Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 203/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.203/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.04.2008
PREȘEDINTE: Maria Tacea JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu PREȘEDINTE SECȚIE MINORI ȘI FAMILIE
Grefier-
MINISTERUL PUBLICA FOST REPREZENTAT DE PROCUROR - - Procuror -Secție Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursurilor penale formulate de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA, de recurentul-parte vătămată și de recurentul-parte vătămată, împotriva deciziei penale nr. 264 din 06.07.2007 a tribunalului Vrancea,privind pe intimații-inculpați: G, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art.217 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2008. fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 08.04.2008
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, și părțile vătămate și au formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 264/06.07.23007 a tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr-.
Prin decizia penală nr. 264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea pronunțată în dosar nr- au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și ale părților vătămate, și împotriva sentinței penale nr.3365/27.12.2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr- privind pe inculpații G și, și.
A fost desființată sentința penală nr.3665/27.12.2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în ce privește temeiul achitării și încheierea de îndreptare eroare materială din 01.02.2007.
A fost schimbat temeiul achitării inculpatului G din art.10 lit.d pr.Cod Penal pentru infracțiunile prevăzute de art.182 al.2 și Cod Penal din art.10 lit. b pentru Cod Penal infracțiunile prev. de art. 217 al.1 Cod Penal, art. 180 al.2 Cod Penal, art.180 al.2 în Cod Penal art. 10 lit. c penal.
A fost schimbat temeiul juridic al achitării inculpatei din art.10 lit.b pr.pentru Cod Penal infracțiunile prevăzute de rt.180 al.2 și Cod Penal art.180 al.2 în Cod Penal art.10 lit.c
Cod PenalA fost schimbat temeiul juridic al achitării inculpaților, și din art.10 lit.a și art.10 lit.b pr.penală pentru infracțiunile prevăzute de art.180 al.2 și Cod Penal art.180 al.2 în Cod Penal art.10 lit. C pr.penală.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, TRIBUNALUL VRANCEA a avut în vedere că prin sentința penală nr. 3665/27.12.2006 pronunțată în dosarul nr- la Judecătoria Focșani, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod proc.penală, inculpatul Gaf ost achitat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art. 182 al.2 cod penal (parte vătămată ).
In baza art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art. 10 lit.b Cod proc.penală, același inculpat a fost achitat pentru infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 al.1 Cod penal și de lovire sau alte violențe prev.de art. 180 al.2 cod penal ( parte vătămată ).
In baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.b Cod proc.penală, inculpatul Gaf ost achitat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art, 180 al.2 cod penal (parte vătămată ).
In baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.b Cod proc.penală, inculpata a fost achitată pentru două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev.de art. 180 al.2 cod penal (parte vătămată și partea vătămată ).
In baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b Cod proc.penală, inculpații, și - au fost achitați pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art. 180 al.2 cod penal ( parte vătămată ).
In baza art. 11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.a Cod proc.penală, aceiași inculpați au fost achitați pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe (parte vătămată ).
S-a respins ca neîntemeiate pretențiile părților vătămate,.
S-a constatat că inc. Gaf ost arestat în perioada 21.04.2003 - 25.04.2003.
Părțile vătămate au fost obligate la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA nr. 42/P/2003 a fost trimis în judecată inc. G pentru infr.prev.de art.182 al.2 cod penal constând în faptul că în noaptea de 22.12.2002 a lovit cu o partea vătămată cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viața și pentru infracțiunea de distrugere prev.de art. 217 al.1 Cod penal constând în faptul că în aceeași noapte inculpatul a spart cu bâta parbrizul și luneta autoturismului părții vătămate.
Instanța a mai reținut că partea vătămată a formulat plângere împotriva inc. G și și împotriva celorlalți trei inculpați pentru comiterea infracțiunilor de distrugere prev.de art. 217 cod penal și lovire prev.de art. 180 al.2 cod penal, constând în faptul că inc. G împreună cu ceilalți inculpați, în seara zilei de 21.12.2002 l-au lovit cu o în zona capului cauzându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale și i-a distrus geamurile, parbrizul și luneta de la autoturismul proprietate personală.
