Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 143/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 143
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de partea vătămată și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 256 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns partea vătămată și inculpații, asistați de avocați, și G, apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, inculpații prin apărător depun motive de recurs și adresa nr. 9/823 din 12 decembrie 2007 a Poliției Mun.S, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Partea vătămată solicită admiterea recursului, condamnarea inculpaților la pedepse mai mari, cu executarea în regim de detenție.
Avocat G pentru inculpați, arată că există prezumția de nevinovăție și nu a fost răsturnată, condamnarea fiind netemeinică, martorii și au declarat doar că i-au văzut pe inculpați prin preajmă, nu s-au avut în vedere probele favorabile inculpaților, trebuia efectuate confruntări între martori, existând posibilitatea ca partea vătămată să fi înscenat incendierea mașinii.
Avocat pentru inculpați, arată că există cazurile de casare pre. de art. 3859pct. 19 și 10 cod pr.penală și solicită, în principal, în baza art. 38515pct. 2 lit. c cod pr.penală, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Slatina, deoarece nu a fost audiat martorul, instanțele nepronunțându-se asupra cererii încuviințării acestei probe, iar în subsidiar, în baza art. 38515pct. 2 lit. b cod pr.penală, solicită achitarea inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. C cod pr.penală, deoarece nu există probe care să demonstreze vinovăția inculpaților, martorii acuzării sunt subiectivi, fiind incident principiul "in dubio pro reo".
Solicită respingerea recursului părții vătămate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, motivele inculpaților se referă la conduita unor martori dar există probe că inculpații au săvârșit faptele, iar pe de altă parte, pedepsele și modalitatea de executare, sunt conforme cu gradul de pericol social al infracțiunilor
Partea vătămată solicită respingerea recursurilor inculpaților.
Inculpatul este nevinovat și precizează că-și însușește concluziile apărătorilor.
Inculpatul solicită respingerea recursului părții vătămate și arată că își însușește concluziile apărătorilor.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 515/ 7.06.2007 pronunțată de judecătoria Slatina în dosarul nr- în baza art. 217 alin. 4 au fost condamnați inculpații și la pedeapsa închisorii de câte 3 ani și 6 luni.
În baza art. 861cp s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse iar în baza art. 86 indice 2 cp s-au stabilit termenele de încercare de câte 6 ani.
În baza art. 863alin. 1 cp s-au stabilit măsurile de supraveghere cu caracter de obligații în sarcina inculpaților și cu punerea în vedere a prevederilor art. 864cp.
A fost disjunsă acțiunea părții civile și s-a stabilit termen pentru judecata acesteia la data de 20.06.2007.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat cât și la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța această sentință au fost avute în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu nr. 2425/P/2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina la nr- au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunii având încadrarea juridică menționată.
S-a procedat de prima instanță la cercetarea judecătorească a infracțiunii prin ascultarea părților și prin administrarea probei cu martori în coroborare cu dosarul de urmărire penală.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut situația de fapt în sensul că în noaptea de 16/ 17 mai 2006 autoturismul părții vătămate cu nr. de înmatriculare - se afla parcat în fața magazinului pe care aceasta îl deține. S-a mai constatat că după ce au stropit cu benzină vehiculul cei doi inculpați au dat foc acestuia în scopul incendierii după care l-au împins către magazinul părții vătămate iar în acest scop mașina a rulat pe o distanță de circa 10 metri paralel cu terasa părții vătămate. În urma incendiului astfel produs se menționează că autoturismul părții vătămate a fost distrus în întregime.
Ca probe cu caracter concludent au fost reținute de prima instanță elementele de fapt rezultând din declarațiile părții vătămate în coroborare cu cele menționate în celelalte mijloace de probă.
În acest s-au avut în vedere constatările din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto întocmite de organele de cercetare penală,cele din rapoartele de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat în care în legătură cu martorele și nu au fost prezente elemente observabile ale unui astfel de comportament, acelea din procesul verbal de recunoaștere în grup, din adresa nr. 60141/ 14.05.2006 Postului de poliție Găneasa jud. O privind relațiile tensionate dintre părți cât și cu cele din declarațiile de martori.
