Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 36/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 36
Ședința publică din data de 22.01.2010
PREȘEDINTE: Dumitru Petruș Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
Ministerul Public
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-Procuror - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 277 din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- (sentința penală nr. 316/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-).
La apelul nominal au răspuns: recurentul parte vătămată, lipsă fiind intimata inculpată, aceasta fiind reprezentată de avocat I, în substituire pentru avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul parte vătămată depune la dosar cerere și solicită termen, întrucât nu a fost soluționat dosarul aflat pe rolul parchetului respectiv plângere pentru fals în ceea ce privește punerea în posesie a numitei, ce are legătură cu cauza. Susține că terenul nu se află în proprietatea sa și la acest moment se folosește inculpata de acesta.
Reprezentantul Ministerului consideră că dosarul la care se face referire nu are legătură cu prezenta cauză, nefiind util a se acorda termen pentru acest motiv. Solicită a se trece la judecată, întrucât nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei, pentru motivul invocat nefiind relevantă în cauză soluția invocată.
Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Recurenta parte vătămată solicită admiterea recuruslui, întrucât are titlu de propietate pentru teren și nu a intrat în posesia acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că partea vătămată a fost pus în posesie în mod corect iar demersul pe care l-a făcut împotriva inculpatei ulterior se circumscrie sferei de aplicare a art. 220 Cod penal.
Solicită să se constate că instanța a omis să se pronunțe cu privire la art. 348 Cod procedură penală, lucru care trebuia făcut din oficiu; acțiunea civilă în cazul restabilirii situației anterioare se impunea pentru faptul că instanța nu a pronunțat o soluție de achitare ci o soluție de încetare a procesului penal, admițând implicit faptul că ocuparea s-a făcut în mod abuziv și implicit trebuia făcută aplicarea art. 348 Cod procedură penală.
Se arată că art. 220 Cod penal este o infracțiune, în modalitatea în care s-a comis în dauna părții vătămate, care îmbracă forma continuă a unei infracțiuni, nu există nici o împrejurare care să conducă la epuizarea activității infracționale imputate inculpatei, astfel încât în recursul părții vătămate care vizează și latura penală, solicită desființarea sentința penală a instanței de apel cu trimiterea dosarului spre rejudecare la această instanță pentru a se pronunța asupra prevederilor art. 348 Cod procedură penală, cu privire la faptul că infracțiunea are formă continuă, că în momentul de față partea vătămată nu a intrat în posesia terenului respective, astfel încât, soluția de încetare nu poate fi luată în discuție pentru că se raportează la limite de peddeapsă care nu mai sunt de actualitate; într-adevăr la momentul la care s-a consumat infracțiunea erau limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța și a dispus soluția de încetare a procesului, însă infracțiunea având forma continuă s-a prelungit și după modificarea art. 220 Cod penal, care la acest moment este sancționată mai, în modalitatea faptică în care s-a comis în dauna părții vătămate.
Apreciază că având în vedere și dispozițiile privind aplicarea legii penale în timp, și în cazul particular al infracțiunii continue, incidente ar fi dispozițiile legale care sunt în vigoare la acest moment, și nu cele inițiale, astfel încât soluția de încetare a procesului este nelegală.
Pune concluzii de admitere a recursului părții civile cu privire la acest aspect și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța cu privire la aceste două aspecte, urmând a se da îndrumări cu privire la soluționarea laturii civile.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, întrucât nu se face vinovatăî de distrugere și tulburare de posesie.
Recurentul parte vătămată solicită să se țină seama că are titlu de propietate pentru teren și nu a intrat în posesia acestuia și că inculpate se folosește de terenul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 316/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar -, în baza art. 11 pct. 2 litera raportat la art. 10 alin 1 litera d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 litera b raportat la art. 10 litera g Cod procedură penală în referire la art. 122 alin. 1 litera d și art. 124 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin 1 Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă ca nefondată.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați G
În baza art. 192 alin. 1 literele a și b Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 1993 inculpata, împreună cu fratele său martorul, au fost puși în posesie cu suprafața de 3 ha teren arabil situat pe raza comunei în T 140/1, /1/1, în punctul " ", iar în anul 1995 fost pus în posesie și partea vătămată pe aceeași suprafață. Ulterior acestuia i-a fost emis și titlul de proprietate.
În cursul lunii aprilie 2000, partea vătămată a însămânțat cu ovăz o parte din această suprafață și anume 1 ha, restul de 2 ha rămânând necultivat. Inculpata l-a angajat pe martorul pentru a discui suprafața de teren și pentru aoî nsămânța cu porumb, ceea ce s-a și întâmplat.
