Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 744/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.744
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13 iunie 1976, domiciliat în,-,.2..12, județul P, împotriva deciziei penale nr.391/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și Ministerului Administrației și Internelor - P, formulate împotriva sentinței nr.747/19.12.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 sept.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 17 sept.2008 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penala nr. 747/19.12.2006 a Judecătoriei Câmpinaa fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.06.1976, domiciliat în,-,.2..12, județul P după cum urmează:
- la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
distrugere prev. de art.217 alin.1 pen. cu aplic. art.37 lit.a pen.
- la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj
prev. de art.239 alin.1, 2.pen. cu aplic. art.13 pen. si art.37 lit.a pen. prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 pr.pen. din art.239 alin.1,2,3 pen.
- la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj
contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 pen. cu aplic. art.37 lit.a pen.
Conform art.33 lit.a si 34 lit.b pen. s-a dispus contopirea pedepselor
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare.
In baza art.61 alin.1 pen a fost menținută liberarea condiționata pentru restul
neexecutat de 954 zile din pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare aplicata aceluiași inculpat prin sentința penala nr.2799/12.10.2001 a Judecătoriei
Conform art.350 pr.pen. si art.88 pen. a fost menținută starea de arest a
inculpatului si s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executată cu începere de la 07.06.2006 la zi.
In baza art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.b pr.pen. a fost achitat inculpatul
pentru săvârșirea infracțiunii de insulta fata de partea vătămata, fapta nefiind prevăzuta de legea penala.
S-a luat act de declarația parții vătămate ca nu se constituie parte
civila in procesul penal.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a reținut ca in noaptea de 6/7 iunie 2006, la Restaurantul Hanul din a avut loc un scandal la care a participat si inculpatul, comandantul Politiei or. dispunând ca lucrătorii de politie sa-l invite pe acesta la sediul politiei pentru a da lămuririle necesare privind incidentul.
A doua zi, în jurul orei 8,10 inculpatul a fost adus la sediul poliției de agentul de serviciu, partea vătămată. Cei doi au intrat in sediul Politiei, au urcat la etajul clădirii, în biroul siguranța publica, unde in prezenta agentului sef de politie M, inculpatul vădit deranjat de acțiunea forțelor de ordine, a adresat fără motiv amenințări lui, după care a afirmat că nu are aer si a cerut deschiderea ferestrelor apoi a spart cu intenție 3 geamuri.
Din aceste geamuri inculpatul a luat 2 cioburi din care pe unul îl ținea la gat si amenința ca se taie cu el, iar cu celalalt amenința pe partea vătămata avertizându-l să nu se apropie de el. Deși agentul de politie a încercat sa-l liniștească, inculpatul s-a tăiat cu un pe braț si pe abdomen. Pentru a se apăra si pentru a-l împiedica sa iasă din încăpere, numitul s-a apropiat de inculpat, a încercat sa-l dezarmeze insa a fost rănit la palma, și la un deget de la aceeași mână, precum și la brațul stâng.
S-a reținut de judecătorul fondului că, la incidentul descris au asistat persoanele care erau de serviciu la biroul de evidență a persoanei, respectiv martorele și, și că în final, inculpatul a fost imobilizat doar după intervenția jandarmilor Gh. și.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, ale martorilor M, Gh., Gh., G, G și, coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut parțial faptele comise, respectiv distrugerea geamurilor motivând atitudinea sa din sediul poliției prin violențele exercitate asupra sa de către agentul de poliție.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere circumstanțele obiective ale faptelor, cele personale ale inculpatului - respectiv antecedentele sale penale dar și rezultatul expertizei psihiatrice efectuate în cauză și care a concluzionat că inculpatul prezintă tulburări organice de personalitate pe fond mixt și un grad de instabilitate și impulsivitate care se agravează sub influența băuturilor alcoolice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, partea civilă Ministerul Administrației și Internelor și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a criticat soluția pronunțată în latură penală, susținând că pedeapsa aplicată este mult prea blândă, criteriile prev. de art.52 și 72 penal fiind aplicate total necorespunzător, neținându-se cont de antecedentele penale grave ale inculpatului, de comportamentul său deosebit de agresiv chiar în sediul poliției și asupra unor lucrători de poliție.
Partea civilă P, a criticat sentința în latură civilă, susținând că atâta vreme cât s-a constatat vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de distrugere era necesar ca acesta să fi obligat și la plata geamurilor sparte.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, solicitând să se aibă în vedere faptul că reacția sa a fost determinată de comportamentul agresiv al polițiștilor.
Prin decizia penală 391/18 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis doar apelurile Parchetului și P, respingându-l pe al inculpatului ca nefondat, iar pe fond a desființat în parte, în latură penală dar și civilă, sentința, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru ultraj de la 1 an la 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa executabilă de 3 ani închisoare.
În latură civilă, s-a admis acțiunea P, dispunându-se obligarea inculpatului la 146 lei despăgubiri civile către aceasta, toate celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a procedat la reaprecierea tuturor probelor existente în cauză, concluzionând că, nu s-a dat eficiența necesară persistenței infracționale a inculpatului în același gen de fapte, respectiv ultraj, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ca și stării sale de recidivă, avându-se în vedere doar rezultatele expertizei medico-legale psihiatrice.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fiind nemulțumit de majorarea pedepsei, susținând totodată că manifestările sale agresive au fost determinate de comportamentul polițiștilor care l-au bruscat, obligându-l să recunoască o infracțiune pe care nu o săvârșise, astfel încât nu poate fi condamnat pentru infracțiunea de ultraj.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat, astfel cum se va menționa în continuare:
Verificând probele administrate în toate fazele procesuale, Curtea reține că inculpatul se face vinovat pentru toate infracțiunile reținute prin rechizitoriu, încadrarea juridică a acestora, astfel cum a fost modificată de instanța de fond fiind de asemenea corectă.
