Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 100
Ședința publică din data de 5.02.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva deciziei penale nr. 255 din data de 23.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care a fost admis apelul declarat de inculpatul -, s-a desființat sentința atacată și pronunțând o nouă hotărâre, conform art. 379 pct.2 lit.a C.P.P. în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25 rap.la art. 290 cu aplic. art. 41 al.2 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 și art. 41 al.2 În baza art. 346 al.3 s C.P.P.-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin sentința penală nr. 367 din data de 13.09.2007, pronunțată de Judecătoria Câmpina, inculpatul, domiciliat în,-, județul P, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 a art. 41 al.2 și a art. 76 lit.e, rap. la art. 74 lit.a și infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290, cu aplic. art. 41 al.2 și art. 76 lit.e, rap. la art. 74 lit.a
În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 - 2 ani și 5 luni.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5.02.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 367/13.09.2007 Judecătoria Câmpinaa dispus condamnarea inculpatului -, domiciliat în,-, jud.P, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr.87/1004 cu aplic.art.13 Cod penal, art.41 alin.2 cod penal și art. 76 lit.e cod penal rap. la art.74 lit.a Cod penal, faptă din perioada 1996-2000, la o pedeapsă de 5 luni închisoare. De asemenea, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 cod penal cu aplic.art. 41 alin.2 și art. 76 lit.e rap.Cod Penal la art.74 lit.a Cod Penal, faptă din perioada 1996-2000.
Conform art. 33 lit.a și art.34 lit. Cod Penal au fost contopite pedepsele astfel încât inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
In baza art.71 alin.2 a fost interzisă exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c
Cod PenalIn temeiul art.81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 cod penal - 2 ani și 5 luni.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5
In baza art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83, art.84 privind împrejurările ce determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art.348 s C.P.P.-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL, cu sediul în, jud. P să plătească părtii civile Direcția Generală a Finanțelor Publice P, suma de 6.955 lei despăgubiri civile și majorările de întârziere aferente debitului calculate până la plata efectivă.
In baza art.13 din Legea nr.241/2005 după rămânerea definitivă a hotărârii o copie a dispozitivului se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în perioada anilor 1996-2000 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul -apelant i-a determinat pe numiții, - și să falsifice documente fiscale pe care ulterior le-a înregistrat în evidențele contabile ale firmei SC Trans SRL, firmă pe care a administrat-o și în acest mod sustrăgându-se de la plata unor obligații fiscale față de bugetul de stat.
S-a reținut astfel de instanța de fond că în cursul anului 2001 reprezentanții P au înaintat la P notele de constatare întocmite la 3.05.2001 și 4.05.2001 ca urmare a unor controale efectuate la SC SRL, respectiv la SC Trans SRL, firmă administrată de inculpatul-apelant, prilej cu care s-a constatat că nu corespund informațiile privind: data, cumpărătorul, sortimentul de marfă, cantitatea, prețul și valoarea înscrisă pe exemplarul 1 al facturilor și chitanțelor fiscale emise de SC SRL identificate la SC Trans SRL cu datele înscrise pe exemplarele 2 și 3 ale facturilor fiscale și exemplarul 2 ale chitanțelor fiscale de la furnizor.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit exemplarului 1 valoarea totală a mărfurilor livrate de SC SRL identificate la SC Trans SRL, a fost de -,26 lei și că din verificarea exemplarelor 2 și 3 ale acelorași documente fiscale identificate la SC SRL, s-a constatat că pe baza acestor acte justificative s-ar fi vândut la SC Trans SRL - mărfuri în valoare de numai 6936,205 lei.
La instanța de fond a fost efectuată o expertiză contabilă ale cărei concluzii au precizat că exemplarul 1 al facturilor și chitanțelor fiscale găsite la SC Trans SRL- nu corespund cu exemplarele 2 și 3, existând concordanță între primul exemplar al chitanțelor și facturilor fiscale și mențiunile din actele de casă ale societății SC Trans SRL.
Pentru aceleași considerente în latură civilă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL au fost obligați la plata de despăgubiri civile în cuantum de 6,955 RON din care impozit pe profit 4,283 RON și 2672 RON TVA către partea civilă
Impotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
In esență, inculpatul a arătat că nu a comis faptele penale pentru care a fost trimis în judecată și că întregul material probator s-a bazat pe declarațiile unor salariați ai societății furnizoare de produse, declarații contrazise de expertiza contabilă realizată la instanța de fond care a concluzionat arată inculpatul, că actele financiar- contabile la SC Trans SRL au fost corect înregistrate și nu s-a putut concluziona că exemplarul 1 al chitanțelor și facturilor emise de SC SRL este fals.
