Evadarea (art. 269 cod penal). Decizia 62/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 62
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 08.04.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru JUDECĂTOR 2: Novac Liliana
- -- JUDECĂTOR 3: Popescu Elena
- - - grefier
********************
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU este reprezentat legal de - procuror
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de inculpatul,împotriva sentinței penale nr.22/P din 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebat fiind, apelantul inculpat având cuvântul precizează că își menține apelul formulat în cauză și că înțelege să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța aduce la cunoștință apelantului inculpat dispozițiile art. 70 C.P.P. apelantul inculp0at precizând că înțelege să dea declarație în fața instanței de apel.
S- procedat la ascultarea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond sub minim având în vedere că apelantul inculpat a recunoscut fapta comisă și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea ca nefondat apelului declarat de inculpat, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond dozând corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
Apelantul inculpatîn ultimul cuvânt, precizează că este nemulțumit de încadrarea juridică a faptei, de cuantumul pedepsei aplicate și de împrejurarea că s-a efectuat contopirea pedepselor și a rămas un rest de 3ooo și ceva de zile.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.22/P din data de 12.februarie.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 10.09.1963 în, județul N, cu domiciliul în P N,-, -.7, apart.2, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, recidivist, deținut în Penitenciarul Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare, prevăzută de art.20, raportat la art.269 alin. și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani .
În temeiul art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea restul de pedeapsă de 1036 zile . rămas neF. din pedeapsa de 4 (patru) ani . aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1171 din 05.10.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr.25 din 19.01.2006 a Curții de APEL BACĂU și a fost contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1036 zile .
În baza art.357 alin.3 Cod procedură penală, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.l lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.189 alin.l Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, a fost avansat către N, din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.191 alin.l Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost încarcerat la data de 09.10.2007, în baza ordonanței de reținere nr.-/2007, întocmită de organele de cercetare penală, iar în aceeași zi, s-a dispus și arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.41/U/2007, de către Judecătoria Piatra Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
La data de 19.10.2007, a fost luată împotriva aceluiași inculpat, măsura arestării preventive pe o durată de 30 zile și de către Judecătoria Târgu Neamț, care a emis mandatul nr. 15/2007, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fals material în înscrisuri oficiale și furt calificat.
Inculpatul a fost depus în camera nr.16 a Inspectoratului de Politie al Județului
La data de 30.10.2007, în aceeași cameră cu inculpatul, a fost depus și numitul loan, arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
La începutul lunii noiembrie 2007, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a evada, comunicându-i această intenție colegului său de celulă,. Inculpatul a încercat să pună în aplicare planul său, în după amiaza zilei de 05.11.2007, profitând de zgomotele produse în clădirea N, din cauza unei bormașini cu care se lucra deasupra celulei în care se afla inculpatul și a descărcării în fața clădirii Poliției a unei mașini cu mobilă.
Înainte de a începe activitatea infracțională, inculpatul 1-a obligat, prin amenințare, pe, să stea de pază lângă ușa celulei pentru a-1 încunoștiința dacă se apropie de ușă agenții de pază aflați pe culoar.
De frică, a acceptat propunerea inculpatului și a stat la ușa celulei, în timp ce acesta din urmă și-a început activitatea infracțională.
Inculpatul a îndepărtat mai întâi tencuiala din partea superioară a geamului, cu ajutorul unei bucăți de platband metalic, ruptă de la patul său, după care a desfăcut din sudură picioarele metalice de la patul lui și, prin forțare, a desprins plasa metalică de la geam. După desprinderea plasei metalice, inculpatul folosindu-se de picioarele metalice de la patul lui, a început să forțeze gratiile de la geam.
Activitatea inculpatului a fost însă întreruptă de intervenția agentului șef de poliție, care privind prin vizorul celulei nr.16, a sesizat intenția lui de a evada, astfel că a alertat întregul dispozitiv al, care a procedat la imobilizarea inculpatului.
Chiar dacă inculpatul și martorul în instanță, și-au schimbat în parte declarațiile date în instanță față de cele date în cursul urmăririi penale, cu privire la obligarea martorului de către inculpat de a rămâne lângă ușă pe toată durata desfășurării activității infracționale, pentru a-1 atenționa dacă se apropie cineva de cameră, vor fi avute în vedere ca reale declarațiile date de cei doi în cursul urmăririi penale, cu privire la acest aspect.
Vinovăția inculpatului rezultă indubitabil din toate probele existente la dosarul cauzei, inclusiv recunoașterea sa.
În drept, fapta inculpatului de a fi încercat să evadeze din arestul Inspectoratului de Poliție al Județului N, în după amiaza zilei de 05.11.2007, ajutat fiind de numitul, care, prin amenințare a fost obligat să stea de veghe lângă ușă pentru a anunța orice mișcare de pe coridor, înlesnindu-i astfel desfășurarea activității infracționale, activitate care a fost întreruptă de agenții de pază care au intervenit prompt, a fost apreciată de instanța de fond că, constituie infracțiunea de tentativă de evadare, prevăzută de art.20, raportat la art.269 alin.l și 2 Cod penal.