Astfel, din declarația martorei,vânzătoare la magazinul părții vătămate s-a reținut că în noaptea arătată se afla în magazinul în cauză în care dormea ca de obicei iar în jurul orei 3,00 auzit zgomote afară iar când s-a uitat i-a observat pe cei doi inculpați în timp de incendiau vehiculul și îl împingeau în direcția arătată,cu mențiunea că aceasta a fost cea care l-a anunțat pe partea vătămată care la rândul său se afla într-una din încăperi.
Din declarația martorului, s-au reținut de asemenea probe concludente în sensul că acesta a observat mașina incendiată după producerea acțiunii inculpaților fără a-i fi văzut în mod direct pe inculpați făcând aceasta, cu mențiunea făcută de prima instanță că acesta și-a retractat cele menționate în declarația anterioară cu privire la observarea nemijlocită a inculpaților.
În ce privește declarațiile martorelor și s-a arătat că în luna sept. 2006 la circa 4 luni de la fapta arătată acestea s-au prezentat la organele judiciare și au relatat că în noaptea menționată au oprit autoturismul în apropierea magazinului părții vătămate și au văzut două persoane în timp ce incendiau autoturismul părții vătămate.
S-a mai arătat că în cursul urmăririi inculpații au fost prezentați în grup cu alte persoane pentru recunoaștere de către cele două martore iar pe această bază prima instanță reține ca probă concludentă faptul că acestea i-au recunoscut pe inculpați ca autori ai incendierii în condițiile în care pe parcursul cercetării judecătorești cele două martore și-au menținut declarațiile în sensul menționat cu privire la inculpați.
Prima instanță a înlăturat ca nefiind concludente deși utile declarațiile martorelor și care au arătat că în noaptea în cauză cei doi inculpați nu au părăsit locuința întrucât nu s-au coroborat cu celelalte probe menționate mai sus și nu au fost confirmate de altele ce să fie în același sens,constatându-se deci caracterul subiectiv al acestora.
Fapta comisă de către cei doi inculpați s- constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. 4 cp. Vinovăția inculpaților s- reținut sub forma intenției directe în raport de conduita acestora.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpaților s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cp atât cu caracter real cât și persona.Ținând cont de conduita procesuală cooperantă inculpaților,de lipsa antecedentelor penale și de circumstanțele concrete ale faptei s-a stabilit că pronunțarea pedepsei închisorii în cuantum apropiat de minimul special este de natură să realizeze scopul acestei sancțiuni.
Împotriva acestei sentințe s-au formulat apeluri de către părțile în proces, partea vătămată solicitând majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, inculpații au arătat că sunt nevinovați, neexistând probe în privința vinovăției lor.
Prin decizia penală nr. 256 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelurile formulate de partea vătămată ,domiciliat în comuna Găneasa jud. și inculpații ,fiul lui și ,nascut la data de 24.09.1981 în S jud O,domiciliat în comuna Găneasa jud. O, CNP - și, fiul lui și ,născut la data de 25.10.1956 în Găneasa jud. O domiciliat în comuna Găneasa jud. O.CNP - și s-a desființat în parte sentința sub aspect penal în sensul că, în baza art. 334 C.P.P. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 217 alin. 4 în cea prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 cp.
În baza art. 217 alin. 1 și 4 cp, au fost condamnați inculpații și la câte 3 ani și 6 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței,inclusiv sub aspectul dispozițiilor de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor conform art. 86 ind. 1,86 ind.2,86 ind. 3 și 86 ind. 4 cp.
Au fost respinse cererile de suplimentare a probatoriilor formulată de apelantul-partea vătămată și de amânare a pronunțării formulată de inculpați.