Partea vătămată a formulat plângere împotriva inc. G și pentru faptul că în seara zilei de 21.12.2002 a fost lovită fără motiv de inculpați cauzându-i leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijire medicală.
Din declarațiile martorilor, -, -, instanța a reținut că în urma scandalului provocat de partea vătămată în incita restaurantului "" din Focșani, agentul de pază - a amenințat prin stație echipa de intervenție și a condus spre ieșire grupul de consumatori din care făceau parte, și.
Deoarece agenții de pază i-au împins spre ieșire iar partea vătămată s-a opus, în dreptul ușii s-a produs o busculadă, ușile au cedat și părțile au căzut pe terasă lovindu-se. Instanța a reținut din declarațiile martorilor că în exercitarea activității de pază și protecție pentru care au fost angajați agenții de pază au folosit bastoanele din dotare pentru autoapărare și că în tot acest interval inculpații G și au stat la distanță de câțiva metri de grupul aflat în conflict.
Instanța a înlăturat declarațiile martorilor, și - conform cărora inculpații ar fi lovit părțile vătămate, pe motiv că sunt contradictorii și nu se coroborează cu celelalte probatorii prezentând faptele în mod diferit.
Totodată instanța a avut în vedere declarația martorei conform căreia în momentul conflictului nu a fost lovită nici măcar din întâmplare de vreunul dintre inculpați deși făcea parte din grupul ce a fost împins spre ieșire din restaurant.
Instanța a concluzionat că din probele administrate nu se poate stabili cu exactitate cine anume a lovit părțile vătămate existând dubii cu privire la persoanele care au săvârșit infracțiunea, situație în care se impune achitarea inculpaților în baza art. 10 lit.c Cod proc.penală.
Cu privire la infracțiunea de distrugere instanța a reținut că partea vătămată și-a spart din greșeală geamurile și parbrizul la autoturism, fapt relatat de martori cu excepția martorilor, și - care au făcut parte din grupul părții vătămate și ale căror declarații nu se coroborează cu celelalte probatorii. Și pentru această infracțiune instanța a considerat că se impune achitarea în baza art. 10 lit.c Cod proc.penală.
Ulterior pronunțării hotărârii, prin încheierea din 01.02.2007, instanța a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul și minuta sentinței în sensul că în mod greșit s-a trecut ca temei al achitării art. 10 lit.b Cod proc.penală în loc de art. 10 lit. c Cod proc.penală, așa cum era corect pentru infracțiunile prev.de art. 218 cod penal, art. 180 al.2 cod penal, art. 180 al.2 cod penal ( inculpat G) și pentru infr. prev.de art. 180 al.2 și art. 180 al.2 ( inculpat ) și pentru infracțiunea prev. de art.180 al.2 cod penal ( inculpați, și -).
Părțile vătămate, și, au declarat apel împotriva sentinței.
Partea vătămată a arătat că sentința este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inc. pentru infr.de vătămare corporală gravă prev.de art. 180 al.2 cod penal întrucât probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului care i-a provocat o vătămare fizică ireversibilă și i-a pus viața în primejdie.
A solicitat admiterea apelului, condamnarea inculpatului și obligarea sa la 142.000 lei RON despăgubiri civile.
Partea vătămată, a declarat apel împotriva sentinței considerând că soluția de achitare nu corespunde probelor administrate în cauză care dovedesc vinovăția inculpatului
A solicitat admiterea apelului, condamnarea inculpatului G și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate.
Partea vătămată a declarat apel împotriva sentinței fără să arate motivele pe care își întemeiază cererea.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania declarat apel împotriva sentinței considerând că este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inc. Apelantul a arătat că există neconcordanță între expozitivul și dispozitivul sentinței cu privire la temeiul achitării ceea ce reprezintă o încălcare a disp.art. 309 și art. 345 cod proc.penală, că nu există contradicții între declarațiile martorilor -, și în ce privește persoana care l-a lovit pe ci numai asupra orei la care primii martori au părăsit localul și că actul medico-legal nr. 25/P/20.01.2003 emis de SML V atestă că leziunea suferită de partea vătămată este rezultatul unei singure lovituri cu o de base-ball cât și rezultatul unor lovituri repetate cu acest obiect și cu picioarele.