În cauză, se arată de prima instanță, vor fi aplicate dispozițiile art.37 lit. a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie, întrucât inculpatul a comis infracțiunea de față, după ce a fost liberat din executarea pedepsei de 4 ani . aplicată prin sentința penală nr.1171 din 05.11.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr.25 din 19.01.2006 a Curții de APEL BACĂU, pedeapsă din care a rămas neF. un rest de 1036 zile .
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța de fond a arătat că a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat și persoana acestuia, care prezintă numeroase condamnări în antecedență și care beneficiind de întreruperea executării pedepsei anterioare, în loc să se ocupe de problemele care au determinat întreruperea executării pedepsei, acesta a comis mai multe infracțiuni, având emise concomitent două mandate de arestare preventivă.
Criteriile menționate impun, se motivează de prima instanță, aplicarea unei pedepse privative de libertate legale, cât și revocarea restului de pedeapsă de 1036 zile . rămas neF. din pedeapsa anterioară, rest care va fi contopit cu pedeapsa curentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1036 zile .
Instanța de fond a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.39 alin. 3 Cod procedură penală, care impun cumularea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de evadare, cu pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul, întrucât la data comiterii faptei, inculpatul figura arestat preventiv în baza mandatelor nr.41/U/09.10.2007 al Judecătoriei Piatra Neamț și nr.15 din 19.10.2007 al Judecătoriei Târgu Neamț, negăsindu-se în executarea vreunei pedepse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în cadrul termenului legal, inculpatul.
Apelul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale, apelantul-inculpat a criticat sentința penală apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
în mod greșit s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare, prevăzută de art.20, raporta la art.269 alin.2 Cod penal, deoarece nu a fost ajutat de numitul;
în mod greșit s-a făcut aplicarea art.61 Cod penal, deoarece nu a beneficiat de liberare condiționată, fiind la data săvârșirii infracțiunii în întreruperea executării pedepsei anterioare;
nu s-a avut în vedere că mai are și alte condamnări, respectiv condamnarea de 10 (zece) ani . aplicată de Tribunalul Neamț, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie;
nu s-a avut în vedere faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și că a colaborata cu organele de cercetare penală.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și persoana inculpatului, care a cunoscut de foarte multe ori rigorile legii penale-fl.33 dosar urmărire penală, de înțelegere prin aplicarea unei pedepse cu mult sub restul de pedeapsă rămas de din pedeapsa anterioară, prin contopirea pedepsei aplicate cu acest rest de pedeapsă, în restul de pedeapsă rămas de din pedeapsa anterioară, fără a aplica nici un spor.
Din probele administrate, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului-fl.8-9 dosar urmărire penală, planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.12-20 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor: -fl.21 -22 dosar urmărire penală, --fl.23-24, -fl.25 și -fl.41-44, coroborate cu declarațiile inculpatului-fl.27-30, fl.11 dosar prima instanță și declarația dată la instanța de apel, rezultă fără dubii săvârșirea de apelantul-inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Din declarațiile date de numitul -fl.41-44 dosar urmărire penală rezultă că apelantul-inculpat l-a amenințat în scopul de a-l ajuta în săvârșirea infracțiunii.
După ce Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța dispus, în temeiul 11 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.10 lit.d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală, în mod nejustificat în instanță-fl.17 a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penal, susținând că nu a asigurat paza, că nu l-a ajutat pe inculpat și că nu fost amenințat de acesta.
Apoi, chiar și în condițiile în care nu s-ar reține săvârșirea de apelantul-inculpat a infracțiunii de tentativă la evadare împreună cu numitul, în cauză există tot infracțiunea de tentativă de evadare, prevăzută de art.20, raportat la art.269 alin.1 și 2 Cod penal, deoarece infracțiunea a fost comisă"prin folosirea de arme sau alte instrumente".
Așa cum este cunoscut prin"alte instrumente"se înțelege orice obiecte pe care făptuitorul le-a utilizat efectiv în desfășurarea activității infracționale.
Ori, pentru săvârșirea infracțiunii pentru care apelantul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, acesta s-a folosit de o bucată de platband ruptă de la un pat din celulă și de picioarele de pat, cu care a îndepărtat plasa de la fereastră, apoi a forțat gratiile de la fereastră, pe care a reușit să le îndoaie.
Hotărârea apelată este nelegală însă sub aspectul greșitei aplicări în cauză a dispozițiilor art.61 Cod penal.