În motivare, tribunalul a arătat că, sentința apelată este temeinică și legală, deoarece situația de fapt s-a constatat a fi în conformitate cu probele administrate, care atestă consumarea infracțiunii și calitatea de infractori a inculpaților. Vinovăția inculpaților rezultă în condiții de discernământ ale acestora din conduita acestora întrucât sub aspect intelectiv au avut reprezentarea faptei penale iar sub acela al voinței au urmărit scopuri ilicite.
S-a mai arătat că pedepsele aplicate inculpaților au fost temeinic individualizate în raport de criteriile cu caracter real și personal prevăzute de art. 72 cp.între care în cazul inculpatului antecedentele penale prin condamnarea la pedeapsa amenzii penale prin sentința nr. 195/ 1.02.1995 a Judecătoriei Slatina pentru care a intervenit reabilitarea de drept Prin stabilirea unor pedepse cu închisoarea relativ ridicate față de minimul special se vor realiza cu certitudine scopul și funcțiile acestei sancțiuni.
S-a mai precizat că operațiunea de individualizare a pedepselor pronunțate în cauză este de asemenea justificată prin dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării acestora. În acest sens s-a constatat că în raport de criteriile de individualizare de mai sus, scopul pedepsei va fi de asemenea realizat prin această dispoziție.
S-a arătat că elementul care determină admiterea apelurilor inculpaților dar și pe cel al părții vătămate este acela că în ce privește încadrarea juridică a faptei era necesar să se facă trimitere la alineatul 1 al articolului 217 cp care prevede elementul material al infracțiunii de față. Mijlocul prin care se va face aceasta este schimbarea de încadrare juridică conform art. 334 ca C.P.P. fiind norma aplicabilă cu mențiunea că drepturile procesuale ale părților au fost asigurate prin punerea în discuție a acesteia. În condițiile ținând de încadrarea juridică prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 cp se va dispune condamnarea inculpaților la același nivel al pedepsei închisorii menționat în sentință.
S-a considerat că, solicitarea apelatului parte vătămată, de suplimentare a probatoriilor este nefondată întrucât în speță există probe suficiente pentru soluționarea acțiunii penale cu caracter concludent. De asemenea, s-a apreciat ca nefondată cererea inculpaților de amânare a pronunțării, întrucât dreptul la apărare al inculpaților a fost asigurat,inclusiv prin dezvoltarea orală a motivelor de apel și a susținerilor în apărare cu în tot cursul cercetării judecătorești dar și al dezbaterii apelurilor.
S-a considerat că solicitarea de se dispune executarea efectivă în detenție a pedepselor pronunțate pentru fiecare din inculpați nu este fondată pentru motivele de mai sus referitoare la operațiunea de individualizare pedepsei. De asemenea, s-a apreciat că susținerea că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii nu este fondată întrucât probele cu caracter concludent de mai sus atestă calitatea de infractori inculpaților ca autori ai infracțiunii.
În opinia tribunalului, referirea la caracterul subiectiv al declarației martorei nu este justificată întrucât în concret aceasta a avut posibilitatea să perceapă actele materiale întreprinse de inculpați iar probele rezultând din relatările sale se coroborează cu celelalte probe având la bază mijloacele de probă menționate anterior.În ce privește declarația martorului constatarea caracterului subiectiv al acesteia în privința probelor observării directe a inculpaților la momentul comiterii infracțiunii este de asemenea neconcludentă deoarece cu privire la vinovăția inculpaților există probele de mai sus iar din depoziția acestuia nu s-a reținut decât relatarea urmărilor produse prin fapta penală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată și inculpații.
Partea vătămată a solicitat majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, respectiv, în detenție, iar inculpații au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 9 și 10 cod pr.penală,arătând că sunt nevinovați, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată de probele administrate, există principiul "in dubio pro reo", instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii prin care s-a solicitat încuviințarea probei cu martorul.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că sunt nefondate.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că în noaptea de 16/ 17 mai 2006, inculpații și, au distrus, prin incendiere, autoturismul marca 1310, cu nr. OT.08. ce aparținea părții vătămate, fiind parcat în fața magazinului său din comuna Găneasa, județul
Vinovăția celor doi inculpați este probată prin declarațiile martorilor oculari, care i-au văzut efectiv pe inculpați când au incendiat autoturismul.
