Dezertarea (art. 332 cod penal). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
APEL
Dosar nr-
DECIZIA NR.14
ședința publică din 7 noiembrie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
s-a întrunit pentru pronunțarea cu privire la apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței nr.5/21 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 7 noiembrie 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
constată că la data de 13 aprilie 2007 condamnatul - prin avocat - a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr.133/2 septembrie 1974 în dosarul nr.450/f/1974 al Tribunalului Militar Teritorial B și s-a adresat cu aceasta Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B; temeiul invocat a fostnumaicel din art.394 alin.(1) lit.a) proc.pen. conform căruia "revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei" solicitând admiterea cererii de revizuire atât cu privire la latura penală cât și la cea civilă, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.a) proc.pen. pentru săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care a fost condamnat și înlăturarea pedepselor complementare de confiscare totală a averii și a degradării militare.
În motivare revizuientul a arătat că în anul 1973 a fost încadrat ofițer la și instruit să facă spionaj; în luna noiembrie a aceluiași an, în timpul unei vizite oficiale, a cerut și a primit azil politic în La sfârșitul anului 1974 fosta lui soție l-a informat că ea împreună cu copilul vor fi evacuați din locuință. După evenimentele din decembrie 1989 care au avut loc în România a solicitat și a primit viză de intrare în țară, eliberându-i-se pașaport. În toamna anului 2000 a cerut instanței civile restituirea apartamentului confiscat, ocazie cu care a aflat de existența sentinței penale prin care fusese condamnat la pedeapsa cu moartea și confiscarea totală a averii pentru infracțiunea de trădare prin transmitere de secrete prevăzută de art.157 alin.(1) pen. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) pen. pe timp de 5 ani pentru infracțiunea de refuzul înapoierii în țară prevăzută de art.253 alin.(1) pen. și la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a), b) pen. timp de 5 ani pentru infracțiunea de dezertare prevăzută de art.332 alin.(1) pen. și degradarea militară.
În cererea de revizuire condamnatul a mai arătat că sentința de condamnare nu i-a fost comunicată și a făcut următoarele precizări:
- ședința de judecată în care s-a pronunțat sentința de condamnare a lui s-a desfășurat în secret, nu a cunoscut acuzațiile aduse, nu a putut să își exercite dreptul la apărare și nici la calea de atac fiind încălcate, în opinia sa, dispozițiile Codului d e procedură penală și drepturile omului reglementate de Declarația Universală a Drepturilor Omului;
- prin Decretul-Lege nr.6/7 ianuarie 1990 a fost abrogată pedeapsa cu moartea iar prin Decretul-Lege din 4 ianuarie 1990 au fost amnistiate infracțiunile politice prevăzute în Codul penal și legile speciale;
- instanța de judecată la data condamnării, a fost lipsită de rol activ și a reținut vinovăția lui, deși din probele administrate nu rezultă cu certitudine că faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârșite de el;
- în legătură cu infracțiunea de trădare prin transmiterea de secrete de stat, instanța a apreciat greșit că faptele sunt dovedite, probele fiind neconcludente;
- referitor la infracțiunea de dezertare prevăzută de art.332 alin.(1) pen. revizuientul susține că nu s-a dovedit faptul că organul de urmărire penală a dispus începerea urmăririi penale cu îndeplinirea cerințelor legii, astfel că cele reținute în sarcina lui "nu pot fi considerate legitime";
- cu privire la infracțiunea de refuzul înapoierii în țară prevăzută de art.253 alin.(1) pen. nu s-a făcut dovada că el a fost trimis în străinătate cu însărcinare de stat sau de interes obștesc, absența de la serviciu fiind săvârșită fără intenția de încălcare a dispozițiilor legale, fapta neîntrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În concluzie, revizuientul a arătat că hotărârea este lipsită de orice temei legal, solicitând admiterea cererii și anularea sentinței cu consecința achitării lui și înlăturarea măsurilor complementare privind degradarea militară și confiscarea totală a averii.
