Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 76

Ședința publică de la 02 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, -, și împotriva deciziei penal nr. 101/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de delapidare (art. 215 ind.1 Cod Penal)

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 2010, apoi pentru azi 2 februarie 2010.

INSTANȚA

Analizând actele și lucrările dosarului, constată:

Prin sentința penală nr. 142/14.04.2008 a Judecătoriei Pașcani au fost condamnați inculpații:

1), fiul lui și, născut la 23.04.1949, domiciliat în P, nr. 161, jud. I, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prev. de art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 02.03.2001 până la 13.06.2001.

În. art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani. A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

În temeiul Legii 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa și a fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 7 din lege.

În temeiul art. 121 și urm. Cod penal, s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale a inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. de art. 249 al. 2 Cod penal.

2)-, fiul lui și, ns. la 26.07.1956, domiciliat în P,-, - 6,. A,. 3, jud. I, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la delapidare" prev. de art. 25 rap. la art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 9.03.2001 până la 13.06.2001.

În temeiul art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani. A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

În temeiul Legii 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa și a fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 7 din lege.

În temeiul art. 121 și urm. Cod penal s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale a inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 Cod penal.

3), fiul lui și, născut la 27.08.1953, domiciliat în P,-, jud. I, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la delapidare" prev. de art. 26 rap. la art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 05.04.2001 și până la data de 6.04.2001.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani. A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

În temeiul Legii 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa și a fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 7 din lege.

În temeiul art.121 și urm. Cod penal s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale a inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 248 Cod penal.

În temeiul art. 121 și urm. Cod penal s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale a inculpaților:, fiul lui - și, născut la 6.04.1972, domiciliat în, jud. I, fiul lui și, născut la 23.06.1970, domiciliat în, jud. I, fiul lui G și, ns. la 25.12.1951, domiciliat în -, jud. I, fiul lui G și, ns. la 16.05.1969, domiciliat în, jud. I și, fiul lui și, născut la 26.06.1972, domiciliat în Lespezi, jud. I, privind săvârșirea infracțiunilor de "neglijență în serviciu" prev. de art. 249 al.2 Cod penal.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă CFR Marfă SA - Sucursala I și au fost obligați, în solidar, inculpații, - și la plata către aceasta a despăgubirilor civile în sumă de 2.960.393,7 lei.

În temeiul art. 191 al.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații, - și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 400 lei fiecare, din care 300 lei reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu (delegațiile nr. 593 și 598/2007).

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:

În luna noiembrie 2000, cu ocazia efectuării unui control asupra gestiunii de carburanți lubrifianți din cadrul ui CFR Marfă s-a constatat că existau mari diferențe între cantitățile reale de carburanți și cele care erau înregistrate în evidențele contabile. Așa cum rezultă din actele de control întocmite cu prilejul efectuării mai multor verificări ale gestiunii s- constatat, că din stocul de rezervă lipsește cantitatea de 789.521.000 kg motorină precum și cantitatea de 1.611.436 kg motorină aflată în afara stocului de rezervă. De asemenea, s-a mai constatat și lipsa cantității de 132.755 kg uleiuri și unsori. Așa cum rezultă și din raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit, valoarea totală a produselor ce lipseau din gestiune este de 2.914.875,1278 lei RON.

Prima instanță reținut că gestionarul avea ca atribuții de serviciu, darea în consum carburanților și eliberarea acestora din gestiune, recepția vagoanelor cu carburanți cu întocmirea obligatoriei notei de recepție și constatare diferențe. De asemenea și pompagii HG-, și - aveau atribuții de eliberare a carburanților și darea lor în consum în baza unor documente de predare-primire.

Din cercetările efectuate rezultat că motorina din stocul de rezervă a fost folosită de inculpați pentru acoperirea lipsurilor din gestiunea curentă de carburanți, cu ocazia efectuării inventarierilor periodice.

Analizând documentele contabile rezultă că acesta a procedat la întocmirea și predarea cu întârziere, către serviciul contabilitate, a notelor de recepție și constatare diferenței cu ocazia inventarierilor, rezultând un stoc faptic identic cu cel scriptic.

Prima instanță reținut că acesta nu înregistra în evidența contabilă și tehnic-operativă cantitățile de carburant la data primirii lor, creând impresia că expedițiile și consumurile de motorină erau din stoc, când, în realitate, carburantul consumat era din cel primit recent, realizându-se astfel diminuare stocului scriptic din evidențe. În acest sens, s- mai constatat că gestionarul inversat indicatoarele specifice (mirele) care trebuia să arate nivelul din rezervor, pentru a arăta o situație contrară realității. Rezultă că sigiliile folosite în asigurare vanelor se aflau în permanentă în posesia inculpatului, în calitate de gestionar.

S-a mai reținut că, același inculpat nu a îndeplinit obligația sa de serviciu, respectiv executarea analizelor de laborator privind densitatea carburantului, care era obligatorie, menționând date arbitrare în acest sens, care au condus la creșterea lipsurilor din gestiune.

Din cercetările efectuate rezultă că livrarea de motorină se efectua prin debitmetrele de la camera de pompare, fără documente justificative, iar predarea-primire între pompagii, precum și între aceștia și gestionar, se făcea fără fi determinate corect cantitățile livrate.

Prima instanță reținut că în perioada 1999 - 2000 inculpatul -, în calitatea de șef depou, dat dispoziție gestionarului să livreze din gestiune, fără forme legale, cantități de motorină și ulei de motor care au ajuns în posesia unor persoane fizice sau societăți comerciale.

Inculpatul și- dat acordul față de acestea și eliberat din gestiune, fără documente legale, cantitatea totală de 37 tone motorină și 2660 kg ulei de motor.

Din cercetările efectuate rezultă că aceste produce au fost transportate, fără întocmirea documentației legale în acest sens, de către șoferul autospecialei, la SC SRL ( 1000 litri motorină), SC Com SRL (600 litri motorină), SC - SRL (600 motorină), SC SA (600 motorină și 120 kg ulei motor), SC Pitești - Punct de lucru (600 motorină și 60 kg ulei motor), SC SA -P (1500 kg ulei de motor). De asemenea, au mai fost livrate, în același mod, 1000 motorină și 400 kg ulei motor Mănăstirii și 20.000 motorină schitului Sf. -, 200 litri motorină Șantierului nr. 61 I și 400 litri motorină Spitalului CFR

Prima instanță a reținut că inculpatul a realizat transportul cu mașina din dotare, a acestor cantități, în condițiile în care nu s-au eliberat documente (foi parcurs), din care să rezulte legalitatea acestor livrări. Apare ca indubitabil ca acesta cunoscut caracterul ilicit al livrărilor de carburant.

Cu ocazia audierilor lor, inculpații nu au recunoscut faptele, neputându-și explica lipsa carburanților constatată în gestiunea depoului.

Față de acestea, prima instanță a constatat dovedită vinovăția inculpaților, - și, dispunând condamnarea lor la pedepsele de 3 (trei) ani, pentru inculpații și - și, respectiv, 2 (doi ) ani închisoare privind săvârșirea infracțiunilor de "delapidare", "instigare la delapidare" și, respectiv, "complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare", toate în formă continuată, prin faptele lor, aceștia practicând în interesul unor terți, bunuri pe care le aveau în gestiune.

La individualizarea cuantumului pedepselor, prima instanță a reținut lipsa antecedentelor penale privindu-i pe cei trei inculpați.

Pentru aceleași considerente, apreciind că scopul pedepselor poate fi îndeplinit și fără efectuarea efectivă a pedepsei închisorii, în temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, stabilindu-se termen de încercare de 5 ani, respectiv 4 ani. S-au atenționat inculpații asupra disp. art. 83, 85 Cod penal.

În temeiul Legii 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele și au fost atenționați inculpații asupra disp. art. 7 din lege.

S-a dispus deducerea perioadelor reținerii și arestării preventive a inculpaților.

În ceea ce privește infracțiunile de "abuz în serviciul contra intereselor publice" și "neglijență în serviciu" prev. de art. 248 și 249 al. 2 Cod penal, în temeiul art. 121 și următoarele Cod penal, prima instanță a constatat intervenită prescripția răspunderi penale tuturor inculpaților trimiși în judecată pentru săvârșirea acestor infracțiuni, luând în considerare, la calculul termenului de prescripție, data epuizării săvârșirii infracțiunilor (noiembrie 2000).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, judecătoria a constatat că prin faptele lor, care au realizat conținutul infracțiunilor de "delapidare" (inclusiv sub forma instigării și a complicității), inculpații, - și au determinat un prejudiciu în gestiunea societății-parte civilă, prejudiciu cărei valoare este, conform documentelor de evaluare întocmite (inclusiv expertiză financiar-contabilă și ordinului Ministerului Finanțelor privind valoarea actualizată), de 2.960.393,7 lei RON. La plata acestor despăgubiri au fost obligați, în solidar, cei trei inculpați.

S-au invocat și disp. art. 191 alin. 2 Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat".

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani și inculpații, -, HG- și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcania criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte esențiale:

a) faptul că prima instanța trebuia să-i oblige la plata de despăgubiri civile, în solidar, și pe ceilalți inculpați, respectiv pe inculpații HG-, și -. În privința acestora, s-a arătat că acești inculpați lucrau în funcția de pompagii și, deși nu s-a probat că și-ar fi însușit cantități de carburanți, au contribuit la cauzarea unui prejudiciu semnificativ, cu consecințe deosebit de grave, prin aceea că nu și-au îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu, livrând diverse cantități de motorină fără a întocmi documente justificative. S-a arătat că paguba a fost cauzată prin faptele comise de toți cei 5(cinci) inculpați, iar faptul că, în privința unora dintre ei, s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale nu înlătură și răspunderea civilă.

b) faptul că, în mod greșit, judecătoria a dispus constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale în privința inculpaților HG-, și -, deși ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit."b" Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "g" Cod procedură penală și, deci, nu doar să facă referire la articolele în care sunt prevăzute termenele de prescripție.

În legătură cu acest motiv de apel, Parchetul, inclusiv, prin notele de concluzii scrise, a mai arătat că: 1) "instanța nu a rezolvat sesizarea celor două unități de parchet și în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 249 alin. 2 Cod penal și art. 248 Cod penal, întrucât nu a dispus o soluție din cele prevăzute de Codul d e procedură penală cu privire la aceste infracțiuni, respectiv de achitare, de condamnare sau de încetare a procesului penal, ci a constatat doar intervenția prescripției, ceea ce nu reprezintă o soluționare a fondului"; 2) "instanța trebuia, dacă constata după un calcul al termenului, că operează o prescripție, să dispună încetarea procesului penal, iar, în caz contrar să dispună o soluție de condamnare a inculpaților pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția acestora fiind pe deplin dovedită".

În motivarea apelului declarat, inculpații, -, HG- și au invocat următoarele: a) faptul că judecătoria nu a ținut seama că inculpații au fost trimiși în judecată prin două rechizitorii pentru fapte diferite, cu prejudicii imputate diferite; b) faptul că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de "instigare la delapidare", martorii neconfirmând fapte de natura instigării, unii martori declarând că nici nu-l cunosc pe inculpat, iar alții arătând că nu au primit produse petroliere nici de la acest inculpat nici de la inculpatul;

c) faptul că judecătoria nu a ținut seama nici de împrejurarea că, la momentul reorganizării SNCFR și la predarea-primirea patrimoniului (01.10.1998), inventarierea acestuia s-a realizat doar pe baza soldurilor scriptice existente și înregistrate la data de 30.09.1998, încălcându-se astfel dispozițiile normative în vigoare la acel moment, care obligau la o inventariere faptică și scriptică, după cum nu a ținut seama nici de împrejurarea că - ulterior restructurării - motorina din stocul de mobilizare nu a fost preluată pe bază de proces-verbal de predare-primire. S-a invocat că dacă s-ar fi respectat aceste proceduri, s-ar fi putut constata eventuala lipsă din gestiune cu mult înaintea datei pretinselor fapte penale deduse judecății, după cum au relevat și concluziile expertizei efectuate în cursul judecății. Apelanții, în special, inculpatul, au insistat în a evidenția deficiențele de inventariere anterioare momentului depistării lipsei carburanților (inclusiv din septembrie 2000 - când se făcuse o inventariere de control), subliniind faptul că lipsurile de carburanți și deficiențele de predare-primire și de evidențiere sunt anterioare datei de 01.04.2000, când acest inculpat a fost numit șef al respectivului depou.

d) faptul că judecătoria nu a ținut seama de concluziile expertizelor efectuate în cursul judecății (expertiza contabilă efectuată de expertul și expertiza în domeniul petrol-gaze efectuată de expertul -), care le sunt favorabile și demonstrează că lipsurile de carburanți din rezervoare sunt mult anterioare anului 2000, neputându-le fi imputate. Apelanții - în motivele lor de apel ( 57-59 - dosar tribunal) - au prezentat succint concluziile acestor expertize (care, în esență, vizează deficiențele organizatorice de la respectivul depou, faptul că la toate inventarierile anterioare, potrivit documentelor, nu s-au constata lipsuri, faptul că nu exista obligația de cântărire a vagoanelor-cisternă, faptul că rezervoarele și conductele nu au fost calibrate corespunzător etc.), arătând că judecătoria le-a ignorat în totalitate;

e) faptul că judecătoria i-a obligat doar pe inculpații, și la plata unui prejudiciu total de cca. 31 miliarde lei vechi, care nu a fost cauzat de aceștia și nu s-a probat indubitabil că ar exista, sumă care este cu mult mai mult decât li s-a imputat acestora prin rechizitoriu și anume cca. 274 milioane lei vechi; cel mult doar la plata acestei sume puteau fi obligați acești inculpați, mai ales că inculpații și nu au fost trimiși în judecată și prin cel de-al doilea rechizitoriu sub acuzația comiterii infracțiunii de "neglijență în serviciu" prin care s-a reținut comiterea celei mai mari părți a prejudiciului;

f) greșita obligare în solidar a celor trei inculpați menționați la plata întregii sumei avute în vedere de judecătorie cu titlu de prejudiciu, "eventuala solidaritate" ( 75) putând fi reținută doar în sarcina inculpaților trimiși în judecată sub acuzația comiterii infracțiunii de "neglijență în serviciu";

g) greșita obligare ( 71 verso) a inculpaților, și la plata onorariilor avocaților din oficiu, în condițiile în care aceștia au avut avocați aleși, pentru ei nefiind desemnați avocați din oficiu;

h) faptul că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale și în ceea ce privește infracțiunea de "delapidare" imputată inculpatului, dacă se au în vedere dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. "b" și art. 122 alin. 2 Cod penal, precum și faptul că acesta a fost gestionar la în perioada 1981-07.11.2000, iar data ultimei acțiuni imputate acestuia nu este cunoscută;

i) judecătoria nu a făcut o corectă și o legală aplicare a art. 120 alin. 2 Cod penal în privința inculpaților, și, în sensul că a stabilit termene de încercare calculate greșit, cu ignorarea faptului că pedepsele fuseseră grațiate condiționate împrejurarea de natură să influențeze și durata acestui termen;

j) sentința judecătoriei este nelegală în ceea ce-l privește pe inculpatul întrucât, în rejudecare i s-a aplicat o pedeapsă mai marea decât cea aplicată inițial prin sentința desființată (3 ani în loc de 2,6 ani), încălcându-se astfel principiul neagravării situației în propria cale de atac.

Toți inculpații au solicitat achitarea, în principal, pe motiv că faptele imputate nu există, iar, în subsidiar, pe considerentul că nu au fost comise de ei ( 59).

Prin decizia penală nr. 101/04.03.2009, Tribunalul Iașia admis apelurile procurorului și a inculpaților, -, a desființat în parte hotărârea primei instanțe, în latura penală și civilă.

Rejudecând cauza, a dispus:

În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată infracțiunilor de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, HG-, -, și, în sensul reținerii formei continuate, adică a incidenței dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.04.1949 în P, jud. I, 1.49.04.23.22.44.95, domiciliat în municipiul P,-, jud. I, la pedeapsa de 2(doi) ani si 6(sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - teza a II-a"" și lit."b" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, atât pentru infracțiunea de "delapidare", precum și pentru infracțiunea de "neglijență în serviciu".

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificata si completata prin nr.OUG 18/2003, a constatat grațiată integral si condiționat pedeapsa aplicată inculpatului.

A atenționat pe inculpat cu privire la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

A menținut dispozițiile din sentința apelată referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de "delapidare", precum și cele privitoare la constatarea grațierii condiționate și totale a acestei pedepse.

În baza art. 372 Cod procedură penală a redus pedeapsa aplicată

inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la delapidare" prev. si ped. de art. 25 raportat la art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de la 3(trei) ani închisoare la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală cu referire al art. 10 lit. "g" Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit." d" și art. 124 Cod penal a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților, fiul lui și, născut la data de 27.08.1953 în comuna, jud. G, domiciliat în municipiul P, str. -. -, nr. 17, jud. I, 1.53.08.27.22.44.98, și -, fiul lui și, născut la data de 26.07.1956 în P, domiciliat în municipiul P,-, - 6,. A,. 3,. 1, jud. I, 1.56.07.26.22.77.90, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

A aplicat inculpaților - și - pentru infracțiunile pentru care judecătoria a dispus condamnarea lor - și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - teza a II-a"" și lit."b" cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. baza art. 71 alin. 5 Cod penal cu referire la art. 81 Cod penal a suspendat condiționat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 120 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 82 Cod penal a redus termenele de încercare stabilite de prima instanță pentru inculpații - și la cate o durată de 2 ani.

A condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pe fiecare dintre inculpații:

1. HG-, fiul lui - și, născut la data de 06.04.1972 în P, jud. I, domiciliat în satul, comuna, jud. I, 1.72.04.06.22.45.23;

2., fiul lui G și, născut la data de 16.05.1969 în com., jud. I, cu domiciliul în satul, com., jud. I, 1.69.05.16.22.45.07;

3. -, fiul lui și, născut la data de 26.06.1972 în loc. Lespezi, jud. I, cu domiciliul în satul -Deal, comuna Lespezi, jud. I, 1.72.06.26.22.45.05;

4., cu porecla "", fiul lui și, născut la data de 23.06.1970 în comuna, jud. I, domiciliat în satul, comuna, jud. I, 1.70.06.23.22.44.98;

5., fiul lui G și, născut la data de 25.12.1951 în comuna -, jud. I, domiciliat în satul și comuna -, jud. I, 1.51.12.25.22.45.16;

la cate o pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

A aplicat fiecăruia dintre cei cinci inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - teza a II-a" și "b" Cod penal pe durat și în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată fiecăruia dintre acești cinci inculpați.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal cu referire la art. 81 Cod penal a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 1 si 2 din Legea nr. 543/2002, modificată si completată prin OUG nr. 18/2003, a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată fiecărui inculpat.

În baza art. 120 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 82 Cod penal constată redus termenul de încercare, pentru fiecare din cei cinci inculpați, la o durata de 2(doi) ani.

Au fost atenționați inculpații HG-, -, si, cu privire la dispozițiile art. 83 si art. 84 Cod penal, precum și cu privire la cele ale art. 7 din Legea nr. 543/2002

În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 și art. 1003 cod civil a obligat inculpații la plata de despăgubiri către partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă () B - Sucursala I, după cum urmează:

a) pe inculpații, - și, in solidar, la plata sumei de 274.149.840 lei vechi (27.414,984 lei noi), sumă ce va fi actualizată la data plății;

b) pe inculpații, HG-, și -, in solidar, la plata sumei de 28.874.601.438 lei vechi (2.887.460,1438 lei noi), sumă ce va actualizată la data plății;

În baza art. 353 Cod procedură penală a menținut măsurile sechestrului asigurător dispuse în cursul urmăririi penale asupra unor bunuri aparținând inculpaților:

- (prin ordonanța din 19.02.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Postului de Poliție P - vol. III - 231 - dosar nr. 0187/2001 al -), până la concurența sumei de 28.874.601.438 lei vechi (2.887.460,1438 lei noi), actualizată;

- - (luată prin ordonanța din 19.02.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Postului de Poliție P - vol. III - 237 - dosar nr. 0187/2001 al -), până la concurența sumei de 28.874.601.438 lei vechi (2.887.460,1438 lei noi), actualizată;

- (luată prin ordonanța din 13.12.2000 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Inspectoratului de Poliție Transporturi I - Postului de Poliție P - vol. II - 159 - dosar nr. 204/P/2000), până la concurența sumei de 29.148.751.278 lei vechi (2.914.875,1278 lei noi), actualizată;

- - (luată prin ordonanța din 22.01.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Inspectoratului de Poliție Transporturi I - Postului de Poliție P - vol. II - 163 - dosar nr. 204/P/2000) și (luată prin ordonanța din 09.03.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Inspectoratului de Poliție Transporturi I - Postului de Poliție P - vol. II - 168 - dosar nr. 204/P/2000), în cazul ambilor până la concurența sumei de 274.149.840 lei vechi (27.414,984 lei noi);

Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților Garoafa și.

S-a statuat asupra cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, tribunalul a reținut:

În acest ciclu procesual, tribunalul a procedat la audierea tuturor inculpaților, toți - cu excepția inculpatului -, care a făcut doar o scurtă precizare suplimentară, în sensul că la data comiterii faptelor deduse judecății el lucra în altă parte și nu la CFR P - prevalându-se de dreptul la tăcere. Majoritatea dintre inculpați a mai adăugat doar că își mențin declarațiile anterioare.

Inculpatul - a atașat la dosar o serie de înscrisuri medicale în copie, referitoare la starea sa de sănătate.

Tribunalul a pus în discuția contradictorie a părților oportunitatea schimbării încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de "neglijență în serviciu" prevăzută de art. 249 alin.2 Cod penal în sensul reținerii formei continuate a acesteia prevăzute de art. 41 alin. 2 Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma mijloacelor de probă administrate în toate fazele procesuale, atât din perspectiva motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și în condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:

În fapt,

La CFR Marfă P carburanții (în special motorina) erau depozitați în trei mari rezervoare metalice cu capacitate de cca. 850 tone fiecare efectiv (în realitate capacitatea fiind de cca. 1000³), din care un rezervor conținea motorină din stocul de "rezervă de mobilizare" (RM), care, teoretic, era intangibilă.

În contextul unei cereri mari de motorină, la începutul lunii noiembrie 2000, fost aprobată scoaterea unor anumite cantități de motorină din rezervorul R-3 în care se afla motorină din "rezerva de mobilizare" (RM). La data de 08.11.2000, s-a constata că nu mai era motorină deloc (decât reziduuri) nici în rezervorul R-3 (care trebuia să fie plin) și nici în celelalte două (unul dintre ele - R2 - era în renovare), împrejurare ce a condus la demararea cercetărilor penale în cauză, pe mai multe paliere.

Depozitul de motorină pentru rezerva de mobilizare (RM) din CFR Marfă Paf ost constituit inițial în anii 1973-1974. Lucrările necesare pentru constituire, întreținere și inventariere impuneau existența unei comisii nominalizate de Conducerea depoului a căror lucrări erau supuse prevederilor legislației speciale. Anual stocul RM trebuia inventariat și raportat.

Potrivit legislației speciale în privința stocului de motorină din rezerva de mobilizare trebuiau făcute lucrări de inventariere anuale, potrivit unor metodologii precise.

Printr-o adresă cu nr. S- (a se vedea expertiza contabilă din cursul urmăririi penale și înscrisurile anexă la aceasta) a Ministerului Transporturilor și, prin Direcția Generală de Aprovizionare și Desfacere - Rezerva de Mobilizare, emisă către CFR P se precizează că: "această motorină, constituie stoc intangibil, aparținând RM și conform prevederilor nr. 1550/1973 poate fi dirijat sau consumat numai cu aprobarea Consiliului de Miniștri".

În perioada anilor 70-80, din stocul de motorină RM (care se pare că era constituit inițial în rezervorul nr. 1 al ui CFR P) au fost scoase cantități de motorină pentru nevoile activității curente. lipsă a fost ulterior completat.

În baza unui proces-verbal cu nr. 82/31.08.1989 (semnat și de inculpatul - primitor-distribuitor/gestionar) s-a verificat a stocului de motorină RM, s-au luat și indicat unele măsuri organizatorice privitoare la măsurarea rezervoarelor, efectuarea de analize în laborator, completarea urgentă a stocului de motorină lipsă, înscrierea în fișa de magazie a absolut oricărei mișcări în stoc, împrospătarea stocului de motorină concomitent ("scoaterile făcându-se în același timp cu introducerile"),.

În anul 1991, Regionala Ferate Iad ispus transferarea unei cantități de motorină din stocul RM ( 130.877 Kg) la, astfel încât stocul la a rămas de 817.874 Kg. cu modificarea stocului Regionala a dispus, conform adresei nr. S 209/4/col 1991, "depozitarea în câte un singur rezervor după care se va sigila" (a se vedea raportul de expertiză contabilă - vol. 4 - anexa 1, pag. 140). În baza adresei mai sus menționate a avut loc o inventariere, o reducere a stocului de motorină RM până la nivelul de 817.874 Kg în rezervorul nr. 1 și sigilarea acestuia. Prin procesul verbal nr. 94 col 1991 s-a confirmat de către șeful depoului, contabilul șef și gestionar efectuarea lucrărilor solicitate de Regională.

Un prim semnal de alarmă asupra existenței posibilității de a traversa motorina din stocul RM prin intermediul conductelor de legătură între rezervorul RM și alte rezervoare se găsește în adresa MT - Serviciul Probleme Speciale nr. 17/145/78 din 02.11.1993 adresată Directorului general al regionalei CF I, ing. (anexa 1, la expertiza contabilă, pag. 189-190 - vol. 4 ). Acest semnal a rămas fără răspuns creând ulterior posibilitatea sustragerilor de motorină din stocul RM.

În evidențe, experții au identificat, la data de 24.11.1994, o primă declarație a lui prin care arată nu cunoaște să aibă lipsuri în gestiunea de motorină RM.

Regionala Ferate Iap rimit la 29.06.1994, Hotărârea nr. 01359/21.12.1990 a Guvernului României unde, la art. 1, alin. ultim și art. 2, se fac precizări asupra modului cum se poate scoate sub forma de împrumut motorină (de exemplu) din stocul RM (pag. 186 - vol 4 p).

CFR Marfă Pam ai primit un ordin de la regionala CFR I în care se precizează că inventarierea stocului RM se va face numai în prezența completă a delegaților din comisia de inventariere ( 189 - vol. 4 ).

Pe data de 07.08.1995 sub nr. 32/115/185, s-a încheiat un contract de depozit între Ministerul Transporturilor și SNCFR. Potrivit acestuia, "obiectul contractului îl constituie serviciile asigurate de depozitar privind primirea, depozitarea, întreținerea, conservarea, paza și evidența de gestiune a bunurilor aflate în rezerva de mobilizare aparținând deponentului" ( 182 - vol. 4 ). Prevederile contractului mai sus menționat au fost prelungite în anii următori.

Așa cum s-a arătat anterior motorina din stocul RM practic nu aparținea regionalei CFR I, ci era doar păstrată în custodie, fiind evidențiată în balanța sintetică a unității, extracontabil în contul 80331.

Fiind însă în custodia sa legală, lipsa (constatată ulterior) motorinei din rezervorul R3 aflat în gestiunea sa, a constituit o pagubă creată în patrimoniul ui CFR P, ce avea responsabilitatea păstrării, conservării și gestionarii acesteia, inclusiv față de deponent.

Printr-un proces-verbal de constatare din 12.06.1997 ( 130 - vol. 4 ), semnat și de gestionarul, se precizează expres că motorina din stocul RM este depozitată în condiții corespunzătoare în rezervorul nr. 3 (unde fusese transversată în același an), după ce acesta a fost curățat în anul 1996.

În nota sa explicativă ( 294 - vol. 5 ), inculpatul a precizat textual că: a) "stocul de motorină RM a fost depozitat în rezervorul numărul 2 până în anul 1995, după care fost transferat în rezervorul nr. 1"; b) "în anul 1997, luna februarie, s-a efectuat transferul motorinei din stocul RM în rezervorul nr. 3 datorită fisurii unei vane, motorină care a fost depozitată în rezervorul nr. 3 până la data de 04.11.2000" (când tot el - după cum a recunoscut - a constatat lipsa aproape totală a acesteia).

Analiza constituirii și evoluției stocului de motorină RM în perioada de la constituire și până la data de 01.07.1997 (data de referință pentru începutul expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale de SC " Audit" SRL) relevă că până la această dată nu s-au înregistrat deficiențe majore și că, în aproape toată această perioadă, gestionarul a fost același, respectiv inculpatul.

În perioada septembrie 2000-începutul lunii noiembrie 2000 - din dispoziția inculpatului și sub coordonarea și a inculpatului - - s-au efectuat lucrări de reparații, întreținere și vopsire a rezervoarelor de la CFR

Sub pretextul efectuării acestor lucrări, inculpatul, în principal, în calitatea sa de gestionar, încerca transvazarea unor cantități de carburanți dintr-un rezervor în altul pentru a ascunde lipsurile mari de motorină despre care avea cunoștință, știind că se apropiau niște inventarieri periodice.

Martorul, care avea atribuții de inspector de protecție civilă în cadrul Serviciului Probleme Speciale Regionala CFR I, a susținut că pe 30.10.2000 a fost solicitat să se deplaseze la CFR P - la solicitarea conducerii acestuia - pentru a constata starea tehnică a unui rezervor de cca. 1000 tone, curățat și revopsit în care urma să fie traversat stocul de motorină RM. Martorul a arătat că s-a deplasat pe 01.11.2000 la unde a discutat cu inculpatul, în calitate sa de gestionar, care i-a prezentat - la cererea sa - un buletin de analiză chimică cu parametrii de calitate și fișele de evidență cu intrările de motorină pentru a se stabili dacă stocul e mai vechi de 7 ani. Verificările fișelor efectuate de el a confirmat vechimea stocului. Apoi, s-a deplasat la rezervoare și a verificat mira de nivel, constatând că aceasta indică nivelul maxim de peste 8 metri, condiții în care nu a mai efectuat alte verificări suplimentare.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor -, -, și -, care au efectuat aceste lucrări de reparații, întreținere și vopsire a rezervoarelor, la sfârșitul lunii octombrie-începutul lunii noiembrie 2000, au fost scoase diferite cantități de motorină din rezervoarele 2 și 3 (acesta era cel din RM) și transferate succesiv în mai multe vagoane cisternă, prin intermediul unor țevi montate în partea inferioară a rezervoarelor, după demontarea/slăbirea șuruburilor capacelor de la baza acestora, până s-a ajuns la reziduuri. Martorii au observat, în jurul datei de 03/04.11.2000, că inculpatul "era agitat și nervos", inclusiv atunci când s-a scos motorina din rezervorul RM cu nr. 3, acesta insistând ca ei "să se grăbească la scoaterea motorinei". Martorii au ajutat la aceste operațiuni, la cererea inculpatului, spunându-li-se că se eliberează rezervoarele pentru a putea lucra ei la ele, primind pentru acest ajutor câte 100.000 lei vechi "drept recompensă". Se impune precizarea că în notele sale explicative ( 316 - vol. 5 ), inculpatul a recunoscut că pe 04.11.2000 a constata personal că rezervorul R-3 era gol și, probabil, de aceea a devenit "agitat și nervos".

La sfârșitul lunii octombrie 2000, Sucursala CFR Marfă I s-a confruntat cu o mare cerere de motorină pentru locomotive, datorită creșterii volumului de transport marfă corelat cu cantitățile mici de motorină primite de la furnizori.

Pe fondul acestei mari cereri de motorină pentru transportul de marfă în condițiile unei aprovizionări limitate, Sucursala CFR Marfă Ias olicitat aprobarea scoaterii în consum a unor cantități de motorină din stocul de rezervă constituit la CFR Marfă

Conducerea Sucursalei CFR Marfă Iaa probat acest consum. Ultima operațiune de acest tip desfășurată, în condiții normale, a avut loc la data de 06.11.2000, când anumite cantități au fost încărcate în vagoane-cisternă și dirijate la punctele de alimentare din raza de activitate a Sucursalei.

Ca urmare a dispozițiilor primite de la Sucursala CFR Marfă I, șeful ui CFR Marfă P, inculpatul - a luat măsuri pentru ca și în data de 07.11.2000, să fie scoasă și încărcată motorină în vagoane din stocul de rezervă de către pompagiul de serviciu și de revizorul de locomotive de serviciu deoarece inculpatul, gestionarul carburanților, nu a fost găsit la domiciliu.

Ca atare, pe 07.11.2000, în baza dispozițiilor primite s-a dispus scoaterea în consum a unor noi cantități de motorină, lucru care a fost însă imposibil de realizat întrucât practic nu mai exista motorină în rezervoare.

Practic s-a constatat că instalația de pompare a motorinei a încărcat în vagoanele cisternă ce trebuiau expediate către subunitățile Sucursalei CFR Marfă I doar o mică cantitate de reziduuri de motorină, foarte vâscoasă, reziduuri care, în mod obișnuit se găsesc depuse pe fundul rezervoarelor de mare capacitate, fapt ce a dus al concluzia că în rezervoare nu mai este motorină.

Se impune precizarea că -așa cum s-a arătat deja - la CFR Marfă P motorina era depozitată în trei mari rezervoare metalice cu capacitate uzuală de cca. 850 tone fiecare (capacitatea maximă fiind de 1000³), din care un rezervor conținea motorină din stocul de rezervă de mobilizare (RM), intangibilă.

S-a constatat că rezervorul (nr. 3) în care era stocată rezerva de mobilizare și care conform evidenței scriptice indica un stoc de 817.874 Kg era practic gol, neconținând decât niște reziduuri inapte pentru consum. Dar și celelalte două rezervoare operaționale erau goale, deși scriptic se prezentau cu stoc.

În aceste condiții s-a declanșat o amplă operațiune de verificare la care au participat, începând cu data de 08.11.2000, reprezentanți ai ui P, ai Poliției Transporturi P, ai Oficiului Teritorial I

Pe data de 08.11.2000, în prezența inclusiv a numitului (fiul inculpatului, care, la acel moment, era de negăsit și care a fost identificat ulterior internat într-un spital ieșean), s-au verificat toate cele trei rezervoare de motorină, constatându-se - în cazul R-1 și R- 3 ( R-2 era curat pentru că tocmai fusese curățit) că sunt goale sau aproape goale, cu toate că indicatoarele de nivel (mira gradată) arătau - evident, în mod eronat - că în rezervoare ar exista motorină la nivelul maxim de umplere.

S-a constatat că la toate rezervoarele sistemul de indicare a mirelor era legat invers, pentru a induce în eroare comisiile de control și inventariere (în sensul că acul indicator cobora o dată cu creșterea nivelului astfel că la momentul când rezervoarele era pline, acul se poziționa la partea inferioară, indicând ca și cum ar fi fost gol, iar când erau goale, acul indicator urca, indicând eronat că rezervorul ar fi plin), principiul de funcționare normal al mirei fiind astfel conceput încât plutitorul și acul indicator al mirei urmăresc nivelul de lichid, urcând sau coborând o dată cu acesta.

Trebuie menționat că în parcul de rezervoare al depozitului existau în total 4 rezervoare a cca. 1000³fiecare, din care doar 3(trei) erau în exploatare pentru depozitarea motorinei.