Audiată fiind, inculpata a arătat că partea vătămată are teren la cca.2 km de locul terenului în discuție și că partea vătămată nu cultivase suprafața de teren de 1 ha, astfel că nu a distrus nicio cultură înființată de aceasta. A mai arătat că are în posesie și în prezent această suprafață.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor din lucrări și înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că, în ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, care a luat forma continuă față de declarația inculpatului, că acestei infracțiuni îi lipsește unul din elementele constitutive și anume latura subiectivă, pentru următoarele motive:
Prin fișa de punere în posesie din anul 1993, inculpata împreună cu martorul, au fost puși în posesie cu suprafața de 3 ha teren în 140/1, parcela 1809/1/1.Ulterior, pe aceeași suprafață, s-a emis titlul de proprietate nr.17456-34/19.07.2000 pe numele părții vătămate.
De aici rezultă că la momentul săvârșirii faptei de către inculpată, partea vătămată nu avea titlul de proprietate, ci doar tot o fișă de punere în posesie, ca și inculpata.
Mențiunile din rechizitoriu, cum că inculpata a fost înștiințată că i-a fost anulată fișa de punere în posesie, nu au fost primite de instanță. Instanța a făcut demersuri din oficiu pentru a se cunoaște înscrisul prin care a fost anulată fișa de punere în posesie pe numele inculpatului, însă răspunsurile autorităților abilitate în cauză, respectiv Primăria și OCPI G, au fost în sensul că nu se cunoaște existența uni astfel de înscris.Că acesta nu a existat la momentul săvârșirii faptei, a rezultat și din faptul că în anul 2005, partea vătămată a promovat o acțiune de anulare a fișei de punere în posesie pe numele inculpatei, care i-a fost respinsă de Judecătoria Tg.
Este adevărat că inculpatul are în posesie și în prezent suprafața de teren, după cum chiar ea a declarat, dar aceasta este convinsă în continuare că este suprafața sa de teren și că partea vătămată are o suprafață în același punct, dar la distanță de imobilul teren în cauză. Ori, infracțiunea de tulburare de posesie se săvârșește numai cu intenție și, ca urmare, este necesar, ca făptuitorul să fi știut că ocupă fără drept imobilul aflat în posesia altuia. Mai degrabă un litigiu civil ar fi de natură a tranșa definitiv conflictul intervenit între părți cu privire la suprafața în cauză.
Instanța chiar a avut a avut în vedere efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea suprafeței în cauză, în vederea justei soluționări a cauzei, însă partea vătămată nu a fost de acord cu aceasta.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii se tulburare de posesie, apreciind că lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, respectiv latura subiectivă.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, instanța a reținut că a intervenit disp. art.124 Cod penal cu privire la prescripția specială, dispozițiile care se coroborează cu cele ale art.122 al.1 lit. d Cod penal. Printr-un calcul simplu a rezultat că, având în vedere data săvârșirii faptei - aprilie 2000, precum și cuantumul pedepsei prevăzută pentru această infracțiune, termenul de prescripție a fost împlinit în cursul anului 2007, urmând a dispune încetarea procesului penal față de inculpată.
Pe latură civilă, partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 427.000.000 lei Rol despăgubiri materiale care vizează infracțiunea de distrugere.
Încetarea procesului penal pentru că a intervenit prescripția nu exclude de plano soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, însă instanța a apreciat că pretențiile civile formulate nu au fost dovedite în nici un fel de către partea civilă, astfel că urmează a fi respinse ca nefondate.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate în termen legal a declarat apel partea vătămată criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate iar din dosar au fost sustrase acte esențiale pentru soluționarea cauzei.
Analizând actele dosarului, Tribunalul a constatat că în raport de infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de instigare la distrugere prev. de art. 25 Cod penal raportat la 217 alin. 1 Cod penal; avându-se în vedere data la care se reține că a fost săvârșită fapta - aprilie 2000, termenul de prescripție specială calculat potrivit art. 124 Cod penal în referire la art. 122 alin. 1 litera d Cod procedură penală, s-a împlinit în luna octombrie 2007.
În ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin 1 Cod penal, Tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 13 Cod penal, întrucât textul ce incriminează această faptă a fost modificat ulterior săvârșirii acesteia, prin Legea 247/2005. Prin urmare au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege anterior acestei modificări, respectiv de la o lună la 2 ani închisoare.