A sustinut astfel apelantul inculpat că instanța de fond a analizat superficial probele administrate în cauză, pornind de la prezumția absolută a vinovăției sale, apreciind că numai actele întocmite de organele de control fiscal și declarațiile martorilor reprezintă probe indubitabile care au condus la stabilirea vinovăției sale.
Prin decizia penală nr. 255 din data de 23.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de inculpatul, desființată sentința atacată și pronunțând o nouă hotărâre, conform art.379 pct.2 lit.a C.P.P. în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la C.P.P. art.10 lit.a a C.P.P. fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.25 rap.la art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 și art.41 alin.2 (fapte din perioada 1996-2000).
In baza art.346 alin.3 a C.P.P. fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr. 1754/P/2004 din 11.10.2006 a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului apelant pentru săvârsirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătura privată și evaziune fiscală prev.de art. 25 rap.la art. 290 cp cu aplicarea art. 41 al.2 și art.13 din Legea nr.87/1994 de aplicarea art.41 al.2. și art. 33 lit.a, constând în aceea că în perioada 1996-2000 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul i-a determinat pe numiții, - și pe să falsifice documente fiscale (facturi și chitanțe) pe care ulterior le-a înregistrat în evidențele contabile ale SC Trans SRL ( firmă administrată de inculpat) în acest mod sustrăgându-se de la plata unor obligații fiscale față de bugetul de stat, respectiv impozit pe profit în cuantum de 4283 lei (RON) și TVA în sumă de 2672 lei (RON).
Din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate realizată de expertul la instanța de fond a rezultat că toate facturile și chitanțele fiscale menționate de P s-au aflat până la ridicarea lor de organele de control fiscal în arhiva SC Trans SRL (societate administrată de inculpatul apelant) pentru toate cantitățile înscrise în facturile și chitantele fiscale s-au făcut și înregistrat la intări în conturile corespunzătoare, toate facturile și chitanțele fiscale au fost achitate cu numerar la casieria stației, care a emis bonuri de casă sau chitanțe de încasare toate fiind înregistrate în registrul de casă al SC Trans SRL.
Mai rezultă din expertiza realizată la instanța de fond, că din verificările actelor existente la dosar reiese că pentru o serie de facturi și chitanțe fiscale, sunt atașate la acestea bonul fiscal eliberat de operatorul fiscal de înregistrarea sumelor de bani încasate pentru mărfurile eliberate bonuri care poartă numărul editat de aparatul de taxat și sunt ștampilate cu ștampila triunghiulară atestând că, SC Transport SRL (cumpărător) prin administrator apelantul - inculpat a achitat cu numerar marfa livrată de stația furnizoare. Rezultă astfel că, facturile și chitanțele fiscale exemplarul 1 găsite la sediul societății administrate de inculpat sunt reale, au fost înregistrate în contabilitatea firmei și au fost achitate cu numerar pe loc la primirea carburanților.
Prin aceeași expertiză contabilă a fost stabilit și faptul că exemplarul 1 al facturilor și chitanțelor fiscale nu corespunde cu exemplarul 2 și 3 acestea fiind completate la indigo fapt pentru care nu constituie documente justificative în sensul Legii nr. 82/1991, aspect reținut și de instanța de fond la reținerea în sarcina inculpatului a săvârșirii infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat.
Pe parcursul efectuării cercetării judecătorești la instanța de control judiciar a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile care să stabilească pe baza actelor contabile existente la SC Trans SRL și pe baza notelor de constatare încheiate de organele fiscale, dacă s-a cauzat un prejudiciu P și în ce constă acest prejudiciu.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică analizate la instanța de control judiciar, întocmită de expertul, expertiză la care nu au fost făcute obiecțiuni, rezultă că la nivelul SC Trans SRL toate facturile pentru mărfurile achiziționate în perioada 1996 - 2000 au fost recepționate și intrate în gestiune prin debitarea contului "301" combustibil (coloana 5 din anexa 2 la raportul de expertiză) iar ulterior aceste produse au fost date în consum în funcție de km. parcurși, iar valoarea serviciilor prestate au fost luată la venituri prin contul 704, venituri din prestări servicii concluzionând că SC Trans SRL nu a cauzat nici un prejudiciu
Pentru aceste considerente, TRIBUNALUL PRAHOVAa apreciat că apelul este fondat, urmând a fi admis.