Ulterior, mai exact în perioada 08.11.2000 - 02.03.2001, s-au efectuat ample verificări faptice și scriptice ale gestiunii de combustibilii și lubrefianți din cadrul Sucursalei CFR Marfă I, precum și a motorinei aflată în custodia ui CFR Marfă P la CFR P, reprezentând stocul din rezerva de mobilizare, perioada verificată fiind 01.11.1997-08.11.2000, cu accent pe anul 2000, de către 6 revizori contabili desemnați de societatea-parte vătămată din cadrul structurilor sale ierarhic superioare, rezultatele acestor controale fiind evidențiate în procesele-verbale de control din 08.02.2001 (intermediar) și 02.03.2001 (final - 35-49 - vol. I ).

Din analiza acestor procese-verbale, a anexelor la acestea, a rapoartelor de constatare tehnico-științifice, a raportului de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, a celorlalte procese-verbale de constatare și verificare, rezultă o serie de împrejurări semnificative ce evidențiază circumstanțele și condițiile în care s-a putut produce lipsa totală din gestiune a carburanților.

Astfel, verificările au evidențiat că în rezervorul R3, de 1000³, în care ar fi trebuit să fie rezerva RM, era un nivel al lichidului de 22 cm cu o densitate de 0,877, ceea ce ar fi corespuns - conform calculelor efectuate - existenței unei cantități de 23.288 Kg motorină, majoritatea cantității reprezentând însă reziduuri vâscoase, adunate în partea inferioară a rezervorului. De asemenea, s-a constatat că în rezervorul R1, de 1000³, era un nivel al lichidului de 13 cm, ceea ce ar fi corespuns - conform calculelor efectuate - existenței unei cantități de 13.685 Kg motorină, și în acest caz majoritatea cantității reprezentând însă reziduuri vâscoase, adunate în partea inferioară a rezervorului. Cu privire la rezervorul R2, de 1000³, s-a constatat că acesta era curat, fără urme de motorină, datorită lucrărilor de întreținere și reparații efectuate în interiorul și exteriorul acestuia, în perioada imediat anterioară datei de 08.11.2000.

S-a constatat, de asemenea, că sigiliile aplicate la vanele de încărcare descărcare și de la capacul superior al rezervorului R-3 se aflau numai în gestiunea inculpatului, ele fiind nealterate însă. Nu s-au găsit sigilii ale Compartimentului Probleme Speciale și nici procese verbale de sigilare și desigilare, iar sigiliile găsite păreau - după starea lor fizică - a fi fost puse de mult timp. În cazul rezervorului R-1 lipseau însă sigiliile de la vanele de încărcare descărcare, care erau fixate pe poziția închis.

Ulterior momentului primelor verificări s-a constatat că există o neconcordanță între datele utilizate în calcul și realitate datorită formei fundului rezervorului. Latura tehnică a acestei probleme a fost rezolvată prin recalcularea volumului corelat cu densitatea. În raportul de cercetare anexă la procesele-verbale nr. P2/074/08.02.2001 și P2/111/02.03.2001 (vol. Ip9 1 - 104) s-a arătat că înălțimea lichidului recorelată este de 0,205 astfel încât, în R3 a rezultat, în mod corect, după revizorilor contabili o cantitate de 21.700 Kg de reziduuri de motorină.

În urma comparării, pe de o parte, soldului scriptic existent în fișa de magazie (pag. 197-198 - vol. 4 ) și balanța sintetică de verificare la data de 31.10.2000, care era de 817.874 Kg și, pe de altă parte, a stocului faptic la data controlului, respectiv 21.700 Kg, a rezultat o lipsă de motorină din rezervorul R3 de 796.174 Kg ( 159 și urm. - vol. 4 - anexele la raportul de expertiză contabilă).

Valoarea motorinei lipsă la prețul de înregistrare era de 5.396.467.372 lei vechi.

În baza unei solicitări de prețuri "la valoarea zilei", SNP, printr-o adresă cu nr. 281/20.11.2000, a transmis datele necesare evaluării la zi a lipsei din stocul RM, stabilindu-se astfel că această lipsă este de 8.794.945.645,088 lei vechi.

În raportul de expertiză contabilă din cursul urmăririi penale s-a arătat că această sumă de 8.794.945.645,088 lei vechi reprezintă valoarea pagubei la prețul de înlocuire la data de 20.11.2000, evaluarea prejudiciului fiind făcută așa la valoarea de înlocuire conform prevederilor pct. 45 din Ordinul nr. 2388/1995 al.

După constatarea lipsei în gestiunea de carburanți și lubrefianți s-a solicitat și s-a efectuat o expertiză tehnică pentru rezervorul nr. 3 în care era depozitată rezerva de motorină stoc RM.

Experții tehnici au menționat câteva indicii care au condus la concluzia că "dispariția" întregii cantități de motorină din₃s-a făcut într-un timp mult mai îndelungat și în nici un caz nu prin robineții de acces, în și din rezervor, care erau sigilați.

Astfel, s-a constat că: "cercetarea a evidențiat sigiliile intacte la vanele de intrare și ieșire"; sistemul de indicare a nivelului (cantități) de motorină (mira de nivel) situat pe exteriorul rezervorului era blocată sus în poziția plin; debitmetrul de pe conducta de ieșire a fost verificat și corespundea cerințelor; s-au găsit sigiliile puse de gestionar, dar nu și registrul de înregistrare a sigiliilor; evacuările motorinei au fost încadrate temporar de experții tehnici (a se vedea expertiza tehnică ) între un an și 5 - 6 ani; motorina putea fi scoasă din rezervor prin conducta de intrare (alimentare) care nu are debitmetru sau prin conducta de evacuare prin gravitație și prin by - pasarea debitmetrului; a existat - de-a lungul anilor - o constantă a evacuării motorinei, iar "caracteristicile acestui produs" au permis expertului tehnic permit să aprecieze că "evacuarea motorinei s-a făcut gradual, operațiune care cumulă cu efectele proceselor de evaporare-condensare, a realizat o concentrare a componentelor nevolatile rezultând (în rezervor) o motorină reziduală impurificată".

Din concluziile expertizei tehnice a mai rezultat că începând cu 1993 (la acest moment s-a considerat ca stocul 817.874 tone era cert atât faptic cât și scriptic) au început să fie evacuate cantități de motorină din rezervorul 3 simultan cu existența fenomenului de evaporare care era cu atât mai mare cu cât era mai gol rezervorul.

Întrucât fișele de evidență indică un stoc constant între anii 1993 (30.08. 1993) și momentul inventarierii când s-a descoperit lipsa (08.11.2000), expertul tehnic, precum și revizorii contabili, au concluzionat că, "în această perioadă, motorina a fost sustrasă treptat, cu buna știință a gestionarului și cu marea indiferență a organelor și persoanelor care au verificat și inventariat stocul din rezervorul 3".

Opinia expertizelor efectuate în cauză în curul urmăririi penale, dar și a specialiștilor ce au efectuat actele de verificare și control a gestiunii ui CFR P, este că motorina din rezervorul nr. 3, în cea mai mare, parte a fost sustrasă începând cu anul 1993, dar cu precădere în perioada 1997-2000, fiind folosită, printre altele, și pentru acoperirea lipsurilor din rezervoarele operaționale. O altă cantitate de motorină, redusă însă, a fost pierdută în timpul proceselor de evaporare-condensare ce au avut loc, chiar dacă acestea nu au constituit niciodată obiectul vreunei mențiuni din partea gestionarului sau a comisiilor de inventariere. prin evaporare s-a datorat tot acelor persoane care aveau în gestiune rezervorul întrucât prin scoaterea din acesta gradual, în condiții ilicite, de deferite cantități s-a mărit spațiul gol al rezervorului. Or, potrivit expertizei tehnice, fenomenul de evaporare care era cu atât mai mare cu cât era mai gol rezervorul.

În ceea ce privește modalitatea de întocmire, completare și ținere la zi a fișelor de evidență a intrărilor de motorină în R-3, rapoartele de control și expertizele efectuate au concluzionat aceasta este corespunzătoare, exprimă realitatea scriptică conform mișcării actelor primare, chiar dacă unele mișcări privind reîmprospătarea (care s-au desfășurat în perioadele de timp de ordinul zilelor) sau împrumuturi din stocul de rezervă RM, nu au fost evidențiate.

Evidențele scriptice relevă că din anul 1997 și până în noiembrie 2000 stocul de motorină din 3 fost supus verificărilor și inventarierilor, neînregistrându-se lipsuri. Aceste inventarieri au avut însă un caracter formal, de rutină, limitându-se se pare doar la verificări scriptice, nu și faptice. Astfel, nu s-au găsit în documentația pusă la dispoziția organelor de control și a experților procese - verbale în care să fie descrisă procedura efectivă de inventariere.

Se pare că totul s-a limitat la citirea gradația din dreptul mirei de nivel, care - așa cum s-a arătat - era scoasă din funcțiune. Probele de motorină erau și ele luate la întâmplare, câteodată și din alte locuri (cazare) decât din rezervor, astfel încât densitățile rezultate nu puteau avea nimic cu realitatea.

Expertizele din curul urmăririi penale și procesele-verbale de control au relevat că, din punct de vedere scriptic, fișa de materiale exprima corect suita

operațiunilor de intrare - ieșire care au ca suport documentele specifice, astfel încât stocul scriptic este real, el trebuind însă influențat cu cantitatea de motorină care pe parcursul timpului s-a pierdut prin evaporare.

Din punct de vedere al operațiunilor efectuate cu motorina din stocul RM (R), în afara operațiunilor de împrospătare a stocului, făcute pe baza planificărilor periodice, celelalte operațiuni de scoatere/ieșire care au avut loc de-a lungul timpului au avut un caracter ilegal. Nu s-au respectat prevederile Hotărârii Guvernului României 01359/21.12.1990, în care se prevede, la art. 2 că "Scoaterea sub formă de împrumut a oricăror categorii de materii prime și materiale, precum și darea în folosință a unor instalații sau utilaje, din rezerva de mobilizare, se pot face, în mod excepțional, pe baza de fundamentare, prin hotărâri ale Guvernului inițiate de ministere sau agenții economici interesați, avizate în prealabil de, F și Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, cu depunerea unei garanții egale cu valoarea bunurilor împrumutate, la data efectuării operațiunii".

În concluzie, deși evidența scriptică a stocului de motorină RM a fost teoretic una corectă, în schimb din stocul faptic s-a sustras practic întreaga cantitate de motorină.

Datele cauzei relevă că sustragerile au început cu mult înainte a anului 1997, dar majoritatea au avut loc după acest moment. Acestea aveau un caracter periodic și au fost favorizate de existența posibilității tehnice de a manevra cantitățile de motorină între rezervoare, care a permis inculpaților (în special gestionarului, dar și pompagiilor) să completeze stocurile lipsă din rezervoarele operaționale ale ui, pentru a ieși în regulă la controalele și inventarierile periodice.

Rolul principal în cauzarea acestei lipse enorme de carburanți din gestiune revine gestionarului, care însă nu putea să acționeze fără ajutorul concurent și în cunoștință de cauză al distribuitorilor/pompagiilor. Evident că o culpă o au și membrii comisiilor de inventariere care nu și-au făcut conștiincios datoria de-a lungul timpului, însă aceasta nu exonerează de răspundere inculpații căror li se datorează aproape exclusiv cauzarea celei mai mari părți a prejudiciului, datorită, mai ales, modalității de lucru și încălcării atribuțiilor de serviciu.

În concret, mijloace de probă administrate au evidențiat două direcții principale pe care s-a acționat ori nu, deși trebuia, ceea ce a condus, în final, la cauzarea de prejudicii însemnate, constând în "dispariția" combustibililor din cele trei rezervoare.

primă cauză - descrisă în primul rechizitoriu - ce a cauză ce a condus la crearea de lipsuri semnificative în gestiunea de carburanți și lubrefianți a ui CFR Par eprezentat-o însușirea și traficarea de către inculpatul-gestionar, la solicitarea și instigarea inculpatul -, cu ajutorul șoferului-inculpat în perioada anilor 1999-2000, prin scoaterea din gestiunea, în condiții ilegale (de pildă: fără întocmirea documentelor legale și evidențierea cantităților ieșite), în mai multe rânduri, a diferite cantități de carburanți (în special motorină și ulei de motor), mai exact 37 tone de motorină și 2660 kg de ulei de motor, în valoare totală de 274.149.840 lei vechi, care apoi au fost înstrăinate (contra cost și chiar gratuit) unor persoane fizice sau juridice, cauzându-se astfel un prejudiciu în cuantumul menționat.

În concret, tribunalul reține că potrivit datelor înscrise în cartea de muncă, în perioada 01.10.1977-18.02.1980 inculpatul a îndeplinit funcția de laborant determinări fizico-chimice, în perioada 01.10.1977 - 18.02.1980 funcțional economic 1, după care a trecut pe funcția de primitor-distribuitor produse petroliere la depoul CFR

Conform fișei postului (filele 38 vol. II ), atribuțiile inculpatului, în calitate de gestionar, îl obligau la ținerea evidenței gestiunii prin întocmirea și înregistrarea zilnică în fișele de magazie a cantităților de combustibil și lubrefianți intrate și ieșite din gestiune pe baza documentelor legale, gestionarea stocului RM conform dispozițiilor organelor superioare, executarea decadală a punctajului consumului cu contabilitatea, verificarea cantităților eliberate după registrul de procese verbale de la distribuitori (pompagii) etc.

În perioada anilor 1999-2000, din dispoziția verbală a inculpatului -, în calitatea sa de adjunct-șef depou, cu reparațiile până în aprilie 2000, respectiv șef depou coordonator în perioada aprilie - noiembrie 2000, inculpatul a eliberat ilegal din gestiune diferite cantități de motorină și ulei după cum urmează:

- 1000 litri motorină având ca beneficiar P, administrat de ;

- 600 litri motorină având ca beneficiar Com P, administrată de ;

- 600 litri motorină având ca beneficiar Bis. P, administrată de;

- 200 litri motorină având ca beneficiar Șantierul 61 I - punct de lucru P, unitate care, în perioada 1999-2000, executat lucrări în CFR P, șeful formației de lucru fiind -.

Acesta din urmă a declarat (fila 41 vol. III și fila 84 - dosar nr. 4278/2001 judecătorie, declarație menținută), că în schimbul lucrărilor efectuate a primit cantitatea de 260 litri motorină pe care a folosit- în interesul unității fără a fi evidențiată în contabilitate (lucrările au fost executate la " înțelegere" fără existența unui contract);

- 400 litri având ca beneficiar Spitalul CFR P, înstrăinare probată

cu declarația martorului (fila 40, vol. II - ) administrator al Parcului auto al unității;

- 600 litri motorină și 120 Kg ulei motor, având ca beneficiar P, administrată de - care a declarat (filele 13 vol. III ) că în schimbul produselor petroliere menționate gestionarul a primit produse agricole;

- 600 litri motorină, 60 Kg ulei motor având ca beneficiar

Pitești - punct de lucru P, administrată de și având ca obiect de activitate reparații auto, martorul indicat recunoscând în declarație că a primit de la inculpatul - motorină și ulei provenite din CFR P;

- 1500 Kg ulei diferite tipuri având ca beneficiar P, unitate administrată de. Lucrătorii Gărzii Financiare I au efectuat o verificare contabilă la unitatea menționată al cărei rezultat proces verbal (aflat la filele 50-53 vol. III) nu a pus în evidență consumuri de carburanți și lubrefianți mai mari decât cantitățile aprovizionate pe bază de documente;

- 1000 litri motorină și 400 Kg ulei având ca beneficiar Mănăstirea din jud. N, înstrăinare probată prin declarația martorului (fila 149, vol. III );

- 20 tone motorină având ca beneficiar Schitul S din satul R, com. Forăști, jud. S, înstrăinare probată cu declarațiile martorilor ( 185 - ds. nr.7278/2001 judecătorie), ( - 172 - ds. nr. 7278/2001 judecătorie - a considerat motorina "donație")- călugări, conducători auto (vol. IV ).

La solicitarea organelor de poliție, Construcții Feroviare M I - Secția CF I, pe baza datelor furnizate de către ul și a conducătorilor auto precizați anterior, a efectuat o analiză a consumului normat de motorină și ulei înregistrat de autovehiculele folosite în cadrul schitului și a concluzionat un consum situat între 24.872 litri și 31.624 litri motorină, respectiv 290 Kg, 305 litri ulei motor (a se vedea înscrisul cu vezi actul nr. 1040/2001 - filele 1-4, vol. IV ).

Cantitățile de motorină și uleiuri menționate mai sus cu beneficiarii indicați au fost transportate de către inculpatul cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare IS.15. din dispoziția inculpatului -, fiind scoase din gestiune de către inculpatul.

Transporturile au fost efectuate de către inculpatul fără documente justificative și fără evidențierea curselor în foile de parcurs, în unele situații la transport participând și.

Din datele furnizate de către inculpatul, -, - date rezultate din analiza coroborată a declarațiilor lor și a proceselor-verbale de confruntare - a rezultat că toți trei aveau deplina reprezentare a caracterului ilicit al faptelor comise, cunoscând totodată fiecare ce atribuții concrete aveau.

Produsele petroliere scoase din gestiune și înstrăinate în maniera sus-arătată totalizează 37 tone motorină și 2660 Kg ulei motor.

Având în vedere prețurile la motorină și ulei comunicate de către CFR P, respectiv Sucursala I (prin adresele de la 145-147, vol. II ), se constată că prejudiciul cauzat este de 274.149.840 lei vechi.