Apelantul a invocat nelegalitatea sentinței și sub aspectul achitării inc. G pentru infracțiunea de distrugere având în vedere că martorii și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inc. G pentru infracțiunile prev.de art. 182 cod penal și art. 217 al.1 cod penal.
Deliberând asupra apelurilor declarate din punct de vedere al motivelor invocate și al disp.art. 371 al.2 cod proc.penală, Tribunalul constată că este fondat numai sub aspectul temeiului achitării inculpaților, și -.
In primul rând trebuie precizat că sentința nu este rămasă definitivă față de intimații-inculpați, și - așa cum au susținut în concluziile orale apărătorii acestora întrucât părțile vătămate și au declarat apel împotriva sentinței în ce privește latura penală a cauzei care îi vizează pe acești inculpați ( plângerile prealabile ale părților vătămate și declarația părții vătămate din data de 30.09.2003 dosar nr. 951/2003 (fila 26), potrivit căreia își menține plângerea împotriva tuturor inculpaților).
In al doilea rând, deși părțile nu au făcut referire expresă Tribunalul consideră că apelul declarat împotriva sentinței este declarat și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială care face corp comun cu hotărârea, încheiere prin care s-a schimbat temeiul achitării inculpaților din art. 10 lit.b în art. 10 lit.c Cod proc.penală.
In ce privește infracțiunile de vătămare corporală gravă prev.de art. 182 al.2 cod penal, distrugere prev.de art. 217 al.1 cod penal și lovire sau alte violențe (părți vătămate și ) prev.de art. 180 al.2 cod penal pentru care a fost trimis în judecată inc. corect instanța a reținut că nu au fost comise de inculpat. Acest fapt rezultă din declarația inc. (fila 29 dosar 952/2003, fila 32 dosar 951/2003) conform căreia conflictul s-a purtat între ceilalți doi agenți de pază inculpații și, declarația inc. (fila 23 dosar 951/2003) conform căreia inculpatul -. a stat retras la distanță în spatele grupului format din agenți de pază și părșile vătămate, și nu a lovit părțile vătămate, decl. martorului (fila 71 dosar 951/2003) conform căreia grupul antrenat în conflict era format din doi agenți de pază și părțile vătămate și inc. nu a participat la conflict în momentul în care s-au produs leziuni părților vătămate.
Martorul -, de asemenea a declarat că inc. Gas tat la distanță de grupul implicat în conflict, nu a lovit părțile vătămate. In același sens a declarat și martorii și.
Ultimul martor a făcut o precizare foarte importantă pentru stabilirea situației de fapt și anume că partea vătămată a fost lovit de agentul de pază care avea asupra sa bastonul din dotare și în timpul altercației l-a folosit pentru a lovi grupul de consumatori.
Martora în declarația sa (fila 92 dosar 951/2003) a relevat aceeași împrejurare.
Având în vedere declarațiile analizate, Tribunalul a constatat că nu există dubiu asupra nevinovăției inc. Sub aspect probatoriu întemeiat, instanța nu a dat forță probantă declarațiilor martorilor - și,care au relatat că inc. -. ar fi lovit cu bâta spre deosebire de inculpații care au participat la conflict și - și de ceilalți martori care au fost la fața locului în momentul altercației, s-au aflat la distanță de locul incidentului.
Dat fiind și timpul scurs de la momentul în care cei doi martori au părăsit locul și până la cel al producerii conflictului ( cca. 30 min.) există îndoieli asupra prezenței lor în apropierea restaurantului. Faptul că martora nu a văzut cum s-a desfășurat conflictul rezultă chiar din declarația sa. Astfel, martora a relatat că a văzut că partea vătămată a fost lovit cu bâta pe spate ori din certificatul medico-legal rezultă că agresiunea a vizat zona abdominală,
Martora ( care a făcut parte din grupul părților vătămate) a declarat că i-a văzut pe cei doi martori ( și ) venind în momentul în care conflictul se terminase ceea ce demonstrează că, în cazul în care era reală împrejurarea că după ce au părăsit localul nu au plecat la domiciliu, ci doar au sesizat busculada care s-a produs la căderea pe scări a părților.