În același timp s-a apreciat că apelul este fondat și pentru un alt considerent și anume:
A reținut instanța de fond că inculpatul a comis și infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art. 25 rap.la art. 290
Potrivit disp.art. 25 instigator este persoana care cu intenție determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă penală, în speța de față infracțiunea prev.și ped.de art. 290
Din considerentele sentinței penale apelate nu rezultă comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina unei persoane prev. și ped.de art. 290 p, considerent pentru care tribunalul constată inexistența infracțiunii de instigare la comiterea acestei infracțiuni ca fiind comisă de apelantul, nefiind dovedit că acesta a săvârșit infracțiunea de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de evaziune fiscală, tribunalul constată inexistența de prejudicii față de partea civilă
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit au fost înlăturate evidente probe de vinovăție.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond pronunțând o nouă hotărâre să se dispună încetarea procesului penal față de inculpat în temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.g pr.penală.
Curtea examinând hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare:
ită prin Rechizitoriu cu faptele săvârșite de inculpatul, Judecătoria Câmpina, a administrat în mod nemijlocit probele în sensul că l-a audiat pe inculpat și pe martora, care a reconfirmat faptul că a completat la solicitarea inculpatului facturi și chitanțe pentru vânzarea - cumpărarea de motorină în perioada 1996 - 2000, pentru societatea acestuia, deși niciodată nu s-a făcut o astfel de aprovizionare de la societatea SRL, iar la cererea inculpatului a încuviințat proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv să constate dacă există neconcordanțe între exemplarul 1 și exemplarele 2 și 3 ale documentelor contabile și a chemat expertul în instanță pentru lămuriri. Apreciind că expertiza confirmă situația de fapt reținută în rechizitoriu, susținută de declarațiile martorilor din faza de urmărire penală și din fața instanței, precum și din actul de control întocmit de organele fiscale, instanța de fond a pronunțat la data de 13.09.2007, sentința penală nr. 367/207 prin care s-a dispus condamnarea pentru cele două infracțiuni la pedepse de 5 luni și 2 luni închisoare, reținând circumstanța atenuantă personală prev.de art. 74 lit.a și s-a stabilit ca în final, să execute pedeapsa de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată potrivit art. 81
S-a concluzionat că, faptele există, au fost săvârșite cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.955 lei către P, cu titlu de despăgubiri civile și majorările de întârziere aferente debitului până la plata efctivă. S-a mai dispus și anularea facturilor falsificate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul, criticând-o pe motivul greșitei sale condamnări, susținând în continuare că documentele contabile folosite de el corespund realității, în timp ce societatea furnizoare a carburantului ar fi fost interesată să nu îi fie cunoscută valoarea tranzacțiilor comerciale, diminuându-le și de asemenea gestionarii care îi înmânaseră facturile și chitanțele, învinuiți în dosar de fals, ar fi delapidat sumele diferență dintre sumele înscrise în facturi și chitanțe, cât le-ar fi dat el și ceea ce au înscris exemplarele 2 și 3 rămase la punctul de desfacere.
În fața instanței de apel s-a solicitat administrarea din nou a probei cu expertiză contabilă - încuviințată la termenul din 26.03.2008 - având ca obiectiv să se stabilească dacă s-a cauzat un prejudiciu părții civile, ținând cont și de obiectivele formulate de apelantul - inculpat, în sensul evidențierii stării financiare a celor două societăți, realitatea operațiunilor comerciale derulate.
Pe baza raportului întocmit de expert - la care nu s-au făcut obiecțiuni - instanța de control a reținut că la nivelul SC Trans SRL, toate facturile pentru mărfurile achiziționate în perioada 1996 - 2000 au fost recepționate și intrate în gestiune prin debitarea contului 301 combustibil iar ulterior aceste produse au fost date în consum în funcție de kilometrii parcurși, iar valoarea serviciilor prestate a fost luată la venituri prin contul 704, venituri din prestări servici, concluzionând că societatea nu a cauzat niciun prejudiciu părții civile. De asemenea, a mai subliniat și că, prima instanță nu ar fi reținut ca vreo persoană să fi săvârșit o infracțiune de fals, nici instigarea la fals nu există, ca de altfel nici acuzația de evaziune fiscală.
Drept urmare, TRIBUNALUL PRAHOVAa admis apelul declarat de inculpatul, a desființat sentința instanței de fond și pronunțând o nouă hotărâre în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală, l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 25, rap.la art. 290, cu aplic.art. 41 al.2 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13 și art. 41 al.2, fapte din perioada 1996 - 2000.