În ciuda pozițiilor oscilante ale inculpaților și, în special, dar și a duplicității unora dintre martorii audiați - respectiv aceia cărora le fuseseră furnizate ilicit produsele petroliere (și care, în general, au negat ori au revenit asupra unor declarații anterioare a lor, în special pentru a nu se autoincrimina, poziție subiectivă de înțeles, de altfel, dar care nu poate fi acceptată de instanță, motiv pentru care declarațiile de revenire din cursul judecății ale acestora nu vor fi avute în vedere) - multiplele probatorii administrate în cauză demonstrează, fără echivoc, comiterea acestor fapte penale deduse judecăți prin primul rechizitoriu, de către inculpații, - și, cu forme de participație diferite.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere, în special, următoarele mijloace de probă: a) declarațiile aproape constante ale inculpatului care coroborate și cu multiplele procese-verbale de confruntare reliefează în detaliu modul de lucru; b) declarațiile inculpaților ( 1-38 - deosebit de relevante sub aspectul modalității de lucru defectuoase la CFR Marfă P, ce conține multiple recunoașteri ale unora din faptele imputate inculpatului, recunoașteri făcute în prezența avocatului ales), - ( 41-55 ), ( 60-80 - conține multiple recunoașteri a unora din faptele imputate, făcute în prezența avocatului); c) declarațiile unora dintre persoanelor audiate ca învinuiți (iar, în cursul judecății, ca martori), precum respectiv: (ce a confirmat - 87 vol. 2 - faptul că la solicitarea inculpaților - și a transportat motorină cu un autovehicul în diverse locații, inclusiv acelea cu privire la care s-a probat că au reprezentat destinațiile livrărilor ilicite); d) procese-verbale de verificare a locurilor în care au fost livrate de inculpatul unele din cantitățile de motorină eliberate din gestiunea ui CFR P, în condiții ilegale; e) înscrisuri provenind de la unele societăți (SC SA P) unde au fost livrate cantități de motorină eliberate cu nerespectarea dispozițiilor legale; f) toate mijloacele de probă din volumul IV (anexat primului rechizitoriu), enumerate deja mai sus,ce confirmă, dincolo de orice dubiu, livrarea unor cantități semnificative de carburanți la Mănăstirea cu motorină, scoasă din gestiunea ui CFR Marfă ilegal. Deși un asemenea gest caritabil și creștinesc este în sine salutar, el nu mai acest caracter atunci când bunurile donate provenind din comiterea unei infracțiuni, când aceste bunuri sunt scoase ilicit din patrimoniul unei persoane juridice (și nu din patrimoniul propriu al persoanelor fizice - inculpații din cauză), fără acordul organelor sale reprezentative.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere și celelalte mijloace de probă administrate în cauză și enumerate mai sus, respectiv: a) plângerea formulată de societatea-parte vătămată, împreună cu înscrisurile doveditoare anexă, inclusiv un procesul-verbal din 08.11.2000; b) relații comunicate de societatea-parte vătămată organelor de poliție, la cererea acestora, inclusiv liste de inventariere; c) procesele-verbale de control din 08.02.2001 (intermediar) și 02.03.2001 (final - 35-49) întocmite de 6 revizori contabili desemnați de societatea-parte vătămată din cadrul structurilor sale ierarhic superioare, cu ocazia verificărilor gestiunii de combustibilii și lubrefianți din cadrul Sucursalei CFR Marfă I, precum și a motorinei aflată în custodia ui CFR Marfă P; d) procesul-verbal de constatare la fața locului din 08.11.2000 și de verificare a celor trei rezervoare ( 57-80), inclusiv de ridicare din biroul inculpatului a unor documente (fișe de magazie, în special), precum și planșele foto-anexă; e) declarațiile numeroșilor martori audiați - de pildă: -- a confirmat că inculpatul i-a adus 200 litri motorină de la CFR P sau - ce a confirmat că inculpatul i-a adus, fără plată, 100 litri motorină și 50 litri ulei, din dispoziția inculpatului -, de la CFR P, în două rânduri, în perioada în care acesta din urmă avea mașina la reparat la el), declarații care se coroborează între ele, precum și cu depozițiile inculpaților, dar și cu înscrisurile; f) fișa postului inculpaților, - și.

Așa cum s-a arătat, în cursul urmăririi penale, unii inculpați, în prezența avocaților au relatat detaliat modul de comitere a faptelor. De pildă, inculpatul ( 20-29 ) a susținut că: a) "în perioada anilor 1998-2000 am dat din dispoziția inginerului - următoarele cantități de motorină: aproximativ 3 tone la mecanici bazei RK P; o tonă la o societate din P-N, probabil SC SRL, transportată de șoferul; aproximativ 20 de tone motorină și aproximativ 1 tonă ulei de motor la Schitul "Sf. " aflat în com., tot transportându-le; aproximativ 1 tonă la " și alte exemple; b) "recunosc întocmirea în fals a multor bonuri de consum și folosirea lor pentru acoperirea unor cantități lipsă"; c) " - îmi dădea dispoziții verbale, chemându-mă la el prin intermediul șoferilor și și-mi spunea ce cantități de motorină să dau, cui anume, cine o transportă."; d) "în luna iulie/august 2000 din dispoziția lui - am eliberat din gestiune aproximativ 600 litri de motorină fără documente legale, acestea fiind transportate în butoaie de șoferul șa o firmă de construcții" ( 26 verso - vol. II ); e) într-o altă declarație ( 28 și urm. - 34 și urm. vol. II), inculpatul detaliază și exemplifică punctual cazurile în care "în perioada anilor 1999-2000, din dispoziția verbală a ing. - - șef depou adjunct cu reparațiile - am eliberat din gestiune, fără documente justificative mai multe cantități de motorină și uleiuri"; "despre motorina dată la SC SA avea cunoștință inculpatul -" ( 37).

La rândul său, inculpatul -, în prezența avocatului ales, a susținut printre altele că: a) "în ceea ce privește gestiunea carburanților nu întotdeauna participam efectiv la stabilirea stocurilor faptice din teren"; "nu participam efectiv la măsurarea cantităților din vagoanele primite, însă semnam notele de recepție întocmite de gestionar ( 41-42 - vol. 2 ); b) "nu este adevărat ceea ce au susținut, și cum că eu le-am dat dispoziții să transporte motorină în diferite locuri, fără să întocmească document legale" ( 50 - vol. 2 ); c) recunoaște că i-a dat dispoziție inculpatului "să ia măsuri pentru transportarea de către conducătorul auto a două butoaie cu motorină la Schitul "Sf. ", dar să ia din eventualele plusuri în gestiune". Însă, martorul (ul ) a declarat, contrat celor susținute de inculpatul, că - că mănăstirea a fost aprovizionată în mai multe rânduri cu motorină (peste 200 litri) adusă de la CFR Marfă P de inculpatul cu o mașină, ca urmare a celor dispuse acestuia de inculpatul -, pe care ul a susținut - în declarația olografă - că l-a cunoscut la un restaurant în anul 2000, rugându-l atunci să ajute la construirea mănăstirii "cum poate".

Inculpatul, în declarațiile sale ( 63 și urm.), a descris cel mai fidel modalitatea de lucru ilicită: a) "pentru transporturile efectuate din dispoziția ing., motorina sau uleiurile erau încărcate în butoaie de gestionar și pompagii de serviciu" ( 63 - vol. II ); b) "am efectuat mai multe transporturi cu carburanți și lubrefianți eliberate din gestiunea ui de către gestionarul pentru persoane fizice/unități din zonele limitrofe Pului; pentru aceste transporturi primeam dispoziții să nu evidențiez cursele efectuate în fapt în foile de parcurs și, pentru a nu avea probe cu poliția pe traseu, menționam în foaia de parcurs o altă cursă decât cea efectuată în fapt" ( 65 ); c) "din dispoziția verbală a ing. - - șeful ui cu reparațiile până în aprilie 2000 și șef al ui în perioada aprilie-noiembrie 2000 - am efectuat următoarele transporturi de motorină și lubrefianți din gestiunea ui: la Mănăstirea SF. - cca. 15-20 tone motorină și cca. 400- 500 kg ulei motor, în mai multe curse, din care 2 în anul 1999, iar în anul 2000 aproximativ câte o cursă lunar; la de de la, însoțit de gestionarul, am transportat, în 2 curse, aproximativ 120 kg ulei de motor și cca. 800- 1200 litri motorină; la P - mai multe curse în 2000 - cca. 1,5 tone ulei motor, cca. 680 kg alte tipuri de ulei; la un autoservice din P - o cursă - 60 litri motorină și 60kg ulei motor, din câte știu la acest service a avut mașina pentru reparații ing. prin luna iunie-iulie 2000; la Mănăstirea în august-septembrie 2000 - 2 curse cu câte 2 butoaie de motorină și 2 de ulei" și exemplificarea continuă în declarația inculpatului; d) "inculpatul - îmi indica de fiecare dată să nu menționez mișcările în foile de parcurs" ( 66 ).

Și în fața judecății, inculpații și și-au menținut în cea mai mare parte pozițiile procesuale de recunoaștere ( 71 și 72 - dosar nr. 4278/2001 - judecătorie), continuând să-l indice pe inculpatul - ca fiind cel din dispoziția căruia s-au eliberat, de multe ori în condiții ilegale, cantități de carburanți și lubrefianți transportate apoi de șoferul.

Raportat la toate cele de mai sus, tribunalul a reținut că este nefondat motivul de apel al inculpatului - care a invocat că, în dosar, nu ar exista probe certe din care să rezulte că el i-ar fi instigat pe ceilalți 2 inculpați. Din contră, acestea există, iar cele de mai sus o dovedesc cu prisosință, existând chiar și indicii că acest inculpat ar fi avut o implicare mai mare decât cea în legătură cu care a fost trimis în judecată.

O a doua cauză și cea mai semnificativă - descrisă, în special, în al doilea rechizitoriu -, care a condus la crearea celei mai mari părți a prejudiciului a fost reprezentată de modalitatea neglijentă, deficitară și contrară atribuțiilor de serviciu, în care inculpații (în calitatea sa de gestionar) și HG-, și - (în calitate de pompagii ori primitori/distribuitori ai carburanților), dar și alte persoane cu atribuții similare, pe diferite perioade de timp, în mod repetat și obișnuit, eliberat diferite cantități de combustibili, fără documente justificative, fără verificări, fără măsurări exacte și/sau fără evidențierea acestor mișcări de carburanți în evidențele obligatorii.

În concret, din procesele-verbale de control, din înscrisurile de la dosar și din raportul de expertiză contabilă din cursul urmării penale a rezultat, de pildă, că:

- în perioada 11.01.2000-08.11.2000, au avut loc eliberări de motorină din gestiune, prin debitmetru, fără documente justificative, care ar fi trebuit să se regăsească evidențiate mai întâi în registrul de distribuție de la pompagii, dar și în evidențele contabile ale societății;

- în aceiași perioadă au avut loc eliberări de motorină din gestiune, prin debitmetru, cu documente justificative, dar în care erau înscrise cantități mai mici decât cele eliberate efectiv din gestiune. Acest lucru a rezultat din analiza comparativă a documentelor justificative cu indexul/citirea debitmetrului pentru fiecare tură (avându-se în vedere indexul de la intrare și ieșire din tură).

Prin acest prim mod de lucru s-a creat o parte din lipsa din gestiunea de motorină, la care au contribuit în mod direct persoanele implicate în gestiunea și distribuția carburanților, respectiv gestionarul și pompagii.

Verificările efectuate (și concretizate în mijloacele de probă atașate la dosar) au evidențiat - doar pentru perioada 11.01.2000-08.11.2000 - o lipsă din gestiune, prin acest mod de lucru, de 300.346 kg (care a fost stabilită din analizarea situației ieșirilor de motorină comparativ cu indexurile debitmetrului 2 și urm - vol. 9 ), într-o valoare valabilă la 08.11.2000 de 3.317.775.693 lei vechi ( 8)

Iată câteva exemple concrete:

a) în din 20/21.10.2000, pompagiul (inculpat în cauză) a primit cu indexul 717.450 și a predat-o cu indexul - (fila 238 - vol. 9 ), deci a alimentat o cantitate de 5580 litri, care cu o densitate de 0,842 (conform buletinului de analiză nr. 63/20.10.2000, ora 21,00) rezulta o cantitate de 4698 kg. Or, suma documentelor consemnate în registrul de distribuție a motorinei, cât și a celor existente în contabilitate, este doar de 3622 kg, rezultând că o cantitate de 1076 kg motorină a fost distribuită din gestiune prin contor, fără documente justificative de către acest pompagiu, doar într-o singură noapte;

b) în din 09.10.2000, pompagiul (inculpat în cauză) a încărcat vagonul cu terminația 0432, pentru P N, consemnând în registrul de distribuție că a încărcat în vagonul respectiv 25.200 litri de motorină. Cu toate acestea, inculpatul care a întocmit actul de ieșire din gestiune, respectiv bonul de transfer nr.91, a consemnat în acest bon cantitatea de 20.000 kg, deși cantitatea reală era de 21.168 kg, respectiv 25.200x0,840 (densitatea) = 21.168 kg ( a se vedea fila 233 - vol. 9 ). A rezultat astfel o cantitate de 1.168 kg motorină scoasă din gestiune fără documente justificative.

Situația exactă în această privință se regăsește evidențiată în tabele explicative din vol. 9.

Un alt mod de lucru deficitar a constat în aceea că atât pompagii, cât și gestionarul, nu au utilizat la calculul cantității în kilograme, densitatea reală stabilită prin determinări de laborator și pentru care s-au întocmit și transmis la distribuție, buletine de analiză, ci au utilizat o densitate mai mare decât cea reală, respectiv 0,860 sau 0,850, densitatea stabilită arbitrar de inculpatul-gestionar și cu care au lucrat și pompagii. Prin utilizarea acestor densități mai mari decât cea reală s-au creat o parte din plusurile de motorină în gestiune, plusuri care însă nu erau regăsite la inventarierile decadale și lunare, întrucât crearea lor avea doar rolul de a acoperi o parte din lipsurile de motorină din perioada respectivă.

O altă încălcare a atribuțiilor de serviciu a constat în neînscrierea indexului debitmetrului în registrul de distribuție a motorinei la fiecare predare de tură de către unii dintre pompagii, fapt ce a dus la imposibilitatea verificării concordanței dintre cantitatea de motorină distribuită prin debitmetru și suma documentelor justificative existente și consemnate în registrul de distribuție. De pildă: inculpatul nu a înscris indexul la predare în turele din 28/29.03.2000, 07/08.05.2000, 17/18.08.2000 și 02.10.2000.

De asemenea, în unele ture, în registrul de distribuție a motorinei, s-au înscris alte cantități decât cele din bonurile de consum existente în contabilitate, ceea ce relevă că realitatea cantităților de motorină distribuite de pompagii este alta. De pildă, în 26/27.10.2000, pompagiul-inculpat a înscris în registrul de distribuție bonul nr. 8659 cu cantitatea de 1118 kg, în realitate pe bonul respectiv fiind înscrisă cantitatea de 989 kg (f, 4 și 240 - vol. 9 ), rezultând deci o diferență de 129 kg.

S-a mai constatat și că același bon de consum, era înregistrat de două ori, în două ture diferite ale aceluiași pompagiu. De pildă, în 05.10.2000, inculpatul a înregistrat în registrul de distribuție bonul nr. 6817 cu 86 kg (care se regăsește și în contabilitate), după care îl mai înregistrează încă o dată în același registru în 06/07.10.2000 (dar fără - ca de această dată - în contabilitate să se mai regăsească un bon cu același număr și cantitate - 232-233 - vol. 9 ).

Tot în urma verificărilor, s-a mai constat că un alt mod de lucru a constat în modificarea cantităților înregistrate în registrul de distribuție, în senul înlocuirii lor cu cantități mai mari, nelivrate în realitate. De pildă: la data de 30.08.2000, cu bonul de consum 31383, inculpatul a eliberat cantitatea de 40 kg de motorină, în registrul de distribuție a înscris inițial 40 kg, adăugând apoi în față cifra, cantitatea înscrisă în registru transformându-se în 140 kg. De asemenea, tot acesta, în 06/07.07.2000, a eliberat nr. 9285 având înscrisă cantitatea de 860 kg, înscriind în registru 1860 kg, iar cu nr. 2403 eliberat cantitatea de 1451 kg motorină înscriind în registru 2415 kg. Se observă deci doar în această ultimă tură o diferență de 2000 kg.

Alte modalități deficitare de lucru sunt reflectate, de exemplu, în procesul-verbal din 01.11.2001 întocmit de către - Oficiul Teritorial I, prin revizorii contabili care au verificat gestiunea ui aferentă celei mai mari părți a anului 2000.

Din mijloacele de probă administrate în cauză, a mai rezultat că inculpatul și-a îndeplinit superficial sarcinile stabilite de către conducerea depoului ( 14-15 - vol. 9), în sensul că nu a organizat corespunzător și nu a controlat modul de executare a sarcinilor de serviciu a personalului cu care a gestionat în comun combustibilii aflați în gestiune, acesta dând posibilitatea și chiar încurajându-i pe pompagii să lucreze incorect, conform unora din metodele prezentate exemplificativ mai sus.

Într-adevăr, potrivit sarcinilor de serviciu ce-i reveneau, inculpatul avea această obligație și multe altele elocvente, pe care le-a nesocotit ( 14 - vol. 9).

Referitor la organizarea preluării și predării serviciului, din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, tribunalul reține, cu titlu exemplificativ, că pompagii (așa cum a recunoscut și susținut și inculpatul, în nota explicativă anexă la volumul 5 - filele 259-264) preluau ca motorină existentă în stoc, doar cantitățile comunicate lor de inculpatul și nu cele arătate de acul indicator al mirei montate pe rezervoare.

Potrivit susținerilor mai multora dintre aceștia, măsurarea înălțimii de lichid din rezervoare o făceau doar când "primeau dispoziție de la inculpatul, nenotând în registru această înălțime și neștiind ce cantitate există deoarece, calculele le făcea tot doar, care deținea datele referitoare la dimensiunile rezervoarelor și ale densității determinate de laborator", ei acceptând însă acest mod de lucru. Același inculpat, a HG mai arătat că de multe ori "cantitatea de motorină descărcată din vagoane nu era trecută în procesul verbal, deoarece la întocmirea procesului verbal nu li i s-a cerut acest lucru, iar stocul de motorină le era comunicat - lor pompagiilor - de inculpatul ", fapt ce contravine pct. 11 și 3 din fișa "sarcini și atribuții ale gestionarului de combustibili și lubrefianți".