În sprijinul nevinovăției lor, inculpații au invocat declarațiile martorelor și, soțiile celor doi inculpați, declarații care conțin un grad ridicat de subiectivism și care nu se coroborează cu celelalte probe administrate, astfel încât, în mod corect instanțele de fond și apel, nu s-au raportat la acestea la stabilirea stării de fapt.
Pe de altă parte, martorii, G, au arătat că nu cunosc cine sunt autorii faptei, dar declarațiile acestora nu duc la concluzia că inculpații sunt nevinovați.
În ceea ce-l privește pe martorul, acest a fost condamnat prin sentința penală nr. 493 din 31 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În considerentele sentinței respective, s-a arătat, că prima declarație dată de martorul corespunde adevărului în care acesta a arătat că i-a văzut pe numiții și, că au incendiat autoturismul ce aparținea lui.
Mai mult, în acea declarație, martorul a arătat că a strigat la făptuitorii și, să nu incendieze autoturismul.
Ulterior, martorul a revenit asupra declarației respective, în sensul că nu a văzut cine a incendiat autoturismul.
O confruntare a martorilor, cu, G și nu era utilă, în condițiile în care, numai primii trei martori au văzut ce s-a întâmplat, ultimii arătând că nu au văzut cine a incendiat autoturismul.
Ori, o confruntare se impunea numai dacă și, G sau ar fi văzut ce s-a întâmplat și ar fi indicat ca autori ai faptei, alte persoane decât inculpații.
În prezenta cauză, prima declarație dată de martorul, se coroborează cu declarațiile martorilor, în sensul că, cei doi inculpați au incendiar autoturismul părții vătămate.
Nu există cazurile de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 9 și 10 cod pr.penală, deoarece, hotărârile cuprind motivele pe care s-a întemeiat soluția dată, arătându-se probele care au fost avute în vedere și cele care nu au fost avute în vedere pentru stabilirea vinovăției inculpaților.
În ceea ce privește cererea referitoare la încuviințarea probei cu martorul, Curtea contată, că atât judecătoria cât și tribunalul, s-au pronunțat asupra acesteia, astfel că, prin încheierea de la 23 mai 2007, instanța de fond a revenit asupra acestei probe, arătând că nu se mai impune audierea martorului respectiv, iar prin încheierea de la 28 noiembrie 2007, instanța de apel a respins cererea privind audierea martorei, motivat de faptul că nu s-au depus la dosar relații cu privire la domiciliile acestuia, iar în urma demersurilor efectuate de instanță nu s-a putut stabili adresa la care acesta locuiește.
Pe de altă parte, audierea acestui martor este inutilă, deoarece această probă nu poate schimba starea de fapt stabilită în urma administrării celorlalte probe.
Curtea apreciază, că pedeapsa aplicată celor doi inculpați este justă, la stabilirea acesteia avându-se în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările săvârșirii acesteia - existând o stare conflictuală între inculpați și partea vătămată, persoana fiecăruia dintre inculpați, inculpatul fiind reabilitat de drept din executarea pedepsei amenzii penale aplicată prin sentința penală nr. 195 din 1 februarie 1995 a Judecătoriei Slatina.
Ținând cont de conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor și individualizarea executării pedepsei este corectă, scopul educativ preventiv al pedepsei putând fi atins și fără privarea de libertate a celor doi.
În concluzie, ținând cont de dispoz. art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b cod pr.penală, recursurile declarate de partea vătămată și de inculpați, vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea vătămată și inculpații și împotriva deciziei penale nr. 256 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
IB/ 28.02.2008.
20 februarie 2008,
S va urmări și încasa de la rec.inc. și câte 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului și de la rec.vât.p., suma de 20 lei, cu același titlu.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Membri Liana Balaci