De fapt declarațiile martorilor ( și ) sunt neverosimile întrucât așa cum transpare din probe inc. G nu avea niciun interes să îl lovească pe care tot timpul a încercat să îl tempereze pe și să îl scoată afară din restaurant. Prin urmare este evident subiectivismul manifestat de martori în relatarea evenimentelor. De reținut este faptul că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, a refuzat să părăsească localul și a încercat să-i lovească pe agenții de pază ( aspect ce rezultă din declarațiile de martori).
Din probatoriile analizate mai sus ( martorii audiați din acte și la cererea inc. G care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale), instanța a reținut că fapta de distrugere a fost comisă de partea vătămată, care a luat din portbagajul mașinii sale o și, fiind în stare avansată de ebrietate a alunecat pe gheață și, din greșeală a lovit propria mașină.
Cu privire la vătămarea părții vătămate, Tribunalul a reținut de asemenea din probele analizate că nu inculpatul a lovit- De altfel nici martora (prietenă cu partea vătămată) nu îl indică pe inculpat ca autor al faptei. Aceleași concluzii se desprind și în ce îl privește pe partea vătămată.
Pentru considerentele arătate, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Greșeala care se impută instanței este temeiul achitării. Prezența leziunilor pe corpul părților vătămate indică existența unei agresiuni active sau producerea lor prin cădere dar stabilindu-se că nu inculpatul este autorul temeiul juridic nu putea fi decât art. 10 lit.c Cod proc. penală. Prin urmare, nici acțiunea civilă promovată de partea vătămată împotriva inculpatului nu poate fi admisă.
Din nicio probă nu rezultă că inc. ar fi lovit pe partea vătămată și astfel că și în cazul acestei inculpate se impunea achitarea în temeiul art. 10 lit.c Cod proc.penală.
Cum nici cu privire la inculpații, - și nu s-a dovedit că ar fi lovit pe partea vătămată ( mai mult din probe rezultă că de fapt a fost lovită de partea vătămată în momentul în care trăgea de el pentru a-l scoate din restaurant), tribunalul a considerat și în cazul acestora că instanța trebuia să dispună achitarea în baza art. 10 lit.c Cod proc.penală.
Pentru motivele expuse și având în vedere că printr-o încheiere de îndreptare eroare materială nu se poate modifica temeiul achitării, Tribunalul, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod proc.penală, a admis apelurile (achitarea pe considerentul că fapta e comisă de altcineva fiind mai favorabilă apelanților-părți vătămate), a desființat sentința în parte și a schimbat temeiul achitării pentru toți inculpații conform celor reținute mai sus.
A menținut restul dispozițiilor sentinței date cu respectarea normelor procedurale incidente.
In baza art. 192 al.3 cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate s-a dispus rămâne în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale nr. 264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, și părțile vătămate și
În recursul formulat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa criticat soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în urma probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că în seara de 21.12.2002 în jurul orelor 23.30, partea vătămată a mers însoțit de, și la restaurantul "" din municipiul Focșani al cărui administrator este inculpatul Acest grup s-a așezat la o masă și au comandat, precum și sucuri pentru fete și crochete cu cașcaval.La un moment dat grupul s-a deplasta pe ringul de, iar, care datorită cpnsumuluio de alcool se afla în stare de ebrietate, a luat patru pahare cu cu care și-a servit prietenii chiar pe ring. În momentul în care au ciocnit s-au spart 2-3 pahare, cioburile căzând pe ciment. În acel moment pe ringul de nu se mai aflau alte persoane care să fie deranjate de acel incident, în local aflându-se în partea opusă a încăperii câteva persoane care nu au sesizat incidentul.
Ca urmare a acestui incident, la masa grupului venit ospătarul de serviciu, căruia i-a spus că va achita pe lângă consumație și contravaloarea paharelor sparte.
În jurul orelor 3.00 și, precum și s-au ridicat de la masă și s-au îndreptat spre ieșire.
Precizăm că martorii și părăsiseră localul cu circa 10 minute mai devreme, întrucât martorul nu se simțea bine, aceștia așteptând grupul lângă o bancă situată la 50-60, de terasa restaurantului.
În momentul în care părăsea restaurantul, s-a intersectat cu inculpatul G, între aceștia izbucnind o ceartă, inculpatul solicitând prezența unor agenți de pază.