Inculpatul a susținut că a săvârșit doar infracțiunea de distrugere și că în realitate el a fost persoana agresată de polițiști aceștia abuzând de poziția lor, ceea ce îi plasează în afara legii, respectiv în afara protecției oferită de mijloacele de drept penal.
Pentru a dovedi faptul că a fost agresat de poliție, încă de la urmărirea penală, a propus audierea martorului, pretinzând că acesta se aflase întâmplător în sediul poliției, în ziua incidentului și a participat la desfășurarea acestuia.
Martorul propus s-a prezentat într-adevăr și a relatat că a asistat personal la momentul când inculpatul a fost lovit de polițist, însă în aceeași zi a revenit asupra declarației, stabilindu-se ulterior că acesta nu se aflase în sediul poliției.
În fața instanței de fond inculpatul a propus alți doi martori pentru a-i susține aceleași teze ale apărării, respectiv și, dar s-a dovedit că persoanele respective sunt plecate din țară și până la finalizarea procesului nu au revenit.
Aceiași martori au fost citați cu mandate de aducere și în faza apelului penal, însă deși s-au acordat în cauză 12 termene de judecată, în cursul cărora s-au făcut numeroase demersuri pentru aducerea lor, acest lucru nu a fost posibil, în final cauza soluționându-se pe baza probelor existente la dosarul cauzei.
Având în vedere imposibilitatea ascultării martorilor propuși de inculpat, ambii plecați în străinătate, fără a li se cunoaște adresa, precum și împrejurarea că ceilalți martori care au asistat la incident sunt fie polițiști, fie jandarmi, persoane care deci nu pot fi considerate neutre, Curtea s-a bazat în concluziile ei pe actele medico-legale aflate în dosar, pe declarațiile părții vătămate, pe cele de recunoaștere parțială ale inculpatului, și pe următoarele fapte necontestate de părți:
În mod incontestabil, în noaptea de 6/7.06.2006, la restaurantul "Hanul românesc", din, județul P, a avut loc un incident fiind nevoie de intervenția poliției chemată prin serviciul de urgență 112, în care a fost rănit numitul, transportat cu ambulanța la spital.
Inculpatul a fost observat de polițiștii sosiți la fața locului, părăsind localul împreună cu alte 2 persoane, iar ulterior, persoana transportată la spital a susținut că a fost bătut și tâlhărit de acesta.
Fiind de serviciu în dimineața de 7.06.2006, partea vătămată a primit ordin să-l caute pe inculpat și să-l invite la postul de poliție pentru a da lămuriri privind incidentul.
Partea vătămată l-a găsit și cei 2 au venit împreună la sediul poliției.
Inculpatul nemulțumit l-a amenințat pe partea vătămată, a spart 3 ferestre, luând 2 bucăți de geam, amenințând că se va automutila, ceea ce a și făcut, tăindu-se superficial în zona abdomenului, brațului stâng și gâtului.
Partea vătămată a încercat să-l dezarmeze însă a fost rănit la palma și degetul mâinii stângi, inculpatul lovindu-l apoi cu geamul în brațul stâng.
Încercând să părăsească încăperea, inculpatul l-a împins pe partea vătămată, a ieșit pe hol, a spart alte geamuri, apoi la parter a distrus geamul ușii de acces și geamul panoului cu orașului.
Partea vătămată descrie șirul acestei întâmplări, iar inculpatul își recunoaște starea de agresivitate, distrugerea geamurilor și rănirea polițistului precizând în declarația de la fila 140, dosar primă instanță, că partea vătămată a încercat într-adevăr să-l dezarmeze așa cum au încercat și ceilalți polițiști (fiind astfel rănită în palma și la degetul mâinii stângi) în timp ce pentru rana de la brațul stâng, partea vătămată nu oferă nici o explicație, susținând că este posibil să fie autoprovocată.
Conform art.239 alin.1 și 2 penal, infracțiunea de ultraj constă în lovirea sau exercitarea oricărui act de violență săvârșită împotriva unui funcționar public aflat în exercițiul funcțiunii, toate ipotezele enumerate de text fiind îndeplinite în cauza de față.
Opoziția vehementă exercitată de inculpat, chiar și simpla împingere a polițistului, constituie un act de agresiune, iar prezența rănilor suferite de partea vătămată, pentru a căror vindecare acesta a avut nevoie de 11-12 zile îngrijiri medicale, sunt probe certe care dovedesc existența și implicit comiterea de către inculpat a infracțiunii de ultraj.
În acest context este evident că inculpatul se face vinovat pentru infracțiunea de ultraj astfel cum în mod corect au constatat și instanțele anterioare
Probele la care am făcut referire dovedesc de asemenea săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă necontestată de altfel, de inculpat.
În privința individualizării, Curtea va accepta punctul de vedere al tribunalului, motivat de faptul că, potrivit expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul a comis fapta conștient de consecințele acesteia, având discernământul păstrat, iar din fișa de cazier a acestuia rezultă că începând din anul 1995 a suferit multiple condamnări, inclusiv pentru fapte de distrugere și ultraj, frecventând anturaje infracționale, astfel încât aplicarea unei pedepse mai reduse ar lipsi-o de rolul preventiv - educativ urmărit de disp. art.52 și 72 penal.
În consecință, constatând că decizia tribunalului este legală și temeinică, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală. Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13 iunie 1976, domiciliat în,-,.19,.12, județul P, împotriva deciziei penale nr.391/17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
tehoredactat MM
2 ex./20.10.2008
f-
Judecătoria Câmpina
a-
,
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