La data de 17 octombrie 2007 (fil.9 - dosar nr- al Tribunalului Militar Teritorial B ) parchetul militar d e pe lângă această instanță prin concluziile formulate a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată deoarece nu s-a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei referitoare la, invocarea modificărilor legislative ulterioare anului 1989, cât și aspectele arătate putând fi luate în discuție într-o altă cale extraordinară de atac (dar care în prezent este abrogată).
Cererea de revizuire, concluziile procurorului militar și dosarul cauzei cu toate actele au fost înaintate conform art.399 alin.(5) proc.pen. la Tribunalul Militar Teritorial B - instanță competentă să soluționeze cauza.
Prin sentința nr.5/21 ianuarie 2008 în dosarul nr- al a fost respinsă cererea de revizuire cu motivarea că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar la analiza din oficiu a hotărârii nu subzistă nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art.394 lit.b) și c) proc.pen.
Deși sentința atacată cu apel în prezent a fost pronunțată la 21 ianuarie 2008 iar dovezile de comunicare a acesteia poartă data de 23 ianuarie 2008 (fil.30, 31, 32 - dosar ), împotriva hotărârii a declarat apel la 19 august 2008. În motivarea căii de atac a solicitat "repunerea în termenul de apel în conformitate cu dispozițiile art.364 și 365 proc.pen." arătând în scris că el a lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțarea sentinței, că instanța de fond a dat o hotărâre pentru care revizuientul nu a fost legal citat - procedura de citare fiind îndeplinită la o adresă ce nu mai era de actualitate întrucât sediul cabinetului de avocatură unde "își alesese domiciliul" (adică locul de citare - conform art.177 proc.pen.) a fost schimbat din strada - - B în strada - - B, depunând decizia Baroului B în acest sens, că greșit nu s-a dispus afișarea citației și la ușa consiliului local conform art.177 alin.(4) proc.pen. și nici citarea revizuientului la domiciliul din
Tot în scris s-a susținut că instanța a desemnat un apărător din oficiu deși la dosar exista delegația de apărător ales și că lipsește încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2008 care, conform art.4. proc.pen. ar fi trebuit întocmită, caz în care ne aflăm în prezența unei nulități absolute sancționate de dispozițiile art.197 alin.(2) pen.; s-a mai precizat că a fost înștiințată Regia "Poșta Română" despre schimbarea sediului cabinetului de avocatură confirmându-se acest lucru cu adresa de la dosar.
Oral, apărătorii apelantului (la acordarea cuvântului în fond atât la data de 24 septembrie 2008, înainte de repunerea cauzei pe rol cât și la data de 5 noiembrie 2008) au precizat că despre schimbarea sediului cabinetului de avocatură unde revizuientul și-a ales locul de citare au încunoștințat și vecinii de la adresa vechiului sediu, dar nu și instanța care judeca această cauză.
Apelul nu este fondat și va fi respins ca atare.
Din probele administrate în cauză și anume: dosarul nr.65622 - vol.I și vol.II înregistrat în arhiva la nr.1524/I și 1524/II referitoare la, actele privitoare la schimbarea sediului Cabinetului de avocat " ", dovezile locului și datei de comunicare a sentinței atacate cu apel, Curtea reține situația de fapt expusă mai jos.
Conform sentinței nr.133/2 septembrie 1974 din dosarul nr.450/74 - Secția fond al Tribunalului Militar Teritorial B, adreselor unității militare unde a fost încadrat, cererii sale de revizuire și din "declarația notarizată pentru Curtea de Apel Militară" depusă de apărător la ultimul termen de judecată, reiese că în luna noiembrie 1973 revizuientul apelant era încadrat la 0920 B -, aparținând Ministerului d e Interne. La data de 24 noiembrie 1973 a primit misiunea și s-a deplasat în pentru a transporta valiza diplomatică; ajungând pe aeroportul din acesta a predat imediat organelor de poliție americane valiza diplomatică în care se aflau date și documente cu caracter "secret de stat" ce făceau parte din categoria celor care se refereau la munca operativă a organelor de securitate, la aparatura tehnică și de specialitate din dotarea Ministerului d e Interne folosită în scopul apărării secretului de stat, prevenirii scurgerii de informații și depistării urmelor lăsate de persoanele interesate în pătrunderea la asemenea documente, divulgând misiunea primită; de la data menționată nu s-a mai întors în țară și a lipsit nejustificat de la serviciu.