Și inculpatul - (în nota explicativă anexă vol. 5 - filele 265.274) a confirmat acest mod de lucru neglijent, menționând că deși predarea-primirea serviciului/turei se făcea pe bază de proces-verbal, orientarea pentru stocul predat se făcea pe baza acului indicator al mirei (care -așa cum s-a arătat nu era funcționabil, fiind inversat) existente pe rezervoare (cu aproximație). Și el confirmă ( 272 - vol. 5 ) faptul că stocul trecut în procesele-verbale era cel impus de gestionarul l și în nici un caz nu era stocul real.

De asemenea, și inculpatul ( 275-208 - vol. 5 ) menționează același lucru: că stocul înscris la preluarea - predarea serviciului era cel indicat de gestionarul și nu ceea ce indica acul indicator al mirelor montate pe rezervoarele de motorină. Tot el a precizat că nu cunoștea niciodată cantitatea de motorină din cisternele sosite, el făcând măsurători doar în ceea ce privește înălțimea lichidului numai la dispoziția gestionarului care și desigila vagoanele.

În urma verificărilor (reflectate în procesele-verbale de control și în expertiza financiar-contabilă, cu reflectare în înscrisurile anexate la dosar) s-a mai constatat că deși recepționarea combustibilului și lubrefianților intrați în depoul CFR P intra în sarcina gestionarului (conform "fișei de sarcini și atribuții") și ale comisiei de recepție numită prin decizia nr. 205/05.11.1998 compusă din inculpatul ing. -, ec., ing. și, recepționarea se făcea, de fapt, după bunul plac al gestionarului și aproape întotdeauna, în lipsa comisie.

Contrar sarcinilor de serviciu, pe care le cunoștea foarte bine (dată fiind vechimea sa în funcție de peste 10 ani), inculpatul proceda totalmente diferit în sensul că - așa cum chiar ele a recunoscut ( 314-315 - vol. 5 ) - "toate operațiunile legate de recepționarea motorinei le executa cu pompagii de serviciu fără vreun membru al comisiei de recepție, mai ales pentru vagoanele cisternă intrate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale". Același lucru rezultă și din raportul de expertiză financiar-contabilă întocmită de SC " Audit" SRL (17 - vol. 4 ).

Tot referitor la recepționarea combustibililor și lubrefianților, lucrătorii de la punctul de distribuție (martorii, dar și inculpații) au susținut că verificau numai integritatea sigiliilor, înscriind numerele de vagon în condica de motorină, după care îl anunțau gestionarul cu care făceau măsurătorile necesare pentru determinarea cantității existente în fiecare, operațiune făcută numai în prezența acestuia. Însă, aproape întotdeauna inculpatul și pompagii ignorau procedurile obligatorii. Astfel, de pildă - așa cum chiar inculpatul a recunoscut ( 295 - vol. 5 ), deși trebuiau luate trei probe pentru măsurători, una de la baza rezervorului, una de la mijlocul acestuia și una de sus, el lua doar o probă de la gura de alimentare-distribuire.

Din verificarea documentelor și evidențelor ui CFR P, experții au constatat - așa cum s-a arătat mai sus - că au fost utilizate procedee pentru acoperirea lipsurilor avute în gestiune la data verificărilor, decadale ori anuale.

De pildă, experții și organele de control ale gestiunii au constatat că pe parcursul întregii perioade verificate, gestionarul, a întocmit note de recepție ulterioare datei reale a intrării și descărcării vagoanelor cisternă cu motorină în gestiune astfel că, prin aceste procedee, cantitățile de motorină primite nu erau înregistrate în evidența contabilă și tehnic operativă, la data reală a primirii, dând impresia că expedițiile și consumurile de motorină ale depoului corespund, când, de fapt, motorina consumată sau expediată era din motorina recent primită. Prin acest procedeu gestionarul denatura (diminua) stocurile scriptice din evidențele tehnic operative și contabile.

De pildă: a) în luna decembrie 1998, inculpatul nu a întocmit note de recepție și nu a înregistrat în evidența tehnic-operativă și contabilă cu cantitatea de 490.300 Kg motorină (toată cantitatea de motorină primită), adică notele de recepție Nr. 6-15 din 01 - 10.01.1999, când, de fapt, aceste vagoane au fost descărcate în depou în intervalul 01 - 21.12.1998 ( a se vedea în acest sens Procesul-verbal de control din 02.03.2001 - fila 15 - vol. 5 ); b) în luna ianuarie 1999, inculpatul nu întocmește note de recepție și nu se înregistrează în evidența tehnic-operativă și contabilă cu cantitatea de 600. 300 Kg motorină (toată cantitatea de motorină primită), adică notele de recepție Nr. 26-53 din 10 - 25.02.1999, când de fapt aceste vagoane au fost descărcate în depou în intervalul 12 - 27.01.1999 ( 15 - vol. 5 ); c) pe data de 04.11.2000 (după cum a recunoscut în nota explicativă - 294 - vol. 5 ), inculpatul a scos din rezervorul RM cu nr. 3 - "pe gura de vizitare" cantitatea de 200 tone ( 20.000 litri) motorină, după care s-au oprit pompele, fără însă să întocmească proces-verbal privind transferul acestei cantități de motorină la exploatare.

În legătură cu cele prezentate exemplificativ mai sus, inculpatul-gestionar a recunoscut faptul că a ascuns organului de control, le verificările anterioare periodice, faptul că nu avea recepții, pentru că știa că are lipsă motorină din gestiune, precum și că unele recepții le întocmea cu întârziere deoarece nu era descărcată motorina din acele vagoane (a se vedea susținerile sale din vol. 5, dar și declarațiile sale scrise).

Producerea lipsurilor din gestiune - așa cum s-a mai menționat - s-a putut realiza fără descoperirea ei, la timp, și pentru că:

- instalațiile de încărcare - descărcare a celor 3 (trei) rezervoare de 1000³aveau un punct comun, astfel că gestionarul-inculpat, cu ajutorul pompagiilor, putea oricând să transvazeze motorina din rezervorul cu stoc RM în rezervoarele de motorină pentru exploatare și invers;

- recepțiile la motorina sosită cu vagoanele cisternă se efectuau defectuos în sensul că acestea se întocmeau și se semnau ulterior datei de descărcare operativă a motorinei;

- documentele de recepție erau întocmite și predate cu întârziere compartimentului financiar - contabil, ai cărui salariați nu aduceau, în scris, la cunoștință această deficiență conducătorului compartimentului și șefului de depou.

În legătură cu aceste practici de lucru, contrare obligațiilor de serviciu, ce le incumbau, inculpații-pompagii, în notele explicative și în declarațiile lor, detaliate, din cursul urmăririi penale au arătat că:

a) inexistența unor documente justificative - care să ateste diverse cantități de motorină ce au rezultat din citirea debitmetrului (și nu numai) că au fost distribuite - se datorează faptului că gestionarul-inculpat alimenta unele mijloace de transport și le spunea că bonul este la el, dar în realitate acesta nu exista, ei acceptând distribuirea exclusiv pe baza celor comunicate lor verbal de acesta;

b) de multe ori (deosebit de elocvente în acest sens sunt în special susținerile inculpatului și înscrisurile olografe prezentate de acesta - nu mai puțin de 81 - și expertizate grafologic) pompagii alimentau mijloace de transport auto pe baza unor bonuri de mână primite de la inculpatul, care evident nu puteau și nu au fost înregistrate în evidențele depoului;

c) inculpatul a recunoscut faptul că a folosit și a indicat pompagiilor să folosească densități mai mari decât cea reală pentru a putea acoperi unele pierderi, inclusiv din cele cauzate la distribuția motorinei.

Se impune a se reaminti că din înscrisurile existente la dosar, inclusiv în formă originală, rezultă că inculpatul și inculpații-pompagii din cauză (dar și alți pompagii, netrimiși în judecată) aveau gestiunea comună a carburanților din cele trei rezervoare, exprimându-și în prealabil, în scris, acordul în sensul gestiunii comune.

Încălcarea repetată a atribuțiilor lor de serviciu, în modalitățile sus-enumerate exemplificativ, a dispozițiilor cu caracter general ale societății-parte vătămată în materie și a prevederilor imperative ale "Legii nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea unităților" au condus, în timp, la lipsa din gestiune a aproape întregii cantități de combustibili din rezervoare.

Din procesele-verbale de control întocmite de către - Oficiul Teritorial I și confirmate apoi de expertiza financiar-contabilă complexă (efectuată în cursul urmăririi) a rezultat că cea mai mare parte a lipsurilor în gestiunea ui CFR Paf ost cauzată de către inculpatul-gestionar și inculpații-pompagii trimiși în judecată HG-, și -, despre care societatea-parte vătămată - în baza rezultatelor verificărilor efectuate ( 9 - vol. 9 ) - a arătat că au cauzat fiecare prejudicii cuprinse între cel puțin câte 1,5 miliarde lei vechi și 4,6 miliarde lei vechi.

Dar cum, acești inculpați aveau gestiunea comună a carburanților din respectivele rezervoare, răspunderea acestora pentru lipsurile enorme constatate nu poate fi decât una comună, solidară, mai ales că aceste lipsuri au putut fi produse numai prin acțiuni și inacțiuni conjugate, repetate și în serie, a fiecăruia dintre ei (precum și a altor pompagii care nu au fost trimiși în judecată), care nu ar pot disociate.

Într-adevăr, acești inculpați au lucrat - comparativ cu alți salariați ( 46-50 - vol. 5 )- cele mai mari perioade în intervalul 01.11.1997-08.11.2000 ca gestionar ori pompagii al distribuție și răspund pentru lipsa în gestiunea comună, din moment ce nu au asigura păstrarea și securitatea bunurilor primite și manipulate, ignorând sarcinile ce le reveneau și care era stabilite prin "fișa sarcinilor și atribuțiilor" și care vor fi detaliate mai jos.

Prejudiciul constatat de organele de control și de experții financiar-contabil s-a produs începând cu anul 1997-1998 și până la data de 07.11.2000, dar în special în anii 1999-2000.

Apărările inculpatului -, făcute și în acest ciclu procesual, deși el nu a declarat apel, potrivit cărora el nu a lucrat la CFR P (ci în altă parte) decât câteva ture în perioada în care acuzarea a susținut că s-ar fi cauzat prejudiciul sunt vădit nefondate și contrazise de probatoriile efectuate în cauză și chiar de propriile-i declarații anterioare. Astfel, într-o notă explicativă ( 271 - vol. 5 ) acesta precizează că "am lucrat ca pompagiu de la sfârșitul anului 1994 până în mai 1999", pentru ca într-o notă explicativă olografă din 29.11.2000 ( 265 - vol. 5 ), acest inculpat arată că: "am lucrat efectiv -la distribuția carburanților - o perioadă mai lungă din 1997 până în mai 1999, perioadă în care am fost pe funcția de pompagiu, după care am lucrat aproximativ 2 luni J în perioada noiembrie 1999-31 ianuarie 2000".

Or, potrivit expertizei financiar-contabile și actelor de control majoritatea covârșitoare a prejudiciului a fost cauzat în perioada verificată cuprinsă între 01.11.1997-08.11.2000 și, în special în anii 1998-2000.

Mai mult decât atât, din înscrisul intitulat "situația personalului nominal din gestiunea de combustibili și lubrefianți" ( 50 și 49- vol. 5 ), întocmit de către CFR Marfă SA - Sucursala I - (semnat de șeful depoului și șeful Oficiului și confirmat apoi de revizorii și experții contabili) rezultă următoarea situație pe inculpați, aferentă anilor 1998-2000: 1) inculpatul - 478 zile lucrate efectiv la acesată gestiune; 2) inculpatul - 427 zile efectiv lucrate ca pompagiu; 3) inculpatul - - 249 zile efectiv lucrate ca pompagiu (din care 69 în anul 1998, 158 în anul 1999 și 22 în anul 2000); 4) inculpatul - - 358 zile efectiv lucrate ca pompagiu (din care 206 în anul 1999 și 105 în anul 2000); 5) inculpatul - 416 zile efectiv lucrate ca pompagiu (din care 231 în anul 1999 și 130 în anul 2000); 6) inculpatul - 260 zile efectiv lucrate (din care 103 în anul 1999 și 157 în anul 2000).

Totodată în volumul 9 al dosarului de urmărire penală (dar și în volumul 8), începând cu fila 113 până la 245 se regăsesc situațiile pentru anul 2000, centralizate privitoare la cantitățile eliberate de fiecare, datele și evidențierea sau nu în documente acestor eliberări, pe fiecare distribuitor de carburanți de la CFR P, inclusiv cu privire la inculpatul-gestionar și inculpații-pompagii (de pildă: 116-119 -, 125-127- inc., 131-136 - inc., 139 - inc., 140-143 - inc. etc.). O evidență mai clară, tehnoredactată, pe inculpați, pe anul 2000, se regăsește în același volum începând cu fila 144 (număr anterior 113).

De asemenea, potrivit fișelor individuale ale postului, dar și "sarcinilor și atribuțiilor pompagiilor" ( 298 - vol. 6; a se vedea și vol. 13), inculpaților-pompagii le incubau, în principal, următoarele obligații (despre care ei luaseră la cunoștință, inclusiv, sub semnătură), pe majoritatea - așa cum s-a arătat mai sus - ei încălcându-le însă: a) să semneze bonurile de consum și să verifice existența semnăturilor revizorului de locomotive și a mecanicului de locomotive la eliberarea cantităților de combustibili și uleiuri"; b) să întocmească procese-verbale de predare-primire la ieșirea din serviciu, care să cuprindă cantitățile eliberate în lor de serviciu, cele rămase în stoc, trecând ș indexul de la debitmetre; c) să asigure depozitarea motorinei și uleiurilor în rezervoare corespunzătoare (fără defecte), pe sorturile respective, neadmițând amestecul de uleiuri și etichetarea necorespunzătoare a acestora; d) să sesizeze orice defecte la instalațiile de distribuție a combustibililor și uleiurilor; e) să asigure păstrarea combustibililor și uleiurilor cu respectarea normelor și a Decretului nr. 400/1981; f) să elibereze cantități de motorină sau uleiuri peste cele stabilite, numai cu aprobarea conducerii unității; g) să efectueze alimentările cu carburanți numai în cantitățile stabilite de conducerea unității și care se află la depoului și la punctul de distribuție, sub stricta supraveghere a revizorului de locomotivă; h) să răspundă solidar cu gestionarul titular cu atribuții de gestionare a carburanților și uleiurilor pentru gestiunea acestora.

Cu privire la cele două expertize efectuate în cursul judecății - tehnică și contabilă

La solicitarea inculpaților, Judecătoria Pașcania admis efectuarea a două expertize: una tehnică și una contabilă. Prima instanță nu cenzurat însă în nici un fel obiectivele acestor expertize, care, cele mai multe dintre ele - constată tribunalul - nu reprezentau și nu puteau constitui obiective ale unor expertize. De altfel, așa cum s-a arătat, atât partea civilă, cât și chiar experții au formulat critici ( 141, 132, 128, 117, 97, 53) cu privire la modalitatea de formulare a obiectivelor, cu privire la care au arătat că vizează perioade prea mari de timp (cca. 20 de ani - ulterior redusă de judecătorie la perioada 01-11.2000, deși în rechizitoriu era vizată perioada 1997-2000) și reprezintă, mai degrabă, apărări ale inculpaților sau "întrebări de interogatoriu" decât probleme tehnice, de specialitate, pentru a căror clarificare să fie nevoie a se apela la un specialist.

Astfel, tribunalul a constatat că: a) cele mai multe dintre aceste obiective erau inutile prin raportare la acuzațiile concrete aduse inculpaților și la obligațiile ce le incumbau potrivit fișei postului; b) altele erau generale; c) unele solicitau experților să verifice legislația în materie și să aprecieze dacă era aplicabilă; or, o asemenea cerință nu poate fi solicitată unui expert, aplicarea și interpretarea legii fiind atributul exclusiv al instanței, iar pentru aceasta nu era nevoie să se apeleze la experți; d) alte aspecte fuseseră deja clarificate indubitabil prin expertizele din cursul urmăririi penale și constatările la fața locului ori rezultau deja din actele dosarului (cum ar fi: dacă instalația de distribuția avea defecțiuni ori dacă la preluarea funcției de către inculpatul se făcuse sau nu un inventar - de observat că pentru clarificarea acestei ultime împrejurări nu era nevoie a se apela la un expert contabil).

Revenind la expertize, tribunalul a constatat că a fost întocmit și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică de către expertul -, specialist în petrol-gaze ( 1- 30 -- cu tot cu anexe, raportul propriu-zis regăsindu-se la filele 2-6 - vol. II - dosar de rejudecare).

Potrivit acestui raport:

1. La întrebarea dacă în perioada 1980-2000 la depoul CF Marfă P s-a efectuat calibrarea rezervoarelor unde era depozitată motorina și uleiurile, raportul a răspuns că în această perioadă "rezervoarele și conductele nu au fost calibrate potrivit legislației în vigoare".

Pentru a ajunge la această concluzie, expertul a reținut că:

"Conform anexei 4, în arhiva ui P nu se găsesc tabele de calibrare a rezervoarelor de depozitare a motorinei și uleiurilor pentru perioada 1980-2000.

În lipsa tabelelor de calibrare nu se poate determina stocul faptic de produs petrolier din rezervor, nu se poate face compensarea plusurilor cu minusurile datorate variației volumului cu temperatura a produsului petrolier, nu se pot evidenția în timp util eventualele pierderi de produs petrolier datorate unor accidente tehnice etc.