În baza art. 14, 15, 346 al.3 pr.penală a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Se constată astfel că, prin decizia instanței de apel s-a reținut o anumită situație de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, în sensul inexistenței faptelor descrise în actul de sesizare, dar din probele administrate pe parcursul procesului penal, rezultă o altă situație de fapt, incriminatoare, pe linia rechizitoriului, fiind evidentă discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Punctul de plecare al cercetărilor penale l-a constituit notele de constatare nr. 1022/04.05.2001 și nr. 1033/07.05.2001 întocmite de inspectorii din cadrul Direcției Controlului Financiar Fiscal, ca urmare a unor aspecte semnalate de organele de control, din cadrul Circumscripției Financiare, referitoare la aprovizionarea cu carburanți efectuate în perioada februarie 1996 - decembrie 2000.
Verificarea a avut ca obiectiv aprovizionarea cu carburanți, consumul și serviciile de transport efectuate în perioada de referință, la SC Trans SRL, administrată de, reținându-se că societatea are ca obiect de activitate transportul de mărfuri, realizat cu un singur mijloc de transport, respectiv autocamionul înmatriculat sub nr. -.
Pe parcursul celor trei zile de control administratorul și contabila au pus la dispoziția organelor fiscale documentele de evidență operativ - contabilă aferente intrărilor și ieșirilor, documente pe baza cărora au fost înregistrate consumurile de carburanți, concluzionându-se că s-a completat data emiterii cu un alt tip de cerneală și alte contracte comparativ cu cele din cuprinsul facturilor și chitanțelor provenind de la furnizori.
Mai mult decât atât, din controlul încrucișat efectuat la SC SRL, furnizorul de carburant al celei dintâi, a rezultat că exemplarele 2 și 3 ale facturilor sau 2 în cazul chitanțelor fiscale, rămase la aceasta conțin cu totul alte informații privind data, cumpărătorul, sortimentul de marfă, cantitatea, prețul și valoarea înscrise, valoarea totală a mărfurilor livrate însumând 155.032.676 lei ROL, conform documentelor prezentate de SC Transport SRL, în timp ce valoarea înscrisă pe documentele de la furnizor însumează doar 6.936.676 lei ROL.
Se mai specifică în nota întocmită că motorina achiziționată ar fi fost folosită în efectuarea de transporturi de marfă, cu singurul autocamion al societății, cursele fiind evidențiate în foi de parcurs în care sunt înscrise deplasările și distanțele parcurse, fără a se menționa beneficiarul cursei, marfa transportată, documentele de însoțire a mărfurilor și nici nu există confirmarea cursei de către beneficiar. În plus, doar în perioada septembrie - decembrie 2000, conform foilor de parcurs întocmite de societate au fost efectuate transporturi de marfă ce totalizează 6885 km. parcurși pentru care s-ar fi consumat 3200 litri, deși a aprovizionat pe bază de documente justificative doar cantitatea de 2031 litri, fără a înregistra stoc de motorină la începutul lunii, astfel că nu poate justifica cu documente legale de proveniență cantitatea de 1169 litri.
În mod similar se arată că, în următoarele 3 luni nu se poate justifica o cantitate de 932 litri. Se mai reține că în perioada supusă controlului societatea efectua transporturi în special către firma SC SV SRL B, încasările efectuându-se prin decontări interbancare cât și prin numerar.
Pe parcursul cercetărilor, după începerea urmăririi penale s-a încheiat un proces verbal la 12.04.2006, la sediul P pe baza datelor înscrise în nota de constatare 1033/10.05.2001 și a documentelor anexate la aceasta, stabilindu-se sumele datorate bugetului de stat de reprezentantul SC Trans SRL prin înregistrarea unor cheltuieli nejustificate în sumă de 155.032.676 lei ROL, în cuantum de 28.113 lei RON, impozit pe profit și TVA, incluzând penalități și majorări de întârziere. Împotriva acestui proces verbal s-a formulat contestație, hotărându-se anularea constatărilor stabilite suplimentar până la întocmirea unei decizii de către organul de inspecție fiscală. Această împrejurare este invocată de inculpat ca împrejurare favorabilă, de natură să îl absolve de vinovăție, deși nu este vorba de exonerarea sa de plată cât timp este un proces penal pe rol cu privire la sumele în cauză, pentru care P s-a constituit parte civilă.
