Distrugerea din culpă (art. 219 cod penal). Decizia 210/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 210/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 martie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
- G - JUDECĂTOR 3: Mihaela Alexandru
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 324/A din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat, apărător ales și intimatul parte vătămată.
Procedură îndeplinită.
În temeiul dispozițiilor art. 70 raportat la art. 385/14 alin.1/1 Cod procedură penală instanța aduce la cunoștință inculpatului că are dreptul de a nu da nici o declarație în fața acestei instanțe, atrăgându- totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că nu dorește să fie audiat de către instanța de recurs întrucât nu mai are nimic de adăugat la declarațiile deja date, pe care le menține în totalitate.
Intimatul parte vătămată învederează instanței că nu are nici o pretenție la inculpat
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat înțelege să își întemeieze recursul pe dispozițiile art. 385/9, pct. 18 Cod procedură penală, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit.b Cod procedură penală admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. c, d, e Cod procedură penală pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
Învederează instanței că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și incendiul produs la imobilul părții vătămate. Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu pot confirma că una din artificiile aprinse de către inculpat s-a dus în podul casei părții vătămate. Mai mult din raportul întocmit de pompieri reiese doar cauza posibilă a producerii incendiului, fără însă a fi menționat cu certitudine că aprinderea unor artificii de către inculpat ar fi produs acest incendiu.
Susține incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 lit.e Cod procedură penală întrucât inculpatul a respectat toate indicațiile de pe prospectul existent pe cutia de artificii astfel încât nu se poate reține vreo culpă în sarcina acestuia.
Pentru toate aceste considerente expuse pe larg în motivele de recurs depuse la dosar solicită achitarea inculpatului potrivit textelor de lege mai sus menționate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de distrugere având în vedere atât procesul verbal întocmit de pompieri care indică drept cauză a producerii incendiului aprinderea artificiilor de către inculpat cât și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 119 din 25.06.2007 a Judecătoriei Zărneștis -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 400 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin.1 Cod penal, cu reținerea art. 74 lit.a,b,c Cod penal și art. 76 alin.1 lit.e Cod penal.
În baza art. 31 alin.1 din Legea nr. 126/1995 modificată și completată, cu aplicarea art. 74 lit.a,b,c Cod penal și art. 76 alin.1 lit.e Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 400 lei amendă, iar în baza art. 33 lit.a și art. 34 lit.c Cod penal, în urma contopirii pedepselor de mai sus, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 400 lei amendă penală.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 631Cod penal și totodată, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit următoarea situație de fapt:
În ziua de 12.08.2006 inculpatul din mun. B s-a deplasat împreună cu un grup de prieteni în com. satul la pensiunea "" apartinând familiei cu scopul de a organiza acolo ziua de naștere a soției sale.
S-a petrecut până în jurul orelor 23,oo când s-a adus tortul, s-a cântat potrivit tradiției "La mulți ani" sărbătoritei și, pentru a se marca punctul culminant al petrecerii inculpatul a inițiat lansarea celor câteva seturi de artificii pe care le adusese în acest scop și pe care le instalase pe iarbă în fața casei.
În imediata vecinătate a pensiunii se află locuința formată din 2 corpuri de clădire a părții vătămate.
Când a auzit din casă exploziile provocate de lansarea artificiilor partea vătămată a ieșit afară să vadă ce se întâmplă știind de altfel că la pensiune este petrecere. Ajuns în spatele casei sale pe direcția pensiunii a văzut că peste imobilul său în timp ce se lansau artificiile cădeau ce ajungeau pe acoperiș și atunci a început să strige către inculpat să oprească aprinderea artificiilor "că-i dă foc la casă", inculpatul fiind întors cu spatele nu l-a auzit, aceasta și datorită zgomotelor și gălăgiei din jur și a continuat să aprindă artificii.