Mai mult, în listele de inventariere nu apar cantitățile de produs petrolier pe centimetru rezervor și nici cantitățile de produs petrolier rămase pe conductele aferente rezervoarelor - zestrea conductelor".

Tribunalul a constatat că există contradicție vădită între concluzia expertului și constatările sale, din care rezultă că nu a avut acces la documentele necesare pentru a formula un răspuns pertinent, astfel încât concluzia sa reprezintă o speculație. Tribunalul reține că inculpații (gestionarul și pompagii - a căror activități sunt vizate de expertiza) aveau obligația de serviciu de a semnala orice deficiență, inadvertență legată de instalațiile de distribuție, de rezervoare, deci inclusiv de calibrarea lor incorectă. Ca atare, oricum aceștia nu pot invoca propria turpitudine.

Tribunalul a mai constatat că, așa cum rezultă din partea introductivă a acestui raport, el s-a bazat pe acte și nu pe verificări faptice.

2. La obiectivul dacă în perioada 1980-2000 s-au acordat perisabilități pentru motorină și uleiuri la operațiile de descărcare, depozitare, încărcare și alimentare și care era valoarea perisabilităților ce trebuiau acordate legal în această perioadă, expertul a răspuns că "în perioada menționată nu se puteau acorda perisabilități - mai precis, nu s-au acordat pierderi tehnologice la manipularea și depozitarea produselor petroliere - deoarece la inventarele efectuate în această perioadă nu s-au înregistrat lipsuri/minusuri în gestiune".

Tribunalul reține că această concluzie a expertului - corectă de fapt - este inutilă pentru apărările inculpaților. În fapt, așa cum rezultă din cvasimajoritatea mijloacelor de probă administrate în cauză nu s-au înregistrat lipsuri în gestiune la controalele/inventarierile periodice făcute, întrucât acestea au fost efectuat formal, superficial și aproape numai scriptic, nu și faptic, deși aceste lipsuri existau, fapt confirmat chiar de către majoritatea inculpaților, în propriile lor declarații. Pe de altă parte, la calcularea prejudiciilor produse expertiza complexă financiar-contabilă efectuată de SC " " SRL a avut în vedere/a inclus și "perisabilitățile maximale calculate", precizare expres făcută în cuprinsul raportului de expertiză".

3. La obiectivul dacă în perioada 1980-2000 s-a efectuat verificarea metrologică a contoarelor pentru motorină și ulei privind încărcarea și alimentarea în cisterne și a locomotivelor și dacă exista obligația legală (?!?) de verificare periodică a acestor contoare, expertul a răspuns că "în anul 2000, conform legislației în vigoare s-au efectuat verificări metrologice la contoarele folosite pentru motorină și ulei, folosite la încărcarea și alimentarea în cisterne și locomotive". Cât privește perioada anterioară anului 2000, expertul a arătat că în arhiva societății nu se regăsesc buletinele din perioada 1980-1999 întrucât

termenul de păstrare al buletinelor de verificare metrologică este de 5 ani și deci nu poate formula concluzii pertinente în lipsa acestora.

Tribunalul reține că și această concluzie a expertului - corectă de fapt - este inutilă pentru apărările inculpaților, dar și că - așa cum s-a arătat - le revenea și inculpaților sarcina de serviciu de a sesiza orice eventuale deficiențe, inadvertențe de funcționare a instalațiilor.

4. La întrebarea dacă din cauza uzurii instalațiilor prin care se transporta motorina de la locul de descărcare până la rezervoare și de la rezervoare până la locul de alimentare pe o distanță de aproximativ 7- 800 metri se puteau produce pierderi și care era valoarea acestora, expertul a arătat că "din cauza uzurii instalațiilor prin care se transporta motorina de la locul de descărcarea până la rezervoare și de la rezervoare la gurile de alimentare, se puteau produce pierderi de motorină, dar nefiind înregistrate oficial asemenea pierderi, ele nu se pot calcula".

Pentru a ajunge la această concluzie, expertul a reținut că:

"Din anexa 4, reprezentând răspunsul la solicitarea făcută de a mi se pune la dispoziție referate și procese verbale de evenimente tehnice, spargeri de conducte, ventile, rezervoare, planuri de reparații și revizii, etc. rezultă că în perioada 1990-2000 nu s-au înregistrat sesizări referitoare la defecte sau spargeri de conducte sau rezervoare.

Mai mult, în urma constatării lipsei de motorină la rezervorul 3, s-au făcut decopertări ale solului și analize de sol, constatându-se că nu există sol îmbibat cu motorină.

De asemenea, mi s- pus la dispoziție graficul de revizii tehnice și reparații pe anul 2000, dar care nu este însoțit de nici un proces verbal de efectuare al reviziilor sau reparațiilor planificate.

-se în arhivele societății nici o sesizare scrisă a gestionarilor referitoare la accidente tehnice (spargeri de conducte, ventile, rezervoare, etc.) nu se poate concluziona că s-au produs pierderi de motorină și cu atât mai mult, nu se poate calcula valoarea acestor pierderi - inexistente de fapt".

Tribunalul reține, în cazul acestui obiectiv, contradicția vădită între concluzia expertului și constatările sale, din care rezultă că nu a avut acces la documentele necesare pentru a formula un răspuns pertinent, astfel încât concluzia sa reprezintă o speculație. Mai mult, răspunsul expertului nu are un fundament experimental, de verificare faptică, ci se bazează exclusiv pe interpretarea unor documente. În plus, expertul nici măcar nu a observat că, imediat după descoperirea lipsurilor în gestiune, s-au efectuat verificări la fața locului și că s-a constatat (fapt confirmat și de expertiza, din cursul urmăririi penale) că "instalațiile aferente de alimentare, evacuare, scurgere a rezidiurilor, de vizitare sunt în stare bună tehnică", iar solul din jurul rezervorului nu a fost și nu este îmbibat cu motorină fapt ce exclude posibilitatea scurgerii accidentale a carburanților".

5. La întrebarea dacă exista obligația legală (?!?) de cântărire a vagoanelor cisternă care soseau în depou și care plecau și dacă depoul CF P era prevăzut cu cântar pentru efectuarea acestei operațiuni, expertul a arătat că - potrivit legislației în vigoare nu exista obligația de cântărire a vagoanelor cisternă care soseau și care plecau din depou".

Pentru a ajunge la această concluzie, expertul a reținut că: "În Ordinul 321 al Ministerului Industriei și Comerțului, la art.2.3 al cap. 2 referitor la "recepția produselor petroliere" se prevede că: "Pentru livrările efectuate de către furnizori care la încărcare folosesc platforme automate de cântărire, în cazul în care unitatea comercială beneficiară nu dispune de posibilități de recântărire la destinație, stabilirea cantității în Kg se va efectua prin metoda volumetrică".

Tribunalul reține și în cazul acestui obiectiv, contradicția vădită între concluzia expertului și constatările sale, care iarăși sunt speculative și care nu era cel mai în măsură să stabilească ce prevede sau nu prevede legea. În orice caz, tribunalul observă că, cel puțin potrivit obligațiilor de serviciu, inculpații aveau obligația cântăririi sau cel puțin stabilirii corecte, prin măsurări, a cantităților de carburanți intrate ori ieșite din gestiunea lor.

6. La întrebarea dacă exista obligația legală (?!?) de efectuare a analizelor de laborator pentru motorina și uleiul sosit și depozitat și dacă aceste analize de laborator au fost efectuate legal în perioada 1980-2000, expertul a răspuns că "în anul 2000 s-au efectuat analize de laborator la vagoanele cisternă care au intrat în vagoanele CFR P".

Pentru a ajunge la această concluzie, expertul a reținut că:

"Potrivit ordinului 321 al Ministerului Industriei și Comerțului, art. 2.4 al cap. 2, referitor la "recepția calitativă a produselor petroliere" exista obligativitatea controlului calității produselor petroliere, prin analizarea probelor prelevate de către reprezentanții laboratorului

Pentru perioada 1980 - 1999 nu mi s-au pus la dispoziție analizele de laborator, motivându-se că termenul de păstrare al acestora este de 5 ani și nu se mai regăsesc în arhiva societății".

Tribunalul reține că și această concluzie a expertului - corectă de fapt - este inutilă pentru apărările inculpaților, dar și că - așa cum s-a arătat - le revenea și inculpaților unele sarcini de serviciu în acest sens, unii dintre ei recunoscând, de altfel, că utilizau la calculul cantităților densități diferite decât cele reale.

Au fost prezentate pe larg concluziile expertizei tehnice menționate pentru a se putea observa lipsa de concludență, pertinență și utilitate a acesteia, care - sub multe aspecte - este contradictorie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. În plus, se mai reține și că de esența unei expertize tehnice sunt analizate, verificările faptice, comparațiile. Expertul nu a descris în raportul său nici una din modalitățile de lucru, procedeele prin care ajuns la concluziile formulate. Practic, aceste concluzii sunt păreri personale și subiective bazate exclusiv pe verificări superficiale ale unor evidențe, verificări făcute formal, din moment ce ele sunt contrazise vădit de mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale (expertize, procese-verbale de control, constatări la fața locului, planșe foto etc.). Pentru toate aceste considerente, tribunalul nu a avut în vedere la soluționarea cauzei acest raport.

În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul, concluziile acestuia au fost următoarele:

1) "Urmare documentelor analizate, și având în vedere situația de fapt, expertul opinează ca, raportat la actele contabile existente, și având în vedere ca la toate inventarele efectuate nu s-au constatat diferențe în minus la stocurile de motorină aflate pe teren comparativ cu soldurile scriptice din evidența contabilă, în perioada 01.04.2000 - 08.11.2000 nu se poate stabili valoarea vreunui prejudiciu creat".

2) "Din documentele puse la dispoziție de către CFR Marfă P reiese că la preluarea de către - a conducerii depoului nu s-a efectuat un inventar de predare - primire a gestiunii".

3) "La inventarierea de control din anul 2000 efectuată de către Oficiul teritorial al I, în perioada 04.09.2000- 29.09.2000 nu au fost constatate lipsuri de combustibil și lubrefianți."

4) "În urma inventarierilor efectuate în anul 2000, la gestiunea de carburanți și lubrefianți din cadrul ui CFR Marfă P nu s-au constatat diferențe în minus la stocurile de motorină aflate pe teren comparativ cu soldurile scriptice din evidența contabilă".

Dincolo de modalitatea de redactare a concluziilor - confuză, pe alocuri - tribunalul reține că nici acest raport nu descrie modalitățile de lucru și procedeele prin care ajuns la concluziile formulate. Practic, și în acest caz, concluziile sunt păreri personale și subiective bazate exclusiv pe verificări superficiale ale unor evidențe, verificări făcute formal, din moment ce și acestea sunt contrazise vădit de mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale (expertize, procese-verbale de control, evidențe-financiar contabile, constatări la fața locului, planșe foto etc.). În realitate, această așa-zisă expertiză nu face decât să consemneze rezultatele verificării evidențelor scriptice ale societății-parte vătămată, fără a face nici un fel de corelări și comparații. Ele nu sunt concluzii ale unui expert, ci simple constatări factuale, deja cunoscute, și care - sub aspectul acuzațiilor aduse inculpaților, sunt irelevante. Astfel, din actele dosarului rezulta deja dacă la preluarea de către - a conducerii depoului s-a efectuat ori nu un inventar de predare - primire a gestiunii, după cum se știa că la toate inventarierile anterioare făcute de organele interne de control ale societății parte vătămată - datorită modalității superficiale de verificare - nu se constataseră lipsuri (sub acest aspect se observă că și expertul tehnic și-a spus punctul de vedere!!!).

Pentru toate aceste considerente, tribunalul nu a avut în vedere la soluționarea cauzei nici acest raport.

Față de cele mai sus expuse, tribunalul a reținut că acele critici ale unora dintre inculpați referitoare la aceste expertize sunt fondate doar din perspectiva neanalizării - în considerente - în nici un fel a acestora și a înlăturării lor, motivate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 356 lit. "c" Cod procedură penală ce obligă la analiza probelor reținute ori înlăturate. Într-adevăr, judecătoria nici măcar nu a amintit de aceste cele 2 expertize. Această omisiune a judecătoriei a fost însă suplinită de tribunal.

Restul motivelor de apel ale inculpaților în legătură cu valoarea probatorie a acestor rapoarte de expertiză au fost considerate nefondate, întrucât - acestea sunt lipsite de pertinență, concludență și utilitate.

Cât privește apărările și motivele de apel ale unora dintre inculpați, dar în special a inculpatului - care a insistat în a susține că la reorganizarea SNCFR, la predarea primirea patrimoniului în 1998, și la preluarea mandatului său nu s-a făcut un proces-verbal de inventariere și care a insistat, de asemenea, pe o serie de deficiențe organizatorice și nu numai, ori pe neluarea în calcul - la stabilirea prejudiciului - a pierderilor, tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, tribunalul a reținut că acesta nu a fost trimis în judecată pentru neglijență în serviciu și pentru cauzarea celei mai mari părți a prejudiciului, ci limitat și doar pentru o serie de acte materiale punctuale de instigare la delapidare, precum și pentru că l-a trimis pe șoferul unității, cu autospeciala societății pe care acesta o avea în primire, să efectueze diferite curse, fără să întocmească foi de parcurs, în alte interese decât ale ui CFR Cu toate acestea, apărările acestui inculpat s-au cantonat pe aspecte ce vizau perioade anterioare, cât și modalitatea de preluare a patrimoniului depoului, dar mai ales a funcției de conducere (aceea de șef de depou din aprilie 2000, omițând în să amintească că și anterior acestei date din 1995, în continuu, a deținut tot o funcție de conducere importantă - aceea de "șef adjunct al depoului - delegat cu reparațiile"), respectiv gestiunii depoului, cu toate că nu i s-au imputat aspecte concrete în această privință, spre deosebire de cazul inculpaților trimiși în judecată prin cel de-al doilea rechizitoriu.

Tribunalul reține - ca argument de esență - faptul că nici inculpatul și nici ceilalți inculpați (gestionarul și pompagii) nu pot invoca preluarea gestiunii ori a funcțiilor de conducere sau a atribuțiilor de serviciu fără întocmirea unor inventare sau procese-verbale de primire pentru simplu fapt că nu pot invoca propria culpă/turpitudine. În virtutea atribuțiilor de serviciu ce le incumbau și ale Legii nr. 22/1969, inculpaților le revenea obligația inventarierii și preluării gestiunii doar pe bază de proces-verbal, după verificări și inventarieri efective și factuale, nu doar scriptice. Dacă nu au făcut-o și au acceptat preluarea gestiunii/patrimoniului - comune de altfel - au acceptat riscul, și-au încălcat atribuțiile ce le reveneau și nu mai pot invoca, în apărarea lor, propria culpă, care nu poate fi acceptată în nici un sistem de drept.

Tot la fel, inculpații nu pot invoca defecțiuni ale instalațiilor, pierderi ori perisabilități, erori în măsurări sau cântări câtă vreme nu au sesizat la momentul respectiv toate acestea, deși aveau această obligație de serviciu.

Situația de fapt așa cum a fost reținută de tribunal rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă enumerate și analizate. Se impune a se menționa și faptul că majoritatea covârșitoare a martorilor audiați în cursul judecății, în diferite cicluri procesuale, și-au menținut depozițiile din curul urmăririi penale.

