatuit o evidenta a incasarilor in functie de comunicari din partea exportatorilor, nelegal (vol.6, fila 54 ).

Acuzatiile aduse inculpatului sunt de savarsire a infractiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, cu privire la existența sumelor necesare restituirii creditelor în contul deschis la. și inducerea în eroare a conducerii colective a C-N, precum și ca urmare a contrasemnării extraselor de cont cu antetul și dispozițiilor date olograf Direcției Contabilitate, iar inculpatului i s-a reținut prin actul de sesizare săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, ca urmare a inducerii și menținerii în eroare a conducerii colective a băncii cu privire la existența sumelor aflate în contul deschis la. și comunicărilor adresate în numele, în sensul că stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exportului de produse siderurgice s-a făcut din sumele aflate la Fondo Sociale di Milano ).

de stingere fictiva a datoriilor prin operatiunea Fondo nu a fost cunoscut de asociati, de organele de conducere si control ale bancii, aspecte vor fi dezvoltate la capitolul privind operațiunea, astfel că se va reține vinovăția ambilor inculpați privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ( ce va fi inclusă ca act material a infracțiunii în forma continuată reținută de tribunal în sarcina ambilor inculpați ). Ambii inculpați au indus in eroare asociatii băncii cu privire la achitarea exporturilor respectiv stingerea -urilor prin acreditarea ideii ca a depus bani in contul de la . Aceste lichidari de datorii se faceau fictiv, pe baza comunicarilor primite prin fax de la societatile inculpatului, în care se arata ca in urma alimentarii contului de la urmeaza a se stinge fictiv fiecare.

Potrivit Normelor privind evidenta exporturilor realizate, a incasarilor aferente si a platilor in avans era necesar să se urmărească aprobarea BNR in cazul exportului sub forma de aport la capitalul social, care reprezinta in fapt o investitie de capital in atate sau in cazul incasarii c/valorii valutei exportutilor in conturi din antate. În situatia in care se constata ca nu s-au incasat la scadenta exporturile realizate se vor face interventii la bancile e care au primit documente de incasare precum si la exportatori.

Conform legislatiei romane, inculpații trebuiau sa repatrieze in Romania produsul exporturilor lor, finantate de. Sumele totale ar fi trebuit sa fie repatriate in contul societatilor care au beneficiat de imprumuturi la export, ceea ce nu a fost cazul, la prima suma de 85.000.000 USD ment intervine ca mijlocitor principal pentru primirea acestor sume, corespunzator cu produsele operatiunilor de export. Suma nu a fost repatriata direct pe societatile debitoare ale, dar a fost creditata pe conturi terte (, ) si apoi redebitata contrar dispozitilor legislației romane si acordurilor, in favoarea unor terte conturi in atate, cum ar fi (vol. 31).

O alta suma de 13.000.000 USD a fost repatriata in Romania,suma folosita in contul personal sau al societatilor ce-i apartineau. Aceasta suma ar fi trebuit sa ajunga in contul ca rambursare a exporturilor. O suma de 21.000.000 USD este cea despre care nu si-a dat seama ca provenea in realitate din produsele operatiunilor de export avand in vedere modul de redactare al viramentelor de catre.

Martora a declarat că conform normelor emise de BNR, exportatorii din Romania,au obligatia sa repatrieze devizele - Conform normelor bancii, d-l nu putea sa autorizeze o plata in neacoperiri de cont si apoi sa datoria societatii printr-o incasare fictiva (se refera la exportul de beton de 1.681.215 USD care se face de la Capital prin Fondo fictiv) - vol. 31, filele 186, 187.

Inculpatul a sustinut in Consiliului de Administratie ca prin s-a achitat o parte din exporturi.

Desi prima instanta sustine existenta unor ordine date de catre titularul de cont referitoare la destinatia sumelor pe baza carora inculpatul a dat dispozitii la contabilitate, materialul probator existent la dosar nu a relevat existenta unor astfel de ordine și in plus contul era al, pentru ca in el se depuneau bani pentru banca.

In ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului privind întocmirea notelor de mână și a dispozițiilor date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, din rechizitoriu reiese comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Inscrisurile au fost întocmite de inculpatul în virtutea calității sale de funcționar al. Așa cum am arătat la pct. 2.8.- 2.9. - contractul nr. 2819/23.03.1993 și actele adiționale din datele de 30.09.1993 și 31.12.1993; contractul nr. 2820/23.03.1993, înscrisurile redactate de inculpatul nu provin de la una dintre unitățile indicate în art. 145. și nici nu aparțin unei astfel de unități, așa încât sunt înscrisuri sub semnătură privată, iar nu înscrisuri oficlaie, în sensul art. 150 alin. 2. Ca atare, se va reține la încadrarea juridică incidența infrațiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. Forma continuată are în vedere existența mai multor acte materiale concretizate în notele de mână și dispozițiile de repartizare a sumelor și stingere a debitelor.

Tot în forma continuată acestei infracțiuni se va include și contrasemnarea extraselor de cont cu antetul, primite de.

În condițiile în care se va reține la încadrarea juridică infracțiunea prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., nu se va mai reține la încadrarea juridică și infracțiunea de uz de fals, absorbită în prima infracțiune.

Asupra fondului acuzației de fals în înscrisuri sub semnătură privată tribunalul reține că sunt întemeiate, în condițiile în care pe baza notelor inculpatului, care nu aveau corespondent în realitate, transmise organelor din subordine (serviciu contabilitate ), se dadea o destinatie acelor sume, se opera lichidarea datoriilor in mod fictiv, consecința juridică fiind că se stingeau debite din evidențele băncii. Înscrisurile au creat o aparență de legalitate și cuprindeau operațiuni financiare de alimentare de conturi și distribuirea a sumelor care proveneau doar din operațiuni scripitice, fictive.

Și în sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, ca urmare a comunicărilor adresate în numele, în sensul că stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exportului de produse siderurgice s-a făcut din sumele aflate la Fondo Sociale di Milano. Prin aceste comunicări transmise prin fax se menționa că au intrat in contul la, de la, sume de bani care sa datoriile privind valoarea exporturilor, pe baza acestor comunicari primite de societatile exportatoare de la inculpatul () transmitandu-se mai departe bancii numarul de astfel stins.

Ca și în cazul inculpatului, această activitate se circumscrie infracțiunii prev. de art. 290., întrucât aceste înscrisuri nu provin de la o unitate dintre cele prevăzute la art. 145., ci reprezintă corespondența unei societăți comerciale, așa încât înscrisurile sunt sunt sub semnătură privată, urmând a se reține la încadrarea juridică infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( forma continuată are în vedere existența mai multor comunicări de stingere a - urilor ). În condițiile în care se va reține la încadrarea juridică infracțiunea prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., nu se va mai reține la încadrarea juridică și infracțiunea de uz de fals, absorbită în prima infracțiune.

Asupra fondului acuzației, tribunalul va reține vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., întrucât inculpatul a realizat înscrisuri ce cuprindeau referiri la operațiuni financiare fără corespondent în realitate, respectiv stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exportului de produse siderurgice din sumele aflate la Fondo Sociale di Milano, operațiuni ce au fost operate în evidențele băncii și au condus inclusiv la stingerea unor credite acordate societăților inculpatului, așa cum s-a arătat în capitolul II - Situația creditelor obținute de societățile Grupului - de la Banca .

VIII.DESPRE ÎNSCRIEREA BĂNCII ȘI SOCIETĂȚII ROMÂNĂ CAPITAL - LUXEMBOURG CA MEMBRII ASOCIAȚI LA FONDO SOCIALE DI - MILANO

Prima instanta a descris în mod corect împrejurările în care și Română Capital au devenit asociați la FONDO SOCIALE DI - MILANO, precum și modalitatea de acordare a facilității de 100.000.000 USD.

Admiterea deschiderii unui cont curent de catre banca in cadrul s-a facut pe baza cererii semnata de inculpatul, prim-vicepresedinte al bancii, cerand in numele acesteia admiterea ca asociat la Milano.

Documentul prin care se hotareste deschiderea contului curent este datat la 31.03.1994,dar, ca si documentul prin care banca este instiintata despre deschiderea contului, nu prezinta un numar de registratura cu data certa.

La aceeasi data se deschide un cont curent si pentru societatea capital, societate pentru care exista cererea de admitere formulata de.

Deschiderea acestui cont, cat si operatiunile ce decurg sunt efectuate prin, dar nu au fost aprobate de CA al, in sedinta din 07.11.95 (cabinet presedinte 1232/11.11.95) se mentioneaza ca s-au incalcat regulile privind constituirea depozitelor in atate la ,operatiuni efectuate exclusiv fara aprobarea CA. S-a- cerut executivului sa prezinte in CA modul cum s-au realizat aceste depozite și din ordinul cui. CA cere repatrierea tuturor depozitelor.

a). Primul document cu antetul, în referire la contul nr.0330.CC.1.61, îl constituie ordinul de creditare nr.154/31.03.1994 pentru suma de 50.000.000 USD, cu explicația "confirmării acestei sume provenind de la Română Capital " pentru contul Băncii. Acest aviz de creditare a fost însoțit de extrasul de cont curent datat 31.03.1994 cu explicația "primit în cont de la Română Capital ", semnat de către și.

Expertiza (vol.6, file 28 43) nu a identificat modul in care aceste documente au ajuns la Banca . Primirea acestor documente, la care nu s-au anexat alte acte sau incscrisuri din partea societatii Capital, este confirmata printr-o nota de mana intocmita de catre directia Contabillitate prin care stabileste modul in care se vor utiliza banii: "din suma de 50.000.000 USD vărsată de Română Capital se vor utiliza următoarele:

- 6.810.102 USD pentru cumpărare acțiuni;

- 20.000.000 USD pentru rambursarea depozitelor și dobânzilor făcute de Română Capital;

- 20.000.000 USD pentru rambursarea creditelor în lei a - și, cu corelarea la cursul zilei" (volumul 17, filele 118-121).

Urmare a dispoziției inculpatului, suma de 50.000.000 USD a fost operată în contabilitatea băncii la 04.04.1994, cu nota contabilă nr.1110, în contul deschis la Sucursala a, efectuându-se în baza acesteia următoarele operațiuni:

- 16.532.576 USD pentru rambursarea plasamentelor financiare făcute de la;

- 1.255.335 USD bonificații pentru plasamentele de mai sus;

- 5.724.669 USD participarea la capitalul social al;

- 20.000.000 USD cumpărată de, contra sumei de 33.000.000.000 lei ce a fost folosită pentru acoperirea creditelor datorate băncii de societățile - și;

- 1.000.000 USD, vândută pe piața interbancară;

- 5.487.420 USD au rămas la dispoziția societății și a fost folosită la diverse plăți în cadrul grupului - (volumul 17, fila 111).

Prin aceasta operatiune contabila (prin NC 1110/04.04.1994 ) se consemneaza în fond in contabilitatea existenta unui depozit de 50.000.000 USD la. care in aceste conditii apare ca debitor pe baza unor ordine de creditare si extrase de cont emise de, precum și creditarea societății CAPITAL cu suma de 50.000.000 USD, ca varsata de aceasta în favoarea la., fara nici un alt document din partea acesteia.

b). operatiune rezultata din documentele a avut la bază avizul de creditare nr. 0168/06.05.1994, purtând antetul Milano, pentru suma de 25.000.000 USD, având ca ordonator pe Română Capital, însoțit de extrasul contului nr.0330.CC.1.61 datat 06.05.1994, pentru aceeași sumă. Tot în conținutul acestui extras se specifică și o dobândă de 172.602,74 USD.

Documentele au fost înaintate Direcției Contabilitate de inculpatul, împreună cu o notă întocmită personal, cu următorul conținut: "în urma alimentării contului Băncii cu 25.000.000 USD, vă a alimenta contul lui Română Capital cu echivalentul sumei" (volumul 17, filele 122-123).

Direcția Contabilitate a operat suma cu nr.168/09.05.1994, completată și cu dobânda bonificată, conform dispozițiilor scrise de inculpatul, iar Sucursala Ca B. a efectuat următoarele operații: 12.062.726, 18 USD pentru rambursarea creditului - echivalent a 20.000.000.000 lei;10.000.000 USD pentru rambursarea creditului echivalent a 16.580.000.000 lei.

c). La data de 20.05.1994 inculpatul a depus la compartimentul contabilitate al băncii ordinul de creditare nr. 0167/20.05.1994, pentru suma de 25.000.000 USD, însoțit de un extras de cont de aceeași valoare, ambele cu antetul, având ca mențiune explicațiile din situațiile precedente: "de la Română Capital pentru Banca " (volumul 17, fila 125).

Documentele au fost însoțite și de o notă întocmită olograf de inculpatul, prin care a dat dispoziție compartimentului cu privire la modul de înregistrare a sumei în evidența contabilă și anume: "din disponibilul de 25.000.000 USD al Română Capital se va alimenta contul - cu 15.000.000 USD, care se vor converti în lei la cursul oficial și se vor diminua aferent angajamentele (volumul 17, fila 127).

Operațiunea contabilă este concretizată în nr.1011 a C-N Centrală, suma de 15.000.000 USD constituind echivalentul a 41.525.000.000 lei care au fost utilizați astfel:

- majorarea depozitului la Fondo cu 25.000.000 USD, prin alimentarea concomitentă a contului deschis la. Sucursala C, cu aceeași sumă;

- 15.000.000 USD cumpărată de contra sumei de 24,915 miliarde lei, folosită pentru acoperirea creditelor datorate băncii de grupul -;

- 10.000.000 USD rămân în cont la dispoziția, fiind folosiți pentru deschiderea de acreditive în favoarea - și (volumul 17, fila 110).

d). La data de 30.09.1994, inculpatul a depus la Serviciul Contabilitate un extras de cont recapitulativ cu antetul, din care rezultă că soldul depozitului creditat de totaliza 100.000.000 USD, la care se adăuga o dobândă de 882.340 USD, ajungând astfel la 100.881.340,04 USD (volumul 17, fila 131).

a fost consemnată în contabilitatea băncii ca venituri prin nr.1010/04.10.1994 (volumul 17, fila 109).

La data de 17.10.1994 s-a intocmit la Milano o conventie intre (reprezentata de inculpatul ) si prin care se hotareste ca banca sa mentina creditul de 100.000.000 USD la 30.06.1995 in mod irevocabil iar se obliga sa acorde un procent de 30 % asupra creditului de 100 000 000 USD detinut de la ,respectiv 30 000 000 USD.

Întelegerea apare concretizata in extrasul de cont intocmit de la data de 28.10.1994, in care la depozit se inscrie dobanda cuvenita la 30.09.1994,dobanda aferenta trimestrului IV 1994:

" la depozitul de.100.000.000 USD

se înscrie dobânda cuvenită

până la 30.09.1994.882.340,04 USD

dobândă aferentă trim.IV 1994.270.862,17 USD

dobândă aferentă convenției.30.000.000 USD

sold în favoarea.131.153.202,21 USD" (volumul 17, fila 137).

Nu se stie daca a primit documente oficial si daca s-a aprobat incheierea acestei conventii. Dobanzile ce apar ca acordate de au fost inregistrate conform NC nr. 1010/ 4.10.1994 si 1011/31.10.1994.

e). La 10.11.1994, inculpatul a depus la contabilitatea băncii ordinul de creditare nr.0077 datat 04.11.1994, împreună cu un extras de cont, ambele purtând antetul Ordinul de plată privea suma de 25.000.000 USD, având același conținut ca cele anterioare, iar extrasul de cont suma de 156.241.236,55 USD, cu precizarea că a fost corectată dobânda pe trimestrul în curs (volumul 17, filele 138-140).

Înscrisurile de mai sus au fost predate la contabilitatea băncii însoțite și de o notă scrisă personal de inculpat, prin care a dispus asupra modului de utilizare a sumei.

Acest extras de cont a fost operat în evidența contabilă a băncii cu nr.1010/10.11.1994, efectuându-se următoarele operațiuni:

- majorarea depozitului la Fondo cu suma de 25.000.000 USD prin alimentarea concomitentă a contului deschis la. Sucursala C cu aceeași sumă;

- cumpărarea sumei de către cu suma de 43,775 miliarde lei, cu care au fost rambursate creditele societății (volumul 17, filele 109-139).

La 31.12.1994, în condițiile regularizării dobânzilor datorate de până la finele anului, soldul creditor al ajunge la suma de 157.096.361,04 USD, iar la 01.06.1995 la 159.348.573,38 USD, dar cu toate acestea, în bilanțul contabil al depus la autoritățile italiene operațiunile de cont curent și/sau depozit ce se pretinde a fi existat în relația cu Banca nu sunt evidențiate, iar activul și pasivul se prezintă astfel:

" - capital.6.410.850.000 it. = 3,8 milioane USD

- creditori/asociați.41.962.800.000 it.= cca.25.000.000 USD

- debitori/asociați.47.584.400.000 it.

- profit.182.000 it.

- total activ/pasiv.54.870.300.0000 it.

În Consiliul de Administratie din anul 1994 faceau parte atat inculpatul, in calitate de administrator si de vicepresedinte al, cat si inculpatul, in calitate de vicepresedinte, cu mentiunea presedinte al Gupului - .

La data de 31.12.1994 conturile arata un bilant de 54 mld. din care 42 miliarde depozite clienti -creante provenind de la.

Expertiza si cea banuiesc crearea unei duble contabilitati, prin care in mod fictiv se crea in activul un post de activ nereal de 125.000.000 USD la care s-au adaugat dobanzi nereale la nivelul soldului de 159 348 573,38 USD, pentru obtinerea unei pozitii creditoare egale ca valoare pe numele Capitah, careia i-a dat rolul de platitor al unora din exporturile efectuate de - si.

Expertul contabil in expertiza sa din 31.07.1996 remarca: curios avizele de credit de la Fondo semnate ( in special de ) sunt contrasemnate de (adica pentru ea de ).

Cu privire la deschiderea acestui cont și coordonarea operatiunii, tribunalul reține, analizând procesele verbale privind sedintele Consiliului de Administratie, ca acest for nu a cunoscut natura operatiunii, informarea sa fiind lapidara, trunchiata.

La data de 10.06.1994 se discuta despre operatiunea care s-a facut punand la baza suma depusa in depozit la pentru administrarea la. Inculpatul arata ca daca nu se prezenta o garantie pentru &, auditul cere elvetiene sa-i retraga licenta de functionare acestei institutii financiare. [.] Nu se poate spune ca nu e repatriata, expresia corecta e ca aceasta suma e imobilizata pe perioada valabilitatii contractului de depozit cu, deci nu e un refuz de repatriere .

cere schimbarea directiei depozitului de la Fondo inspre venirea sumei in tara si folosirea ei in acoperirea de lichiditati.

cere a se prezenta de directia de specialitate un material privind depozitul de la ,pentru a se vedea rentabilitatea acestei operatiuni.

Inculpatul arata ca in prezent, cand rata dobanzii e mai,nu e oportun a elibera USDsi sa-i valorifice, cand in exterior dobanzile au ramas aceleasi.

arata ca depozitul facut in exterior cu aceasta suma a determinat costuri foarte mari in operatiunea de atragere de surse financiare.

propune a se gasi o cale de mijloc si a se valorifica o parte din USD, iar o alta parte sa ramana pentru a produce venituri in atate.

opineaza pentru disponibilizarea sumei de la si a se proceda la renegocierea relatiei cu.

Se hotareste: delegatia formata din si se va deplasa la Milano pentru a sustine interesele; se va renunta din partea la garantia solicitatat vizand operatiunea -, intrucat conditiile impuse de nu au fost acceptate de ; cele 2 persoane mandatate vor renegocia contractul de depozit cu in conditiile deblocarii unei parti importante din suma totala solicitand propunerile avansate de Fondo care vor fi prezentate CA al din 23. 06.95. Alta varianta propusa a fost ca - sa aduca 160 mil USD. capital social la .

în sedinta din data de28.10.1994apare o mentiune privind solicitarea presedintelui si aprobarea ca inculpatul sa prezinte in viitorul Consiliu de Administratie situatia valutara a bancii si sa se aprobe depozitul de 111 mil. USD, sa se prelungeasca depozitul,termenul de depozitatre expirand la 30 iunie 1995 iar in cazul in care se aproba se va putea incasa anticipat 30 mil. USD in acest an.

