Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.103/R/2009
Ședința publică din 05 martie 2009
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 37/A din 11 februarie 2008 Tribunalului Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 838 din 23 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de Legea 87/1994.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorul ales al acestuia av. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și consilier juridic pentru partea civilă recurentă B în reprezentarea Statului Român, prin B, lipsă fiind părțile responsabile civilmente intimate SC 2 SRL O și SC B
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că inculpatul a depus la dosar motive de recurs, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, având în vedere motivele de casare prev. de art.385/9 pct.17 și 20 din Codul d e procedură penală și în consecință a se reține cauza pentru rejudecare pentru a se proceda la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii prev. de art.9 din Legea nr.241/2005 și având în vedere că inculpatul a recuperat prejudiciul integral a se constata impunitatea prev. de art.10 alin.1 teza ultima din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei sancțiuni administrative în baza art.18/1 din Codul penal. În motivarea recursului, arată instanței că atât hotărârea instanței de fond cât și decizia instanței de apel sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că nici una din aceste instanțe nu a făcut corecta aplicare a art.13 din Codul penal și în mod greșit nu au considerat ca lege mai favorabilă Legea nr.241/2005 deși această lege era intrată în vigoare în luna iunie 2005, iar sentința s-a pronunțat la data de 23.05.2007. Faptul că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au pus în discuție reținerea în sarcina inculpatului art.13 lit.c din Legea nr.241/2005 care este o lege mai favorabilă prin prisma prevederilor art.10 din aceiași lege, este o eroare imputabilă instanței de judecată și nicidecum inculpatului, sens în care solicită a se avea în vedere că prin această omisiune, inculpatul s-a aflat în imposibilitatea de a beneficia de o lege penală mai favorabilă conform art.13 din Codul penal. Totodată, arată că inculpatul este dispus să plătească și în decurs de 2 săptămâni inculpatul va plăti diferența rămasă de plată.
Depune la dosar copia deciziei nr.8 din 21.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.48/2007.
Reprezentantul părții civile recurente solicită instanței admiterea recursului formulat de partea civilă și casarea hotărârii recurate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul de a se dispune obligarea inculpatului la plata prejudiciului.
Reprezentantul parchetului apreciază că ambele hotărâri atacate sunt legale și temeinice, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent achiesează la cele învederate de către apărătorul său ales.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.838 din 23.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42. penal și cu art. 13. penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. 2. penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 861. penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, iar in baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864. penal.
A fost obligat inculpatul pe durata termenului de încercare sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d penal.
In baza art. 863alin. 1 lit. a penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare sa se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14, 346.C.P.P. cu ref. la art. 998-999 și art. 1003. civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 2 SRL la plata sumei de 137.260,65 lei, plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății integrale, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile B și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 15.378,59 lei, plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății integrale, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile
În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus desființarea ca fiind false a facturilor fiscale seriile nr. - din 21.08.1999, nr. - din 03.07.1999, nr. - din 18.08.1999, nr. - din 20.08.1999, TM nr. - din 06.12.2000, TM nr. - din 12.12.2000, TM nr. - din 14.12.2000, HR - din 23.01.2001, HR nr. - din 16.12.2000, CJ nr. - din 27.08.2000, CJ nr. - din 28.11.2000, CJ nr. - din 02.11.2000, AR nr. - din 12.10.2000, - nr. - din 27.10.2000, - nr. - din 16.08.2000, - nr. - din 17.08.2000 TM nr. - din 08.08.2000, nr. - din 24.05.2002, nr. - din 31.03.2002, nr. - din 02.02.2001, nr. - din 29.03.2001, - nr. - din 10.01.2002, - nr. - din 06.12.2001, - nr. - din 02.08.2001, - nr. - din 30.08.2001, nr. - din 10.09.2001, nr. - din 12.09.2001, nr. - din 20.11.2001, - - nr. - din 30.10.2000, nr. - din 09.11.2000, nr. - din 18.04.2000, nr. - din 24.02.2000, nr. - din 30.01.2002, nr. - din 04.01.2002, - nr. - din 25.02.2002, - nr. - din 27.02.2002, - nr. - din 14.03.2002, - nr. - din 03.09.2002, - nr. - din 29.04.2002, - nr. - din 27.09.2002, - nr. - din 01.10.2002 și chitanțele fiscale seriile nr. - din 21.08.1999, nr. - din 10.07.1999, nr. - din 24.07.1999, nr. - din 17.07.1999, nr. - din 09.08.1999, nr. - din 14.08.1999, nr. - din 12.08.1999, nr. - din 03.07.1999, nr. - din 18.08.1999, nr. - din 20.08.1999, TM ALE nr. - din 03.01.2001, TM ALE nr. - din 04.01.2001, TM ALE nr. - din 02.01.2001, CJ ALE nr. - din 09.12.2000, CJ Ale nr. - din 08.12.2000, AR ALE nr. - din 18.11.2000, AR ALE nr. - din 21.11.2000, - nr. - din 15.11.2000, - nr. - din 16.11.2000, - nr. - din 16.10.2000, - nr. - din 14.10.2000, - nr. - din 13.10.2000, - nr. - din 12.10.2000, - nr. - din 11.10.2000, - nr. - din 10.10.2000, - nr. - din 09.10.2000, - nr. - din 05.10.2000, - nr. - din 04.10.2000, - nr. - din 02.10.2000, TM ALE nr. - din 17.10.2000, TM ALE nr. - din 8.10.2000, TM ALE nr. - din 3.10.2000, - nr. - din 03.12.2002, - nr. - din 06.12.2002, - nr. - din 13.12.2002, - nr. - din 17.12.2002, - nr. - din 24.12.2002, - nr. - din 28.12.2002, seria - nr. - din 18.08.2002, seria - nr. - din 01.11.2002, seria - - nr. - din 31.12.2002, seria - - nr. - din 11.12.2002, seria - - nr. - din 30.12.2002, seria - - nr. - din 27.12.2002, seria - - nr. - din 23.12.2002, seria - - nr. - din 21.12.2002, seria - - nr. - din 18.12.2002, seria - - nr. - din 16.12.2002, seria - - nr. - din 09.12.2002, seria - - nr. - din 05.12.2002, seria - - nr. - din 02.12.2002, seria - - nr. - din 06.02.2002, seria - - nr. - din 01.02.2002, seria - - nr. - din 28.01.2002, seria - - nr. - din 25.01.2002, seria - - nr. - din 23.01.2002, seria - - nr. - din 17.01.2002, seria - - nr. - din 14.01.2002, seria - - nr. - din 12.01.2002, seria - - nr. - din 09.01.2002, seria - - nr. - din 16.08.2002, seria - - nr. - din 27.03.2002, seria - - nr. - din 23.03.2002, seria - - nr. - din 15.03.2002, seria - - nr. - din 11.03.2002, seria - - nr. - din 05.03.2002, seria - - nr. - din 25.02.2002, seria - - nr. - din 21.02.2002, seria - - nr. - din 19.02.2002, seria - - nr. - din 15.02.2002, seria - - nr. - din 12.02.2002, seria - - nr. - din 09.02.2002, seria - - nr. - din 13.08.2002, seria - - nr. - din 05.11.2001, seria - - nr. - din 01.11.2001, seria - - nr. - din 31.10.2001, seria - - nr. - din 29.10.2001, seria - - nr. - din 20.10.2001, seria - - nr. - din 15.10.2001, seria - - nr. - din 13.10.2001, seria - - nr. - din 11.10.2001, seria - - nr. - din 08.10.2001, seria - - nr. - din 05.10.2001, seria - - nr. - din 04.10.2001, seria - - nr. - din 03.10.2001, seria - - nr. - din 02.10.2001, seria - - nr. - din 01.10.2001, seria - ALE nr. - din 24.11.2000, seria - nr. - din 15.11.2000, seria - nr. - din 14.11.2000, seria - nr. - din 12.11.2000, seria - nr. - din 09.11.2000, seria - - nr. - din 06.01.2002, seria - - nr. - din 04.01.2002, seria - - nr. - din 30.01.2002, seria - - nr. - din 02.02.2002, seria - - nr. - din 26.02.2002, seria - - nr. - din 03.06.2002, seria - - nr. - din 29.05.2002, seria - - nr. - din 27.05.2002, seria - - nr. - din 20.05.2002, seria - - nr. - din 16.05.2002, seria - - nr. - din 14.05.2002, seria - - nr. - din 10.05.2002, seria - - nr. - din 06.05.2002, seria - - nr. - din 01.05.2002, seria - - nr. - din 27.04.2002, seria - - nr. - din 25.04.2002, seria - - nr. - din 23.04.2002, seria - - nr. - din 22.04.2002, seria - - nr. - din 20.04.2002, contractele de prestării servicii de la filele 274-275 dosar, nr. 31 din 29.03.2001, nr. 25 din 02.02.2001, 2011 din 06.12.2001 și contractul de comision din 10.01.2001 și în baza art. 118. penal dispune confiscarea acestora.