În drept, tribunalul reține că:

Faptele inculpatului, care, în perioada anilor 1999-2000 (până la 07.11.2000) - cu participarea și a inculpaților - și - a scos din gestiunea sa, în condiții ilegale (fără întocmirea documentelor legale, evidențierea cantităților ieșite etc.), în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, cca. 37 tone de motorină și 2660 kg de ulei de motor, în valoare totală de 274.149.840 lei vechi, care apoi au fost înstrăinate (contra cost și chiar gratuit) unor persoane fizice sau juridice, cauzându-se astfel un prejudiciu în cuantumul menționat în dauna părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă () B - Sucursala I, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "delapidare" în formă continuată prev. și ped. de art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpatului -, care, în perioada anilor 1999-2000

(până la 07.11.2000) - în calitățile sale de șef adjunct cu reparațiile al ui CFR Marfă P, din 1995 până în aprilie 2000 și, respectiv șef coordonator al depoului după această dată până la data descoperirii faptelor - în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, i-a dat dispoziție inculpatului să scoată din gestiunea sa, în condiții ilegale, diferite cantități de carburanți și uleiuri, în valoare totală de 274.149.840 lei vechi, care apoi au fost înstrăinate (contra cost și chiar gratuit), cu știința și, de cele mai multe ori, din dispoziția sa, unor persoane fizice sau juridice, contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu însemnat societăți-parte civilă, la care era angajat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "instigare la delapidare" în formă continuată prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpatului -, care, în perioada anilor 1999-2000 (până la 07.11.2000) - în aceleași calități - în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, l-a trimis, dându-i dispoziție, în virtutea funcțiilor sale de conducere, pe șoferul unității, inculpatul, cu autospeciala societății pe care acesta o avea în primire, să efectueze diferite curse, fără să întocmească foi de parcurs, în alte interese decât ale ui CFR P (aflat în subordinea Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă () - instituție cu capital de stat și de interes public - transport feroviar național), respectiv în scopul transportării către beneficiari și valorificării carburanților sus-menționați, scoși și înstrăinați, în condiții ilegale din gestiune (parte din ei din rezervorul R-3 în care se afla stocul din "rezerva de mobilizare" - proprietatea statului român și supusă unui regim special), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" în formă continuată prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpatului, care, în perioada anilor 1999-2000

(până la 07.11.2000), în calitatea sa de șofer al societăți-parte civilă, în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, l-a ajutat pe inculpatul-gestionar, din dispoziția șefului său direct, inculpatul -, să scoată din gestiunea sa, în condiții ilegale, și să valorifice apoi, diferite cantități de carburanți, în valoare totală de 274.149.840 lei vechi, care apoi au fost înstrăinate (contra cost și chiar gratuit) unor persoane fizice sau juridice, prin aceea că a transportat efectiv aceste cantități de carburanți, știind că aceste produse erau eliberate și înstrăinate fără respectarea procedurilor legale, după cum chiar el a recunoscut, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la delapidare" în formă continuată prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpatului, care, în perioada anilor 1999-2000

(până la 07.11.2000), în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, în calitatea sa de șofer al societăți-parte civilă, a efectuat mai multe curse cu autospeciala societății pe care acesta o avea în primire, în interesul altor persoane, în condiții ilegale, respectiv fără foi de parcurs și în scopul transportării și valorificării către beneficiari ai carburanților sus-menționați (parte din ei din stocul din "rezerva de mobilizare"), scoși și înstrăinați, în condiții ilegale din gestiunea unității sus-menționate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" în formă continuată prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Faptele inculpaților, HG-, -, care, în perioada în perioada anilor 1997 (dar, majoritatea, în special, începând din anul 1998) și până în 2000 (până la 07.11.2000), în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, în calitățile pe care aceștia le aveau la CFR Marfă P (inculpatul de gestionar principal al carburanților și lubrefianților, iar ceilalți 5 inculpați în calitate de pompagii de serviciu, prin rotație, toți 6 având însă în gestiune comună aceste produse petroliere), și-au îndeplinit în mod neglijent, respectiv necorespunzător și defectuos atribuțiile de serviciu (în modalitățile descrise mai sus) ce le reveneau pe linia gestionării carburanților și lubrefianților, în sensul că au dat în consum, respectiv au eliberat, diferite cantități de produse petroliere din gestiune, în condiții nelegale, adică fără întocmirea documentelor justificative (bonuri de consum), fără evidențierea în registrele de distribuție, fără o predare-primire a turelor corespunzătoare, fără efectuarea determinării exacte și corecte a cantităților livrate, toate aceste prin acțiuni ori inacțiuni ce s-au completat reciproc, cauzând un prejudiciu total de 28.874.601.438 lei vechi, ceea ce echivalează - conform art. 146 Cod penal - cu producerea unor consecințe deosebit de grave (și la nivelul anului 2000 și în prezent), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "neglijență în serviciu" în formă continuată prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În privința încadrărilor juridice și a faptelor reținut a fi fost comise de inculpați se impun câteva precizări: a) în opinia tribunalului multe din acțiunile și inacțiunile inculpaților, în special, cele circumscrise mai sus infracțiunii de "neglijență în serviciu" îmbracă un conținut mai grav, specific infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice". Cu toate acestea, tribunalul nu a putut dispune în alt fel, dat fiind principiul prevăzut de art. 372 Cod procedură penală, al neagravării situației - la care s-a făcut trimitere mai sus - și pe care este ținut a-l respecta; b) în cauză, deși există numeroase indicii (depozițiile unor inculpați fiind elocvente) în sensul comiterii mai multor acte materiale, mai degrabă de delapidare, decât de neglijență în serviciu (altele decât cele deduse efectiv judecății) de către inculpatul și inculpații-pompagii, dar și de ceilalți doi inculpați, totuși se constată că nu au existat probe certe în acest sens care să fundamenteze o trimitere în judecată și pentru alte acte materiale. De altfel, instanțele nici nu au fost sesizate în acest sens și nici nu puteau să se pronunțate altfel, eventual printr-o schimbare de încadrare juridică, datorită lipsei probatoriilor indubitabile, dar și a art. 317 Cod procedură penală.; c) în cauză există, de asemenea, numeroase indicii temeinice că la cauzarea prejudiciului - datorită modalității defectuoase de lucru ori neîndeplinirii adecvate a sarcinilor de serviciu - ar fi contribuit, însă într-o proporție semnificativ mai mică decât inculpații trimiși în judecată, și un număr important de alți angajați ai părții civile, fie direct, fie indirect (prin crearea condițiilor nedescoperirii faptelor la timp), dar aceste persoane nu au fost trimise în judecată și deci nu fac obiectul judecății, de care instanțele sunt ținute, conform art. 317 Cod procedură penală; d) în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, la încadrarea juridică, prima instanță pur și simplu a omis menționarea art. 41 alin. 2 Cod penal și nici nu a dispus schimbarea încadrării juridice, deși acest text fusese avut în vedere la trimiterea în judecată, precum și în prima sentința de condamnare, desființată. Nu se impune deci schimbarea încadrării juridice, fiind doar o omisiune a judecătoriei, ce a fost îndreptată de tribunal.

În privința infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal, tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată acestor fapte de judecătorie este una eronată, în sensul că s-a omis reținerea incidenței art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv a formei continuate, eroare observată din oficiu, dar în limitele art. 371 alin.2 Cod procedură penală, și care a fost îndreptată de tribunal - în apelul procurorului, care a criticat soluția cu privire la această infracțiune, solicitând pronunțarea unei "soluții legale" - prin schimbarea încadrării juridice, conform art.334 Cod procedură penală. Deci apelul procurorului a fost admis pentru acest motiv, observat de tribunal.

Această schimbare de încadrare juridică nu constituie o agravare a situației inculpaților din următoarele considerente: a) reprezintă o aplicare a legii exclusiv din punct de vedere formal (pentru acuratețe juridică), fiind evident și în prima sentință desființată că în sarcina inculpaților se reținuse deja, sub aspect factual, o neîndeplinire necorespunzătoare în mod repetat și continuu a atribuțiilor de serviciu; b) în apelul procurorului ce vizează această infracțiune, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul având obligația - așa cum s-a și cerut, de altfel - de a examina cauza sub toatele aspectele de fapt și de drept, inclusiv sub acest aspect - al incidenței art. 41 alin. 2 Cod penal - pentru a pronunța o "soluție legală", care însă nu a fost mai defavorabilă inculpaților sub aspectul cuantumului pedepselor care nu au depășit limita aplicată prin sentința de condamnare inițială, desființată cu trimitere spre rejudecare.

În privința infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor publice" în formă continuată prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și "neglijență în serviciu" în formă continuată prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, tribunalul constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate întrucât judecătoria a dispus o soluție neprevăzută în Codul d e procedură penală, aceea a "constatării intervenirii prescripției răspunderii penale", ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.

În concret, în privința infracțiunii "abuz în serviciu contra intereselor publice" în formă continuată prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, tribunalul observă că, într-adevăr, între timp, s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale. Astfel, această infracțiune era pedepsită la momentul comiterii ultimului act material al acestei infracțiuni continuate/epuizării acesteia, adică la 07.11.2000, cu o pedeapsă cuprinsă între 6 luni și 5 ani închisoare (la fel ca și în prezent, de altfel). Potrivit art. 122 alin. lit. "d" Cod penal termenul prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune este 5 ani, iar potrivit art. 124 Cod penal referitor la prescripția specială "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripției prevăzut în art. 122 este depășit cu încă J". Se observă că termenul prescripției speciale a răspunderii penale pentru această infracțiune este deci de 7 ani și 6 luni, termen care s-a împlinit deja încă din anul 2008 pe data de 06. mai, deci ulterior pronunțării (14.04.2008) sentinței apelate.

Pentru această infracțiune soluția judecătoriei era deci greșită și pe fond la momentul pronunțării. Ca urmare a intervenirii termenul prescripției speciale a răspunderii penale, soluția procedurală legală - pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - nu este însă constatarea acestei împrejurări, ci încetarea procesului penal în conformitate cu baza art. 11 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală cu referire al art. 10 lit. "g" Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit." d" și art. 124 Cod penal. Din această perspectivă parte din apelurile formulate au fost admise.

În ceea ce privește infracțiunea de "neglijență în serviciu" în formă continuată prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, tribunalul constată că: a) soluția de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale este nelegală și neprocedurală, nefiind prevăzută de lege; b) în realitate și în fapt pentru această infracțiune nu a intervenit prescripția răspunderii penale întrucât cursul prescripției a fost efectiv întrerupt, conform art. 123 Cod penal, prin îndeplinirea unor acte care trebuiau comunicate inculpaților și anume aducerea la cunoștință a învinuirii, audierea lor în cursul urmăriri și al judecății, prezentarea materialului de urmărire penală, trimiterea în judecată, citarea etc.

Nici termenul prescripției speciale a răspunderii penale nu s-a împlinit pentru această infracțiune întrucât acesta era pedepsită, la momentul comiterii ultimului act material al acestei infracțiuni continuate/epuizării acesteia, adică la 07.11.2000, cu o pedeapsă cuprinsă între 2 ani și 10 ani închisoare (la fel ca și în prezent, de altfel). Potrivit art. 122 alin. lit. "c" Cod penal termenul prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune este 8 ani ("când legea prevede o pedeapsă ce nu depășește 10 ani"), iar cel al prescripției speciale, conform art. 124 Cod penal, este de 12 ani. Acest termen nu era împlinit la momentul pronunțării sentinței apelate și nu este nici în prezent împlinit. Ca atare, soluția judecătoriei este greșită.

Prin urmare, a reținut că apelul procurorului este fondat în privința soluțiilor dispuse de judecătorie legat de această infracțiune.

Având în vedere că Parchetul a solicitat pronunțarea unei soluții legale în privința acestei infracțiuni, respectivă "să se dispună încetarea procesului penal dacă se constată, după un calcul al termenului, că operează o prescripție, iar, în caz contrar să se dispună o soluție de condamnare a inculpaților pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția acestora fiind pe deplin dovedită", văzând și dispozițiile art. 371 alin.2 Cod procedură penală (care obligă instanța de control să examineze sub toate aspectele sentința criticată de procuror în privința motivelor invocate) și ținând cont și de faptul că s-a probat indubitabil vinovăția inculpaților trimiși în judecată pentru această infracțiune, tribunalul, în rejudecare, a dispus condamnarea și pentru această infracțiune, iar, la individualizare, urmează să țină cont de principiul prevăzut de art. 372 Cod procedură penală (referitor la pedepsele aplicate inculpaților prin sentința desființată în apelul lor).

S-a reținut ca fiind nefondat motivul de apel al inculpatului care a invocat că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale și în ceea ce privește infracțiunea de "delapidare" prev. și ped. de art. 215¹alin. 1 Cod penal. Această infracțiune a fost și este sancționată cel mai gravă dintre toate infracțiunile deduse judecăți, respectiv cu pedepse cuprinse între 1 an și 15 ani închisoare. Potrivit art. 122 alin. lit. "b" Cod penal termenul prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune este 10 ani ("când legea prevede o pedeapsă ce nu depășește 15 ani"), iar cel al prescripției speciale, conform art. 124 Cod penal, este de 15 ani (adică: 10 + J). Acest termen (care a început să curgă tot la 07.11.2000) nu era împlinit la momentul pronunțării sentinței apelate și nu s-a împlinit în cursul judecării apelului.

Raportat la toate argumentele mai sus expuse, tribunalul reține că motivele de apel ale inculpaților ce vizează nevinovăția sau neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate sunt nefondate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, tribunalul constată că sentința apelată este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a motivat, în nici un fel, această împrejurare.

Pe de altă parte, în verificarea acestor aspecte, tribunalul era ținut de respectarea principiul neagravării situației în propriul apel, care se extinde în orice ciclu procesual subsecvent, neputând aplica inculpaților pedepse mai mari decât cele stabilite prin sentința desființată, nr. 1912/2006, ca urmare a apelurilor declarate doar de inculpați. De asemenea, tribunalul nu putea reindividualiza/mări pedepsele aplicate inculpaților nici pentru infracțiunea de "delapidare" pentru care prin sentința apelată (și care face obiectul judecării prezentelor apeluri) s-a dispus condamnarea unora dintre inculpați, întrucât apelul procurorului a fost declarat, în latura penală, limitat, doar cu privire la soluțiile de constatare a prescripției răspunderii penale și care vizează doar infracțiunile prev. și ped. de art. 248 și art. 249 alin. 2 Cod penal, nu și cea de "delapidare"

În legătură cu individualizarea pedepselor, tribunalul constată că motivul de apel al inculpatului - referitor la încălcarea principiului consacrat de art. 372 Cod procedură penală în ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată în rejudecare pentru infracțiunea de "instigare la delapidare" (3 ani față de 2 ani și 6 luni închisoare cât îi fusese aplicat inițial prin sentința desființată în apelul său) este fondat. Ca atare, apelul acestuia va fi admis în această privință.

Tribunalul a apreciat că individualizarea pedepselor trebuia făcută în acord cu criteriile de individualizare a executării pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv prin analizarea, pe de o parte a dispozițiilor părții generale a Codului penal, a limitelor de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, în acord cu legea mai favorabilă, de gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite, de împrejurările concrete în care faptele au fost comise, de mijloacele și scopul urmărit, de urmările produse părții civile, de cuantumul foarte mare al prejudiciilor cauzate, de caracterul repetat al acțiunilor ori inacțiunilor ilicit-penale, cât și de contribuția efectivă a fiecărui inculpat și de poziția procesuală a acestora. Pe de altă parte, se impunea a fi avute în vedere și toate celelalte circumstanțe personale ale inculpaților, inclusiv starea de sănătate a unora dintre ei.

Toate aceste criterii, precum și respectarea principiului prev. de art. 372 Cod procedură penală au fost avute în vedere de tribunal la individualizarea pedepselor ce le vor fi aplicate inculpaților pentru infracțiunea prevăzute de art. 249 alin. 2 Cod penal.

Tribunalul a mai constatat că prima instanță a omis, în rejudecare, să le aplice inculpaților - pentru infracțiunile pentru care a dispus condamnarea - și pedeapsa accesorie, după care să o suspende condiționat, dacă era cazul, în condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c din momentul în care hotărârea de condamnarea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei". Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal "pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii".

În speță, prima instanță era obligată să individualizeze și să le aplice inculpaților câte o pedeapsă accesorie, constând în interzicerea tuturora sau a unora din drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-e Cod penal, în acord și cu criteriile prevăzute la art. 71 Cod penal. Individualizarea pedepsei accesorii trebuie întotdeauna făcută de instanța care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii (și nu ulterior separat de o altă instanță) și indiferent dacă a dispus suspendarea sau nu a acesteia. Această individualizare se face cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 71 Cod penal, dar și prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei, la natura infracțiunilor comise, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului.

În ipoteza în care instanța care a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a acesteia a omis să individualizeze și să aplice pedeapsa accesorie, atunci instanța care va fi investită ulterior cu judecarea unei noi infracțiuni și va trebui să dispună anularea sau revocarea suspendării ori instanța care va fi investită ulterior cu judecarea unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere pe motivul neîndeplinirii unor obligații ori cea investită ulterior cu judecarea unor cereri de modificare de pedepse, ar putea fi pusă în situația de a aplica și individualiza ea pedeapsa accesorie pentru o infracțiune judecată deja definitiv (cu autoritate de lucru judecat) ceea ce nu poate fi acceptat. De aceea în asemenea situații, noua instanță - neavând la dispoziție datele cauzei - va fi pusă cel mai probabil în situația să-i interzică toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, creând inculpaților - cel puțin teoretic - o situație mai grea decât în ipoteza în care instanța ce dispuse anterior condamnarea ar fi individualizata ea această pedeapsă accesorie. Raportat la aceste considerente se constată că se impunea aplicarea și individualizarea unor pedepse accesorii pentru inculpați, pentru ca în viitor - în ipoteza comiterii unor noi infracțiuni - să nu li se creeze acestora situații mai grele.

O asemenea aplicare și individualizare a pedepselor accesorii nu agravează situația inculpaților, câtă vreme în cazul tuturor inculpaților pedepsele principale sunt grațiate, iar în cazul celor dispuse cu suspendare este suspendată și executarea pedepsei accesorii. În plus, prin sentința inițială, unuia dintre inculpați îi fusese deja individualizată și aplicată o pedeapsă accesorie.

De aceea, apelul procurorului - ce obligă la verificarea legalității sentinței, în limitele devoluate - declarat în cauză este fondat și pentru aceste considerente de legalitate, mai ales că acesta a solicitat aplicarea unei soluții legale în privința infracțiunilor prevăzute de art. 249 alin. 2 și art. 248 Cod penal, ceea ce implică inclusiv aplicarea unei pedepse accesorii în cazul constatării întrunirii condițiilor legale necesare antrenării răspunderii penale.

La individualizarea conținutului pedepselor accesorii, tribunalul a avut în vedere criteriile legale, recursul în interesul legii și jurisprudența CEDO în materie. Astfel, raportat la persoana inculpaților, la împrejurările cauzei și, mai ales, la natura infracțiunilor pentru care inculpați au fost ori vor fi condamnați, tribunalul a apreciat că nu se impune și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "d" și "e" Cod penal, constând în drepturile părintești și dreptul tutore sau curator. Infracțiunile pentru care inculpații au fost ori vor fi condamnați nu au nici o legătură cu aceste drepturi. Raportat la aceleași criterii, tribunalul a apreciat că nu se impune nici interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal și nici a celui prevăzut de art. 64 lit. "a" teza a I-a Cod penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul constată că în condițiile în care admite apelul procurorului în privința infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 2 Cod penal și, constatându-se vinovăția acestuia, a dispus condamnarea sa, ca o consecință firească și obligatorie legal, se impune și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 81, art. 82, art. 83 și art. 85 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa de 3 (ani) închisoare aplicată acestuia pentru infracțiunea de "delapidare". Această soluție se impune întrucât în cazul concursului de infracțiuni nu s-ar mai putea dispune suspendarea condiționată - chiar dacă ambele pedepse sunt grațiabile - în condițiile în care una dintre ele este de 3 ani, ceea ce ar însemna că suspendarea nu ar fi posibilă în ipoteza în care s-ar face concursul, ca urmare - de pildă - a unei eventuale revocări a grațierii.