In sedinta din datav de 25.11.1994 se aproba ca încasarea celor 30 mil. USD sa fie valorificata prin vanzare in luna decembrie la licitatie publica, pentru realizare de lichiditati.

Presedintele ii cere vicepresedintelui sa prezinte toate acreditivele si toate scrisorile de garantie acordate pe baza fondurilor bancii din atate, cerere pe care inculpatul o catalogheaza drept atac la persoana cacitoate activitatile desfasurate pentru banca sunt benefice, actele sunt corect intocmite, nu este nici o incalcare de acte normative, inscrisurile sunt la contabilitate, nici un control (BN, audit ) nu a scos in evidenta vreo abatere, cu exceptia pozitiei valutare care in prezent este de 19 % si va ajunge la 15 % .

Pe data de25.11.1994, inculpatul explica situatia valutara a bancii sustinand ca Fondoe o banca si nu o firma, cum s-a cuprins in raport dintr-o necunoastere in care s-a aflat persoana care a intocmit procesul-verbal.

În data de 17.03.1995, presedintele arata ca din pacate s-a incalcat ordinul dat privind persoanele abilitate de a semna acte privind operatiile valutare in atate, au fost semnate acte de d-l si de d-l acte de depozite valutare in atate,semnaturile aplicate nefiind cele prevazute in ordin.Se va urmari efectul acestor situatii.[.] D-l arata in privinta ca este o societate elvetiana, toate actele fiind la D- cere ca C care detine mai de 20 % din capitalul social al bancii sa fie obligat sa cesioneze aceste actiuni.[.] Dupa sosirea d-lui i se acorda cuvantul pentru a prezenta cele doua sociatati si. Fiind intrebat daca cele doua societati sunt ale lui raspunde ca detine actiuni la purtator in ambele societati si ca este presedinte al consiliului de administratie.

In aceeasi sedinta presedintele arata ca exista 100 mld. venituri neincasate si 100 mld. venituri disponibilitati." BN ne ajuta, avem o refinantare avantajoasa daca se va produce repatrierea valutei care sa fie scoasa la licitatie mentru mentinerea unui echilibru in raportul leu/ dolar. Banca este mai echilibrata .

Pe31.03.1995inculpatul arata ca depozitul de la Fondo va fi realizat prin prisma eficientei operatiunii, sustine ca orice depozite in atate sunt de fapt credite.

Pe02.06.1995presedintele arata ca valuta din atate nu este expusa,ca exista, extrasele de cont sunt dovada acestei situatii.

In sedinta din10.06.95- inculpatul dezvolta problematica imputernicirii date lui pentru operarea transformari depozitului de la Fondo in obligatiuni. Despre suma de USD de la FONDO nu se poate spune ca nu e rapatriata, fiind imobilizata pe perioada valabilitatii contractului de depozit inchiat de.

Inculpatul arata ca in prezent cand rata dobanzii e mai, nu e oportun a se se elibera USD si sa-i valorificam,cand in exterior dobanzile au ramas acelasi.

La sedinta din23.06.1995, d-l o intreaba pe ce este, iar aceasta ii raspunde ca institutia apare in lucrarea in care acesta entitate figureaza ca institutie financiara bancara.D-larata ca documentele privind aceasta institutie financiara sunt in posesia din care rezulta ca aceasta entitate e una financiara.Mai arata ca valuta este in conturi din din tara sau atate,ca atare valuta nu e expatriatata ci este depozitata in tara sau atate.

D-l arata ca Fondo nu eob anca. arata ca depozitul este legal, fiind un depozit la o institutie financiara.D-l arata ca nu e un transfer de bani, nici o vanzare ci e un depozit ca la orice alta banca.

arata ca pentru intarirea bancii era nevoie de investitori. Au intervenit, care au investit in banca pentru marirea capitalului.In cateva randuri aceste unitati au sarit sa salveze situatia din.- Scoate in evidenta ca Fondo a creat conditii pentru rezolvarea problemelor si nu sa creeze situatii de dezavantaj.Situatia critica e datorata creditelor neperformante ca cele privind situatia debitelor unitatilor apartinatoare.

a aratat ca, desi sustine ca a ajutat prin care a investit ca si in banca, aceasta entitate bacara nu a avut nici un aport. S. garanteaza pentru tot cea a facut in legatura cu chiar si cu Fondo.

Dupa ce d-l arata ca ca s-a cumparat suma de 127 mil USD, inculpatul sustine ca nu s-a luat imprumut lei ca sa cumpere valuta. Banii cu care s-a achizitionat valuta, deci au fost rambursari de datorii in valuta la creditele in lei si deci valuta nu a fost vanduta ci depozitata laFondo.

Inculpatul isi asuma raspunderea pentru realitatea operartiunilor de la Fondo, obligatiunile achizitionate sunt emise de, titlluri si altele. Contul de titluri este garantat de banca din Luxemburg.

D-l G cere lamuriri privind constituirea de depozit de la Fondo.-l arata ca din martie- iunie 1994 sumele au fost colectate in contul Fondului din diverse transmiteri de sume datorate de alte entitati economice din exterior. Creditele acordate in lei fiind rambursate in valuta care s-au depozitat in Fondo.D-l Gh. cere a se prezenta documente din care sa rezulte clar operatiunea de depunere la Fondo. sa se faca dovada modului de instructare a clientului pentru a se elucida daca se poate face uz de notiunea de repatriere.

arata ca contul de la Fondo este contul,asa cum este deschis orice cont de corespondent de la orice banca din atate.

D-l cere d-lui sa prezinte actul din care Banca Nationala Italiana garanteaza 80 % din creanta fiecarui deponent.

[.] D-l prezinta in CA acordarea data d-lui a unui mandat pentru ca in numele sa transforme valuta de la Fondo in depozit de titluri mobiliare, necesar garantarii operatiunii cu und.

arata ca a fost necesara operatiunea de transformare a valutei de la Fondo in depozit de valori mobiliare, pentru obtinerea unei scrisori de garantie,se angajeaza la eliberarea ei la scadenta operatiunii.

In aceaasi sedinta, arata ca prevede o posibilitate de rezolvare a situatiei prin aducerea in tara a unei parti din valuta in acel an urmand ca in anul urmator sa se repuna banii in acelasi cont,la aceeasi unitate depozitara.

a luat cuvantul aratand ca operatiunea de transformare a valutei in titluri este facuta garantand securitatea operatiunii.

Discutiile continua si in sedinta din20.07.1995, asociatii solicitand intoarcearea valutei in tara,sub amenintarea luarii de catre BNR a masurii supravegherii bancare. propune lichidarea problemei raportului dintre si und si punerea obligatiunilor la dispozitia. Unul dintre asociati, arata ca trebuie separata calitatea de debitor de aceea de actionar. In situatia in care nu se va reusi a se intra in posesia valutei sau a obligatiunilor, inculpatul nu va mai putea sta in corpul conducerii acestor. Presedintele cerea in mod categoric punera la dispozitia bancii a obligatiunilor pentru a fi valorificate.

In acelasi context, se prezinta de catre d-l o scrisoare in limba italiana, emisa de o banca din, din care rezulta ca are in administrare 47 mld. lire (cca. 30 mil. USD). Asociatii au cerut verificarea scrisorii, operatiune absolut necesara pentru reputatia d-lui. In cazul in care exista vreo deficienta (chiar fals) raspundera cade si asupra consiliului de administratie care a aprobat acesta operatiune.

D-l arata ca suma de 158 mil. USD care a fost in contul la Fondo, a fost investita in obligatiuni pe numele care sunt depuse in gaj la Credit Luxemburg, care garanteaza operatiunea und - si ca va raspunde de acesta operatiune in.

Asociatii au solicitat detalii exacte privind depozitul USD respectiv a obligatiunilor aratand ca este mai usor sa se valorifice valuta decat obligatiunilor, singurul mijloc de a dovedi in BNR ca se poate iesi din acest impas financiar.

In sedinta din18.08.1995,angajatii care au primit unele verificari facute de avocati angajati privind, au informat Consiliul ca nu exista un depozit de valuta apartinand la Fondo iar obligatiunile din Luxemburg nu sunt emise de, si altele ci de o firma fara renume european. S-au mai prezentat detalieri cifrice din care rezulta incalcari diferite ale normelor bancare. in evidenta unele legaturi intre depunerile in atate de valuta si operatiunile facute de - sau a unor entitati economice apartinatoare Grupului -.

S-a mai dat citire unei scrisori din partea si prin care se explica modul de transformare a depozitului de valuta in obligatiuni, solicitandu-se totodata modificarea articolului 14 din Statut.

In aceeasi sedinta ia cuvantul si care arata ca s-a dat mandat de catre lui si inculpatului sa obtina un rezultat la sfarsitul anului 1994 si astfel s-a ajuns la si cu und. sunt si altele -, ( asa cum verificarile preliminare dovedisera aceasta afirmatie nu era adevarata ). Propune o delegatie formata din 2 membri 2 de la si 2 de la Luxemburg pentru a verifica realitatea atata la Fondo, cat si la Luxemburg. convocarea adunarii generale pentru modificarea art. 14 din Statut.

In acest context, arata ca 30 mild. USD nu au venit in tara ci au aparut numai scriptic; cu castigul este foarte mic; este de acord cu inlaturarea art. 14 cu conditia platilor dobanzilor scadente de catre grupul - la 25.08.1995.

Un alt asociat - a aratat ca in repetate randuri a solicitat ca d-nii cenzori sa verifice situatia varsamintelor si cea financiara. completeaza, aratand ca este inadmisibil ca cenzorii sa nu aiba acces la actele bancii desi exista ordine. Exista si alte sustineri, care arata ca s-au facut verificari de catre cenzori si ca nu sunt probleme.

In contextul discutarii cererii de convocare a adunarii generale pentru schimbarea articolului 14 din Statut, la cererea inculpatului, asociatii solicita ca membrii CA sa faca o prezentare a afacerilor de care se ocupa desfasurate atat la inceputul mandatului cat si in prezent.

Sedinta din01.09.1995este deschisa de presedinte cu un preambul privind situatia grea a bancii in contextul nerambursarii creditelor si dobanzilor la termen (Grupul - ).

Inculpatul este intrebat in ce calitate a comunicat datele privind existenta sumei de valuta la 30 dec.1994, in atate, acesta aratand ca nu el a comunicat ci bancile la care aveau contul de corespondent.

I se pune in vedere inculpatului ca daca nu restituie datoriile la adunarea generala va lua masuri.

Desi se pune in discutie semnarea unei conventii de catre banca cu pentru rezolvarea situatiei, asociatii arata ca nu pot discuta despre o conventie pe care nu o au in. In plus, solicita sa se precizeze cine a aprobat depozitul de 160 mil.USD de la, care e eficienta depozitului,ce masuri s-au luat impotriva celor care au savarsit abateri.- De trei luni se discuta fara a se face lumina asupra modului in care s-au facut operatiunile, s-au jefuit clientii bancii .

Inculpatul rata ca vanzarea obligatiunilor si recuperarea sumelor intr-un an este avantajoasa, echilibarand banca. completeaza aratand ca prin vanzarea titlurilor se face ordine in afacerea Fondo.

arata ca s-a propus inculpatului incheierea conventiei pentru ca - nu a avut restante la credite, nu a avut dobanzi preferentiale.Nu a schimbat depozitarea la Fondo. Este de acord sa se preia obligatiunile.- s-a nascut si a crescut ca un copil al . Sa nu se creada ca grupul a fost dus in spate de.- De la nu s-a adus nici un dolar. - nu sunt benefice pentru banca.

In sedinta Consiliului de Administratie din06.10.1995s-a discutat despre o intalnire anterioara care avusese loc la Budapesta, unde s-a propus sa se renunte la art. 14 din Statut in schimbul aducerii de lichiditati pentru acoperirea creditelor detinute de entitatile, urmand a prezenta aceasta propunere la urmatoarea adunare generala a. In acea imprejurare a dat o declaratie in care a aratat ca d-l nu are nici o legatura personala cu entitatile - si ca atare nu a propus strategia in aceasta problema decat in sensul obiectiv in cautarea unei solutii corecte.

Luand cuvantul in Consiliului, se obliga in numele si ca in cazul in care in adunarea generala a actionarilor se renunta la art. 14 din Statut, sa ramburseze o parte din debite si sa capitalizeze dupa aceea banca.

Aceeasi conditionare este facuta de inculpat si in alte sedinte, cum ar fi cea din7 nov.1995cand solicita din nou convocarea Adunarii Generale. De remarcat este faptul ca asociatii au fost de acord cu modificarea articolului 14 din Statut, numai ca situatia sa fie in sfarsit rezolvata prin restituirea banilor datorati de inculpatul bancii.

In aceeasi sedinta, arata ca atunci cand sumele de bani vor veni in tara, se va lua in calcul si subscrierea de capital.D-l arata ca una este subscrierea si alta efectuarea de depozite.D-l intreaba cine a dispus ca in ziua de varsare a sumelor de subscriere sa fie in aceeasi zi cu constituirea depozitului la o unitate financiara care nu este banca. D-l raspunde ca nu s-a stiut ca deponentul era sau nu o banca.D-l Arata ca depozitele puteau fi instituit in alt moment decat in C in care s-a varsat capitalul subscris. Operatiunile sunt total distincte, constituirea depozitului putand fi facuta la termene diferite. Dl intreaba de ce nu vin banii in tara - D-l arata ca in luna mai a rugat pe sa aduca valuta in tara.Este intrebat despre aceasta situatie, iar acesta recunoste ca i s-a cerut operatiunea dar si dansul a cerut unele compensari pentru si dar nu a primit nici un raspuns. D-l cere a se solicita BNR sa verifice daca operatiunea de varsare in atate a sumelor subscrise si depozitate in conturi din atate este legala.Asociatii mai cer ca BNR sa confirme ca depunerea sumelor in contul din atate este reala si ca dispune de aceasta suma. Se cauta solutii de intoarcere a banilor in tara.

D-l expune modul de realizare a Fondului: exporturile s-au incasat in tara. Fondul s-a realizat din alte sume virate de compunandu-se din credite in lei care nu erau tot timpul restitute, ele depasind normele BNR. Unele din credite au fost stornate in baza valutei aflate la Fondo (sursa fiind virari de la ).In continuare expune operatiunea achizitionarii obligatiunilor pe sursa apoi faptul ca s-a convenit ca acestea sa fie cumparate de.

Asociatii au insistat sa afle cine a dispus depozitarea valutei la Fondo, raspunsul venit de la fiind ca vicepresedintele a semnat si a dispus depozitarea, dar toata conducerea stia.

D-l arata ca nu a stiut despre aceasta operatiune.

D-l arata ca a propus operatiunea.Hotararile Consiliului de Adminstratie nu exista pentru deschiderea de cont la Fondo. facut-o executivul. S-a facut transfer de sume dintr-o tara in alta fara a fi permis.Sumele aferente actiunilor subscrise nu se puteau transforma in lei.Banca a sters -urile prin aceasta operatiune.

D-l arata ca echipa de avocati a informat banca asupra inexistentei valutei în Fondo, motiv pentru care s-a procedat la convertirea valutei in obligatiuni.

Avand in vedere ca asociatii insista sa afle cine a dispus operatiunea, d-l prezinta conventia din 1 sept. 1995 incheiata intre si pentru rezolvarea problemei obligatiunilor achizitionate pe valuta de la Fondo.D-intreaba daca Consiliul de Administratie a aprobat transformarea valutei in obligatiuni. D-l raspunde ca nu, nu s-a aprobat operatiunea facuta pentru ca era indoielnica existenta valutei la Fondo.

Asociatii insista sa afle cine a dispus operatiunea ajungandu-se la concluzia ca atat depunera banilor la Fondo cat si transformarea lor in obligatiuni esteilegala.Se cere conducerii bancii sa analizeze cine a dispus aceste operatiuni si sa faca plangere penala pentru abuz. nu a depus suma de 5,7 mil. USD reprezentad contravaloarea actiunilor subscrise de, in contul,ci in contul Fondo,iar transformarea in obligatiuni este ilegala.

D-l arata ca ca a dat mandat pentru transformarea in obligatiuni cand a aflat ca Fondo nu este banca si exista incertitudine in privinta valutei. S-a convenit restiturea creditului in lei prin valorificarea valutei ce ar rezulta din vanzarea obligatiunilor sau din alte surse valutare.

D-l a cerut precizari executivului privind banca prin care s-au cumparat obligatiunile, daca au existat bani in realitate sau nu, ce confirmare are privind banca prin intermediul careia au ajuns banii la.

I se raspunde de d-l ca in afara extrasului de cont de la Fondo ca banii s-au transferat la, neexistand alta dovada de transfer.

Asociatii solicita sa se retina ca Consiliul de Administratie nu a aprobat operatiunea Fondo, solicitand conducerii sa prezinte modul de constiture a depozitului si in acelasi timp rezolutiunea contractului de depozit si aducerea valutei in tara.Solicita prezentarea documentatiei de transfer a valutei la soc. pentru a constata realitatea operatiunii avand in vedere ca aceste obligatiuni sunt o garantie a rambursarii creditului reactualizat aferent grupului -. Consiliul de Administratie mai considera ca pentru valoarea de 5,7 mil. USD actiunile aferente nu au fost achitate de deoarece banii nu au ajuns in contul,fiind componenta a sumei depozitate la Fondo pentru restituirea creditelor in lei acordate grupului -.

Cele dispuse se aproba cu doua voturi contra, ale inculpatului si numitului.

Cu privire la acordarea creditelor s-a arata ca s-a depasit limita legala de 20 % cand dobanda nu s-a putut achita, procedandu-se la incheierea contractului de creditare cu suma datorata ca dobanda, astfel ajungandu-se la depasirea celor prevazute in legislatia bancara. arata ca una din masurile luate a fost retragerea d-lui a dreptului de semnatura, pentru a impiedica acordarea de credite cu depasirea legislatiei bancare.

Asociatii solicita sa se ia masuri de cei care au incalcat aceste dispozitii, pornind de la destituiri la plangeri penale.S-a mai aratat ca daca d-l redreseaza situatia bancii la sfarsitul anului 1995 astfel ca pierderile sa fie 0, sunt de acord cu modificarea art. 14 din Statut pentru ca sa i se dea posibilitatea acestuia sa preia conducerea bancii. se obliga sa prezinte un plan de redresare, asumandu-si raspunderea pentru intregul efect negativ financiar

In sedinta din27.11.1995a Consiliului de Administratie, d-l a intrebat daca d-lui i s-a dat mandat de reprezentare a bancii in oricarui tert iar raspunsul vine de la presedintele, in sensul ca nu i s-a dat mandat decat pentru transormarea depozitului de valuta in obligatiuni.

Se reiau acelasi discutii din sedintele anterioare privind redresarea situatiei financiare si cererea repetata a inculpatului de a se modifica art. 14 din Statut cu promisiuni de aducere a valutei in banca.

Toate cele redate mai sus reprezintă discutiile purtate in Consiliul de Administratie cu privire la existenta depozitului de la Fondo Sociale Milano si transformarea lui in obligatiuni, tocmai pentru ca acesta este C mai elocvent mod de a demonstra ca asociatii nu au aprobat formarea acestui depozit valutar.

asociatilor adresate conducerii, multe dintre ele facute in anul 1995, deci dupa ce operatiunea propriu-zisa se desfasurase, dovedesc tocmai informarea lapidara a Consiliului de Administratie, care spre sfarsitul anului incerca inca sa afle cine aprobase formarea depozitului, care era ratiunea pentru care s-a optat pentru depunerea banilor in atate, daca depozitul echivaleaza cu creditele nerestituite de si include si subscrierea de capital, daca banii exista cu adevarat, daca valuta se poate intoarce in tara, daca obligatiunile au fost emise in mod legal si daca se pot vinde pentru ca data fiind situatia financiara grea prin care trecea banca principalul scop era redresarea ei prin vanzarea prezumtivei valute.