În baza art. 353 Cod procedură penală, a fost menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța din 10.09.2004 (fila 667 dosar ) asupra a două tractoare U 650, aparținând SC B SRL
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 13 din Legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unui copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2003 lucrători din cadrul Biroului de Investigare a Fraudelor - IPJ B s-au sesizat, în urma unor verificări efectuate la SC 2 SR O și SRL O, cu privire la faptul că inculpatul, în calitate de administrator și asociat al acestora a înregistrat în contabilitatea societăților cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale.
În cursul anului 1994 inculpatul a înregistrat în contabilitatea SC 2 SRL 4 facturi fiscale (filele 204, 206, 214 și 224 dosar ), prin care se atestă achiziționarea de componente de calculator, obiecte de mobilier și programe informatice de la societățile furnizoare SC Import Export SRL B, SC Com SRL B, SC M and I SRL B și SC SRL
Procedându-se la verificarea celor 4 societăți furnizoare la Oficiul Național al Registrului Comerțului, a reieșit că aceste societăți nu există. Pe facturile ce susține ca fiind emise de aceste societăți fiind trecute în fals 2 nr. de autoturisme: B-21- și B-24-, cu privire la care Serviciul permise auto și certificate de înmatriculare Bac omunicat că primul nr. este atribuit unui autoturism aflat în administrarea unei unități militare din B, iar al doilea nu există (filele 222-223 dosar ).
În anul 2000 inculpatul a înregistrat în contabilitatea aceleiași societăți comerciale un nr. de 13 facturi fiscale (filele 226-276 dosar ), prin care se atestă de asemenea achiziționarea unor componente și programe de calculator, piese auto de la societățile: SC Com SRL T, SC SRL M C, SC Import Export SRL C, SC SRL A, SC SRL B, SC SRL B, SC SRL Și cu privire la aceste societăți Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin adresa nr. 236 din 9.1.2003 (fila 582 dosar ) a comunicat că nu există, iar Ministerul Finanțelor Publice - CN Imprimeria Națională SA a comunicat că aceste facturi fiscale nu corespund sistemului de înseriere și numerotare din evidențele acestei autorități.
Pe toate aceste facturi s-a stabilit că datele referitoare la delegați și mijloacele de transport sunt fictive, în sensul că nu figurează în evidențe ca fiind oficiale.
Procedând în același fel în perioada 2000-2002, inculpatul a înregistrat în evidențele contabile ale SC SRL și SC 2 SRL alte 24 de facturi fiscale prin care se atestă achiziționarea unor diverse bunuri și prestarea unor servicii emise de societăți din județele: B, B și S M, dintre care facturile fiscale emise de societățile SC Imex SRL O, SC SRL O, SC SRL O și SC SRL O au fost complceate de către martorul, la cererea inculpatului, martor care a declarat că acestea nu sunt reale și nu a încasat sumele de bani trecute pe acestea, prima dintre aceste societăți neexistând în realitate. Pentru a da credibilitate acestor facturi, inculpatul a anexat la ele diverse contracte de prestări servicii inclusiv pentru realizarea unui studiu de marketing, fapt nereal potrivit declarației martorului.