Prin urmare, s-a constatat că și pentru această infracțiune, termenul de prescripție calculat potrivit art. 124 Cod penal în referire la art. 122 alin. 1 litera d Cod penal, s-a împlinit în luna octombrie 2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut că pretențiile formulate de partea vătămată - constituită parte civilă cu suma de 27.000.000 ROL, nu au fost dovedite în nici un fel.
Pentru considerentele mai sus expuse conform art. 379 pct. 2 litera a Cod procedură penală va fi admis apelul formulat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 316/10.06.2007 a Judecătoriei Tecuci (dosar -).
În temeiul dispozițiile art. 11 pct. 2 litera b Cod procedură penală raportat la art. 10 litera g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. 1 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la art. 217 alin. 1 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 277/2009 a admis apelul formulat de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 316/10.06.2007 a Judecătoriei Tecuci.
În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 litera b Cod procedură penală raportat la art. 10 litera g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 al 1 Cod penal și art. 25 Cod penal raportat la art. 217 al 1 Cod penal întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
În conformitate cu dispozițiile art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul de apărător desemnat din oficiu în cauză va fi avansată Baroului G din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, partea vătămată, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale, deoarece în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, deoarece aceasta și în prezent ocupă fără nici un drept terenul proprietatea părții vătămate, nelăsându-l pe acesta să intre în posesia terenului.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la art. 348 Cod procedură penală.
cțiunea civilă în cazul restabilirii situației anterioare se impunea pentru faptul că instanța nu a pronunțat o soluție de achitare ci o soluție de încetare a procesului penal, admițând implicit faptul că ocuparea s-a făcut în mod abuziv și se impunea aplicarea art. 348 Cod procedură penală.
Fapta prevăzută de art. 220 Cod penal, este o infracțiune, având în vedere modalitatea în care s-a comis în dauna părții vătămate, care îmbracă forma continuă a unei infracțiuni, nu există nici o împrejurare care să conducă la epuizarea activității infracționale imputate inculpatei, astfel încât în recursul părții vătămate care vizează și latura penală, solicită desființarea sentința penală a instanței de apel cu trimiterea dosarului spre rejudecare la această instanță pentru a se pronunța asupra prevederilor art. 348 Cod procedură penală, cu privire la faptul că infracțiunea are formă continuă, că în momentul de față partea vătămată nu a intrat în posesia terenului respective, astfel încât, soluția de încetare nu poate fi luată în discuție pentru că se raportează la limite de peddeapsă care nu mai sunt de actualitate; într-adevăr la momentul la care s-a consumat infracțiunea erau limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța și a dispus soluția de încetare a procesului, însă infracțiunea având forma continuă s-a prelungit și după modificarea art. 220 Cod penal, care la acest moment este sancționată mai, în modalitatea faptică în care s-a comis în dauna părții vătămate.
Având în vedere și dispozițiile privind aplicarea legii penale în timp, și în cazul particular al infracțiunii continue, incidente ar fi dispozițiile legale care sunt în vigoare la acest moment, și nu cele inițiale, astfel încât soluția de încetare a procesului este nelegală.
Față de aceste considerente, urmează a se admite recursul declarat de partea vătămată, se va casa hotărârea recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În rejudecare, se va analiza dacă pentru infracțiunea de tulburare de posesie a intervenit prescripția răspunderii penale, urmând a se proceda în consecință, respectiv fie se va dispune încetarea procesului penal în baza art.10 lit. g Cod procedură penală față de inculpata, fie se va dispune dacă din probele deja administrate sau cele care, eventual se vor administra, condamnarea acesteia pentru această infracțiune.
Indiferent de soluția ce se va adopta, instanța de apel având, în vedere disp. art. 384 Cod procedură penală va trebui să rezolve acțiunea civilă, respectiv în situația în care se va constata săvârșirea de către inculpata a infracțiunii de tulburare de posesie, să se dispună repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea inculpatei să lase în deplină posesie și pașnică folosință terenul proprietatea părții vătămate, dacă din probele existente la dosarul cauzei rezultă că este proprietarul terenului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată (domiciliat în G,-, - 2,. 7 ) împotriva deciziei penale nr. 277 din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. 316/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-)privind pe inculpata intimată( fiica lui și, născută la data de 16.10.1937 în, județul G, CNP: -, domiciliată în comuna, sat, județul G) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 277/12.06.2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 27 Ianuarie 2010
Tehn. 29 Ianuarie 2010
Apel: -
Fond:
Președinte:Dumitru PetrușJudecători:Dumitru Petruș, Maria Tacea, Ion Avram