Din procesele-verbale în care sunt redate sedintele Consiliului de Administratie se poate observa ca singura hotarare luata cu privire la depozitul este cea privind blocarea banilor pe durata determinata, la 31 iunie 1995, in scopul obtinerii anticipate a dobanzii. Asociatii insa aprobau acest lucru crezand ca la Fondo chiar exista bani care produc dobanzi. Aceasta aprobare nu poate fi extinsa asupra intregii operatiuni.

Inculpatul alaturi de inculpatul au facut demersuri in convingerea asociatilor ca mentinerea banilor e benefica, operatiunea este eficenta, eliberarea valutei nu ar fi rentabila, iar riscul bancii este relativ mic, situatia valutara a bancii este echilibrata, banii sunt plasati la o banca si nu la o firma, transformarea valutei se va face in obligatiuni - sau.

Inculpatilor li s-au alaturat si alti functionari cu functii de conducere care prin sustinerile facute in Consiului au reusit sa mentina asociatii in aceeasi stare de deruta. De exemplu, sustinerile numitei care arata ca Fondo este o banca pentru ca figureaza in publicatia ca institutie financiar bancara, a presedintelui care si el sustinea ca Fondo e banca, a lui care a sustinut eficienta operatiunii la sfarsit. Nu se poate spune ca daca unii functionari din executiv au cunoscut realitatea operatiunii (desi nu exista probe certe in acest sens, pozitia cea mai oscilanta avand-o chiar presedintele, tot Consiliul de Administratie ar fi cunoscut acest lucru.

Un rol in acesta afacere l-a avut avocatul, apropiat al inculpatului, asociat, dar si administrator al catorva din societatile grupului inculpatului (cum ar fi, Fondo ) intervenind hotarator in acea parte a lantului care privea transformarea fondului in obligatiunile.

El primeste impuertniciri la 25 mai 1995 (semnatari si ) si 26 mai 1995 (semnatari si ) pentru transformarea contului in titluri. La 30 mai 1995, da instructiuni la Fondo sa achizitioneze pentru intreaga suma a contului obligatiuni ale uneia sau mai multor societati a caror emisiune ar fi in prealabil agreata de catre una din structurile - Luxembourg sau - Luxembourg si de catre Comitetul dvs. de angajamente .

La data de 5 iunie 1995 Fondo (semnatura ) confirma la ( ) cumpararea irevocabila in suma de 159.348.573, 38 obligatiuni ale societatii emise in Luxembourg si precizezeaza ca transferul fondurilor s-a facut in data de 2 iunie 1995.

Urmare a deciziei Comitetului de Direcție din 10. 06.1995, în sensul anulării mandatului menționat, la sediul Milano s-au deplasat și inculpatul.

La sediul discuțiile au avut loc într-o ședință de consiliu, la terminarea căreia martorul a fost informat oral că obligațiunile respective erau deja emise, iar în baza mandatului a solicitat la 30.05.1995, printr-o scrisoare adresată direct, o ofertă de obligațiuni din partea uneia sau mai multor societăți agreate de sau Luxembourg, la o valoare de nivelul depozitului

La 3 august 1995 se adreseaza la pentru a solicita atentia si de a verifica legalitatea si elementele de cumparare recenta de catre Fondo de aprox. 160 mil. USD a obligatiunilor .

raspunde la 4 august 1995, dand informatii tehnice asupra obligatiunilor si confirma emiterea la data de 2 iunie a obligatiunilor la purtator pentru suma de 160 mil. USD. Aceste titluri erau depuse intr-un seif la a carui deschidere se facea cu acordul Fondo-ului, si. Apare chiar un protocol de constatari intocmit de un avocat francez - d-l, cu participarea reprezentanților /K-ondo si.

Obligațiunile sunt la purtător, au o valoare nominală de 100.000 USD, fiind în număr de 1.600 bucăți, numerotate de la 1 la 1.600, al căror rambursament de capital va fi operat la data de 02.06.2005, însă ele nu erau cotate pe piața bursieră din Luxembourg la 02.12.1996 (volumul 17, filele 272-282).

Expertul elvetian apreciaza ca toate aceste documente sunt create pentru a inscena efectuarea acestei investitii si convinge ca este o investitie buna, agreata de si K-e mai arata ca societatea este o cochilie goala, administratorii fiind memrii ai familiei (vol. 6, pag. 161). Se mai arata ca schimbarea activului pentru nu este decat pur formala, cosmetica, daca nu chiar fictiva, neralizandu-se niciodata vreun transfer fizic intre Fondo si, al carui activ nu este constituit, din nou, decat dintr-o creanta asupra.

Nu a fost rezolvata o chestiune importanta si anume care este substanta societatii si in special compozitia activului in contrapartida cu emisiunea de actiuni. E surprinzator ca nici unul dintre intervenienti, nici cei de la /, a caror reputatie e, de altfel, ireprosabila,nu au pus intrebari referitor la transferarea fondurilor de la FONDO la.

depozitelor la FONDO fusese rambursarea anumitor conventii de plasament.Grupul opereaza schimbarea de debitori de, fiind inlocuita de FONDO care prezenta caracteristici semi-bancare. Contul la FONDO nu e altceva decat oglinda contului la .

Beneficiarul economic al era nr. 8681 al carui fiduciar este, societate administrata de Luxembourg. Beneficiarul economic al acestui trust este inculpatul ,care a adaugat in 1994 doar un instrument suplimentar in plus de.

La dosar (vol.6, pag. 256 ) se afla un angajament de garant semnat de prin care se angajeaza personal sa garanteze valabilitatea operatiunii prin care a deschis cont-titluri la.

Unul din asociatii - Fondo declara in judecatorului italian ca din cate cunoaste operatiunea s-a desfasurat intre doi asociati ai si ca a fost aprobata de presedintele, .Martorul a aflat abia in 28.06.1996 ca actiunile erau fara valoare (vol.6, pag.280).

In opinia martorului, audiat de justitia italiana, operatiunea a fost facuta intre 3 persoane, care au manevrat efectiv banii, adica, si. ca a prezentat denuntul pentru ca avea dificultati cu banca sa,deoarece l-a finantat pe,consimtind sa transfere la societati externe sume uriase (vol. 6,pag. 283).

Despre implicarea acelorasi persoane vorbeste si care arata (vol. 6, pag. 284) ca initiativa operatiunii a avut-o si, cu precizie, presedinte al bancii si d-l, prim vicepresedinte al bancii, in cadrul restructurarii lui si a societatii lui - Este o operatiune intre si pentru a aduce daune lui Fondo Sociale si pentru a se lasa sa se creada ca banii au fost la Fondo Sociale, ceea ce nu este adevarat.

Despre implicarea numitilor si se face vorbire si intr-un schimb de corespondenta intre si (vol. 6, pag. 292).

Inculpatilor și, alaturi de martorii si, li s-a propus de catre sa devina administratori ai de catre Consiliul de Administratie al acestui Fond. Ulterior inculpatului i s-a cerut sa isi dea demisia din Consiliul de Administrtatie al, dar acesta raspunde ca nu are intentia de a recurge la un asemenea act si ca intelege sa continue exercitarea functiei si sa-si respecte angajamentele in cadrul CA al.

Intre sub semnatura lui, Capital reprezentata de, Fondul Social de Cooperare Europeana, reprezentat de presedintele s-a incheiat conventia 2 prin care Banca se obliga sa mentina un depozit de 100 000 000 USD pentru o dobanda calculata de 7 % pe an (27 oct. 1994). Anterior, in 17 octombrie 1994 se incheiase o conventie de catre, reprezentat de si, reprezentata de prin care banca se obliga sa mentina in mod irevocabil un curs creditor de 100 000 000 USD la 30.06.1995 iar se obliga in mod irevocabil sa transfere remuneratia de 30 % pe baza contului creditor detinut de in favoarea.

La propunerea inculpatului, în calitatea sa de administrator al societății Română Capital, s-a încheiat cu C-N, reprezentată de președintele său, un contract de vânzare-cumpărare a obligațiunilor emise de la01.09.1995.

Pretul de cumparare se achita prin intermediul SC TRANSILVANA SA C, pentru plata pretului acestei obligatiuni prepusa cumparatoarei va contracta un credit pe termen de un an, cu dobanda practicata de C, rambursarea urmand a fi facuta din incasari valutare externe, rezultate in urma vanzarii obligatiunilor sau altor surse valutare. Garantarea creditului se face prin gajarea titlurilor de valori mobiliare cu deposedare si pastrarea lor in seiful bancii.

Pe ultima fila a contractului, dupa semnatura apare mnețiuneasub rezerva validarii prezentei in Consiliul de Administratie

Nu exista aprobarea pentru incheierea acestui contract, dupa cum rezulta din procesele-verbale ale sedintelor. Avand in vedere ca asociatii insistau sa afle cine a dispus operatiunea, d-l prezinta conventia din 1 sept. 1995 incheiata intre si pentru rezolvarea problemei obligatiunilor achizitionate pe valuta de la Fondo. D- intreaba daca Consiliul de Directie a aprobat transformarea valutei in obligatiuni.D-l raspunde ca nu, nu s-a aprobat operatiunea facuta pentru caera indoielnica existenta valutei la Fondo.

In sedinta din 7.11.1995 CA solicita prezentarea de catre mandatarul a documentelor de transfer a valutei de la la,incheiate cu ocazia achizitionarii obligatiunilor avand in vedere ca acestea sunt utlizate ca si garantie a rambusarii creditului ractualiat acordat entitatilor grupului -.

Cu privire la emiterea obligatiunilor si persoanele implicat, face referire si ( vol. 31, pag. 353): din discutiile purtate cu, si s-a nascut ideea sa transformam linia de credit pe termen scurt in datorie obligatorie pe 10 ani prin intermediul emisiunii unui imprumut obigator de catre o structura ce detinea activele grupului -. valorau ce va valora Grupul - peste 10 ani {pe acest rationament, inculpatul alaturi de renuntau la o creanta certa, asumandu-si riscul unei valori prezumtive }.O crestere a valorii era sigura - trebuia sa se gaseasca o structura pe termen, in aceste circumstante s-a initiat operatiunea de catre reprezentantii si de catre Grupul .

Contractul este semnat de cei doi, iar la art.2 și 3 se prevede că "vânzătorul vinde și cumpărătorul cumpără un pachet de titluri de valoare - obligațiuni emise de Luxembourg - cu valoarea de 159.348.573,38 USD, depozitat în prezent Kredit Luxembourg.

Prețul de vânzare-cumpărare este stabilit de comun acord la suma de 159.348.573,38 USD, plus 5 lei la fiecare dolar", echivalentul sumei de 334.313.306.950 lei.

În articolul 5 al aceluiași contract se precizează că "vânzătorul își dă acordul privind posibilitatea cesionării contractului de vânzare-cumpărare, de către cumpărător, unei terțe persoane, cu respectarea obligațiilor și drepturilor cumpărătorului prevăzute în clauzele de mai sus" (volumul 17, filele 220-221).

În vederea îndeplinirii obiectului contractual, Română Capital - cumpărătoarea obligațiunilor și debitoarea cu suma de mai sus -, care nu avea în activ contravaloarea acestora, a solicitat la12.09.1995printr-o altă societate comercială, cu denumirea Transilvană C-N, un credit de 334.313.306.905 lei Băncii.

Cererea de credit a fost semnată din partea Transilvană de inculpatul și a prezentat drept garanții materiale obligațiunile.

Se incheie contractul nr. 7697/13.09.1995 prin care crediteaza SC TRANSILVANA C cu suma de 334.313.306.950 lei pe termen de un an pentru achizitionare de valori mobiliare cu o dobana anuala de 6 % situata peste dobanda de refinatare a BNR.Contractul este semnat pentru bancă de numiții -director și -oina - director economic.

Prima instanta retine ca acest imprumut a fost aprobat in sedinta CA din 01.09.1995, preluand probabil informatia ce rezulta din corespondenta aflata in vol.6, pag. 55/40 - unde se arata ca la 5.09.1995 Directia creditari transmite scrisoarea nr. 2291/05.09.95 catre SUCURSALA prin care ii face cunoscut ca s-a aprobat in sedinta din 01.09.95 solicitarea SC TRANSILVANA privind acordarea creditului in suma de 334.313.306.950 lei cu dobânda de 6 puncte procentuale peste dobanda de refinantare, termen - un an.

Din lecturarea procesului-verbal al sedintei CA din 01.09.1995 ( vol. 9, filele 531-541 ) se poate observa ca nu s-a aprobat acest credit. Inculpatul a aratat in acea sedinta ca este de acord sa cumpere obligatiunile prin. Se aproba in unanimitate convocarea adunarii generale ( cu scris de alta culoare, albastru de negru, culoarea in care e scris restul procesului-verbal, se completeaza cu urmatoarele: cu unanimitate se revine asupra hotararii de convocare a adunarii generale). Se voteaza vanzarea titlurilor catre. Nu rezulta ca s-ar fi aprobat creditul catre TRANSILVANA. In aceasta sedinta, a aratat ca avocatii angajati au comunicat ca nu are un depozit la, iar obigatiunile nu sunt subscrise de firme recunoscute ci de de una fara renume european.

De altfel, aprobarea creditului s-ar fi facut in CA din 0 1.09.1995, desi solicitarea creditului s-a facut sub nr. 7697/13.09.95.

Tot in data de 13.09.1995 se intocmeste de catre Transilvana nr. 79/13.09.1995 prin care vireaza in contul sau la suma de 334.313.306.950 lei cu explicatia contravaloare obligatiuni conform contract de vanzare-cumparare din 01.09.1995. Expertiza precizeaza ca in aceeasi zi a creditat contul curent - al SC TRANSILVANA cu aceeasi suma drept credit acordat acestei societati.

Din contractul - CAPITAL rezulta ca vanzatorul () vinde si cumparatorul cumpara un pachet de titluri de valoare, obligatiuni emise de in valoare de 159.348.573,38 USD. se obliga ca la 7.09.1995 sa prezinte de la Kredit Luxemburg o scrisoare de confirmare si identificare valorica si numerica privind existenta si blocarea actiunilor in favoarea. Contractul este semnat de pentru si de, si pentru.

Avand in vedere existenta contractului incheiat intre si CAPITAL nu se poate justifica sub nici o forma acordarea unui credit de egala valoare in favoarea TRANSILVANA si ca atare nici conditiile acordarii si nici garantia nu au avut temei real si legal. Acordarea creditului s-a facut in conditii de favorizare, avand in vedere ca nu s-a perceput un comision de garantie, rambusarea integrala la expirarea unui an, lipsa analizei de bonitate a clientului care era o firma nou infiintata la 27.12.1994. Procedeul folosit contravine prevederilor art. 12,19,29,34 din Legea nr. 33/1991, precum si normelor BNR nr. 5/1992.

La aceeași dată cu achizionarea obligațiunilor de la. - 01.09.1995, având în vedere cele stipulate în art.5 din contract, Română Capital, sub semnătura inculpatului, a cesionat în baza unei convenții fără număr și neautentificată drepturile și obligațiile ce decurgeau din contractul de vânzare-cumpărare în favoarea Transilvană

În aceeași zi, 01.09.1995, societatea cedentă a cesionat în baza unui contract similar drepturile și obligațiile pe care le avea față de societății Finance, cu sediul în Akara - 1 - -, Britanice.

La 02.09.1995, Transilvană a încheiat un nou contract cu firma Finance, prin care aceasta se substituie societății cedente în drepturile și obligațiile sale față de

În ceea ce privește contractele de cesiune cu Finance, acestea nu s-au mai derulat, grupul de firme - rămânând debitor față de, întrucât convenția de vânzare-cumpărare a fost anulată de Judecătoria Cluj, împreună cu contractul de credit, iar obligațiile au redevenit proprietatea Băncii C-N (volumul 17, filele 289-354).

Prin incheierea din 02.09.1996 in dosarul nr. 4223/1996 a Tribunalului Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ s-a respins executarea contractului de vanzare- cumparare din 1 sept. 1995 dintre si Capital, precum si contractul de credit nr. 7697/ 13.09.1995.

Prin incheierea nr. 1287/C/16 iul.1997 a Tribunalului Cluj Sectia comerciala si de contencios administrativ s-a respins ca nefondata contestatia formulata de. S-a retinut ca nu a fost executat contractul de vanzare cumparare a obligatiunilor, deoarece nu au fost predate de catre banca la cumpartor, deoarece nici banca nu a intrat in posesia lor, ca urmare a reclasificarii platii de catre banca a acestor obligatiuni, din sumele sale aflate in depozit la.Nicicumparatoarea nu a achitat pretul la care s-a obligat nici direct nici prin intermediar.

Cele 2 contracte de vanzare-cumparare a obligatiunilor si de creditare in vederea cumpararii a acestora sunt strict legate intre ele și au un caracter fictiv, de natura sa la micsorarea averii debitoarei, lipsindu-i pe acesta din urma de posibilitatea de a-si valorifica in mod real dreptul sau asupra acestor obligatiuni,fie printr-o vanzare efectiva cu incasarea pretului, fie prin rezilierea operatiunii prin care banca a achizitionat obligatiunile ceea ce ar conduce la obtinerea sumei, cu care obligatiunile au fost cumparate de banca.

Prima instanta, analizand dispozitiile Regulamentului Bancii Nationale, a concluzionat că înscrierea unei bănci ca asociată la o instituție financiar-bancară din străinătate, ca și deschiderea de conturi curente la aceasta nu erau supuse autorizării BNR decât în măsura în care erau însoțite sub o formă sau alta de un transfer efectiv de capital. S-a aratat mai departe ca in cauza operațiunile efectuate de inculpatul s-au rezumat doar la îndeplinirea formalităților necesare înscrierii Băncii la și nu s-au concretizat ulterior într-un transfer de capital, iar banca nu a avansat vreodată o sumă de bani în contul curent din străinătate. Totusi a arata in declaratia lui ca operatiunea era o linie de credit si avea efecte cat se poate de. palpabile cata vreme Română Capital Luxembourg prelua creanțele filialelor sale din România și le achita Băncii prin contul în dolari de la Fondo Sociale. De cate ori intrau bani fictiv la Fondo se vindea valuta pentru a se acoperi creditele in lei ale entitatilor inculpatului. In procesele-verbale ale sedintelor CA apar si sustinerile lui (31.03.1995) care arata ca din depozitul de 155 mil. USD de la FONDO,130 mil. USD s-au vandut pe lei; la 25.11.1995 tot se opunea achizitionarii de valuta in numei propriu.

Prin operatiuni valutare, potrivit Regulamentului privind efectuarea operatiunilor valutare adoptat de BNR ( vol. 26 filele 365 - 371 ), se inteleg incasarile, platile, compensarile,transferurile, creditarile, tranzactiile financiare si de capitaluri cu valori mobiliare si imobliare exprimate in monedele altor tari(cap.I, art.4 ).

e persoana juridica autorizata sa desfasoare activitiati in Romania, deci persoana juridica rezidenta, in sensul art. 5 lit. 2 iar e persoana juridica nerezidenta ca si, cf. Art. 6 lit.a1.

In cap.II, art. 9 se arata ca constituie operatiuni valutare curente tranzactiile intre rezidenti si nerezidenti,sub forma operatiunilor valutare urmatoare: venituri din investitii directe si de portofoliu sau din operatiuni de cont financiar si de capital sub forma de dividende, profitusi si dobanzi.{cazul dobanzii de 30 % acordata de la 30.09.94 ); orice tranzactii care nu se incadreaza in operatiunile valutare de cont financiar si de capital prvazute de cap. III.

In art 10 se arată că operatiunile valutare curente (de cont curent ) se realizeaza de societatile bancare in nume propriu si/sau in contul clientilor in conformitate cu prectica internationala,cu respectarea reglementarilor si in conditiile normelor BNR.

Conform art. 12 lit.c imprumuturile si creditele acordate nerezidentilor sau depozite ale rezidentilor in atate constituie o astfel de operatiune. Aceste operatiuni, conform art. 13, se supun autorizarii in conformitate cu prevederile din normele cuprinse in Anexa 2 la prezentul regulament.