Prin sentința a cărei revizuire o solicită acesta a fost condamnat la moarte și confiscarea totală a averii pentru infracțiunea de trădare prin transmitere de secrete prevăzută de art.157 alin.(1) pen. la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) pen. pe timp de 5 ani pentru infracțiunea de refuzul înapoierii în țară prevăzută de art.253 alin.(1) pen. și la 7 ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) pen. pe timp de 5 ani pentru infracțiunea de dezertare prevăzută de art.332 alin.(1) pen. combinat cu art.65 pen. iar în baza art.67 alin.(2) pen. s-a dispus degradarea militară a lui.
Curtea mai reține că despre sentința a cărei revizuire o solicită, apelantul a luat cunoștință în toamna anului 2000 (fil.3 alin.8) dar nu a declanșat nicio cale ordinară de atac; în schimb, a formulat cerere de revizuire la data și cu motivările deja arătate. Instanța de apel a constatat și faptul că începând cu data de 1 octombrie 2007 s-a aprobat domnului avocat, titular al Cabinetului de avocat " ", schimbarea biroului de lucru din B, strada - nr.4,.1, sector 1, în B,-,.3, cam.4. 4. 4. 4. 4. sector 1.
În aprecierea deciziei ce o va pronunța, Curtea a analizat motivele de apel sub două aspecte: primul privește numai argumentele invocate de apelant și apărătorii lui referitoare la aspectele procedurale ce vizează numai desființarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate, iar al doilea se referă la aspecte ce privesc fondul cererii de revizuire, activitate obligatorie pentru instanță în realizarea efectului devolutiv al apelului conform art.371 alin.(2) proc.pen. care prevede că "în cadrul limitelor arătate în aliniatul precedent instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept".
Astfel:
1. În cererea de apel (fil.3 - dosar nr- al Curții Militare de Apel) s-a solicitat "repunerea în termenul de apel" conform art.364 proc.pen.; această cerere va fi respinsă deoarece întârzierea în declararea apelului (de la 23 ianuarie 2008, data comunicării - fil.30, 31 și 32 - dosar nr- al - și până la 19 august 2008, data înregistrării cererii de apel - fil.3 - dosar ) nu a fost determinată de vreo cauză temeinică de întârziere.
2. Deși apelantul a formulat cerere de "repunere în termenul de apel" în temeiul art.364 proc.pen. a menționat și art.365 proc.pen. Deoarece sunt îndeplinite condițiile acestui ultim articol referitoare la apelul peste termen (întrucât partea - apelantul revizuient - a lipsit atât la toate termenele de judecată așa cum rezultă din încheierile de ședință și din partea introductivă a sentinței atacate, cât și la pronunțare așa cum reiese din sentință), Curtea apreciază că revizuientulpoate declara apel și peste termen, motiv pentru care a stabilit că această cale de atac trebuie să intre în analiza instanței de apel ca atare.
3. Revizuientul a comis faptele în timp ce era militar la o instituție care nu a fost și nu este nici astăzi demilitarizată ( - în prezent ); în atare situație competența de soluționare a cererii revine instanțelor militare deoarece în cauză nu se aplică regula consacrată în art.35 proc.pen. întrucât aceasta se referă la situația în care modificarea competenței de soluționare s-a datorat unei schimbări legislative cum s-a întâmplat cu "demilitarizarea" polițiștilor și a militarilor din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Astfel, în continuare militarii din cadrul Ministerului Apărării, - fostă - cum este și se înscriu în coordonatele art.40 alin.(1) lit.a) proc.pen. calitatea lui de militar la acea dată - nemodificată legislativ ca în cazul polițiștilor etc. - atrăgând competența instanțelor militare, faptele comise având legătură cu atribuțiile de serviciu.