Criticile inculpaților - și privitoare la faptul că judecătoria nu a făcut o corectă și legală aplicare a art. 120 alin. 2 Cod penal, în sensul că le-a stabilit termene de încercare calculate greșit, cu ignorarea faptului că pedepsele fuseseră grațiate condiționa, împrejurarea de natură să influențeze și durata acestui termen, sunt fondate, întrucât judecătoria a omis practic să facă aplicarea art. 120 alin. 2 Cod penal (așa cum a fost interpretat printr-o decizie în interesul legi). Potrivit acestui text, grațierea are ca efect reducerea termenului de încercare cu partea din acesta care reprezintă durata pedepsei aplicate de instanță.

Admiterea apelului procurorului în privința infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 2 Cod penal și, constatarea vinovăției inculpaților, urmată de condamnarea acestora, determină consecințe firești și în ceea ce privește plata cheltuielilor judiciare către stat de către inculpații HG-, -, și, pe care judecătoria nu i-a obligat în sentința apelată în acest sens, după cum nici măcar nu a dispus lăsarea în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, a cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei în privința acestora. Ca atare și sub acest aspect, în sensul că se impune obligarea și a acestor inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În legătură tot cu cheltuielile judiciare avansate de stat, tribunal reține că este nefondat motivul de apel al inculpaților -, și, care au susținut că judecătoria i-ar fi obligat greșit la plata onorariilor desemnați din oficiu pentru ei, întrucât ar fi avut avocat ales. Astfel, tribunalul observă că deși este adevărat că în cea mai parte a procesului penal inculpații au fost asistați de avocați aleși, la anumite termene, până la alegerea și prezentarea avocatului ales, au beneficiat de asistență juridică din oficiu. Mai exact, în cursul urmăririi penale, acești inculpați, la luarea mai multor declarații, au fost asistați de avocați din oficiu. Și în prima rejudecare, la udecătoria Pașcani (dar și în alte faze procesuale), acești inculpați au fost asistați de avocați din oficiu la mai multe termene (de pildă: pentru avocatul ales a depus delegație abia la al treilea termen 26 - ds. nr. 4485/R/2004, iar pentru ceilalți doi mult mai târziu). Mai mult, tribunalul apreciază că, în fapt, inculpații trebuiau obligați și la plata onorariilor altor avocați din oficiu, desemnați în alte faze procesuale, lucru omis de judecătorie, precum și că sumele la plata cărora acești inculpați au fost obligați cu titlu de cheltuieli judiciare către stat sunt mult prea mici, raportat la complexitatea dosarului. Dar, raportat la același principiu prevăzut de art. 372 Cod procedură penală, tribunalul nu le poate agrava situația acestora sub acest aspect.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei se constată, mai întâi, că motivele de apel ale Parchetului și ale inculpaților, și - sunt fondate întrucât, într-adevăr, judecătoria nu a observat că fusese sesizată prin două rechizitorii cu judecarea unor fapte și persoane diferite pentru cauzarea unor prejudicii distincte, confuzia fiind evidentă în acest sens, mai ales, la soluționarea laturii civile, unde inculpați și au fost obligați la plata unor despăgubiri derivând din comiterea unor fapte pentru care nici nu fuseseră trimiși în judecată. Într-adevăr, prima instanță a făcut confuzie gravă în latura civilă - a cărei soluționare practic nu a fost motivată - cât privește diferitele prejudicii cauzate părții civile.

Prin raportare la situația de fapt expusă detaliat mai sus și la mijloacele de probă analizate, tribunalul reține că în cauză este vorba de două categorii de prejudicii cauzate aceleiași părți civile:

a) o categorie de prejudicii derivând din comiterea infracțiunii de delapidare în formă continuată pentru care prin primul rechizitoriu au fost trimiși în judecată, pentru diferite forme de participație, inculpații -, și, pentru faptul că: inculpatul-gestionar, la solicitarea și instigarea inculpatul -, cu ajutorul șoferului-inculpat, a însușit și traficat în perioada anilor 1999-2000, prin scoaterea din gestiunea, în condiții ilegale (de pildă: fără întocmirea documentelor legale și evidențierea cantităților ieșite), în mai multe rânduri, diferite cantități de carburanți (în special motorină și ulei de motor), mai exact 37 tone de motorină și 2660 kg de ulei de motor, în valoare totală de 274.149.840 lei vechi, care apoi au fost înstrăinate (contra cost și chiar gratuit) unor persoane fizice sau juridice;

b) oad oua categorie de prejudicii derivând din comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată pentru care prin cel de-al rechizitoriu au fost trimiși în judecată inculpații, HG-, -, pentru aceea că, în perioada în perioada anilor 1997 (dar, majoritatea, în special, începând din anul 1998) și până în 2000 (până la 07.11.2000), în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la scurte intervale de timp și în aceleași modalități, în calitățile pe care aceștia le aveau la CFR Marfă P (inculpatul de gestionar principal al carburanților și lubrefianților, iar ceilalți 5 inculpați în calitate de pompagii de serviciu, prin rotație, toți 6 având însă în gestiune comună aceste produse petroliere), și-au îndeplinit în mod neglijent, respectiv necorespunzător și defectuos atribuțiile de serviciu (în modalitățile descrise mai sus) ce le reveneau pe linia gestionării carburanților și lubrefianților, în sensul că au dat în consum, respectiv au eliberat, diferite cantități de produse petroliere din gestiune, în condiții nelegale, adică fără întocmirea documentelor justificative (bonuri de consum), fără evidențierea în registrele de distribuție, fără o predare-primire a turelor corespunzătoare, fără efectuarea determinării exacte și corecte a cantităților livrate, toate aceste prin acțiuni ori inacțiuni ce s-au completat reciproc, cauzând un prejudiciu total de 28.874.601.438 lei vechi.

Cuantumul acestor prejudicii a fost stabilit indubitabil prin numeroase mijloace de probă administrate în cauză, dar în special prin procesele-verbale de control și verificare întocmite de organele abilitatea ale societății-parte civilă și prin raportul de expertiză financiar-contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, la care facem trimitere expres. Concluziile acestui raport au reflectare în celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În speță, sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale pentru a fi antrenată răspunderea civil-delictuală a inculpaților. Și în cazul inculpaților trimiși în judecată prin cel de-al doilea rechizitoriu răspunderea este solidară, pentru întregul prejudiciu, întrucât - potrivit înscrisurilor existente la dosar și semnate de aceștia - în plus, aceștia aveau o gestiune comună.

Ca atare, motivele de apel în privința laturii civile sunt fondate, judecătoria soluționând-o greșit.

Tot în latura civilă, tribunalul, din oficiu, observă că judecătoria a omis să se pronunțe asupra măsurilor asiguratorii luate în cursul urmăririi penale, care, în lipsa unei dispoziții exprese a instanței de revocare, se menținsine die, nepronunțarea fiind deci defavorabilă inculpaților, mai ales că, în faza de urmărire, pentru unii din ei, măsura fusese dispusă până la concurența unor prejudicii mai mari decât cele stabilite mai sus. În plus, potrivit art. 353 și art. 357 alin. 2 lit. "c" Cod procedură penală pronunțarea asupra măsurilor asiguratorii este obligatorie pentru instanțe, indiferent de modalitatea de soluționare a laturii penale a cauzei, inclusiv atunci când instanța nu se pronunță asupra laturii civile, lăsând-o nesoluționată, când măsurile asiguratorii se menținope legis(art. 353 alin. 3 Cod procedură penală). De aceea, în apelul procurorului, tribunalul constată că se impune complinirea acestei omisiuni, prin menținerea măsurilor asiguratorii, dar numai până la concurența sumelor stabilite mai sus cu titlu de prejudicii.

Față de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani si de către inculpații, și -, împotriva sentinței penale nr. 142/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. -, sentință pe care o va desființează parțial, în latura penală și civilă, în sensul: a) înlăturării dispozițiilor referitoare la "constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale" a inculpaților și - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, precum și a inculpaților, HG-, și - în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal; b) schimbării încadrării juridice în privința infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal, prin reținerea, în plus, a incidenței dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal; c) reducerii, în baza art. 372 Cod procedură penală, pedepsei aplicate inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la delapidare"; d) complinirii omisiunii aplicării pedepsei accesorii inculpaților; e) înlăturării aplicării art. 81, 82, 83 și 85 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată inculpatului; f) reducerii termenelor de încercare stabilite de prima instanță pentru inculpații - și, în acord cu dispozițiile art. 120 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 82 Cod penal; g) schimbării modalității de soluționare a acțiunii civile, în sensul, pe de o parte, reducerii cuantumului despăgubirilor la plata cărora au fost obligați, în solidar, inculpații, - și, iar, pe de altă parte, în sensul obligării și a celorlalți inculpați în solidar și cu inculpatul, la plata unei alte sume cu titlu de despăgubiri; h) complinirii omisiunii pronunțării asupra măsurilor sechestrului asigurător, dispuse în cursul urmăririi penale; i) obligării și a inculpaților HG-, -, și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, la fond.

Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate, tribunalul a dispus:

În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată infracțiunilor de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, HG-, -, și, în sensul reținerii formei continuate, adică a incidenței dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.

II. A dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 2(doi) ani si 6(sase) luni închisoare (în același cuantum cu cel stabilit prin sentința penală nr. 1912/2006, desființată cu trimitere) pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - teza a II-a"" și lit."b" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, atât pentru infracțiunea de "delapidare", precum și pentru infracțiunea de "neglijență în serviciu".

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificata si completata prin OUG nr. 18/2003, s-a constatat grațiată integral si condiționat pedeapsa aplicată inculpatului.

A fost atenționat inculpatul cu privire la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, respectiv cu privire la posibilitatea revocării beneficiul grațierii condiționate în ipoteza comiterii unei noi infracțiuni intenționate în cadrul termenului de încercare al grațierii condiționate.

S-au menținut dispozițiile din sentința apelată referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de "delapidare", precum și cele privitoare la constatarea grațierii condiționate și totale a acestei pedepse.

III. În baza art. 372 Cod procedură penală s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la delapidare" prev. si ped. de art. 25 raportat la art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de la 3(trei) ani închisoare la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală cu referire al art. 10 lit. "g" Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. 1 lit." d" și art. 124 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților și -, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. și ped. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a aplicat inculpaților - și - pentru infracțiunile pentru care judecătoria s-a dispus condamnarea lor - și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - teza a II-a"" și lit."b" cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. baza art. 71 alin. 5 Cod penal cu referire la art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată și a executării pedepselor accesorii.

În baza art. 120 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 82 Cod penal s-au redus termenele de încercare stabilite de prima instanță pentru inculpații - și la cate o durată de 2 ani.

VI. S-a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prev. și ped. de art. 249 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fiecăruia dintre inculpații HG-, -, și, la cate o pedeapsa de 2(doi) ani închisoare (în același cuantum cu cel stabilit prin sentința penală nr. 1912/2006, desființată cu trimitere).

S-a aplicat fiecăruia dintre cei cinci inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a - teza a II-a" și "b" Cod penal pe durat și în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată fiecăruia dintre acești cinci inculpați.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal cu referire la art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 1 si 2 din Legea nr. 543/2002, modificată si completată prin OUG nr. 18/2003, se va constată grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată fiecărui inculpat.

În baza art. 120 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 82 Cod penal s-a constatat redus termenul de încercare, pentru fiecare din cei cinci inculpați, la o durată de 2(doi) ani.

Au fost atenționați inculpații HG-, -, si, cu privire la dispozițiile art. 83 si art. 84 Cod penal, precum și cu privire la cele ale art. 7 din Legea nr. 543/2002

VII. În latura civilă, în baza art. 14 si art. 346 Cod pr. penală cu referire la art. 998 și art. 1003 Cod civilă, au fost obligați inculpații la plata de despăgubiri către partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă () B - Sucursala I, după cum urmează:

a) pe inculpații, - și, in solidar, la plata sumei de 274.149.840 lei vechi (27.414,984 lei noi), sumă ce va fi actualizată la data plății;

b) pe inculpații, HG-, și -, in solidar, la plata sumei de 28.874.601.438 lei vechi (2.887.460,1438 lei noi), sumă ce va actualizată la data plății;

VIII. În baza art. 353 Cod procedură penală s-au menținut măsurile sechestrului asigurător dispuse în cursul urmăririi penale asupra unor bunuri aparținând inculpaților:

- (prin ordonanța din 19.02.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Postului de Poliție P - vol. III - 231 - dosar nr. 0187/2001 al -), până la concurența sumei de 28.874.601.438 lei vechi (2.887.460,1438 lei noi), actualizată;

- - (luată prin ordonanța din 19.02.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Postului de Poliție P - vol. III - 237 - dosar nr. 0187/2001 al -), până la concurența sumei de 28.874.601.438 lei vechi (2.887.460,1438 lei noi), actualizată;

- (luată prin ordonanța din 13.12.2000 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Inspectoratului de Poliție Transporturi I - Postului de Poliție P - vol. II - 159 - dosar nr. 204/P/2000), până la concurența sumei de 29.148.751.278 lei vechi (2.914.875,1278 lei noi), actualizată;

- - (luată prin ordonanța din 22.01.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Inspectoratului de Poliție Transporturi I - Postului de Poliție P - vol. II - 163 - dosar nr. 204/P/2000) și (luată prin ordonanța din 09.03.2001 dată în dosarul nr. 32.831/2000 al Inspectoratului de Poliție Transporturi I - Postului de Poliție P - vol. II - 168 - dosar nr. 204/P/2000), în cazul ambilor până la concurența sumei de 274.149.840 lei vechi (27.414,984 lei noi);

În ceea ce privește apelurile declarate de către inculpații HG- și, constatând că toate criticile acestora sunt nefondate și că motivele ce determină desființarea parțială a sentinței - așa cum s-a arătat mai sus - sunt determinate de apelurile declarate de procuror sau alți inculpați, fiindu-le defavorabile acestora, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile.

În termen, decizia tribunalului a fost recurată de inculpații, și, cu motivarea că în mod nelegal s-a reținut pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. 2 Cod procedură penală, dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât această infracțiune prin natura ei are caracter continuat, că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpaților, că instanța de apel nu a luat în considerație concluziile expertizelor și, concluzii care conduceau la stabilirea unei alte situații de fapt, de inculpatul cu motivarea că probele nu au fost evaluate corect,că nu a avut calitatea de gestionar, că nu s-au luat în considerație concluziile expertizelor tehnice și contabile, că nu s-a apreciat corect asupra cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat, că fișa postului nu purta semnătura lui, că la întocmirea fișei de lichidare nu s-a constatat niciun prejudiciu.

Recursurile formulate nu sunt fondate.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 371 alin. 2 și 372 Cod procedură penală,luând în considerație caracterul devolutiv al apelului și respectarea principiului neagravării situației în propriul apel, în sensul că a avut în vedere modul cum au fost exercitate căile de atac la prima hotărâre de condamnare, instanța de apel după ce a făcut o analiză amplă a probelor administrate, a aplicat corect dispozițiile legale incidente.

La pag. 49-53 din considerentele hotărârii recurate au fost amplu dezvoltate motivele pentru care nu au fost luate în considerație concluziile expertizei tehnice și contabile efectuate în cursul judecății.

Instanța de apel nu a luat în considerație motivat, concluziile celor două expertize.

Corect reține tribunalul că o parte din concluziile experților nu sunt în favoarea inculpaților, că există contradicții între constatări și concluzii, că unele concluzii reprezintă păreri personale ale experților.

Încălcarea îndatoririlor de serviciu de către inculpații-recurenți, din culpă, s-a făcut în mod repetat, astfel că în cauză s-a făcut corect aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Neglijența în serviciu poate privi o singură acțiune sau inacțiune ori mai multe acțiuni sau inacțiuni de neîndeplinire ori îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.

Prima instanță, dar în mod deosebit instanța de apel, a făcut o corectă apreciere a probelor, situația de fapt reținută fiind temeinic susținută de probele administrate.

Din probele administrate rezultă fără echivoc că și inculpatul a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, în formă continuată, în perioada cât a lucrat ca pompagiu la depoul CFR Marfă-

Noțiunea de funcționar public în modalitatea definită de art. 147 Cod penal are în vedere orice persoană care exercită, indiferent de forma în care a fost investită, o însărcinare în serviciul unei unități dintre cele enumerate la art. 145 Cod penal.

Chiar dacă nu avea calitatea de gestionar, prin atribuțiile pe care le îndeplinea inculpatul, avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prev. de art. 249 alin. 2 Cod penal.

Față de momentul consumării faptei de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. 2 Cod penal, 07 noiembrie 2000, termenul de prescripție a răspunderii penale, respectiv cel prevăzut de art. 124 Cod penal, 12 ani, nu s-a împlinit, astfel că nu sunt incidente dispozițiile cu privire la încetarea procesului penal și pentru această faptă.

Lipsa semnăturii din fișa postului ori constatările făcute cu ocazia schimbării locului de muncă, nu sunt de natură a înlătura situația de fapt reținută de instanță în cazul inculpatului.

Stabilirea prejudiciului și modalitatea de recuperare a acestuia în ceea ce privește solidaritatea, au fost corect stabilite de instanța de apel, prejudiciul rezultat ca urmare a comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu în formă continuată fiind stabilit din coroborarea proceselor-verbale întocmite de reprezentanții părții civile și expertiza financiar-contabilă efectuate în cursul urmăririi penale.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților, este susținută de probele administrate în cauză, iar pedepsele mult individualizate în favoarea inculpaților, nu mai pot fi modificate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, -, și -, împotriva deciziei penale nr. 101/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași: -,

-

09.02.2010

2 ex.

Președinte:Aurel Dublea
Judecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 75/2010. Curtea de Apel Iasi