La capitolul "conturi în valută", în art. 15 se arată că etinerea in atate de disponibilitati in conturi bancare sau sub orice forma de orice alte active in valuta, precum si utilizarea acestora de catre persoane juridice rezidente pot fi facute numai pe baza si in conditiile autorizarii prealabile a BNR cf. art. 5 din Regulament. În art 16 se arată că alimentarea conturilor in valuta ale persoanelor juridice rezidente si utilizarea disponibilitatilor din aceste conturi se pot efectua numai prin operatiuni valutare cu nerezidenti, prin vanzari,cumparari pe piata valutara, precum si in cazuri autorizate de BNR potrivit prezentului Regulament.

Normele privind autorizarea deschiderii si functionarii conturilor in valuta in atate,precum si utilizarea acestor disponibilitati de catre persoanele juridice si fizice rezidente autorizate in conditiile legii, prevad ca aceste operatiuni pot fi facute numai pe baza si in conditiile autorizarii prealabile a BNR.

În condițiile în care prin operatiunile financiare se incerca acreditarea ideii ca acestea sunt sunt reale, reguliel de mai sus erau aplicabile.

Regulamentul privind efectuarea operatiunilor valutare se aplica societatilor bancare alaturi de alte persoane fizice sau juridice, iar Anexa 5 vizeaza conditii pe care celalalte societati trebuie sa le indeplineasca suplimnetar de. Art. 13 anexa 5, care prevede că societățile bancare nu vor efectua opperațiuni în conturile bancare din străinătatefără aprobarea BNR, este aplicabil doarbancilor.

Chiar si inculpatul a mneționat (vol. 31, pag. 142) ca operatiunea nu e legala: este posibil ca acesta operatiune (investitie financiara a la ) sa fie ilegala din punct de vedere al legislatiei romane in sensul ca BNR interzice dobandirea de astfel de participari cu ajutorul creditelor.(.) Grupului au ajuns la o datorie catre de 160 mil. USD. a reluat acesta datorie a filialelor si a efectuat prin Fondo o operatiune pur contabila de natura fiduciara prin care platea suma de 160 mil. USD la Fondo. Fondo trebuia sa transfere acesta suma de bani la, in momentul incasarii. In realitate - acesta suma nu a fost niciodata incasata de Fondo conform conventiei fiduciare .

Deschiderea depozitului de la Fondo nu a respectat nici reglemetarile interne ale bancii, intrucat nu a existat aprobarea Consiliului de Administratie.Cat priveste dreptul de semnatura pe care il avea inculpatul, acesta era limitat, asa cum rezulta din sedinta Comitetului de Directie din 17.03.1995, in care dl. arata ca s-a incalcat ordinul dat privind persoanele abilitate de a semna acte privind operatiunile valutare, in atate si ca au fost semnate de d-l si - acte de depozite valutare, semanturile aplicate nefiind cele prevazute de ordin.

În expertiza (vol.6, fila 27 ) se arata ca deschiderea acestui cont, cat si operatiunile ce apar ca fiind efectuate prin nu au fost aprobate de În sedinta din 7.11.1995 (cabinet presedinte nr. 1232 / 11.11.1995 ) se mentioneaza: s-au incalcat regurile bancii privind constituirea depozitelor in atate la.,operatiuni efectuate de executiv fara aprobarea CA.- Se cere executivului sa prezinte in CA modul in care s-au realizat aceste depozite,din ordinul cui s-au efectuat .

Nu pot fi primite considrentele primei instante, care in contextul discutarii dreptului de semnatura apartinand inculpatului sustine ca aceste operatiuni nu erau patrimoniale. Operatiunile aveau un caracter patrimonial, cata vreme pe baza lor se crea un mecanism de lichidare a creditelor restante nerambursate atunci de catre inculpatul.

Presedintele Consiliului de Administratie reprezinta in raporturile cu organele de stat,organizatii si institutii, celalalte precum si in relatiile internationale si angajeaza banca in raporturile cu persoanele fizice sau jurdice. In acest sens poate da imputerniciri de reprezentare si altor membrii ai conducerii bancii (cap. 9, pct. 32, lit. b ). Presedintele era si nu a rezultat existenta unei imputerniciri de reprezentare data inculpatului, pentru anagala sing banca.

In plus, potrivit capitolului 9, pct. 34, angajarea bancii in legatura cu operatiunile patrimoniale se face cu 2 semnaturi, potrivit competentelor ce se stabilesc de Consiliul de Administratie. Angajarea bancii cu o singura semnătura este nula.

Astfel, acțiunile întreprinse de inculpatul nu se încadrează în limitele atribuțiilor conferite prin reglementările interne ale SA C-N, incluzând atât normele stabilite de Consiliul de Administrație pentru funcționarea diferitelor compartimente de specialitate, cât și actele emise de președintele băncii.

Prima instanta mai retine si faptul ca potrivit normelor aprobate la data de 10.11.1993, în lipsa președintelui, prim-vicepreședintele îndeplinea atribuțiile specifice funcției de președinte al Consiliului de Administrație, precum și sarcinile curente dispuse de președintele consiliului, coordonând și controlând activitatea direcțiilor care i-au fost repartizate conform organigramei, dar nu rezultă lipsa președintelui în ipoteza analizată.

În ce priveste mandatul dat in februarie 1994 de presedintele inculpatului, acea power of authority destinat să-l legitimeze pe acesta ca reprezentant al băncii în relațiile internaționale, imputernicire speciala pe baza careia a contactat, tribunalul retine ca potrivit efectelor contractului de mandat comercial, mandatarul beneficiaza de limite mai largi decat cele ale imputernicirii civile. mandatului este permisa, daca este in interesul mandantului. Mandatarul este tinut sa isi indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar. Raspunderea se va aprecia in abstract, iar mandatarul va raspunde indiferent de forma culpei sale (art.1600 Civ).

Faptul ca presedintele cunostea aceste operatiuni nu este de natura a absolvi de raspundere pe cei doi inculpati, ci, din contra, s-ar fi putut analiza participarea acestui functionar la inducerea în eroare a asociatilor.

Cu privire la documentele prezentate compartimentului contabilitate din cadrul Băncii, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute de art.288 alin.1 și art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, ca urmare a contrasemnării ordinelor de plată cu antetul Milano și întocmirii notelor olografe date Direcției Contabilitate în vederea stingerii creditelor aparținând grupului de firme -.

Referitor la redactarea propriu-zisă a ordinelor de plată, in mod corect prima instanta a retinut ca din ansamblul probelor dosarului a rezultat că întocmirea conținutului acestora a aparținut în exclusivitate președintelui Consiliului de Administrație al -, iar inculpatul nu a contribuit cu nimic în sensul arătat.

Acest aspect rezultă atât din declarațiile martorilor și (volumul 31, filele 76-98), cât și din confruntarea ordinelor de plată care poartă semnăturile celor doi, precum și toate datele de identificare ale

În conținutul înscrisului se regăsește și semnătura inculpatului la rubrica rezervată asociatului înscris la Fondo. Referitor la primirea acestor documente, atestată prin semnarea avizelor de creditare, inculpatul a declarat că semnătura aplicată se regăsește în calitate de reprezentant al Băncii, confirmând remiterea unui exemplar al înscrisului și fiind necesară pentru contabilizarea operațiunii.

Cu privire insa la modul in care aceste documente au parvenit bancii exista adresa nr. 544/27.02.1997 a catre Politia B ( vol. 17, fila 91) în care se arată că extrasele de cont si avizele de credit primite de de la nu poarta numar de intrare in banca nefiind identificate în registrul de intrări - ieșiri de la registratura băncii.

Activitatea inculpatului privind notele de mână și dispozițiile date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, a contrasemnării extraselor de cont cu antetul a fost analizată la capitolul anterior, tribunalul reținând la încadrarea juridică infracțiunea prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., cu privire la care s-a reținut vinovăția inculpatului.

În plus față de cele arătate la capitolul anterior privind infracțiunea prev. de art. art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2., s-a invocat existența unor ordine ale titularului de cont pe care inculpatul le-ar fi respectat, dar aceste ordine nu există si oricum titularul contului ar trebui sa fie Banca, cata vreme banii sunt depusi de catre intr-un cont de tranzit deschis de la, ca datorati pentru rambursarea creditelor interne si ca subscrieri de capital, iar chiar a dispus ( sau C putin s-a lasat impresia Consiliului de Administratie ca se efectua un act de dispozitie lasand depozitul de valuta o perioada si nerepatriindu-l, desi in realitate acest consiliu era manipulat pentru a intarzia revendicarea banilor ).

Declaratia data de inculpatul si reprodusa de prima instanta cuprinde date inexacte referitor existenta instructiunilor primite de la client, la faptul ca ar fi informat periodic Consiliul de Administrație al Băncii asupra soldului și operațiunilor din acest cont, la operațiunea care a fost aprobată de Consiliul de Administrație al Băncii în ședința din 28 octombrie 1994 fost cea de mentinere a depozitului, aprobare ce nu poate fi extinsa asupra intregii operatiuni;ca operatiunea nu are caracter fictiv.

Inculpatul a susținut că atât deschiderea contului de corespondență, cât și toate operațiunile care au urmat s-au făcut cu știința Consiliului de Administrație al Băncii. Iar în relația cu Fondo Sociale Milano, a reprezentat Banca, fiind mandatat de conducerea ei, Comitetul de Direcție sau Consiliul de Administrație. discuțiiile din cadrul, redate mai sus, dovedesccontrariul celor susținute de inculpat, anume că nu se cunoștea cine a dispus operatiunea depunerii de valuta la.

Aceleasi procese-verbale contin si informarile lacunare, doar pentru a nu trezi suspiciuni asociatilor. In data de 25.11.1994 inculpatul explica ca Fondo eob anca si nu o firma, cum s-a cuprins in raport, dintr-o necunoastere in care s-a aflat persoana care a intocmit procesul verbal; in aceeasi sedinta, pentru a domoli cererile de repatriere a valutei, arata ca in prezent, cand rata dobanzii e mai nu este oportun a elibera USD si sa-i valorifice, cand in exterior dobanzile au ramas aceleasi si tot atunci sustine, la cererea presedintelui de a prezenta toate acreditivele si toate scrisorile de garantie acordate pe baza fondurilor bancii din atate, cătoate activitatile desfasurate pentru banca sunt benefice,actele sunt corect intocmite,nu este nici o incalcare de acte normative,inscrisurile sunt la contabilitate, nici un control (BN, audit ) nu a scos in evidenta nici o abatere,cu exceptia pozitiei valutare care in prezent este de 19 % si va ajunge la 15 % ; la 31.03.1995 sustine ca depozitul de la Fondo va fi realizat prin prisma eficientei operatiunii; in sedinta din 01.09.1995 arata ca vanzarea obligatiunilor si recuperarea sumelor intr-un an este avantajoasa, echilibarand banca ( decat ca pe de alta parte incheie contract prin care obligatiunile sa nu fie vandute 10 ani ); la 23.06.1995 arată că nu este un transfer de bani sau o vanzare, ci este un depozit ca la orice alta banca; in aceeasi sedinta isi asuma raspunderea pentru realitatea operatiunilor de la Fondo, obligatiunile achizitionate sunt emise de,titlluri si altele.

Si declaratia inculpatului, redată de prima instanta, contine o serie de inexactitati, cum ar fi aceea ca dobânzile de acordare a creditelor au fost în marea majoritate superioare celor pe care Banca le-a acordat altor clienți, deși în reașitate situație este inversă.

S-a susținut că operațiunea a urmărit ca cuantumul creditelor si a dobanzilor datorate bancii depășise limitele acceptate de BNR, societatile inculpatului erau in imposibilitatea de a le mai rambursa. In acest context, se dovedește o dată în plus că s-au acordat credite peste posibilitățile reale de rambursare ale solicitanților creditelor, problema fiind determinată de acordarea creditelor, care a determinat inculpații să apeleze la operațiuni fictive de stingere a acestora.

Inculpatul a afirmat că exista aprobarea data de al Băncii privind acordarea unui credit în lei societății de valori mobiliare al cărei președinte este el, în valoare de 334 miliarde lei, cu scopul de a răscumpăra obligațiunile sus-menționate, dar aceasta sustinere nu este dovedita.

Inculpatul sustine ca obligatiunile si-au pierdut valoarea datorită campaniei de presa pornită împotriva sa si a grupului sau de societati, dar acestea nu aveau o valoare de piață încă de la început.

Faptul ca in realitate la Fondo nu s-au depus bani in contul datoriilor acumulate in tara rezulta si din declaratia inculpatului: Cea mai mare parte a acestor credite a fost acordată în lei. Societatea a preluat de la filiale această datorie și a efectuat prin Fondoo operațiune pur contabilă, de natură financiarăprin care plătea suma de 160 milioane de dolari către Fondo. Fondo trebuia să transfere această sumă către la momenul încasării. În realitate, cu excepția a câteva milioane de dolari, nu pot preciza exact, această sumă nu a fost încasată de la Fondo, conform convenției financiare. Din acest motiv suma nici nu figurează în bilanțul financiar al Fondo. Așadar,din lipsă de bani, pentru a stinge acest credit, a optat pentru emiterea de obligațiuniîn vederea atragerii de capital .

In ce priveste obligatiunile, tribunalul retine că societatea avea un capital social de 399.800.000, constand in 39.980 actiuni de cate 10 000 fiecare,deci insuficient pentru a emite obligatiuni.

In vol. 17, fila 98 exista un proces-verbal incheiat de prin care se arata investigatiile bancii, constand in interogarea verbala a lui, care a declarat ca aceste actiuni nu sunt cotate pe piata internationala a valorilor mobiliare, neavand nici o valoare. Din acest motiv, declara, s-a insistat ca sa rascumpere aceste actiuni cu un credit de la in suma de 334 mild. lei, contract din care rezulta ca sus-numitul a pus gaj pentru acesta suma tocmai actiunile. A mai aratat ca din investigatiile proprii ar fi aflat ca FONDO este de fapt o cu activitate financiar contabila care nu se ridica la nivelul depozitului creat de.

In acest sens se pronunta si studiul avocatului (vol. 17, pag. 226) care a verificat la realitatea operatiunilor, comunicand ca nu exista banii. este o, un SRL care prevede posibilitatea incheierii de operatiuni doar intre asociati. itia ar fi prea mare pentru aceasta societate.

Din discutiile purtate de cu acesta a recunoscut ca a emis acele inscrisuri catre fara sa fie operate in contabilitate.

Raportul pentru Consiliul de Administratie al conduce la aceeași concluzie. In raport se arată că la datele de 16 august si 21 august 1995 s-au deplasat la pentru a se documenta cu privire la emisiunea de obligatiuni, nu au gasit pe nimeni, incercand de mai multe ori, iar unicul document este o scrisoare care confirma ca emisiunea obligatiunilor a avut loc, dar se mai arata ca nu se cunoaste nimic in legatura cu, nu există un bilant, o evaluare.Se pare ca suma de 160 mil USD a fost varsata pe 2.06.1995 prin debitarea contului la FONDO. Se conchide ca obligatiunile au fost cumparate cu fonduri. In ultimul paragraf al scrisorii se arata ca la seiful unde vor fi depuse obligatiunile au acces, si, ceea ce este inexplicabil. Uzual este sa fie depuse la banca emitenta care incaseaza dobanzile.

Representanti ai, precum sau au vorbit in declatatiile lor despre lipsa de valoare a acestor obligatiuni. Pe de alta parte, fost vicepresedinte al arata ca a primit o corespondenta referitoare la caracterul fraudulos al operatiunii, dar i-a spus ca este o calomnie (vol. 31, fila 64).

a sustinut (vol.31, fila 81) ca s-a asigurat ca lui Fondo sa nu i se pretinda sa plateasca banii pe care nu i-a primit. A fost uimit ca si-a plasat asa o suma mare de bani la. Martorul mai arata ca operatiunea Fondo a fost folosita mai mult sau mai putin cu stiinta sa, de catre, ca sa disimuleze plasarea banilor de la la. Fondo a fost manipulat pentru a emite documente, lasand sa se creada ca banii erau efectiv plasati la Fondo.

a sustinut ca nu dispunea in realitate de 159 mil. USD in contul sau de la Fondo.

În adresa nr. 496/06.12.1996 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare se arată că obligatiunilenu sunt cotate pe piata bursieradin acesta tara (Luxemburg ) -vol.17, fila272.

In aprilie 1996, afland ca obligatiunile nu au fost subscrise de Fondo pentru propriul sau cont, ci pentru C al unui tert -, functionarii, administratori ai au demisionat (vol. 30).

nu pot avea o valoare cata vreme nu exista un raport juridic intre societatea care emite obligatiunile ( Luxemburg- ) si cea care le primeste (). Valoarea obligatiunilor trebuie sa fie egala cu obligatia pe care societatea care emite obligatiunile o are de cealalta societate.

O societate nu poate sa emita acele obligatiuni daca nu indeplineste conditiile prevazute de OUG nr. 28/2002 privind valorile mobliliare (in Romania) si anumite conditii, in atate.

Toate activele financiare detinute pentru tranzactionare si cele disponibile pentru vanzare sunt evaluate la valoarea justa cu exceptia acelora pentru care nu exista o valoare de piata cotata pe o piata activa sau a caror valoare justa nu poate fi stabilita in mod credibil care sunt inregistrate la cost, inclusiv costurile de tranzactionare, mai putin un provizion pentru orice depreciere a activelor care nu este temporara.

Valoarea justa a instrumentelor derivate care nu sunt cotate este stabilita la valoarea pe care Banca estimeaza ca o va primi sau plati pentru terminarea contractului la data bilantului luand in considerare credibilitatea financiara a celeilalte parti implicate si conditiile curente ale pietei.

de valori au reguli foarte stricte de organizare și funcționare precum și de derulare și încheiere a tranzacțiilor. Aceste reguli se extind și asupra companiilor care cer să fie admise la cota respectivelor burse de valori. Condițiile restrictive de admitere la cotă se referă la o forma de organizare a societății (aceasta trebuie să fie societate pe acțiuni, publică sau deschisă, cu un număr mare de acționari și cu un număr minim de acțiuni în circulație (adică distribuite investitorilor), la rezultatele financiare obținute. De obicei se cere obținerea de profit pe ultimii 3 ani sau C puțin pe ultimul an de activitate; este vorba despre anii precedenți introducerii firmei în cauză la cotare; raportările financiare și angajamentele firmei privind publicarea și furnizarea periodică de informații atât către bursă cât și către publicul investitor.

Prima instanta a adoptat opinia separata la expertiza S, pe care o reda si in care se arata ca "s-a creat numai o facilitate de cont de trezorerie condiționat și nicidecum o linie de creditare efectivăcare să privească și să afecteze patrimoniul și prin care să se ruleze sume efective de disponibilități bănești . Totusi, chiar inculpatii vorbesc in decalaratiile redate pe larg de prima instanta despre existenta unei linii de creditare. Astfel, inculpatul afirma ca "aceasta este o modalitate de creditare în baza căreia societatea comercială poate să dispună plăți din acest cont până la plafonul stabilit de instituția financiară." Inculpatul susținea că "linia de credit acordată de Fondo Sociale se baza pe un contract semnat între Română Capital Luxembourg, C-N și Fondo Sociale Milano(. ) În anul 1995,linia de creditcondiționată a fost materializată în obligațiuni.

Nu se poate susține ca prin aceasta operatiune nu s-au rulat sume de bani si nu s-a afectat patrimoniul, în condițiile în care, pe baza banilor care se presupunea ca intra in contul de la Fondo, se considerau achitate credite, producând efecte patrimoniale.

Tribunalul nu poate primi concluziile expertizei efectuate la udecatoria Constanta care sustine ca mecanismul Fondo a reprezentat o operatiune de restructurare financiara si de ameliorare a pierderilor financiare care se intrevedeau la finele exercitiului financiar 1994, ca ar exista aprobarea Consiliului de Administratie al bancii cu privire la vanzarea catre Transilvana a obligatiunilor, ca majorarea de capital nu a mai avut loc datorita nerespectarii angajamentului de catre de a-si modifica punctul 14 din statut, că scopul obligatiunilor a fost de a restructura si revitaliza activitatea Bancii la finele anului 1994.