Aceștia au sosit după câteva minute și au fost determinați de către inculpatul să exercite violență asupra lui și, care au fost scoși din local, cu lovituri de bastoane și împinși pe terasă, unde din cauza gheții, au căzut.
Partea vătămată a ieșit și el din local și a încercat să o ridice pe, moment în care inculpatul G l-a lovit peste spate cu o de base-ball.
Din declarațiile persoanelor ce au format grupul deja amintit, rezultă faptul că inculpatul Gal ovit-o pe partea vătămată, în împrejurările și modalitatea descrisă mai sus.
Ulterior acestui incident inculpatul l-a urmărit pe, care a urcat în autoturismul său parcat în aproprierea restaurantului, lovind cu aceeași în parbrizul autoturismului, apoi în luneta acestuia.
Fiind audiați, în cursul cercetării judecătorești martorii, și și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală.
În cauză au fost audiați și alți martori, agenții de pază, precum și -soția inculpatului, afirmând că inculpatul nu l-a lovit pe partea vătămată și nici nu a distrus parbrizul și luneta autoturismului părții vătămate.
Instanțele de judecată, atât instanța de fond cât și instanța de control judiciar, au ajuns la concluzia că inculpatul G nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, întrucât cele 5 persoane care și-au menținut declarațiile în cursul cercetării judecătoreștise află în relații de prietenie cu partea vătămată.
Această împrejurare nu putea fi de natură să conducă instanțele de judecată la înlăturarea acestor probe administrate la scurt timp după conflictul din 21/22.12.2002, iar precizarea că acești cinci martori au relatat aspecte contradictorii în faza de cercetare judecătorească, cu cele precizate în faza de urmărire penală nu este reală. verificând conținutul declarațiilor acestor martori se poate constatat că există mici deosebiri doar în ceea ce privește ora la care s-au derulat evenimentele și nu împrejurările esențiale ale cauzei, această situație putându-se explica prin faptul că între momentul săvârșirii faptei și momentul audierii martorilor de către instanța de judecată a trecut o lungă perioadă de timp.
În aceste condiții, s-a apreciat că plângerea și declarațiile date de către partea vătămată, precum și certificatul medico-legal aflat la dosarul cauzei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât în mod greșit instanțele de judecată au dispus achitarea sa, fie reținând că există dubii în sensul dacă el comis sau nu fapta prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal, fie motivând că nu inculpatul este autorul faptei.
De asemenea, cu privire la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, s-a apreciat că plângerea și declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel încât se impunea condamnarea inculpatului și sub aspectul acestei infracțiuni.
S-a solicitat instanței de recurs analizarea probelor administrate în cauză și condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal și art.217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
De asemenea, s-a solicitat obligarea inculpatului la despăgubirile solicitate de către părțile civile și, precum și la cheltuielile de spitalizare, aflate la dosarul cauzei, urmând a se constata și faptul că inculpatul G fost arestat în perioada 21.04.2003-25.04.2003.
În motivele de recurs partea vătămată a criticat soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod nelegal instanța de apel a menținut soluția de achitare inculpatului G, câtă-vreme probele administrate dovedesc în mod cert că acesta a fost cel care l-a lovit cu o de base-ball peste spate, provocându-i ruptura splinei.
A solicitat condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la daune materiale și morale
Recurentul -parte vătămată nu și-a motivat recursul formulat, Curtea urmând să facă aplicarea prevederilor art.38510alin. 2 Cod procedură penală, raportat la arr.3859alin.3 Cod procedură penală.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată:
1.Recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA esteinadmisibil.
Cauza parcurs trei cicluri de judecată.
În cel de-al doilea ciclu de judecată, după pronunțarea sentinței penale nr. 474/16.02.2006 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosar nr. 4429/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani nu a mai apelat această sentință, în cauză formulând apel doar părțile vătămate și.
Prin decizia penală nr. 245/22.05.20065 a tribunalului Vrancea (dosar 541/2006)au fost admise apelurile părților vătămate și a fost desființată cu trimitere sentința penală nr. 474/ 16,02.2006 a Judecătoriei Focșani.