4. Primul motiv de apel se referă la nelegala citare a revizuientului deoarece:
a) locul unde el a fost citat nu mai era de actualitate întrucât adresa cabinetului de avocatură la care revizuientul și-a ales "locul de citare" s-a schimbat din strada - în strada -, aici nefiind citat.Trebuie menționat că în această cauză sunt valabile dispozițiile art.177 alin.(9) proc.pen. conform cărora "citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor din prezentul articol", prevederi aplicabile și revizuientului.
Motivul nu este întemeiat întrucât așa cum rezultă din fil.2 - dosar nr- al revizuientul a indicat conform art.177 alin.(2) proc.pen. un alt loc pentru a fi citat (decât domiciliul din ) și corect instanța l-a citat aici (fil.22 - dosar ).
Împrejurările că între timp cabinetul de avocatură indicat și-a schimbat sediul, că revizuientul aflat în nu a fost înștiințat despre acest lucru, că reprezentantul cabinetului de avocatură (unde revizuientul își alesese locul pentru citare) nu a încunoștințat decât Regia "Poșta Română" despre schimbarea sediului social, nu pot fi imputate instanței iar necitarea la noul sediu nu poate fi apreciată ca lipsă de procedură și deci motiv de desființare a sentinței deoarece conform art.177 alin.(3) proc.pen. "în caz de schimbare a adresei arătate în declarația învinuitului sau inculpatului (aici revizuientului) acesta este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită", ceea ce nici revizuientul, nici reprezentantul cabinetului de avocatură și nici avocatul nu au făcut. De altfel, în susținerile orale apărătorul revizuientului a arătat expres că despre schimbarea sediului cabinetului a înștiințat doar "Poșta Română" și vecinii, dar nu și instanța (fil.4 alin.1 - dosar ).
b) nu a fost citat la ușa consiliului local. Motivul nu este întemeiat întrucât această procedură are loc conform art.177 alin.(4) proc.pen. numai dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește revizuientul. În cauză, deși se cunoștea locul unde locuiește revizuientul, acesta și-a ales locul de citare (altul decât cel de domiciliu) așa cum are dreptul și unde a fost citat. De altfel, faptele fiind comise în, este greu de presupus că acolo sunt "consilii locale" în raza teritorială a cărora s-au săvârșit infracțiunile și unde să fi fost citat conform Codului d e procedură penală, așa cum s-a solicitat în apărare (fil.3 alin.1 din cererea de apel).
c) nu a fost citat în Motivul nu este întemeiat întrucât conform fil.2 din dosarul nr- al revizuientul (prin avocat) și-a ales locul de citare, situație legală și posibilă chiar dacă se cunoaște sau nu adresa unde el locuiește; atâta timp cât a indicat un loc pentru a fi citat iar legea permite - fără condiții - citarea lui acolo, această procedură este legală.
5. Al doilea motiv de apel este legat de faptul că instanța a dispus desemnarea unui apărător din oficiu deși există la dosar delegație de apărător ales; aspectul invocat va fi apreciat ca nefondat deoarece:
a) niciun act din dosarul de fond (de la fil.1 până la fil.44 - ultima) nu reprezintă delegația avocatului ales;
b) chiar dacă în "volumul nr.103/III/2007" există o copie xerox a unei delegații de avocat (nr.- din anul 2005) pe numele, atâta timp cât din procesul verbal din 26 noiembrie 2007 (fil.19 - dosar ) rezultă că grefa instanței a încercat contactarea cabinetului de avocatură la numerele de telefon și fax menționate în fil.2 act din care reiese adresa unde revizuientul și-a ales locul de citare - și logic și implicit a dat și numerele de telefon, fax înscrise acolo - înseamnă că instanța a depus diligențe pentru asigurarea apărării și implicit a înștiințării avocatului ales;
c) în atare situație, pentru asigurarea apărării s-a desemnat un avocat din oficiu și deoarece apărătorul ales nu s-a prezentat, corect prima instanță a aplicat principiul dispoziției art.171 alin.(5) proc.pen. conform căruia "delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales". Deci, constatând că deși instanța de fond a depus toate diligențele pentru încunoștințarea revizuientului și a avocatului ales acesta nu s-a prezentat, corect a fost asigurată apărarea de către un apărător desemnat din oficiu.