Prima instanta a făcut referire la posibila implicare a altor persoane, precum sau. Din declaratiile unor asociati implicati in afacere, dar si din fragmentele redate din procesele-verbale ale sedintelor Consiliului de Administratie rezulta ca cei doi au cunoscut natura afacerii, colaborand cu cei doi inculpati la inducerea in eroare a asociatilor, dar asta nu insemana că, daca cei doi cunoșteau mecanismul, tot Consiliul ar fi fost in cunostiinta de cauza. a fost parte la acest montaj financiar, la care au ajuns probabil din motivația sustinuta de in declaratia sa ( La sfârșitul exercițiului 1994, avea dificultăți de prezentare de bilanț, îmi imaginez că, în parte, datorate importanței creditelor acordat lui ), fapt ce ar trebui sa antreneze raspunderea acestuia.

S-a arătat ca nu a existat o aprobare data de Consiliul de Administratie in sedinta din 01.09.1995 nici pentru vanzarea obligatiunilor ( contractul semnat de era conditionat de obtinerea unui acord al acestui for) si nici pentru acordarea creditului de 334,313 mild. lei. In plus, solicitarea creditului s-a facut sub nr. 7697/13.09.1995, deci cererea este ulterioara acordarii. Se poate observa din registrul Consiliului de Administratie ca asociatii cereau explicatii conducerii despre aceste contracte, nefiind in cunostiinta de incheierea si continutul lor. In plus, la acordarea creditului de 334 mild. lei nu s-a perceput comision de garantie, rambursarea integrala era stabilita la expirarea unui an; lipsea analiza de bonitate a clientului care era o firma nou infiintata ( inmatriculata la 27.12.1994 ).

Faptul ca membrii Consiliului de Administratie au aprobat o etapă - mentinerea depozitului pe perioada determinata in scopul obtinerii de dobanda (pentru ca inculpatul le explicase cat de rentabil este sa lase banii unde sunt si sa nu mai ceara repatrierea valutei ) nu inseamna ca s-a obtinut aprobarea Consiliului pentru intreaga operatiune in sine, de la semnarea acordului cu Fondo la vanzarea obligatiunilor si ca asociatii ar fi cunoscut C mai important lucru - ca la nu sunt banii despre a caror intoarcere in tara au discutat în ședințe.

Prima instanta a mai sustinut ca afirmatia inculpatului cu privire la faptul ca Fondo eob anca ar fi o afirmatie izolata, nefiind facuta in scopul mentinerii in eroare a conducerii bancii. Acesta afirmatie este insotita de alte afirmatii facute in Consiliului de Administratie, de natura a-i mentine în eroare.

S-a mai invocat si ajutorul dat de care a intarit cele spuse de inculpat, sustinand ca Fondo apare ca institutie financiar-bancara in anuarul international de specialitate . Aceasta a sustinut in declaratii ulterioare ca ar fi verificat existenta institutiei in anuarul "", avand confirmarea existentei ei. Aceasta afirmatie este evident nereala. Martora a fost ulterior suspendata din functie la lamurirea situatiei, tocmai pentru implicarea ei in inducerea in eroare a actionarilor alaturi de inculpati.

Daca cei din conducerea bancii ar fi fost convinsi ca Fondo eob anca, nu ar mai fi existat o adresa a bancii (semnata de care sustine ca face acest demers la cererea presedintelui ) catre Fondo in care se invedereaza ca instutia nu figureaza in din 1995, solicitand informatii suplimentare (vol. 6, fila 267).

De altfel, avocatul care aaf ost angajat sa faca cercetari cu privire la esenta acelei instituții, a comunicat ulterior bancii ca Fondo este o, investitia bancii fiind prea mare pentru sumele derulate de asociatii acesteia.

Inculpatul a indus in eroare membrii Consiliului de Administratie cu privire la totalitatea operatiunilor derulate prin Banca - de care s-a folosit pentru dezvoltarea entitatilor ce compuneau Grupul -; in momentul in care s-a ajuns la concluzia ca toate creditele, plasamentele de care nu mai pot fi restituite, a cautat o modalitate de a crea asociatilor impresia ca ramburseaza acesti bani de care beneficiase, construind alaturi de inculpatul mecanismul financiar Fondo. Inculpatul a încercat și determinarea asociaților să modifice articolul 14 din Statutul bancii, care i-ar fi dat drept de control efectiv asupra acesteia, promitand in schimb ca va echilibra situatia financiara a bancii. In plus, pentru a masca faptul ca la Fondo nu existau in realitate bani, a aranjat emiterea obligatiunilor, in conditii nelegale si fara ca acestea sa aiba valoare de piață. Prejudiciul produs de inculpat bancii consta in valoarea creditelor primite si nerambursate, a plasamentelor de care a beneficiat fara sa restituie in totalitate suma plasata sau beneficiul din participarile nereale la capital, cu mentiunea ca situatia a fost reglementata in privinta acesteia prin anularea actiunilor emise.

Referitor la inculpatul, instanta de apel apreciaza ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune savarsita de asociatii Bancii, faptă ce va fi inclusă însă ca act material în forma continuată reținută de tribunal prin shimbarea încadrării juridice.

Mentinerea in eroare a asociatilor a existat pe tot parcursul derularii afacerii Fondo, până la emiterea obligatiunilor, fara aceasta acțiune asociatii nu ar mai fi acceptat ca inculpatul sa deruleze alte operatiuni prin banca, sa primeasca bani sau plasamente, sa subscrie la capitalul social al bancii si, in final, sa modifice articolului 14 din Statutul.

Stingerea unor credite si reactivarea lor apoi nu trebuie vazute ca operatiuni in succesiune fireasca si dorita de banca, ci trebuie sa se cont de faptul ca stingerea creditelor s-a facut in mod fictiv, pe baza a ceea ce se lasa impresia ca ar exista la, iar reactivarea lor este consecinta aparuta tocmai ca urmare a constatarii naturii frauduloase a acestor operatiuni si nu se poate vorbi in nici un caz ca ar fi profitabila bancii.

Prin emiterea obligațiunilor banca nu a avansat vreo sumă de bani, dar asta nu inseamna ca nu ar fi prejudiciată, întrucât in schimbul datoriilor pe care inculpautl prin societățile sale le acumulase de aceasta primeste titluri lipsite de valoare încă de la emitere, dar și la scadenta din 2005. Prin anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Română Capital, Banca - actuală a redevenit proprietarul acestor titluri de valoare.

Referitor la inculpatul, instanta de apel apreciaza ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune savarsita de asociatii Bancii, faptă ce va fi inclusă însă ca act material în forma continuată reținută de tribunal prin shimbarea încadrării juridice.

Referitor la inculpatul se impune a se analiza distinct contribuția sa la înscrierea ca asociat la Fondo Sociale Di Milano, precum și contribuția sa la menținerea și inducerea în eroare a asociaților băncii, în ceea ce privește realitatea operațiunii, cu toate consecințele ce au decurs.

Așa cum s-a arătat, inculpatul a înscris ca asociat la Fondo Sociale Di Milano și a deschis de conturi curente, fără aprobarea organelor de conducere ale băncii, contrar normelor interne ale băncii, dar și legislației interne, urmând a se reține vinovăția sa pentru comiterea infrcațiunii de abuz în serviciu, faptă ce va fi inclusă însă ca act material în forma continuată a acestei infracțiuni, reținută de tribunal prin shimbarea încadrării juridice.

De asemenea, se va reține vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelăciune, faptă care va fi inclusă ca act material în forma continuată a acestei infracțiuni, reținută de tribunal prin schimbarea încadrării juridice. Infracțiunea de înșelăciune este reținută de tribunal în raport de activitatea inculpatului, care, întocmai ca și inculpatul, a indus și mentinut in eroare asociații băncii pe tot parcursul derularii afacerii Fondo, până la emiterea obligatiunilor, inclusiv în ceea ce privește realitatea sumelor de bani aflate în contul de la ; realitatea avansării sumelor de către și distribuirea lor de către inculpat pentru diverse operații financiare, cum ar fi stingerea unor credite ale societăților din grupul inculpatului, participarea la capitalul băncii; valibilitatea și bonitatea tilturilor de valoare.

IX. DESPRE INFRACȚIUNEA DE GESTIUNE REȚINUTĂ ÎN SARCINA INCULPATULUI

Prima instanta a retinut în mod corect starea de fapt cu privire la deschiderea celor doua reprezentante de la si de catre inculpatul, ca administrator al.

Astfel, prin ordinul de plată nr. 2467/16.12.1993, completat de către inculpatul, precum și în baza telexului nr. 2815/15.12.1993 s-a dispus prin Sucursala B plata sumei de 3.650.000 franci francezi în favoarea N - Franța, cu titlu de depozit.

Prin expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale și actul de sesizare s-a apreciat că la baza acestui depozit nu a stat nici un temei care să conducă la constituirea sa în favoarea societății respective, fiind încălcate și dispozițiile art.34 din Regulamentul de ordine interioară al, conform cărora angajarea băncii în operațiuni patrimoniale se face cu două semnături, potrivit competențelor ce se stabilesc de către Consiliul de Administrație, angajarea băncii printr-o singură semnătură fiind nulă.

Aceleași aspecte au fost reținute și cu privire la plata sumei de 654.724 USD, care este rezultatul unor virări succesive în favoarea clientului beneficiar International and. -.

Este menționată împuternicirea dată de inculpatul directorului acestei firme, la 18.03.1994, care a primit calitatea de reprezentant al pentru înființarea filialei în, cu scopul extinderii băncii în această țară, împuternicire modificată ulterior în sensul că este numit președinte al reprezentanței SA din, calitate în care i se conferă drepturi și pe linia cheltuielilor de exploatare, fără a se preciza însă limite sau plafoane în cadrul cărora să se încadreze.

Expertiza efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat că răspunderea pentru plata fără forme legale și nerecuperarea sumelor menționate de la și.., inclusiv dobânzile aferente creditelor, revine inculpatului care, în calitatea pe care o deținea, a dispus fără nici o justificare și prin nerespectarea reglementărilor bancare avansarea unor sume importante către societăți străine.

Infracțiunea de gestiune frauduloasă presupune ca făptuitoul să acționeze cu intenție în vederea pricinuirii unei pagube, ipoteză care nu este realizată în cauză.

La nivelul s-a discutat despre înființarea unor reprezentațe, așa cum rezultă din procesul-verbal al Consiliului de Administratie din dsata de 28.04.1993 in care se consemneaza deschiderea unor reprezentante la si.

Proiectul de înființare a unor reprezentanțe în Franța a fost decis în ședințele CA și AGA ale SA C-N din 29.04.1993 și 30.04.1993.O referire in acest sens exista si in expertiza - - vol. 7,pag. 365, unde se face vorbire despre procesul-verbal AGA care aproba infiintarea de subunitati la si. Nu se poate sustine asadar ca deschiderea reprezentantei de la si avansarea depozitului de 3.650.000 s-a facut in mod abuziv de catre inculpatul, cata vreme organismul de conducere si-a dat acordul in acest sens.

Urmand un plan mai amplu de dezvoltare la nivel international, s-au obtinut si autorizațiile și avizele necesare din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Băncii Naționale a Franței și Oficiului Registrului Comerțului

Despre discutiile purtate in Consiliul de Administratie al cu privire la deschiderea celor doua reprezentante, fara insa sa se stabileasca nivelul maxim de cheltuieli, face vorbire si numitul in declaratiile date (volumul 2, volumul 3, filele 73 și urm.), depozitia sa coroborandu-se cu cele ale martorilor sau (volumul 3, filele 105-106 și 206).

Pe de alta parte, au fost respectate prevederile art.34 din Regulamentul, potrivit carora inculpatul beneficia totuși de dreptul de a angaja banca prin propria semnătură, în virtutea ordinului președintelui nr.575/1992 (dosar penal nr.985/1999 al Judecătoriei Suceava, volumul 1, filele 174-176).

În aceeași ordine de idei, în mod nejustificat s-a reținut că mandatul dat lui contravine reglementărilor, deoarece potrivit art.32 lit.b din Regulamentul de ordine interioară, președintele Consiliului de Administrație, iar în lipsa lui prim-vicepreședintele său puteau reprezenta Banca SA în raporturile cu organele de stat, organizații, instituții, celelalte bănci, precum și în relațiile intenaționale, angajând banca în raporturile cu persoanele fizice și juridice.

În acest sens, ei puteau da împuteniciri de reprezentare și altor membri ai conducerii băncii, precum și altor persoane, conform art.2, 32 și 38 din Regulament, așa cum a fost cazul în situația de față (volumul 12, filele 121-124).

O dovada a faptului ca s-a incercat crearea si deschiderea efectiva a reprezentantelor o constituie investitiile facute in vederea inceperii activitatii: s-a inchiriat spatiul necesal, s-a achizitionat mobilier si aparatura, in plus o parte din sumele avansate fiind recuperate.

Astfel, în cazul reprezentanței de la, s-au recuperat 1.518.489 franci francezi din depozitul inițial de 3.650.000 franci francezi, în timp ce la, din suma de 654.724 USD, s-au efectuat cheltuieli în valoare de 445.803 USD, fiind nejustificați 208.921 USD. O asemenea constatare a fost evidențiată prin chiar plângerea Băncii, care cu ocazia deplasării în străinătate a reprezentanților săi, a fost în măsură să cunoască totalul investițiilor efectuate, încheindu-se mai multe procese verbale (volumul 12).

de existenta aprobarilor date de Consiliul de Administratie la deschiderea reprezentantelor si, nu se poate retine reaua-credinta a inculpatului cu ocazia administrării sau conservării bunurilor bancii, urmand ca acesta sa fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 lit. d Pr. Pen. pentru cele două infracțiuni de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. 1. ( câte o infracțiune în legătură cu deschiderea fiecărei reprezentanțe din - Franța, respectiv - ).

ASUPRA ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND LATURA PENALĂ A

Prima instanță a dispus achitarea inculpaților și pentru toate infracțiunile și actele materiale ce intrau în conținutul în formă continuată al acestora. Tribunalul, în raport de considerentele deja expuse, a reținut vinovăția inculpaților și pentru parte din actele materiale deduse judecății, situația ce impune schimbarea încadrării juridice menționate în rechizitoriu. În esență, pentru a fi în prezența unei infracțiuni în formă continuată este necesar a avea o unitate de rezoluție infracțională, o unitate de subiect activ al infracțiunii și o unitate de conținut constitutiv al infracțiunii. Pentru unele dintre actele materiale și unele infracțiuni nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, caz în care nu mai suntem în prezența unei infracțiuni, deci nici a unei unități de rezoluție infracțională, ceea ce impune individualizarea actelor materiale pentru care nu se va reține vinovăția inculpaților sub aspect penal, urmând ca în forma continuată a infracțiunilor să fie incluse doar actele materiale pentru care se va reține vinovăția inculpaților. Cu tiltlu de excepție, forma continuată va fi reținută doar pentru acele acte materiale, unde, deși nu se constată vinovăția inculpaților, acestea se afla în strânsă legătură, cum ar fi cazul contractelor de credit principale și a actelor adiționale. Totodată, prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina ambilor inculpați săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. 1. și art. 291., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2., însă urmează a se reține în încadrarea juridică dispozițiile art. 290 alin.1, întrucât nu suntem în prezența falsificării unor înscrisuri oficiale, în discuție fiind, așa cum s-a arătat, înscrisuri sub semnătură privată ( cu excepția activității desfășurate în cazul creditului obținut de societatea mixtă româno-franceză ).

Tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice, conform modalității în care a fost pusă în discuție părților, cu două excepții, în cazul contractelor de credit nr. 8464/01.10.1993 și nr. 10728/15.12.1993, unde nu se va reține aplicabilitatea art. 41 alin. 2., deși a fost indicată în propunerea de schimbare a încadrării juridice, după cum urmează:

În cazul inculpatului din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2,3.; art. 288 alin. 1.; art. 291.; art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2., art. 13. și art. 33 lit. a, iar în cazul inculpatului din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2,3.; art. 288 alin. 1.; art. 291.; art. 214.; art. 246., toate cu aplicarea art. 41 alin. 2., art. 13. și art. 33 lit. a

în următoarele infracțiuni:

1.În cazul creditului obținut de societatea mixtă româno-franceză:

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 31 alin. 2. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 288 alin. 1. cu aplicarea art. 13.

- art. 291. cu aplicarea art. 13.

2. În cazul contractului de credit nr. 2048/24.09.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3. În cazul contractului de credit nr. 2687/17.10.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

4. În cazul contractului de credit nr. 2041/23.09.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

5. În cazul contractului de credit nr. 3796/27.12.1991 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

6. În cazul contractului de credit nr. 2505A/08.05.1992 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

7. În cazul contractului de credit nr. 2505B/08.05.1992 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

8. În cazul contractului de credit nr. 1320/15.02.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

9. În cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

10. În cazul actului adițional din data de 11.01.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

10 bis. În cazul actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

11. În cazul actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

12. În cazul actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

13. În cazul contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

14. În cazul contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

15. În cazul contractului de credit nr. 2576/15.03.1995 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

16. În cazul contractului de credit nr. 5522/12.06.1995 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

17. În cazul contractului de credit nr. 6274/03.11.1995 ( - ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

18. În cazul contractului de credit nr. 3900/07.07.1992 ( SMJ. ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

19. În cazul contractului de credit nr. 3900A/07.07.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

20. În cazul contractului de credit nr. 3901/21.08.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

21. În cazul contractului de credit nr. 4753/21.08.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

22. În cazul contractului de credit nr. 5367/22.09.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

23. În cazul contractului de credit nr. 5873/13.10.1992 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

24. În cazul contractului de credit nr. 1476/19.02.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

25. În cazul contractului de credit nr. 1650/25.02.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

26. În cazul contractului de credit nr. 2819/23.- și a celor două acte adiționale din datele de 30.09.1993 și 31.12.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( în legătură cu întocmirea referatului de acordare a creditului, inclusiv referitor la contractul de credit nr. 2820/23.- )

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

27. În cazul contractului de credit nr. 2820/23.03.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

28. În cazul contractului de credit nr. 3367/09.04.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

29. În cazul contractului de credit nr. 3435/13.04.1993 și a celor 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 29.01.1994 și 01.10.1994 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

30. În cazul contractului de credit nr. 3436/13.04.1993 și a celor 3 acte adiționale din datele 30.09.1993, 30.12.1993 și 26.02.1994 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

31. În cazul actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993(S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

32. În cazul contractului de credit nr. 5105/09.06.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

33. În cazul contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 (S M ):

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

34. În cazul contractului de credit nr. 4247/11.05.1993 și a celor 2 acte adiționale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

35. În cazul contractului de credit nr. 8464/01.10.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

36. În cazul contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

37. În cazul contractului de credit nr. 6393/30.10.1992 ( General ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

38. În cazul contractului de credit nr. 4022/04.05.1995 ( General ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

39. În cazul contractului de credit nr. 751/31.12.1993 ( SM):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

40. În cazul contractului de credit nr. 01/06.01.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

41. În cazul contractului de credit nr. 750/31.12.1993 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

42. În cazul contractului nr. 10613/10.06.1994 ( ), a acreditivelor deschise în favoarea și a Băncii Comerciale Italiene:

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( în legătură cu contractul nr. 10613/10.06.1994 - )

- art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (acreditive și Banca Comercială Italiană )

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( credit și acreditive )

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( acreditiv Banca Comercială Italiană )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (credit și acreditive )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (acreditiv Banca Comercială Italiană )

43. În cazul contractului de credit nr. 6273/02.11.1995 ( ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

44. În cazul contractului de credit nr. 6275/03.11.1995 ( Sport ):

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

45. În cazul acreditivelor deschise în favoarea societății:

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

Pentru inculpatul în infracțiunea prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

46. Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română capital șah ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor notele de mână și dispozițiilor date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, a contrasemnării extraselor de cont cu antetul )

- art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor comunicărilor privind stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exporturilor cu produse metalurgice către societatea ment și a creditelor din încasări pe relația ment și )

47. În cazul deschiderii reprezentanțelor Băncii în - Franța și -:

Pentru inculpatul în infracțiunile prev. de art. 214 alin. 1. și art. 214 alin. 1.