În timpul urmăririi penale au fost audiați angajații SC SRL, care au completat facturile și chitanțele fiscale identificate la SC Trans SRL, și, care au arătat că respectivele înscrisuri le-au înmânat lui la cerere, în baza unei relații de prietenie, întrucât acesta locuind în apropierea firmei venea periodic și fără a se aproviziona vreo dată în perioada 1996 - 2000, la această unitate cu motorină, le solicita documente pentru a-și justifica pretinsul consum de combustibil. Ceea ce este relevant în cauză, aceștia au menționat că nu ei treceau data, ci, în funcție de activitatea ce intenționa să o prezinte eronat, aspect ce corespunde cu nota de constatare din mai 2001. În demersul său ilegal acesta și-a confecționat foi de parcurs ce nu pot fi asimilate unor documente legale, întrucât nu conțin elemente esențiale care să confirme realitatea desfășurării acestei activități, în contextul în care se menționa în actul de control că s-au prezentat astfel de înscrisuri numai în favoarea SC SRL dar neconfirmate. C mai probabil, prin acestea învinuitul a căutat să creeze aparența unei anumite capacități financiare, condiție impusă de lege pentru obținerea licenței de execuție pentru transportul de mărfuri.
Această situație de fapt este susținută și în instanță de martora, ceilalți martori neputând fi audiați nemijlocit întrucât era plecat din țară, iar soția sa, a decedat în august 2000 ca urmare a unui accident rutier. Că, declarațiile lor sunt credibile o dovedesc și notele de constatare întocmite de organele fiscale la cele două societăți,precum și raportul de constatare tehnico - științifică -/13.02.2006 asupra comportamentului simulat, care concluzionează că pentru răspunsurile numitei la întrebările relevante ale testului nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice caracteristice comportamentului simulat, iar pentru răspunsurile numitului, dimpotrivă, s-au evidențiat - fila 246 dosar urmărire penală. Inculpatul a căutat să înlăture declarațiile martorilor prin prezentarea unor bonuri de operator pretins emise de aceștia martori, care să susțină pretinsele plăți pentru unele din facturi la care nu avea chitanțe fiscale, bonuri pe care martorii nu le-au recunoscut și care au aplicate exact pe data emiterii, așa încât aceasta să nu fie lizibilă, ștampile triunghiulare, una sau mai multe, a căror impresiune este neclară, acestea neputând fi asimilate unor înscrisuri legal întocmite. În faza de urmărire penală procurorul a respins proba cu expertiza contabilă solicitată, cu precizarea că realitatea operațiunilor comerciale derulate între cele două societăți a fost stabilită prin alte mijloace de probă, iar prima instanță, deși a administrat această probă, a reținut după audierea expertului contabil că aceste bonuri nu pot face dovada plății și că toate documentele contabile sunt confecționate pentru a evidenția o situație de fapt.
Instanța de control judiciar a administrat proba cu expertiză contabilă, însușindu-și ca singură probă concludentă, pentru dovedirea nevinovăției, un raport ce reprezintă de fapt doar verificarea de către expert a corectitudinii aritmetice și contabile a înregistrărilor în evidența societății administrate de către inculpat, cu ignorarea caracterului fictiv al operațiunilor comerciale și contabile. De asemnea, trebuie subliniat că expertul nu și-a întemeiat lucrarea pe verificări complete, invocând faptul că nu a avut la dispoziție documentele contabile ale furnizorului de carburant, întrucât societatea n-ar mai exista, deși această afirmație nu este susținută de nicio verificare la Oficiul Registrului Comerțului. Instanța de control nu a motivat în niciun fel înlăturarea celorlalte probe administrate pe parcursul procesului penal și nici a faptului că se pronunțase anterior o hotărâre definitivă de către instanță prin care judecătorii, la fond și în recurs, au statuat că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală sau să se redeschidă urmărirea penală față de cele trei persoane cercetate, din cadrul societății de la care proveneau înscrisurile folosite de inculpatul .