Administratorul SC SRL O, societate menționată ca fiind emitenta a două facturi fiscale înregistrate în perioada 2000-2002, (fila 82), a declarat cu ocazia audierii că nu are cunoștință de cele două facturi aflate la dosar, aceiași poziția având-o și administratorul SC SRL, martorul (fila 60), care cu ocazia audierii a declarat că nici facturile fiscale și nici contractul de comision anexat nu sunt reale.
Cu privire la celelalte societăți care figurează a fi emitente ale facturilor fiscale înregistrate de inculpat în contabilitatea SC 2 SRL și SC SRL, în perioada 2000-2002, s-a stabilit fie nu există, fie figurează înregistrate la ORC cu alte date de identificare, fie reprezentanții acestora nu cunosc nimic în legătură cu facturile fiscale emise în numele societăților lor.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu înscrisurile false, cu adresele prin care se atestă că unele dintre societățile emitente nu există, cu cele prin care se arată că aceste societăți au alte date de identificare, cu declarațiile administratorilor firmelor emitente care au negat emiterea acestor facturi, cu declarația martorului care a recunoscut că la solicitarea inculpatului a completat unele din facturile de la dosar la solicitarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul și DGFP au declarat apel în termen, inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și achitarea inculpatului cu art.10 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege și aplicarea disp. art.81 Cod penal.
În apelul declarat în cauză, DGFP a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, întrucât prejudiciul suferit este mult mai M decât cel reținut în expertiza efectuată.
Prin decizia penală nr.37/A din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de B în reprezentarea Statului Român prin F, iar în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.838 din 23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost desființată în sensul că s-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 2 ani 6 luni închisoare la 2 ani închisoare precum și durata termenului de încercare de la 5 ani la 4 ani.
S-a constatat că până la pronunțarea prezentei decizii inculpatul a achitat 67.451 RON din suma la care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 2 SRL, respectiv 21.318 RON din suma la care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a achitat o sumă considerabilă din prejudiciul la care a fost obligat și al cărui cuantum a fost stabilit prin expertiză și s-a impus reducerea pedepsei aplicate acestuia prin expertiză, impunându-se reducerea pedepsei aplicate Astfel, până la pronunțarea prezentei decizii inculpatul a achitat 67.451 RON din totalul de 137.260,65 RON plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății integrale, la care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 2MAR SRL, respectiv 15.378,59 RON plus dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății integrale, la care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL.
Apărarea inculpatului în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în art.13 din 87/1994 nu poate fi reținută. În fapt, inculpatul a susținut că, dat fiind faptul că o parte din actele care alcătuiesc infracțiunea continuată reținută în sarcina lui au fost comise sub imperiul Legii vechi, 87/1994, astfel încât trebuia să se rețină legea penală mai favorabilă iar condamnarea să se facă în baza legii vechi, iar nu a 161/2003 care la art.11 lit. c incriminează aceeași faptă, dar regimul sancționator este mai sever. În realitate, instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, reținând chiar în cuprinsul normei de incriminare disp. art.13 pen, limitele de pedeapsă integrându-se între cele stabilite pentru infracțiunea prev. de art.13 din 87/1994. Dat fiind faptul că la data la care a pronunțat sentința, intrase în vigoare 161/2003 care a modificat 87/1994, instanța a condamnat inculpatul în baza acestui text de lege care preia identic conținutul art.13 din 87/1994, limitele de pedeapsă fiind diferite, însă, așa cum am arătat mai înainte, aceasta a făcut aplicarea art.13 pen privind legea penală mai favorabilă, fapt ce reiese din însăși pedeapsa aplicată.