Referitor la legalitatea sesizarii instanței si cererea de recunoaștere a hotărârii de condamnare a inculpatului, pronunțată de Curtea Corecțională cu a Cantonului Geneva tribunalul va reține aceleași aspecte și considerente mentionate de prima instanta.

Vinovăția inculpatului a fost reținută de tribunal pentru următoarele infracțiuni:

- infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (acreditive și Banca Comercială Italiană )

- infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română capital șah ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor notele de mână și dispozițiilor date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, a contrasemnării extraselor de cont cu antetul )

- infracțiunea prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

Vinovăția inculpatului a fost reținută de tribunal pentru următoarele infracțiuni:

- infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor comunicărilor privind stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exporturilor cu produse metalurgice către societatea ment și a creditelor din încasări pe relația ment și )

Pentru toate infracțiunile în raport de care s-a reținut vinovăția inculpaților, tribunalul reține că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Faptele reținute în sarcina inculpaților au fost comise în perioada 1992 -1995. Pedepsele prevăzute de Codul Penal la data comiterii faptelor, exceptând infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1., erau mai reduse decât cele prevăzute de actualul Cod Penal, dar prin efectul aplicării principiului legii penale mai favorabile, consacrat de art. 13., urmează a fi avute în vedere dispozițiile cuprinse în Codul Penal în vigoare la data comiterii faptelor. Astfel, pentru infracțiunea prev. de art. 246. pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravată pedeapsa era închisoarea de la 1 la 3 ani. Pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1. pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

În raport de limitele speciale de pedeapsă, având în vedere și dispozițiile art. 122 lit. d, termenul prescripției răspunderii penale pentru toate cele 3 infracțiuni este de 5 ani. Chiar dacă în cauză a operat întreruperea termenului de prescripție, sunt incidente dispozițiile privind prescripția specială a răspunderii penale. În art. 124. se prevede că prescripția înlătură răspunderea penală oricîte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă J, în cazul de față dacă termenul este de 7 ani și 6 luni.

În condițiile în care faptele au fost comise până în anul 1995, este evident că s-a împlinit și termenului prescripției speciale a răspunderii penale, urmând ca față de ambii inculpați să se dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunile în raport de care a fost reținută vinovăția, în temiul art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. Chiar dacă se exclude perioada în care inculpatul a fost arestat în Elveția ( 17.12.1999 - 19.06.2001 ), așa cum se susține în motivele de apel ale procurorului, cu motivarea că ar fi operat suspendarea termenului de prescriptie a raspunderii penale, tot s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale.

XI. LATURA CIVILĂ A

Soluționarea acțiunii civile formulate de parte civilă " România" B ( fostă " " B, fostă Banca ) trebuie să urmeze principiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm Civ. așa cum a arătat și prima instanță la discuțiile dintre dreptul de opțiune între răspunderea delictuală și răspunderea contractuală în cazul acțiunii civile exercitate în procesul penal.

De asemenea, în cauză se constată că, în ipoteza unor contracte de credit, banca a exercitat acțiuni civile în fața instanței civile, obtinând titluri executorii, de aceea nu s-ar mai putea acorda despăgubiri în cadrul procesului penal, găsindu-și aplicablitatea principiul "electa una non datur recursus ad alteram", consacrat de art. 19 alin. 4. Pr. Pen.

Tribunalul apreciază că se impune acordaea de despăguiri civile pentru cazurile în care s-a reținut vinovăția inculpaților, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar banca nu a obținut deja alte titluri executorii.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt necesare a fi îndeplinte anumite condiții: producerea unui prejudiciu, săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția făptuitorului.

Date fiind aceste condiții, se impune a se analiza îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpaților și raportat la fiecare infracțiune și act material analizat în cadrul laturii penale a procesului penal, așa încât răspunderea inculpaților trebuie să intervină în toate cazurile în care prin faptele lor sâvărșite cu vinovăție au pricinuit prejudicii.

În consecință, tribunalul va analiza punctual răspunderea civilă a inculpaților, așa cum se arată și în expertiza efectuată la udecătoria Suceava, anume ca fictivitatea operațiunilor pe relația - impune reactivarea creditelor pe societățile beneficiare ( fila 35 ).

În ceea ce privește datoria SA B, aceasta derivă din contractul de cesiune nr. -/10.08.1993 semnat de și din partea, respectiv din partea, ca debitor cedat.

Prin sentința civilă nr. 3656/07.10.1996 a Tribunalului București, rămasă definitivă, s-a dispus obligarea SA la plata către a sumelor de 111.855,76 DM, 20.488.479,61 franci francezi și 1.631.112.661,04 lei, cu titlu de credit restant și dobânzi neachitate, cu cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind acordarea penalităților ca nefondat.

Expertizele au apreciat că suma corectă este cea stabilită de instanță, înlăturând dobânzile calculate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, întrucât banca urmează a recupera debitul pe calea executării silite.

Așa fiind, în cauza de față prejudiciului creat nu i se poate acorda o nouă reparație, printr-un al doilea titlu, partea civilă optând pentru valorificarea drepturilor sale în condițiile art.19 alin. ultim C.P.P.(raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, filele 35-36; raportul efectuat la udecătoria Constanța, filele 105-107 și opinia separată - dosar penal nr.26/2002, volumul II, fila 278).

În cazul creditelor obținute de societățile și A se constată că cele mai multe au fost rambursate sau banca a obținut titluri executorii.

Creditul nr. 2048/24.09.1991 a fost lichidat alături de alte 4 credite prin virare de catre Trans.. Business conform ordinului de plată din 30.10.92, dar si prin virari de catre - din creditul în valoare de 5.100.000.000 lei la 13.04.1993, asa cum se arata expertiza - (vol.7, fila 14).

Creditul nr. 2687/17.10.1991 ( chiar daca exista neconcordante intre expertize - in cea de la 30.12.1991, in altele in aprilie 1993 ) apare ca lichidat.

Creditul nr. 2041/23.09.1991 a fost achitat la data de 29.07.1993 prin încasare de la ( opinia separată la raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, fila 3).

Creditul nr. 3796/27.12.1991 a fost rambursat din resursele proprii ale societatii creditate la 14.04.1993.

Creditul nr. 2505A/08.05.1992 a fost restituit catre banca in mod real prin incasari de la alte societati la 14.04.1993.

Creditul nr. 2505B/08.05.19 a fost restituit la data de 29.07. 1993 prin încasare de la întocmai ca și contractul nr. 2041/23.09.1991.

Creditul nr. 1320/15.02.1992 a fost restituit catre bancă prin virament de la alte societăți, conform expertizei efectuate la udecătoria Suceava.

Creditul nr. 8362/29.09.1993 acordat pentru suma de 216.806.000 lei vechi a fost lichidat in mod fictiv, prin operațiunea, însă banca a obținut un titlu executoriu (sentința civilă nr. 1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj ).

În cazul actului adițional din data de 11.01.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 se constată că a fost lichidat în mod real la data de 28.03.1994 prin majorarea imprumutului la 25.000.000.000 lei vechi, în fapt al doilea act adițional la acest contract a inclus suma din primul act adițional.

Actul adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 a avut ca obiect suma de 25.000.000.000 lei vechi, care apare ca lichidată printr-o operatiune de alimentare cont din aport in suma de 17.519,864 USD. Operațiunea a vaut un caracter fictiv, așa încât vor răspunde civil ambii inculpați, în solidar, dat fiind că banca a fost prejudiciată cu suma reprezentând contravaloarea creditului, în condițiile în care rambursarea creditului a fost doar fictivă.

În cazul actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993, lichidat fictivă pe relația - Română, se constată că banca are deja un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1193/1996 a Tribunalului Cluj.

Creditul acordat prin actul adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993, pentru suma de 25.000.000.000 lei vechi, a fost lichidat fictiv, așa cum s-a descris la pct. 1.12. unde s-a reținut vinovăția ambilor inculpați, motiv pentru care se va angaja și răspunderea lor civilă.

Creditul nr. 11240/30.12.1993 pentru suma de 1.402.730 franci francezi a fost lichidat printr-o notă de mână întocmită de inculpatul, în contul unei operațiuni de 2.000.000 USD pe relația Română Capital, care are un caracter fictiv, urmând a răspunde civil ambii inculpați.

Situația este identică pentru creditul nr. 11241/30.12.1993, suma fiind de 148.150 USD.

Pentru creditele nr. 2576/15.03.1995 și nr. 5522/12.06.1995 banca a obținut titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj.

Si pentru creditul nr. 6274/03.11.1995 banca a obținut un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 3805/15.10.1996 a Tribunalului

Pentru creditele obținute de - C N se constată o situație asemănătoare.

Creditul acordat prin contractul nr. 3900/07.07.1992 a fost lichidat prin alt contract de credit nr. 3436/13.04.1993, iar creditul acordat prin contractul nr. 3900A/07.07.1992 a fost restituit la data de 30.03.1993 prin încasarea livrărilor efectuate către societatea.

Creditele acordate prin contractele nr. 3901/07.07.1992, nr. 4753/21.08.1992, nr. 5367/22.09.1992 și nr. 5873/13.10.1992 au fost preluate în creditul nr. 3436/13.04.1993, astfel că nu au creat un prejudiciu băncii.

Creditele nr. 1476/19.02.1993 nr. 1650/25.02.1993 au fost rambursate din linia de credit de 5.100.000.000 lei acordată de la 13.04.1993.

Creditele acordate prin contractul nr. 2819/23.03.1993 ( 1.750.000 USd ) și actele adiționale din datele de 30.09.1993 ( 7.790.278 USD ) și 31.12.1993 ( 2.970.794 USD ) au fost lichidate fictiv la data de 16.05.1995, ca urmare a nr. 1011/16.05.95 (care are la bază extrasul de cont cu antetul -MILANO ), prin care se transmite - suma de 11.672.500 USD cu titlul de încasări beton de la. Pentru acesta act material s-a reținut vinovăția inculpaților, urmând ca aceștia să răspundă civil pentru prejudiciile create, ce constau în creditele acordate.

Creditele nr. 2820/23.03.1993 nr. 3367/09.04.1993 apar ca lichidate la 14.04.93 prin acoperire de un alt credit acordat ( expertiza S, fila 14 ).

Creditele acordate prin contractul nr. 3435/13.04.1993 și cele 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 29.01.1994 și 01.10.1994 au fost lichidate, fără a rezulta caracterul fictiv al rambursărilor, așa cum s-a arătat la pct. 2.11.

In cazul contractul nr. 3436/13.04.1993 și a celor 3 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993 și 26.02.1994 sumele au fost rambursate sau preluate în alte credite, conform precizărilor de la pct. 2.12.

In cazul actului adițional din 01.10.1994 de la contractul nr. 3436/13.04.1993, creditul a acoperit din resursele ce i s-au creat pe relatia MILANO- (expertiza -, pag. 27/32), operațiuni care au avut un caracter fictiv, urmând ca inculpații să fie obligați în solidar la plata sumei de 30.000.000.000 lei vechi.

Creditul nr. 5105/09.06.1993 a fost rambursat la data de 09.07.1993 din încasări externe provenite din exportul de, neexistând prejudiciu.

Creditele acordate prin contractul nr. 8446/30.09.1993 și actul adițional din data de 31.12.1993 au fost lichidate fictiv, prin același mecanism ca în cazul contractului nr. 2819/23.03.93, astfel că se impune obligarea inculpaților la despăgubiri civile.

În ceea ce privește creditele obținute de alte societăți din cadrul grupului - se rețin următoarele:

Creditul acordat prin contractul nr. 4247/11.05.1993 a fost lichidat din linia de credit de 600.000.000 lei vechi. Iar creditele acordate prin cele 2 acte adiționale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994 au fost lichidate dintr-o incasare de 500 000 USD de la Română Capital SA, fara o dovada certa ca incasarea ar fi fictiva, astfel că în lipsa producerii unui prejudiciu cert nu pot fi acordate despăgubiri civile.

Creditul nr. 8464/14.10.19 93 a fost rambursat in mod fictiv (asa cum rezulta din expertiza efectuată la udecătoria Suceava ), pe relația - ( filele 35,41 expertiza Judecătoria Suceava ). Creditul s-a rambursat din incasarile in valuta dupa cum urmeaza: 42.771,60 USD s-a rambursat din cont prin BANK GENEVA valuta intrand in contul nr. 87604 deschis la cu explicatie crestere capital; 250.000.000 USD în 31.03.94; 600.000.000 USD în 26.08.1994. Cu aceste sumaeASTRA a participat la formarea si majorarea capitalului social de la SA care a intrat in contul societatii si din care a rambursat credite.

Creditul nr. 10728/15.12.1993a fost lichidat în condiții similare contractului nr. 8464/01.10.1993, pentru ambele contracte inculpații urmând a răspunde civil.

Creditele nr. 6393/30.10.1992 și nr. 4022/04.05.1992 au fost restituite în mod real la data de 28.07.1993 (volumul 13, filele 306-312; volumul 7, filele 35-36; raportul de experiză întocmit la udecătoria Suceava, fila 16).

Creditul nr. 751/3112.1993 ( 800.000 USD ) a fost lichidat în mod fictiv la data de 29.06.1994, prin încasare de la pe relatia E (expertiza S pag. 16), inculpații urmând a răspunde în solidar pentru prejudiciul creat.

Creditul nr. 01/06.01.1993, potrivit expertizei efectuată la udecătoria Suceava, apare ca fiind acoperit la 21.06.1994 prin, avand ca ordonator un client (mentiune ce apare si in fisa creditului). La pct. 3.7. din prezenta s-a concluzionat că aceste date nu sunt suficiente pentru a considera fictivă stingerea creditului, astfel că nici prejudicul nu este cert, ca atare nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Creditul în valoare de 700.000 USD acordat societății din Franța prin contractul nr. 750/31.12.1993 a fost lichidat din contul personal al inculpatului, nefiind produs un prejudiciu băncii.

n ceea ce priveste la acreditivele nr. 277/08.04.1994 și 278/08.04.1994 deschise în favoarea, expertii oficiali (expertiza S ) confirma faptul ca sumele pretinse de de la societatea SRL reprezinta datorii reale, dar trebuie plasate in afara grupului -. Implicarea inculpatului in aceste operatiuni a fost mai mult formala. Ca atare, nu poate fi angajată răspunderea civilă a acestui inculpat.

La pct. 3.9. tribunalul a reținut însă vinovăția inculpatului în ceea ce privește deschiderea celor două acreditive, care avut loc fără aprobările necesare ale băncii, cu consecința prejudicierii băncii, care a făcut plăți, rămase nerecuperate, prin deschiderea celor două acreditive în valoare de câte 950.000 USD fiecare.

Avand in vedere concluziile expuse privind vinovatia inculpatului în savarsirea infractiunii prevazute de art. 246 CP, de deschiderea celor doua acreditive în favoarea SC., urmeaza a obliga doar pe inculpatul la acoperirea prejudiciului astfel creat in dauna partii civile, respectiv suma totala de 1.900.000 USD.

Situația este identică în cazul acreditivului nr. 605/1995 în valoare de 756.711 USD în favoarea Băncii Comerciale Italiene, pentru - SA, cu mențiunea că din acest acreditiv s-a recuperat suma de 336.202. USD, rămânând un prejudicu nerecuperat de 430.509 USD, pentru care va răspunde inculpatul.

Pentru creditul nr. 6273/03.11.1995 banca se află în posesia unui titlu executoriu, respectiv sentința civila nr. 2100/27.05.1997 a Tribunalului

La fel, pentru creditul nr. 6275/01.11.1995 a fost obținut un titlu executoriu, respectiv sentința civila nr. 3796/29.09.98 a Tribunalului București prin care societatea Sport a fost obligata la plata sumei totale de 7.783.438.864 lei vechi, din care credite restante 3.412.550.000 lei și dobanzi 4.370.868.864 lei.

Referitor la societatea, figureaza ca debitoare cu suma de 45.685.209 USD, datorie pe care expertiza Soa preciaza ca o creanta in favoarea grupului.

Tribunalul a reținut, la analizarea laturii penale, că în expertiza efectuată la udecătoria Suceava ( paginile 38 - 41) este explicitat mecanismul formal de stabilire de bancă a prejudiciului invocat de 45.685.209 USD, redat și de prima instanță. modul de formare a datoriei rezultat că la 31.12.1995, după extrasul de cont al, societatea a avut un rulaj debitor de 58.786.694,85 USD și un rulaj creditor de 59.147.227.98 USD, deci în final un sold creditor de 360.533,13 USD. Cu toate acestea, în extrasul de cont din 31.12.1995 nu apare nici un sold. La 16.05.1996 a refăcut unele operațiuni din cont și a creat fără o bază documentară datoria de 27.636.050,79USD. Din verificarea acestei sume a rezultat că derivă dintr-o operațiune scriptică, fără substanță patrimonială, având la bază doar note contabile fără a exista contracte de credit sau alte documente, așa încât nu poate fi reținută datoria invocată. S-a mai arătat că nu rezultă efectuarea de plăți prin descoperire de cont și suma de 45.685.209 USD este o creanță în afara grupului -.

În condițiile în care datoria în referire la aceste acreditive nu este fundamentată și susținută de documente, având în vedere și faptul că în extrasul de cont de la 31.12.1995 nu apare niciun sold, nu rezultă producerea unei vătămari certe a băncii prin activitatea inculpatului de aprobare a acreditivelor, așa încât nu pot fi acordate despăgubiri civile.

Emiterea biletelor la ordin avalizate în favoarea societății ement ltd. din Britanice nu face obiectul cauzei, motiv pentru care nu se pot acorda despăbubiri civile, întrucât acestea trebuie să derive din săvârșirea unei fapte penale cu soluționarea căreia instanța penală să fi fost investită.

În ceea ce priveste plasamentele efectuate de Banca la societatea und AG, ținând seama de cele reținute la capitolul respectiv, trebuzie precizat că la data de 20.12.1994 s-a incheiat intre cele doua societati contractul de management nr. 001/1994, pentru suma de 476.250.000.000 lei, din care a ramas nerestituită suma de 75.000.000.000 lei vechi ( expertiza S, fila 21 ).

La data de 11.01.1995 s-a încheiat contractul de management privind suma de 30.000.000.000 lei vechi. Conform concluziilor din expertizelor efectuate la udecătoria Suceava ( fila 27 ) și Judecătoria Constanța ( filele 19-21 ) sumele acordate prin acest contract au fost recuperate de, care a încasat suma de 38.218.263.319 lei vechi dela und, deși datoria restantă era de 32.075.661.907 lei vechi, deci banca a preluat suplimentar suma de 6.142.601.411 lei vechi, astfel că în acest caz pretențiile băncii nu sunt întemeiate, cu referire la suma de 30.000.000.000 lei vechi.

La data de 19.04.1995 se încheie de către Banca cu D & E un nou contract de mandat care conținea aceleași prevederi ca și cele anterioare, privind suma de 18.200.000.000 lei vechi, dar in privinta acestui plasament banca se afla deja in posesia unui titlu executoriu, respectiv sentinta civila nr. 4580/08.12.1997 a Tribunalului B prin care & a fost obligata la plata a 39.863.089.228 lei vechi catre.

La data de 31.03.1995 a intervenit o convenție de plasament financiar, fără număr, prin care banca se obliga să pună la dispoziția beneficiarului suma de 6.000.000 USD urmând a se restitui la expirarea termenului suma de 6.420.000 USD. Potrivit expertizei S ( fila 29 ) justificările privind utilizarea sumei de 6.000.000 USd nu sunt reale, rămânând de acoperit suma de 5.612.500 USD.

In consecință, ca urmare a reținerii comiterii unor fapte ilicite de către inculpați privind plasamentele efectuate de către Banca la societatea und AG și la sucursala acesteia din B, conform celor menționate la capitolul V, urmează ca cei doi inculpați să răspundă pentru prejudiciile create, respectiv sumele de 75.000.000.000 lei vechi și 5.612.500 USD.