Expertul contabil a susținut faptul că, inculpatul justifică aprovizionarea și consumul de carburanți cu documente legal întocmite, deși doar din verificarea centralizatorului de la fila 14 a dosarului de urmărire penală și exemplarul 1 al documentelor atașate rezultă fără tăgadă că acestea nu sunt reale. Nu a evidențiat și nici nu a justificat de ce ar putea fi reale documentele contabile, deși este evident că au date ce nu țin de ordinea cronologică și faptul că deși provin din același carnet de facturi, factura fiscală - este emisă la 1.03.1999, iar cele cu nr. - și -, mai mici, apar ca emise la 19.03.1999, sau factura cu nr. - este emisă la 4.10.1998, în timp ce facturi cu nr. mai mici, sunt ulterioare, respectiv - emisă la 8.04.1999 și - tocmai la 16.09.1999. În mod similar, nr.77824 datează din 26.03.1997 în timp ce factura 77850, cu nr. mai mare, datează din 15.03.1997. facturi succesive ori apropiate ca nr. apar datate la interval de timp excesiv cum ar fi - din 9.06.2000 și - din 12.07.2000, respectiv - din 15.12.1999 și - din 3.07.2000. Toate acestea sunt elemente concrete ce demonstrează caracterul ilicit al demersului inculpatului, caracterul fals al încrisurilor și înregistrărilor contabile, care va fi convins că prin soluția de achitare obținută va reuși mai departe să eludeze legislația fiscală și obligațiile către stat, să desfășoare în continuare activități de transport de mărfuri sub paravanul pretinsei corectitudini. Expertiza contabilă din apel nu se coroborează nici cu notele de constatare din mai 2001, care nu au fost contestate, nici cu declarația martorei audiate în instanță.
Motivarea instanței de apel că nu s-a săvârșit infracțiunea de instigare la fals de către inculpat neexistând vreo faptă de fals, întrucât nu s-a făcut vreo referire de prima instanță la această infracțiune, nu corespunde de asemenea probelor administrate pe parcursul procesului penal.
Împrejurarea că alte persoane sunt sancționate administrativ tocmai pentru că au completat la cererea acestuia documente contabile nereale pe care i le-au dat deși, în fapt acesta nu s-a aprovizionat cu carburant de la societatea unde aceștia lucrau, denotă că falsul s-a săvârșit, însă a fost apreciat ca lipsit de pericolul social al infracțiunii în contextul recunoașterii faptei și al lipsei antecedentelor penale ale învinuiților și mai ales că, împotriva acestora nu s-a formulat o acuzație de delapidare și fals de către angajatorul lor cum susține inculpatul.
Pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsă prevăzută de legea este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu reținerea legii penale mai favorabile, este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda, iar termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 al. 1 lit.d este de 5 ani și se socotește de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv de la data ultimului act în cazul infracțiunii continuate. Chiar dacă urmărirea penală a fost începută la 25.04.2006, dată de la care începe un nou termen de prescripție, în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind prescripția specială prev.de art. 124, respectiv prescripția răspunderii penale intervine oricâte întreruperi ar avea loc dacă termenul de prescripție pentru infracțiunile săvârșite se împlinește o dată și J, în cauza de față fiind vorba de un termen de 7 ani și 6 luni împlinit până la judecarea cauzei în apel. Însă, la solicitarea inculpatului prin apărător s-a dat eficiență art. 13 instanța C.P.P. de apel constatând cazul prev.de art. 10 lit.a
C.P.P.În atare situație, Curtea constată că, în mod greșit instanța de control judiciar a apreciat că faptele nu există înlăturând nejustificat evidente probele de vinovăție.
Pentru aceste considerente urmează, ca în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.g combinat cu art. 385/9 pct.18 pr.penală, să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, să caseze în totalitate decizia penală nr. 255 din 23.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și în parte sentința penală nr. 367 din 13.09.2007, pronunțată de Judecătoria Câmpina și pe fond, în baza art. 11 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.g pr.penală, să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 25, rap.la art. 290 cu aplic.art. 41 al.2 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic.art. 13 și art. 41 al.2, fapte din perioada 1996 - 2000.
La analiza din oficiu efectuată în temeiul art. 385/6 al.2 pr.penală, Curtea constată că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie și nelegalitate, sens în care, va menține restul dispozițiilor sentinței penale nr. 367 din 13.09.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva deciziei penale nr. 255 din 23.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, pe care o casează în totalitate și a sentinței penale nr. 367 din 13.09.2007, pronunțată de Judecătoria Câmpina, pe care o casează în parte și în consecință:
În baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g pr.penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului -, fiul lui și, ns. la data de 23.03.1968, în, județul P, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în,-, cod poștal -, județul P, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 cod penal, rap.la art. 290, cu aplic.art. 41 al.2 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 cod penal și art. 41 al.2, fapte din perioada 1996 - 2000.
Menține restul sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./18.02.2009
nr- Judecătoria Câmpina
nr- TRIBUNALUL PRAHOVA
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/20063
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