6. Motivul trei de apel vizează lipsa încheierii de ședință din 21 ianuarie 2008 astfel că ne aflăm în situația unei nulități absolute prevăzută de art.197 alin.(2) proc.pen. Susținerea apărării nu este întemeiată; din fil.25 - dosar nr- al rezultă că sentința are parte introductivă care conform art.4. proc.pen. este chiar încheierea de ședință de la acea dată, situație perfect legală în raport de dispozițiile art.4. alin.(3) proc.pen. potrivit căruia " când hotărârea se pronunță în ziua în care a avut loc judecata - ca în cazul de față - nu se întocmește o încheiere separată", ceea ce înseamnă că susținerea apărării nu are suport legal și nici nu există cazul de nulitate invocat.
Astfel, constatând că nu există niciuna din situațiile prevăzute de art.379 pct.2 lit.b) proc.pen. deoarece cauza a avut loc cu citarea legală a revizuientului și că nu există niciunul din cazurile de nulitate menționate de art.197 alin.(2) proc.pen. instanța de apel apreciază că sentința atacată nu poate fi desființată cu trimitere spre rejudecare așa cum s-a solicitat, nefiind îndeplinite cerințele legale în acest sens.
Curtea remarcă faptul că apărarea revizuientului a învederat motive și a pus concluzii numai pentru desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, chiar și în cuvântul în replică, după ce procurorul a susținut că în cauză hotărârea nu poate fi desființată cu trimitere pentru rejudecarea apelului; apărătorul revizuientului nu a considerat necesar să pună concluzii și pe fondul cererii de revizuire.
În ceea ce privește fondul cererii de revizuire Curtea a constatat că revizuientul, prin actul înregistrat la dosar la fil.20, 21 și 22 cât și apărătorii săi, în cerere, au făcut aprecieri legate doar de lipsa rolului activ al instanței care l-a condamnat pe inculpat, de nedovedirea faptelor comise, de împrejurarea că organul de urmărire penală ar fi dispus începerea urmăririi penale fără îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, că faptele reținute în sarcina condamnatului nu pot fi considerate ilegitime, că absența de la serviciu nu a fost săvârșită cu intenție, că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de dezertare, pentru ca în final să solicite anularea sentinței de condamnare, achitarea inculpatului și înlăturarea măsurilor complementare privind degradarea militară și restituirea totală a averii confiscate; ca temei al achitării pentru toate cele trei infracțiuni au fost propuse dispozițiile art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.a) proc.pen.
În schimb, nu au învederat și nu au demonstrat că s-ar fi descoperit ulterior condamnării fapte sau împrejurări - evident existente înainte de pronunțarea sentinței - care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Apariția unor decrete-lege prin care s-a abrogat pedeapsa cu moartea și prin care s-au amnistiat infracțiunile politice nu intră în categoria "faptelor sau împrejurărilor descoperite ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei"; nici încercarea revizuientului și apărătorilor de a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare, fără a respecta dispozițiile art.394 alin.(1) lit.a) proc.pen. solicitând reaprecierea probelor, reanalizarea și reinterpretarea lor în această cale extraordinară de atac a revizuirii, nu va primi o apreciere favorabilă din partea Curții întrucât este nelegală, pentru că niciunul dintre aceste aspecte nu face parte din cazurile de revizuire limitativ arătate de art.394 proc.pen.
În consecință, în urma examinării cauzei și din oficiu raportat și la dispozițiile literelor b), c), d) și e) ale art.349 alin.(1) proc.pen. (cazul de la lit.a) fiind deja pe larg analizat) se constată că sentința este legală și temeinică și că nu există motive de desființare, fapt pentru care în temeiul art.379 pct.1 lit.b) proc.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat și va menține hotărârea atacată.
Față de soluția ce se va adopta, conform art.192 alin.(2) proc.pen. va fi obligat apelantul revizuient la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței nr.5/21 ianuarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B.
Obligă pe apelant la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
Colonel magistrat Colonel magistrat
GREFIER,
Red.CB/10.11.2008
Tehn.MM/2ex/10.11.2008
Jud.fond
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