A fost necesară intervenția mai multor echipe de pompieri pentru a stinge și limita extinderea incendiului la imobilele din imediata apropriere (5 dosar ). Cu toate acestea acoperișul corpului de clădire respectiv și cea mai mare parte a bunurilor din interiorul lui au fost distruse în totalitate (6-8, 9-14 dosar ).
, potrivit evaluării realizate prin înțelegere între partea vătămată și inculpat s-au ridicat la 5o.ooo RON, sumă achitată în timpul cercetărilor de inculpat părții vătămate (18, 19-2o dosar ).
Audiat de organele de cercetare penală inculpatul recunoaște, în declarația sa olografă că după ce a aprins una dintre artifice aceasta "a luat o traiectorie greșită (cred că a fost defectă) spre casa vecinului care ulterior am aflat că se numește, după acea petardă am observat că, casa vecinului înspre care s-a dus artificia s-a aprins și a luat foc corpul din partea dreaptă a casei (casa mică)". Ulterior în celelalte declarații date în prezența apărătorului său ales inculpatul a încercat să se disculpe formulând în final concluzia conform căreia "eu cred că este o simplă coincidență că imobilul a luat foc în același timp când eu dădeam foc la artificii întrucât acestea nu s-au apropiat de casa lui ",declaratie mentinută si în fața instantei.
Inculpatul se delimitează astfel nu numai de propria sa declarație dată a doua zi după incendiu când totul era proaspăt și clar în mintea lui dar și de imensul rău pe care l-a produs prin imprudența sa. Și-a reconsiderat însă poziția atunci când a dezdăunat pe cel vătămat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul prevederilor art. 10 lit.b, d și e Cod procedură penală, susținând că nu se poate reține în sarcina sa vreun element de culpă și totodată, nu se poate demonstra existența vreunei legături de cauzalitate între faptul aprinderii artificiilor și producerea incendiului.
Prin decizia penală nr. 324 din 13.11.2007 a Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de către inculpat, iar hotărârea primei instanțe a fost desființată sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin.1 din Legea nr. 126/1995 și al cheltuielilor judiciare.
În cadrul rejudecării în aceste limite, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și folosire de materiale explozive fără drept, constatându-se că această faptă nu este prevăzută de legea penală, în raport de împrejurarea că aceasta a fost încriminată ca infracțiune doar după data de 1.12.2006.
Totodată, a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul de la suma de 1050 lei la suma de 525 lei, diferența de 525 lei urmând a fi suportată de către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând drept caz de casare cel prevăzut de art. 3859pct.18 Cod procedură penală, susținând că în cauză instanțele au comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare; astfel, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c, d și e Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că nu există legătură de cauzalitate între fapta sa de aprindere a artificiilor și incendiul produs la casa părții vătămate și că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 47 Cod penal privind cazul fortuit.
Recursul declarat de către inculpat este nefondat mai întâi prin prisma cazului de casare invocat, întrucât instanța de recurs nu poate da o nouă apreciere a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești; astfel, nu există eroare gravă de fapt dacă se cere instanței de recurs să dea o apreciere diferită probelor administrate la instanța de fond.
Eroarea de fapt privește o greșită examinare a probelor administrate la instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.
De altfel, toate probele administrate în cauză conduc la concluzia că între fapta inculpatului și incendiul produs la casa părții vătămate există legătură de cauzalitate, excluderea faptei inculpatului determinând în aceeași măsură excluderea rezultatului ilicit.
Nu au fost identificate alte împrejurări care să atragă incidența altor cazuri de casare care, potrivit art. 3859alin.3 Cod procedură penală, să fie luate în considerare întotdeauna din oficiu de către instanța de recurs.
Ca atare, recursul declarat de către inculpat va fi respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 324 din 13.11.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - -
GREFIER
- -
Red.MA/3.04.2008
Dact.BD/4.04.2008 - 2 exemplare
Jud. fond
Jud. apel /
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Radu Gheorghe, Mihaela Alexandru