În rejudecare, în al treilea ciclu procesual în cauză s-a pronunțat sentința penală nr. 3665/27.12.2006 a Judecătoriei Focșani, care a fost ulterior apelată și recurată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
Din coroborarea prevederilor art.3851alin.4 Cod procedură penală, art.362 Cod procedură penală, art.371 Cod procedură penală, se observă că în cel de-al treilea ciclu de judecată Parchetul nu putea formula apel și respectiv recurs decât numai cu privire la modificările aduse hotărârii judecătorești prin sentința penală nr. 3665/27.12.2006 a Judecătoriei Focșani față de sentința penală nr. 474/ 16.02.2006 a Judecătoriei Focșani, respectiv la temeiul achitării inculpaților pentru faptele deduse judecății.
Se observă mai mult, că prin dispozițiile deciziei penale nr. 2164/ 06.07.2007 a tribunalului Vrancea, se revine practic la conținutul dispozitivului sentinței penale nr.474/16.02.2006 a Judecătoriei Focșani, astfel încât recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA apare ca inadmisibil.
Din motivarea recursului formulat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA rezultă că motivele de recurs nu privesc temeiul achitării inculpaților, ci însăși existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, în special cea prevăzută de art.182 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului G și față de care în cel de-al doilea ciclu procesual se dispusese achitarea inculpatului, fără ca în cauză,așa cum am arătat, Parchetul să formuleze apel.
Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr. 264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, potrivit prevederilor art.38515pct.1 lit. Cod procedură penală.
2) Recursurile formulate de părțile vătămate și sunt fondate, urmând a fi admise.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în primul ciclu de judecată (sentința penală nr. 2945/19 oct. 2004 Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia penală nr. 205/A/22.04.2005 a tribunalului Vrancea ), probe administrate la un moment mai apropiat de momentul producerii faptelor, când percepția martorilor nu era afectată de trecerea timpului, rezultă că inculpatul G a fost cel care i-a aplicat la data de 21.12.2003 o lovitură peste spate cu o de base-ball provocându- ruperea splinei, ceea ce constituie pierderea unui organ, potrivit prevederilor art. 182 alin. 2 Cod penal, în cauză fiind necesară operație de extirpare a splinei, pentru a salva viața părții vătămate.
Ulterior, s-a încercat "deplasarea" răspunderii penale pentru săvârșirea faptei în sarcina agenților de pază a SC " " SRL Focșani, respectiv inculpații, și.
În ultimul ciclu procesual se acreditează ideea că partea vătămată ar fi fost lovit de fapt de un alt agent de pază al SC " " SRL Focșani față de care nu s-au făcut cercetări și care nu a fost trimis în judecată.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, considerăm că rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor, din concluziile certificatului medico-legal nr. 23/P/09.01.2003 al Serviciului Județean de Medicină Legală, procesele verbale de confruntare, administrate în cursul urmăririi penale, procesele-verbale de conducere în teren și planșele foto.
Curtea va respinge, ca necoroborându-se cu materialul probator declarațiile martorilor, și.
Se are în vedere că este soția inculpatului și inculpată în prezenta cauză, iar ceilalți trei inculpați erau angajații SC " "SRL Focșani,societate de pază care avea încheiat contract de prestări servicii cu restaurantul "" al cărei administrator era inculpatul G.
Din coroborarea acelorași probe arătate mai sus, rezultă și vinovăția inculpatului G în săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 Cod penal, parte vătămată, precum și implicarea, în aceleași împrejurări a inculpatei, soția inculpatului în agresionarea părții vătămate, săvârșind astfel infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
Așa fiind, și apreciind ca dovedită vinovăția inculpaților G și în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor,Curtea va admite,conform art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală,recursurile formulate de părțile vătămate și împotriva deciziei penale nr.264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea, va casa în parte decizia penală nr.264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea și sentința penală nr.3665/27.12.2006 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare va dispune condamnarea inculpaților G și pentru infracțiunile săvârșite în sauna părților vătămate și.
Față de persoana inculpatului G care nu are antecedente penale, are ocupație, și se află la prima confruntare cu legea penală, Curtea apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate,sens în care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Conform prevederilor art.88 Cod penal Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G durata arestării preventive de la 21.04.2003 la 25.04.2003.