Referitor la plasamentele efectuate de Banca C-N la Română Capital Luxembourg se impun următoarele precizări:

La data de 15.02.1994, s-a încheiat de către C-N, la și Română Capital o convenție de plasament financiar în valoare de 10.000.000 franci elvețieni, pe termen de un an, la sfârșitul căruia beneficiarul se obliga la restituirea capitalului, plus o dobândă de 2.500.000 (franci elvențieni). La data de 15.02.1995 se prelungește convenția de plasament cu încă un an, până la 15.02.1996, fără a se încasa dobânda cuvenită.

Un alt plasament a fost efectuat la data de 27.10.1994, când, în baza unei convenții semnată de inculpatul pentru și inculpatul pentru Română Capital s-a acordat suma de 10.000.000 USD, pe termen de șase luni, cu dobândă de 600.000 USD.

Suma a fost folosita la acoperirea unor plati anterioare, ramanand neacoperita, motiv pentru care inculpatii vor fi obligati in solidar la plata sumei de 10.000.000 USD

La data de 05.01.1995, intre aceleasi parti si prin aceeași reprezentanti, s-a încheiat la Luxembourg o convenție cu plasament de 7.500.000 USD, pe termen de șase luni.

Avand in vedere ca sumele menționate au rămas nerecuperate, urmeaza a obliga în solidar inculpații la plata acestor sume, raportat și la considerentele dezvolatate la capitolul

În ceea ce privește participarea societăților Română Capital Luxembourg și la capitalul Băncii C-N trebuie precizat că banca nu a suferit un prejudicu prin acesată înscriere, având în vedere că au fost anulate acțiunilor celor două firme, dar prejudiciul provine din acordarea de bancă a unor sume prin intermediul plasamentelor financiare, sume folosite pentru subscrierea la capital, după cum urmează: la data de 03.03.1993, între C-N și Română Capital s-a încheiat o convenție de plasament financiar, pentru suma de 1.000.000 USD, pe un termen de 90 de zile. În aceeași zi, încasa de la suma de 1.500.000 USD în același cont deschis la, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română Capital.

La 04.05.1993 s-a încheiat o nouă convenție de plasament financiar, semnată în numele și de aceeași inculpați, pe termen de 9 luni, având ca obiect suma de 1.000.000 USD. La 06.05.1993 suma a fost transferată în contul de la. prin contul deschis la, pentru ca la aceeași dată să se reîntoarcă în contul, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română.

La data de 21.07.1993, s-a încheiat o altă convenție de plasament financiar între și, semnată de cei doi inculpați, pe termen de un an, pentru suma de 3.000.000 USD. In aceeași zi a fost virată suma de 1.500.000 USD în contul, reprezentând diferența participării firmei la capitalul băncii, încheind subscrierea de 4.000.000 USD pe anul 1993.

La 21.02.1994 între și societatea Română Capital s-a încheiat o convenție de plasament financiar pentru suma de 3.000.000 USD pe termen de un an, semnată în aceleași condiții, iar la 21.02.1994 aceasta s-a reîntors în contul, cu titlu de cumpărare acțiuni pentru Română Capital.

Avand în vedere ca în urma analizării acestei operatiuni s-a reținut vinovăția inculpaților privind modul de plasare a sumelor ce au stat la baza majorării de capital a băncii prin societatea, tribunalul apreciază că banca a fost prejudiciata cu sumele constituite drept plasament, astfel că pretentiile acesteia sunt fondate, urmand a obliga inculpatii, în solidar, la plata sumelor care au fost acordate cu titlul de plasament financiar. Aceste sume nu ar putea fi compensate cu cele la care si societatea are dreptul în urma efectuarii operatiunilor de subscriere de capital, dat fiind că debitorii sunt diferiți, în acest caz răspunderea revine inculpaților, iar în ceea ce privește pretențiile, acestea vizează banca, nefiind îndeplinită condiția reciprocității obligațiilor.

În ceea ce priveste conventia de trezorerie din data de 18.05.1993 dintre ment. - - Capital - - SA - retinem ca pe baza contractelor de export de produse metalurgice, societatea ment. a obținut o linie de credit de prefinanțare la de 13.000.000 USD, din care a utilizat suma de 8.842.345 USD și care a fost garantată de, la cererea băncii germane, prin avalizarea a două bilete la ordin.

La sfârșitul anului 1995 a introdus cele două bilete la încasare, astfel că, în calitate de garant, a fost obligată să accepte semnarea unor contracte în luna octombrie 1998, prin care își regularizează poziția de debitoare, iar ulterior aceasta a stins creanța față de banca germană, operațiune aprobată de judecătorul sindic și BNR.

În aceste condiții, a înregistrat față de o creanță de 13.549.760 USD, provenind din acreditivul de 8.842.345 USD, la care se adaugă dobânzile de 4.707.415 USD, susținută atât prin raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava (fila 46-47), cât și prin opinia separată la raportul întocmit la udecătoria Constanța (dosar penal nr.26/2002, volumul II, fila 269).

Biletul la ordin constituie titlu executoriu, potrivit art.61, 47-55 și 57-65 din Legea nr. 58/1934, motiv pentru care banca, în calitate de avalist, poate proceda la executarea și numai după o plată efectivă, iar instanța nu poate crea un al doilea titlu prin hotărârea de față.

În ce priveste livrările cu produse siderurgice ce decurg din contractul incheiat de societatea -, ulterior societatea SC cu societatea, chiar daca nu este parte in contractul de export produse siderurgice, banca a creditat exporturi in sumă de 17.263.982,72 USD respectiv 59.519.864 USD, bani care in mod real nu au fost restituiti bancii, astfel ca este îndreptățită sa pretindă aceste sume.

Inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de inselaciune, avand in vedere ca impreuna cu inculpatul a indus in eroare asociatii cu privire la achitarea exporturilor respectiv stingerea -urilor prin acreditarea ideii ca a depus bani in contul de la . Aceste lichidari de datorii se faceau fictiv, pe baza comunicarilor primite de la societatile inculpatului, în care se arăta că în urma alimentării contului de la urmează a se stinge fictiv fiecare, motiv pentru care se impune angajarea raspunderii civile a ambilor inculpati pentru sumele de 17.263.982,72 USD, respectiv 59.519.864 USD.

Asupra înscrierea Băncii și societății Română Capital - Luxembourg ca membrii asociați la Fondo Sociale di - Milano ( ), trebunalul reține că Fondo Sociale di Milano nu a reprezentat un partener de relații patrimoniale directe cu Banca, ce nu a virat din conturile sale nici o sumă si tot mecanismul a constituit o operațiune de reeșalonare în dolari a creditelor obținute de firmele - și, pe de o parte și pentru ameliorarea pierderilor financiare antecalculate care se întrevedeau a se înregistra la finele exercițiului financiar 1994 al Băncii, pe de altă parte,

Cu operatiuni nereale de alimentare a contului de disponibil in valuta a SC de la Milano în suma de 125.000.000 USD s-au acoperit credite si alte cheltuieli ale societatilor din grup, la care s-au calculat dobanzi nereale pentru in suma de 34.348.573 USD.

Experții desemnați în cauză au căzut de acord că toate operațiunile efectuate cu sunt nereale (cum le numesc experții oficiali) sau scriptice (cum le numesc experții recomandați de părți), astfel încât pretențiile față de Fondo în sumă totală de 42.284.832 USD nu sunt întemeiate (raportul de expertiză efectuat la udecătoria Suceava, filele 33, 35 și opinia separată, filele 7-10; raportul de expertiză efectuat la udecătoria Constanța, filele 39-42 și opinia separată - dosar penal nr.26/2002, filele 269-270).

de nerealitatea rambursarilor de credite, s-au reținut de tribunal concluziile expertizei S privind necesitatea reactivarii acestor credite, în raport de fiecare contract, așa cum s-a analizat mai sus.

Inculpații și vor fi obligați la plata despăbugirilor civile, conform precizărilor de mai sus, urmând ca la debitele principale să se adauge dobânda legală începând cu data fiecărei convenții și până la achitarea debitului.

Răspunderea civilă delictuală are drept componentă de bază repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, ceea ce implică acoperirea atât a prejudiciului efectiv, cât și a beneficiului nerealizat de pagubit. În cazul de față, prejudicul constă în sume de bani preluate prin diferite manopere de la partea civilă, așa încât partea civilă a fost lipsită în mod ilicit de sumele de bani ce constituie prejudiciul efectiv. Având în vedere obiectul de activitate al băncii, este evidentă prejudicerea sa prin faptul că a fost lipsită de sumele de bani, care i-ar fi permis, prin utilizarea menismelor specifice bancare, să obțină alte venituri, dacă ar fi avut la dispoziție sumele de bani, astfel încât este necesară compensarea și a beneficiului nerealizat.

Tribunalul apreciază că prin acordarea dobânzii legale până la achitarea debitelor principale este acoperit și beneficiul nerealizat. Nivelul dobânzii legale urmează a fi C prevăzut de art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, respectiv dobânda de referință a Băncii Naționale a României, diminuată cu 20%, aplicabilă în cazul necomercianților. Stabilirea acestui nivel al dobânzii nu trebuie privită ca o aplicarea retroactivă a unei dispoziții legale cu caracter civil, ceea ce ar contraveni art. 15 alin. 2 din Constituție, ci ca o modalitatea de cuantificare a prejudicului constând în beneficiul nerealizat, în raport de un criteriu obiectiv și recunoscut de legiuitor. Nu ar putea fi acordată dobânda specificată în convenții, întrucât răspunderea inculpaților este stabilită potrivit regulilor răspunderii civile delictuale, iar nu conform principiilor răspunderii contractuale.

Date fiind considerentele dezvoltate mai sus, tribunalul apreciază ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și apelanta - intimată - parte civilă " România" B ( fostă " " B ).

În cauză au mai fost formulate apeluri de experții contabili și.

Expertul contabil a declarat apel în nume propriu, dar și pentru expertul contabil.

Întrucât expertul contabil nu a declarat apel în nume propriu, ci apelul a fost declart pentru acesta de către expertul contabil, tribunalul a pus în dscuție admisibilitatea apelului declarat de expertul contabil prin expertul contabil.

În art. 362 alin. 1. Pr. Pen. sunt menționați titularii dreptului de apel, printre care se numără și expertul. În aliniatul 2 al textului de lege se arată că pentru persoanele prevăzute la alin. 1 lit. b-f, printre care și expertul, apelul poate fi declarat și de reprezentantul legal sau apărător. Deși textul de lege face referire la reprezentantul legal, potrivit regulilor comune aplicabile în materia mandatului, apelul poate fi declart și de reprezentantul convențional, în baza unui mandat special, având în vedere că dreptul la apel este un drept de dispoziție, fiind deplin aplicabile prevederile art. 67,68. Pr. Civ.

Față de aceste dispoziții, expertul contabil putea declara apel personal sau prin mandatar special. Pentru expertul contabil a declarat apel la data de 16.05.2003 expertul contabil, prin aceeași cerere prin care acesta din urmă formula apel în nume propriu.

Abia la data de 06.09.2004 expertul contabil împuternicește pe expertul contabil să-l reprezinte în dosarul nr. 304/2004 al Tribunalului Constanța, conform procurii autentificate sub nr. 1410/06.09.2004 la BNP din mun. I ( dosar nr. 304/2004 al Tribunalului, vol. II, filele 23,24 ).

procură de reprezentare nu poate valida declarația de apel formulată de expertul contabil în numele expertului contabil, întrucât este mult ulterioară formulării declarației de apel, dar și din motiv că procura este doar de reprezentare pentru dosarul deja aflat pe rolul tribunalului, astfel că la data formulării apelului expertul contabil nu avea calitatea de reprezentant al expertului contabil. Nu se poate considera că procura ulterioară de reprezentare ar produce efecte retroactive, întrucât este de esența convenței dintre părți ca mandatul să fie pentru viitor, dar și pentru că din dispozițiile procedurale reiese cu evidență că dreptul de reprezenatre trebuie să existe la momentul declarației de apel. O altă interpretare ar permite eludarea dispozițiilor imperative privind termneul de apel, întrucât apelul declarat de o persoană care nu are deschis exercițiul acestui drept ar putea deveni admisibil prin mandatul de reprezentare ce i-ar fi conferit de vreuna din părțile din dosar.

Dat fiind că expertul contabil nu a declarat apel personal sau prin reprezentant, potrivit art. 362 alin. 1,2. Pr. Pen. ci prin intermediul expertului contabil, care la acel moment nu avea calitatea de a-l reprezenta în cauză, urmează a fi respins ca inadmisibil apelul formulat de apelantul - intimat.

În referire la apelul declarat de expertul contabil, acesta a aratat ca împreuna cu expertul au efectuat expertiza contabila judiciara in dosarul penal nr. 985/1999 al Judecătoriei Suceava, iar onorariile care nu le-au fost achitate sunt de 1.120.000.000 lei in cazul său, respectiv 1.200.000.000 lei în cazul expertului contabil.

În sustinerea cererii de apel se mai arata ca raportul de expertiza contabila judiciara s-a facut in baza incheierii instantei din 11.06.1999, la care s-a lucrat in echipa complexa multidisciplinara, timp de 27 luni expertul contabil si 25 de luni expertul contabil, conform deconturilor de expertiza depuse la data de 06.09.2001, avansandu-se doar suma de 140.000.000 lei.

Valoarea deconturilor este justificata prin costul prestatiei de expertiza contabila judiciara (timp de munca, complexitate, nivel stiintific si profesional ).

Tribunalul apreciaza ca apelantul - intimat nu a făcut dovada cheltuielilor invocate ca efectuate în desfășurarea expertizei contabile de la udecătoria Suceava, în același sens fiind și dispoziția încheierii de ședință din 17.05.2002 a Judecătoriei Constanța, astfel că urmeaza a respinge apelul acestuia ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Pr. Pen. tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - intimat împotriva sentinței penale nr. 1124/09.05.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 26/2002.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a Pr. Pen. se va respinge ca inadmisibil apelul formulat de apelantul - intimat împotriva sentinței penale nr. 1124/09.05.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 26/2002.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a pr. Pen. vor fi admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și apelanta - intimată - parte civilă " România" B ( fostă " " B ) împotriva sentinței penale nr. 1124/09.05.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 26/2002.

În baza art. 382 alin. 2. pr. Pen. se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, având în vedere noua încadrare juridică stabilită, se va dispune:

1. În cazul creditului obținut de societatea mixtă româno-franceză:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.09.1954 în mun. C N, jud. C pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.10.1948 în loc. Câmpia, jud. C pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 31 alin. 2. raportat la art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 288 alin. 1. cu aplicarea art. 13.

- art. 291. cu aplicarea art. 13.

2. În cazul contractului de credit nr. 2048/24.09.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

3. În cazul contractului de credit nr. 2687/17.10.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

4. În cazul contractului de credit nr. 2041/23.09.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

5. În cazul contractului de credit nr. 3796/27.12.1991 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

6. În cazul contractului de credit nr. 2505A/08.05.1992 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

7. În cazul contractului de credit nr. 2505B/08.05.1992 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

8. În cazul contractului de credit nr. 1320/15.02.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

9. În cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

10. În cazul actului adițional din data de 11.01.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

11. În cazul actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

12. În cazul actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

13. În cazul actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

14. În cazul contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

15. În cazul contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

16. În cazul contractului de credit nr. 2576/15.03.1995 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

17. În cazul contractului de credit nr. 5522/12.06.1995 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

18. În cazul contractului de credit nr. 6274/03.11.1995 ( - ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

19. În cazul contractului de credit nr. 3900/07.07.1992 ( SMJ. ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

20. În cazul contractului de credit nr. 3900A/07.07.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

21. În cazul contractului de credit nr. 3901/21.08.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

22. În cazul contractului de credit nr. 4753/21.08.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

23. În cazul contractului de credit nr. 5367/22.09.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

24. În cazul contractului de credit nr. 5873/13.10.1992 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

25. În cazul contractului de credit nr. 1476/19.02.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

26. În cazul contractului de credit nr. 1650/25.02.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

27. În cazul contractului de credit nr. 2819/23.- și a celor două acte adiționale din datele de 30.09.1993 și 31.12.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

28. În cazul contractului de credit nr. 2820/23.03.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

29. În cazul contractului de credit nr. 3367/09.04.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

30. În cazul contractului de credit nr. 3435/13.04.1993 și a celor 4 acte adiționale din datele de 30.09.1993, 30.12.1993, 29.01.1994 și 01.10.1994 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

31. În cazul contractului de credit nr. 3436/13.04.1993 și a celor 3 acte adiționale din datele 30.09.1993, 30.12.1993 și 26.02.1994 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

32. În cazul actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993(S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

33. În cazul contractului de credit nr. 5105/09.06.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. ( scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

34. În cazul contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 (S M ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (scrisoare de garanție emisă de Banca Română de Comerț )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

35. În cazul contractului de credit nr. 4247/11.05.1993 și a celor 2 acte adiționale din datele de 01.10.1993 și 01.04.1994 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

36. În cazul contractului de credit nr. 8464/01.10.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

37. În cazul contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

38. În cazul contractului de credit nr. 6393/30.10.1992 ( General ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

39.. În cazul contractului de credit nr. 4022/04.05.1995 ( General ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

40. În cazul contractului de credit nr. 751/31.12.1993 ( SM):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

41. În cazul contractului de credit nr. 01/06.01.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

42. În cazul contractului de credit nr. 750/31.12.1993 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

43. În cazul contractului nr. 10613/10.06.1994 ( ), a acreditivelor deschise în favoarea și a Băncii Comerciale Italiene:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( în legătură cu contractul nr. 10613/10.06.1994 - ).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (acreditive și Banca Comercială Italiană ), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( credit și acreditive )

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. ( acreditiv Banca Comercială Italiană )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (credit și acreditive )

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13. (acreditiv Banca Comercială Italiană ).

44. În cazul contractului de credit nr. 6273/02.11.1995 ( ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

45. În cazul contractului de credit nr. 6275/03.11.1995 ( Sport ):

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13.

- art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13.

46. În cazul acreditivelor deschise în favoarea societății:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2.

47. În baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. încetează procesul penal ( ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale ) pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română capital șah ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor notele de mână și dispozițiilor date direcției contabilitate privind repartizarea unor sume și stingerea debitelor, a contrasemnării extraselor de cont cu antetul )

- art. 246. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano ).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Pr. Pen. și art. 13 alin. 1,3. Pr. Pen. încetează procesul penal ( ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale ) pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 215 alin. 1,2,3, cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. ( în cazul contractului de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/29.09.1993 - -, a contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - -, a contractului de credit nr. 2819/23.03.1993 și a actelor adiționale din 30.09.1993 și 31.12.1993 - S, a actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr. 3436/13.04.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 și a actului adițional din data de 31.12.1993 - SMJ. a contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 -, a contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 -, a contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - S M, a plasamentelor efectuate de Banca la societatea und AGE. și la sucursala acesteia din B, a plasamentelor efectuate de Banca la Română Capital Luxembourg, a participării societăților Română Capital Luxembourg și ment A G la capitalul Băncii, a contractului de export cu produse metalurgice către societatea ment din Britanice, a livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, a înscrierii Băncii și a societății Română Capital ca membrii asociați la Fondo Sociale Di Milano )

- art. 290 alin. 1. cu aplicarea art. 13. și art. 41 alin. 2. (în cazul tuturor comunicărilor privind stingerea declarațiilor de încasare valutară aferente exporturilor cu produse metalurgice către societatea ment și a creditelor din încasări pe relația ment și )

48. În cazul deschiderii reprezentanțelor Băncii în - Franța și -:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Pr. Pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 214 alin. 1. și

- art. 214 alin. 1.

În referire la acțiunea civilă, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de parte civilă " România" B (fostă " " B).

În baza art. 14. Pr. Pen. și art. 346. Pr. Pen raportat la art. 998 și urm. Civ. vor fi obligați în solidar inculpații și către partea civilă " România" B (fostă " " B) la plata următoarelor sume:

- 25.000.000.000 ROL ( 2.500.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 23.02.1994 și până la achitarea debitului (în cazul actului adițional din data de 23.02.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 - - )

- 25.000.000.000 ROL ( 2.500.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 01.12.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 01.12.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993 - - )

- echivalentul în lei a sumei de 1.402.730 franci francezi ( la data ieșirii din circulația monetară ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 11240/30.12.1993 - - )

- 148.150 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 11241/30.12.1993 - - )

- 1.750.00 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 23.03.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 2819/23.- - SMJ.)