Acest text reținut de prima instanță se referă la"Efectele liberării condiționate", ceea ce presupune ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunea dedusă judecății până la împlinirea duratei pedepsei din cărei executare a fost liberat condiționat, condiții în care în temeiul acestui text, se revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de din pedeapsa din care a fost liberat condiționat, rest de pedeapsă, care, în baza art.61 alin.1 teza finală Cod penal, se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Ori, trebuia observat-fl.33 dosar urmărire penală, că din executarea pedepsei de 4 (patru) ani . aplicată prin sentința penală nr.1171 din 05.10.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr.25 din 19.01.2006, acesta nu a beneficiat de liberare condiționată, ci de întreruperea executării pedepsei, fiind pus în libertate ca urmare a admiterii unei cereri de întrerupere a executării pedepsei la data de 25.04.2006, dată de la care nu a mai fost încarcerat până la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
În aceste condiții, în mod corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, dar în cauză erau incidente dispozițiile art.39 alin.2 Cod penal, în sensul că după aplicarea pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății aceasta trebuia contopită, în conformitate cu prevederile art.39 aloin.2 Cod penal, cu restul de pedeapsă rămas de din pedeapsa anterioară.
Din nota telefonică efectuată cu Penitenciarul Bacăua rezultat că apelantul-inculpat a fost reîncarcerat în executarea restului de pedeapsă rămas de din pedeapsa de 4 (patru) ani . aplicată prin sentința penală nr.1.175 din 05.10.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, județul N, la data de 09.10.2007, condiții în care se impunea deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei e de la această dată la zi.
Faptul că a fost reîncarcerat în executarea restului de pedeapsă menționat mai sus rezultă și din Nota de introducere în arest-aflată la fl.36 dosar urmărire penală.
Având în vedere data reîncarcerării și data săvârșirii infracțiunii deduse judecății - 05.11.2007, se constată că în cauză erau aplicabile prevederile art.269 alin.3 Cod penal, însă, aflându-ne doar în apelul inculpatului, față și de prevederile art.372 Cod procedură penală, privind principiulnon reformatio in pejus,nu se poate face aplicarea acestor dispoziții legale.
În ceea ce privește faptul că prima instanță nu a avut în vedere și alte condamnări ale apelantului-inculpat, Curtea constată că acest lucru nu era cunoscut de instanța de fond, nu a fost adus la cunoștința acesteia, condiții în care, aflându-ne doar în apelul inculpatului, potrivit aceluiași principiu menționat mai sus, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.449 alin.1 lit.a Cod penal, cu art.36 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, privind modificarea pedepsei.
De altfel, așa cum rezultă și din declarația dată de apelantul-inculpat în fața instanței de apel, condamnarea de 10 ani . nu era definitivă la data soluționării cauzei de prima instanță.
Apoi, în conformitate cu prevederile art. 449 alin.1 lit.a Cod penal, cu art.36 alin.2 Cod penal, art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, apelantul-inculpat are posibilitatea, dacă apreciază că are condamnări definitive pentru infracțiuni săvârșite înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, să se adreseze instanței competente cu o cerere de contopire pedepse.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelantul-inculpat cu privire la aplicarea prevederilor art.61 Cod penal și la omisiunea nededucerii perioadei e, va fi desființată sentința penală apelată sub aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare și în fond, în temeiul art.379 alin.2 Cod penal, se va dispune contopirea restul de pedeapsă de 1.036 zile . rămas de din pedeapsa de 4 (patru) ani . aplicată prin sentința penală nr.1.175 din 05.10.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, județul N, rămasă de definitivă prin decizia penală nr.25 din data de 19.01.2006 a Curții de APEL BACĂU, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea, cea de 1.036 zile .
În temeiul art.36 alin.3 Cod penal, se va deduce din pedeapsa de perioada ă de la data de 09.10.2007 la zi.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, art.189 și art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct.2 lit. a cod pr. penală, admite apelul formulat de apelantul inculpat,împotriva sentinței penale nr. 22/P din data de 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, cu privire la greșita aplicare prevederilor art. 61 cod penal, și a omisiunii nededucerii perioadei
Desființează sentința apelată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare, și în fond:
În temeiul art. 39 alin. 2 cod penal contopește restul de pedeapsă de 1036 zile . rămas de din pedeapsa de 4 ani . aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1171 din data de 05.10.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 25 din data de 19.01.2006 a Curții de APEL BACĂU, cu pedeapsa aplicată în cauză, în pedeapsa cea mai grea, de 1036 zile .
PEDEAPSA DE: 1036 ZILE .
În temeiul art. 36 alin. 3 cod penal, deduce în continuare perioada de la data de 09.10.2007 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Dispune plata din fondurile MJ. A sumei de 100 lei pentru avocat, reprezentând contravaloarea onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod pr. penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 1o zile de la pronunțare.
Pronunțată azi 08 aprilie 2008, în ședință publică, în prezența apelantului inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - Pt. - --aflată în CO
PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
- -
Red.
Red. PD/15.04.2008
Tehnored. PE/15.04.2008/ 3 ex
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Novac Liliana, Popescu Elena