Cu privire la această perioadă se impune a se preciza că deși în rechizitoriul nr. 42/P/2003 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA procurorul menționează că inculpatul ar fi fost pus în libertate la data de 05.05.2003, din probele administrate la dosarul cauzei, nu rezultă acest aspect, singura probă fiind încheierea de ședință din 25.04.2003 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosar nr. 2843/2003 prin care s-a admis plângerea inculpatului împotriva ordonanței de arestare preventivă și s-a dispus punerea sa în libertate.
Față de inculpata, având în vedere că aceasta nu are antecedente penale, are ocupație și se află la prima confruntare cu legea penală săvârșind o singură infracțiune, de gravitate minoră, Curtea apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale.
Cu privire la latura civilă, Curtea, va obliga pe inculpatul G la plata către Spitalul Județean "Sf." Focșani, a sumei de 1.941,14 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată, conform actelor de la dosar,
Părțile vătămate și au solicitat despăgubiri foarte mari, invocând între altele, faptul că societatea al cărei administrator era înregistrat pirederi, ca urmare spitalizării părții vătămate .
Din actele și probele depuse în susținere de către părțile vătămate și completând cu prezumții juridice daunele morale suferite de părțile vătămate, Curtea apreciază ca fiind îndestulătoare pentru partea vătămată suma de 2.000 lei daune materiale și 3.000 lei daune morale reprezentând suferința pricinuită, sumă la care va fi obligat inculpatul
În ceea ce îl privește pe partea vătămată, având în vedere natura bunului sustras ( un parbriz pentru un autoturism -) și infracțiunile a căror victimă a fost, Curtea apreciază că acesta urmează a fi despăgubit de către G cu suma de 900 lei (contravaloare parbriz distrus) și respectiv 1.000 lei (daune morale) și de către inculpata cu suma de 500 lei ( daune morale)
În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpații și vor fi obligați și la cheltuieli judiciare către stat.
Așa fiind și văzând prevederile art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală și art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Admite recursurile formulate de părțile vătămate (domiciliat în comuna Tulnici, județ V) și (domiciliat în Focșani,-,.1, județ V).
Casează, în parte, decizia penală nr.264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea și, în parte, sentința penală nr.3665/27.12.2006 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul G (fiul lui și, născut la data de 21.11.1954 în P, județ V domiciliat în Focșani,-, bloc 1,.8, județ V) la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 cod penal (parte vătămată ).
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de l (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev.de art.217 alin.l cod penal (parte vătămată ).
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzut de art.180 alin.2 cod penal (parte vătămată ).
În baza disp.art.33 lit. a și 34 lit.b din codul penal contopește pedepsele aplicate, inculpatul G urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
In baza art.7l cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b din codul penal.
In baza disp.art.8l cod penal și art.71 alin.5 din codul penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare de 4 ani, conf.art.82 cod penal.
In baza disp.art.88 pen. deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului G de la data de 21.04.2003 la 25.o4.2003.
In baza art.180 alin.2 pen. cu aplic. art.63 al.3 pen. condamnă pe inculpata (fiica lui și, născută la data de 23.12.1965 în, județ V, domiciliată în Focșani,-, bloc 1,.8, județ V) la o pedeapsă de 500 lei ron amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire (parte vătămată ).
In baza art.14 proc.pen. în referire la art.346 proc.pen. și art.998 civ. obligă pe inculpatul G la plata următoarelor sume:
- 1.941, 14 lei către partea civilă Spitalul Județean Sf."" Focșani, cu titlu de cheltuieli de spitalizare (văt. );
- 2.000 lei daune materiale și 3.000 lei daune morale către partea civilă;
- 900 lei daune materiale pentru partea civilă (pt.art.217 pen.);
- 1000 lei daune morale pentru partea civilă (pt.art.180 al.2 cp.).
Obligă pe inculpata la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă (pt.art.180 al.2 cp.).
In baza disp.art.192 al.2 proc.penală, obligă pe inculpatul G la plata sumei de 100 lei și pe inculpata la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Menține restul dispozițiilor deciziei penale nr.264/06.07.2007 a tribunalului Vrancea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/12.05.2008
Jud.apel.-
Jud.fond-
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Aurel Burlacu