- 7.790.278 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.09.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 30.09.1993 la contractul de credit nr. 2819/23.- - SMJ.)

- 2.970.794 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 31.12.1993 la contractul de credit nr. 2819/23.- - SMJ.)

- 30.000.000.000 ROL ( 3.000.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 01.10.1994 și până la achitarea debitului (în cazul actului adițional din data de 01.10.1994 la contractul de credit nr.3436/13.04.1993 - SMJ. )

- echivalentul în lei a sumei de 1.108.100 franci francezi ( la data ieșirii din circulația monetară ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 30.09.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 8446/30.09.1993 - SMJ. )

- echivalentul în lei a sumei de 247.000 franci francezi ( la data ieșirii din circulația monetară ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul actului adițional din data de 31.12.1993 la contractul de credit nr. 8446/30.09.1993 - SMJ. )

- 1.000.000.000 Rol ( 100.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 14.10.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 8464/14.10.1993 - )

- 2.000.000.000 Rol ( 200.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 15.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 10728/15.12.1993 - )

- 800.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.12.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul contractului de credit nr. 751/31.12.1993 - SM)

- 75.000.000.000 Rol ( 7.500.000 RON ) la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 20.12.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 20.12.1994 de Banca la und )

- 5.612.500 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.1995 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 31.03.1995 de Banca la und )

- 10.000.000 franci elvețieni la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 15.02.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 15.02.1994 de Banca la Româna Capital Luxembourg )

- 10.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 27.10.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 27.10.1994 de Banca la Româna Capital Luxembourg )

- 7.500.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 05.01.1995 și până la achitarea debitului ( în cazul plasamentului efectuat în data de 05.01.1995 de Banca la Româna Capital Luxembourg )

- 1.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 10.03.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 03.03.1993 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 1.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 04.05.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 06.05.1993 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 3.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 28.07.1993 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 21.07.1993 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 3.000.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 21.02.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul convenției de plasament încheiate în data de 21.02.1994 între Banca și Româna Capital Luxembourg )

- 17.263.982,72 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 10.06.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, în contul SMJ. )

- 59.519.864 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 10.11.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul livrărilor, facturărilor și încasărilor în baza contractelor încheiate cu ment, în contul - ).

În baza art. 14. Pr. Pen. și art. 346. Pr. Pen raportat la art. 998 și urm. Civ. va fi obligat inculpatul către partea civilă " România" B (fostă " " B) la plata următoarelor sume:

- 1.900.000 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 08.04.1994 și până la achitarea debitului ( în cazul acreditivelor deschise în favoarea. )

- 430.509 USD la care se adaugă dobânda legală începând cu data acreditivului și până la achitarea debitului ( în cazul acreditivului deschis în favoarea Băncii Comerciale Italiene ).

În baza art. 357 alin. 2 lit. c Pr. Pen. se va menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 3 lit. b Pr. Pen. inculpații și vor fi obligați la plata a câte 10.000 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță. La stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare tribunalul a avut în vedere durata procedurii judiciare, numeroasele acte procedurale efectuate și numărul mare al persoanelor chemate în fața instanței, ceea ce a impus efectuarea de cheltuieli pentru citarea și aducerea acestora.

Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. apelantul - intimat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelului.

În baza art. 192 alin. 3. Pr. Pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelului vor rămâne în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 101 din 18.02.2009 a Tribunalului Constanța au declarat recurs în termen legal, inculpații și, precum și expertul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurentul inculpat și-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹punctele 10, 16, 17 și 18 cod pr. penală, iar la momentul susținerii orale a recursului a declarat că nu mai susține motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹pct. 10 cod pr. penală.

În esență, recurentul a susținut că, în mod greșiut s-a dispus încetarea procesului penal pe motiv că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, în condițiile în care s-a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința reținerii existenței unor fapte și a vinovăției, dar și în sensul obligării la despăgubiri către partea civilă România Totodată, s-a arătat că încadrarea juridică a faptelor este greșită.

În concluzie, s-asolicitat admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei la ribunalul Constanța spre rejudecare, sau casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale pronunțate de prima instanță.

Recurentul inculpat, prin apărătorul său, a făcut cunoscut faptul că achiesează la motivele de recurs formulate de recurentul inculpat și a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond.

Intimata parte civilă SC România SA a solicitat respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați, motivat de faptul că soluția din apel este legală și temeinică.

Recurentul expert a criticat decizia tribunalului, susținând că nu i s-a acordat diferența de onorariu de 101.000 Ron, iar expertului nu i s-a acordat onorariul în sumă de 101.000 Ron și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și acordarea diferenței de onorariu pentru expertiză.

Examinând decizia penală nr. 101 din 18.02.2009 a Tribunalului Constanța în lumina criticilor din recursurile inculpaților, a probatoriului administrat, câtși din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385⁶cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile nefondate, pentru următoarele considerente;

Referitor la critica privind greșita schimbare de încadrare juridică a faptelor de către instanța de apel, curtea apreciază că este neîntemeiată și a va respinge ca atare.

Prin rechizitoriul parchetului, inculpații recurenți și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 2, 3 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 al. 1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal și folosirea creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 13 cod penal și art. 33 lit. a cod penal și respectiv înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 2, 3 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 al. 1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, gestiune frauduloasă (2 infracțiuni), prevăzută de art. 214 cod penal și abuz în serviciu contra intereselor personale prevăzută de art. 246 cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 13 cod penal și art. 33 lit. a cod penal.

Prin sentința penală nr. 1124/9.05.2003 a Judecătoriei Constanța, cei doi inculpați au fost achitați pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul trimiterii lor în judecată, motivat de împrejurarea că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate anterior.

Prin decizia penală nr. 101 din 18.02.2009, Tribunalul Constanța, în apel, a făcut aplicarea prevederilor art. 334 cod pr. penală și a schimbat încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, reținând aceeași situație de fapt ca și instanța de fond.

Schimbarea de încadrare juridică, efectuată de instanța de apel, a constat în esență, în raportarea la actele materiale componente ale infracțiunilor deduse judecății, a elementelor constitutive ale infracțiunilor, iar acolo unde respectivele acte materiale întruneau elementele constitutive pentru a fi considerate infracțiuni, au fost reținute ca atare.

Potrivit legii, infracțiunea săvârșită în formă continuată are în componența sa mai multe acte materiale la baza cărora stă rezoluția unică a făptuitorului.

Actele materiale componente ale infracțiunii continuate pot fi prin ele însele infracțiuni de sine stătătoare, iar ceea ce le face să-și piardă individualitatea este tocmai rezoluția unică delictuală a făptuitorului.

Analizând faptele săvârșite de cei doi inculpați, așacum rezultă ele din probatoriul administrat, instanța de apel a constatat că, cele reținute în sarcina inculpatului și descrise la punctele 1- 48 din decizia tribunalului, ca și faptele reținute în sarcina inculpatului de la punctele 1- 48 din aceeași decizie, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.

În privința inculpatului s-a reținut că, faptele descrise la punctele 43 și 46 nu există, iar pentru infracțiunile de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal și art. 41 al. 2 cod penal și respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 al. 2 cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal și a art. 41al. 2 cod penal (punctul 47) s-a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Referitor la inculpatul, pentru faptele descrise la punctele 10, 16, 18, 22, 33 și 43 din decizia tribunalului, s-a reținut că nu el este autorul acestora, iar pentru infracțiunile de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3 cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal și a art. 41 al. 2 cod penal, de fals înînscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 al. 1 cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal și a art. 41 al. 2 cod penal și de abut în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 cod penal cu aplicarea art. 13 cod penal și a art. 41 al. 2 cod penal, de la punctul 47 s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În condițiile în care faptele deduse judecății nu întrunesc elementele constitutive pentru a fi calificate ca și infracțiuni, altele nu există sau nu au fost săvârșite de inculpați, este evident, în opinia curții, că nu ne aflăm în fața unei rezoluții delictuoase unice.

În situația menționată, tribunalul a apreciat în mod just că pentru soluționarea temeinică și legală a cauzei se impune individualizarea faptelor și analizarea lor ca atare.

Faptele reținute în sarcina inculpaților recurenți și de către Tribunal și Judecătorie sunt identice cu acelea din rechizitoriul de trimitere în judecată, situație în care nu poate fi primită susținerea recurenților inculpați, în sensul că schimbarea de încadrare juridică se referă la alte fapte decât acelea deduse judecății.

Descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților fiind făcutăprin raportare la documentele întocmite de aceștia în fiecare caz în parte, coroborat cu celelalte probe, respectiv declarații martori și concluziile experților, nu se poate susține cu temei că s-a comis o gravă eroare de fapt pe baza căreia s-a pronunțat o hotărâre greșită.

Curtea apreciază că încetarea procesului penal, motivat de intervenirea prescripției răspunderii penale, pentru infracțiunile de înșelăciune și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent și pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșite în formă continuată, în ceea ce-l privește pe inculpatul s-a făcut în mod corect, prin raportarea termenelor prevăzute de art. 122 cod penal la pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile amintite și la data comiterii acestora (vezi faptele de la punctele 43 și 47 din decizia tribunalului) 1992 - 1995.

Pentru faptele descrise la punctele 1 - 48 din decizia instanței de apel, inculpații recurenți au fost achitați în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. dcod pr. penală, cu excepția faptelor de la punctele 43, 46 și 47 pentru inculpatul și a faptelor de la punctele 10, 16, 18, 22, 33, 43 și 47 pentru inculpatul.

Potrivit prevederilor art. 346 al. 2 cod pr. penală, dacă se pronunțăachitarea pentru că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (art. 10 lit. d cod pr. penală) instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.

În rezolvarea laturii civile a cauzei, tribunalul a avut în vedere principiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și următoarele cod civil, dar și faptul că partea civilă SC România SA B ( fostă SC SA B, fost Banca ) în cazul unor contracte de credit, a exercitat acțiuni în fața instanței civile, obținând titluri executorii, ceea ce exclude, potrivit principiului consacrat de prevederile art. 19 al. 4 cod pr. penală, acordarea de despăgubiri în procesul penal.

Astfel, în privința debitului SC SA B, care derivă din contractul de cesiune nr. -/10.08.1993, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3656/7.10.1996 a Tribunalului București, rămasă definitivă, societatea amintită a fost obligată către Banca la plata sumelor de 111.855,76 DM, 20488.479,61 franci francezi și 1.631.112.661,04 lei cu titlu de credit restant și dobânzi.

Expertizele efectuate în cauză au constatat corectitudinea sumelor acordate de instanță prin hotărârea menționată, iar tribunalul în apel a constatat temeinic faptul că nu se mai pot acorda despăgubiri în procesul penal.

În legătură cu creditul nr. 8362/29.09.1993 în valoare de 216.806.000 lei vechi, s-a reținut că partea civilă a obținut un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1193/03.07.1996 a Tribunalului Cluj, iar în cazul actului adițional din 13.04.1994 la contractul de credit nr. 8362/1993, s-a reținut că există tiltu executoriu constând în sentința civilă nr. 1193/1996 a Tribunalului Cluj.

Pentru creditele nr. 2576/15.03.1995 și nr. 5522/12.06.1995, s-a reținut existența unui titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1193/3.07.1996 a Tribunalului Cluj, iar pentru creditul nr. 6274/3.11.1995, s-a constatat obținerea sentinței civile nr. 3805/15.10.1996 a Tribunalului București.

S-a mai reținut căexistă titluri executorii pentru creditul nr. 6273/3.11.1995 - sentințacivilă nr. 2100/27.05.1997 a Tribunalului București, pentru creditul nr. 6275/1.11.1995 - sentința civilă nr. 9796/29.09.1998 a Tribunalului București și pentru contractul de mandat din 19.04.1995 - sentința civilă nr. 4580/8.12.1997 a Tribunalului București.

În privința creanței părții civile față de, în sumă de 13.549.760, s-a reținut pe baza concluziilor experților, că banca deține un bilet la ordin, care constituie tiltu executoriu potrivit art. 61, 47-55 și 57-65 din Legea nr. 58/1934, astfel că nu se mai pot acorda alte despăgubiri.

În raport de faptele pentru care s-a reținut vinovăția inculpaților recurenți și pe baza concluziilor expertizelor, s-a dispus obligarea acestora la despăgubiri constând în debitul propriu-zis și dobânda legală calculată potrivit art. 3 al. 3 din nr.OG 9/2000.

Astfel, răspunderea civila delictuală a inculpaților recurenți și a fost antrenată după cum urmează;

- pentru actul adițional din 23.02.1994 la contractul de credit nr.8362/1993 în valoare de 25.000.000.000 lei vechi s-a reținut că operațiunea de lichidare este fictivă și că pentru recuperarea respectivului prejudiciu cauzat părții civile SC România SA, urmează să răspundă ambii inculpați în solidar;

- pentru actul adițional din 1.12.1994 la contractul de credit nr.8362/1993 s-a reținut că operațiunea de lichidare este fictivă și în producerea prejudiciului a fost reținută vinovăția ambilor inculpați, urmând ca aceștia să răspundă în solidar pentru acoperirea prejudiciului aferent;

- pentru creditul nr. 11240/30.12.1993 în valoare de 1.402.730 franci francezi, operațiunea de plată s-a constatat a fi fictivă și s-a antrenat răspunderea civilă a ambilor inculpați în solidar;

- pentru creditul nr. 11241/30.12.1993 în valoare de 148.150 constatându-se fictivitatea operațiunii de achitare a acestuia și vinovăția ambilor inculpați în producerea prejudiciului, s-a antrenat răspunderea solidară a acestora;

- pentru creditele acordate prin contractele nr. 2819/23.03.1993 (val.1.750.000 ) și actele adiționale din datele de 30.09.1993 (val. 7.790.278 ) și din 31.12.1993 (val. 2.970.794 ) constatându-se fictivitatea operațiunii de lichidare a acestora din data de 16.05.1995, s-a antrenat răspunderea civilă a ambilor inculpați în solidar;

- pentru actul adițional din 1.10.1994 la contractul nr. 3436/13.04.1993 s-a constatat fictivitatea operațiunilor de achitare și s-a antrenat răspunderea solidară a celor doi inculpați pentru suma de 30.000.000.000 lei vechi;

- pentru creditele acordate prin contractul nr. 8446/30.09.1993 și actul adițional din 31.12.1993, ca și în cazul contractului nr. 2819/1993, s-a constatat fictivitatea operațiunii de lichidare și s-a antrenat răspunderea civilă solidară a ambilor inculpați;

- pentru creditul nr. 8464/14.10.1993 și nr. 10728/15.12.1993, constatându-se fictivitatea operațiunilor de lichidare, conform concluziilor expertizelor contabile efectuate în cauză s-a antrenat răspunderea civilă solidară a celor doi inculpați;

- pentru creditul nr. 751/31.12.1993 (val. 800.000 ) constatându-se caracterul fictiv al operațiunii de lichidare, s-a antrenat răspunderea civilă solidară a ambilor inculpați în vederea acoperirii respectivului prejudiciu;

- pentru cele două acreditive în valoare de câte 950.000, constatându-se că s-a înregistrat un prejudiciu în valoare totală de 1.900.000 și că vinovăția aparține în eclusivitate inculpatului recurent, în vederea acoperii acestui prejudiciu s-a antrenat răspunderea civilă a amintitului inculpat;

- pentru acreditivul nr. 605/1995 (val. 756.711 ) în favoarea Bancii Comerciale Italiene, s-a constatat pe baza expertizei contabile că a rămas nerecuperat un prejudiciu de 430.509, iar pentru acoperirea acestuia s-a antrenat răspunderea civilă exclusivă a inculpatului recurent;

- pentru contractul de management nr. 001/1994 (val. 476.250.000.000 lei) s-a constatat că a rămas nerecuperată suma de 75.000.000.000 lei vechi, conform expertizei S, și pentru recuperarea acestui prejudiciu, s-a antrenat răspunderea civilă solidară a ambilor inculpați;

- pentru convenția de plasament din 31.03.1995, fără număr, în baza căreia banca trebuia să primească conform expertizei S, suma de 6.420.000, s-a constatat că a rămas neacoperit un prejudiciu în valoare de 5.612.500, iar pentru recuperarea respectivului prejudiciu, s-a antrenat răspunderea solidară a ambilor inculpați;

- pentru convenția de plasament financiar în valoare de 10.000.000 franci elvețieni, din 15.02.1994, s-a reținut că prejudiciul înregistrat de bancă constă în dobânda neîncasată de 2.500.000 franci elvețieni, pentru care inculpații au fost obligați în solidar în vederea recuperării;

- pentru plasamentul din 27.10.1994 s-a acordat suma de 10.000.000 cu dobândă pe 6 luni, în sumă de 600.000, iar pentru prejudiciul rămas neacoperit constând în dobânda aferentă, s-a antrenat răspunderea solidară a ambilor inculpați;

- pentru convenția încheiată la Luxemburg la 5.01.1995, în valoare de 7.500.000, s-a constatat că vinovăția în producerea respectivului prejudiciu aparține ambilor inculpați și drept urmare, pentru acoperirea acestuia, s-a antrenat răspunderea lor solidară;

- reținând vinovăția inculpaților pentru plasarea sumelor ce au stat la baza majorării de capital a băncii prin societatea, s-a antrenat răspunderea solidară a celor doi pentru recuperarea sumelor care au fost acordate cu titlu de plasament financiar;

- pentru contractul încheiat cu societatea, Banca a creditat exporturi în sumă de 17.263.982,72 și respectiv de 59.519.864, iar contravaloarea respectivelor credite s-a constat că a rămas neacoperită, motiv pentru care s-a antrenat răspunderea civilă solidară a ambilor inculpați;

Reținându-se că cei doi inculpați recurenți au indus în eroare asociații prin acreditarea ideii că au fost achitate exporturile prin depuneri ale, ceea ce nu era adevărat, s-a antrenat răspunderea solidară a ambilor inculpați pentru recuperarea sumelor de 17.263.982,72 și respectiv 59.519.864

Raportat la cele reținute, curtea constată că, și latura civilă a cauzei a primit o rezolvare temeinică și legală prin hotărârea instanței de apel, dovedindu-se netemenică susținerea că nu s-ar fi ținut seama la stabilirea prejudiciului de titlurile executorii obținute de la instanțele civile.

Tribunalul Constanțaa reținut că apelantul expert contabil nu a probat costurile solicitate cu tiltu de onorariu pentru expertiza efectuată și a respins apelul acestuia ca nefondat.

În privința expertului contabil, reținându-se că, la data când s-a formulat apelul, nu avea mandat să declare apel în numeleși pentru expertul, s-a respins ca inadmisibil apelul acestuia.

Recurentul a criticat decizia tribunalului pentru faptul că nu i s-a acordat diferența de onorariu pentru expertiza efectuată în cauză, însă nu a depus nici o dovadă pentru justificarea pretențiilor sale, motiv pentru care se va respinge recursul acestuia ca nefondat.

Examinarea din oficiu a hotărârii atacate nu a evidențiat motive pentru o eventuală reformare a acesteia.

Constatând netemeinicia criticilor din recursurile inculpaților și și a expertului recurent, curtea va respinge recursurile acestora ca nefondate și va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.

Văzând și dispozițile art. 192 al. 2 cod pr. penală, vor fi obligați recurenții la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385¹⁵pct.1 lit. b cod procedură penală. Respinge ca nefondate recursurile declarate de către expertul - domiciliat în B, str. - -. 1,. A,. 5 și inculpații - B, sector 2, - - nr. 102-110,. 2,. 74, fiul lui și, născut la data de 23.10.1948, în Câmpia, jud. C și - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, fiul lui și, născut la 9.09.1954 în C N, împotriva deciziei penale nr.101 din data de 18.02.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurenții la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2009.

PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,

- - - - -

-

GREFIER,

I

Red.jud.rec.

Jud.apel. -

Jud.fond.

Tehnodact. -2 ex./28.04.2010

Președinte:Marius Cristian Epure
Judecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 162/2009. Curtea de Apel Constanta