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, pe motiv că, dat fiind volumul M de muncă, personal inculpatul în calitate de administrator, nu are cum să știe dacă o factură venită de la o societate este sau nu validă. Atribuțiile sale de administrator sunt clar stabilite de lege, astfel încât inculpatul nu se poate prevala de aceste aspecte pentru a se sustrage acestor obligații impuse de lege. De altfel, din declarația martorului reiese că facturile fiscale au fost completate de el la cererea inc., martorul susținând că prima dintre societăți nici nu exista în realitate. Pe de altă parte, pentru a da credibilitate acestor facturi, inculpatul a anexat la ele diverse contracte de prestări servicii pentru reanalizarea unui studiu de marketing, fapt nereal potrivit declarației aceluiași martor, fapt care întărește convingerea că inculpatul a acționat cu intenție în comiterea faptei reținute în sarcina sa. Nu în ultimul rând, faptul că inculpatul a achitat o Mp arte din prejudiciu, echivalează cu o recunoaștere implicită a faptei.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate au formulat recurs inculpatul și partea civilă P: B solicitând admiterea acestora și modificarea hotărârii atacate după cum urmează:
Bas olicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei penale recurate în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 2Mar SRL și SC SRL în favoarea statului român a sumei de 350.544,76 lei rămasă neachitată din totalul sumei de 439.313 lei cu titlu de obligații față de bugetul de stat plus dobânzile și penalitățile de întârziere până la data plății efective a sumei datorate.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că instanța nu a avut în vedere recuperarea integrală a prejudiciului cauzat de inculpat și eventualele dobânzi și penalități de întârziere care constituie folosul de care a fost lipsit Statul Român.
Inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului formulat în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art.385/9 pct.17 și 20 din Codul d e procedură penală și reținând cauza spre rejudecare, a se reține în sarcina inculpatului infracțiunea prev. de art.9 din Legea nr.241/2005 și având în vedere că inculpatul a recuperat integral prejudiciul, a se constata impunitatea prev. de art.10 alin.1 teza ultimă din Legea nr.241/2005 și a se aplica o sancțiune administrativă în baza art.18/1 Cod penal.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că ambele hotărâri pronunțate anterior în cauză sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că instanțele nu au considerat ca lege mai favorabilă Legea nr.241/2005, deși această lege era intrată în vigoare în luna iunie 2005, iar sentința s-a pronunțat în 23.05.2007. În dovedirea susținerilor sale, inculpatul a depus copia deciziei nr.8 din 21.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică, având în vedere următoarele motive:
În ceea ce privește recursul părții civile B, se constată că, în mod corect, au reținut instanțele că în cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului, raport care a fost comunicat părții civile, care nu a formulat obiecțiuni, ceea ce echivalează cu o acceptare implicită a concluziilor expertizei, astfel că în mod netemeinic partea civilă a declarat recurs în cauză.
Și recursul inculpatului este nefondat, pedeapsa aplicată acestuia fiind proporțională cu fapta comisă, cu pericolul social al acesteia, neimpunându-se aplicarea unei sancțiuni administrative.
Astfel, se va reține că fapta comisă de inculpatul prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege și conținutul ei concret, fiind o infracțiune de natură economică ce aduce atingere securității relațiilor comerciale desfășurate între participanții la activități economice.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului potrivit căruia se impunea reținerea în favoarea sa a infracțiunii prev. de art.9 din Legea nr.241/2005 în virtutea art.13 Cod penal, câtă vreme dispozițiile art.9 din Legea nr.241/2005 nu sunt mai favorabile inculpatului. Astfel, la data la care s-a pronunțat sentința, intrase în vigoare Legea nr.241/2005 care a abrogat Legea nr.87/1994, însă limitele de pedeapsă prev. la art.9 din Legea nr.241/2005 (de la 2 la 8 ani închisoare) sunt mai aspre decât cele prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 (de la 6 luni la 5 ani închisoare).
Pe de altă parte, câtă vreme inculpatul nu a recuperat în totalitate prejudiciul cauzat acesta nu beneficiază de dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă B și inculpatul, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală îi va obliga pe aceștia la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de partea civilăDirecția Generală a Finanțelor Publiceși inculpatul, împotriva deciziei penale nr.37/A din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /25.03.2009
jud.apel,
jud.fond C
tehnored.2ex./25.03.2009
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Munteanu Traian
