Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.109/R/2009
Ședința publică din 06 martie 2009
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născută la 07.10.1970 și,născut la 25.08.1985, ambii din Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți și, ambii în stare de arest și asistați de apărătorii aleși ai acestora av. și av..
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor.
Av. solicită instanței admiterea recursurilor formulate de către inculpați, casarea încheierii recurate și pe cale de consecință revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, arătând că temeiurile care au stat la baza arestului preventiv s-au schimbat și nu se mai impune menținerea lor în stare de arest.
Av. solicită, de asemenea, admiterea recursurilor formulate de către inculpați și casarea încheierii recurate, în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv potrivit art.300/2 și art.160/b alin.2 din Codul d e procedură penală, iar în subsidiar solicită înlocuirea acestei măsuri chiar și cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că declarațiile părții vătămate nu sunt susținute de nimic, aceasta a declarat că a practicat prostituția pentru inculpați, dar din probele administrate la dosar rezultă contrariul. Arată că nu mai există nici un pericol concret pentru ordinea publică, sunt 10 luni în care au fost administrate probe și care infirmă declarațiile părții vătămate, iar o altă coinculpată este cercetată în stare de libertate și nu a influențat cu nimic cercetarea judecătorească, sens în care consideră că se impune revocarea măsurii arestului preventiv și punerea lor în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, arătând că raportat la complexitatea cauzei se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă.
Inculpata recurentă solicită instanței punerea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că are și un copil minor de 7 ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, născută la data de 07 octombrie 1970, în O, județul B, fiica lui și, fără ocupație, domiciliată în O,-, jud. B și fără forme legale în O, str. C-tin nr. 15/A, - 51, jud. B, CNP - în prezent deținută in Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.24/2008 și, născut la data de 25 august 1985 în O, județul B, fiul lui și, fără ocupație, domiciliat în O,-/A, jud. B și fără forme legale în O,-, jud. B, CNP -, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură luata prin încheierea nr. 20/14.05 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.23/2008.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și în prezent, în cauză există în continuare indicii temeinice și probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor și lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care sunt trimiși în judecată este mai mare de 4 ani. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, persoana inculpaților. În ceea ce o privește pe inculpata este relevant faptul că se află în postura de a fi acuzată de comiterea unor infracțiuni presupus a fi săvârșite la scurt timp după eliberarea sa de sub efectul unei alte măsuri preventive (fiind liberată pe cauțiune la 21.07.2006). Mai mult, ambii inculpați au condamnări anterioare tot pentru același gen de infracțiuni.
Faptul că a trecut un interval de aproape 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi considerat că având ca efect diminuarea pericolului public, având în vedere tocmai aspectul că inculpații sunt băniți că ar fi comis infracțiunile din prezenta cauză în perioada în care erau trimiși în judecată pentru același gen de infracțiuni, chiar și după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în acea cauză.
În consecință, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
În ceea ce privește cererile subsidiare formulate, instanța a reținut că potrivit art.139 al.1 Cod procedură penală, măsura arestării se înlocuiește cu o altă măsură când a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea ei, iar potrivit art.139 al.2 Cod procedură penală, măsura arestării se revocă dacă temeiurile au dispărut. În cauză nu există nici una din cele două situații arătate, cererile formulate fiind neîntemeiate.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate, au formulat recurs inculpații recurenți și solicitând admiterea acestora și punerea lor în libertate, prin revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu una restrictivă de libertate.
În motivarea recursurilor formulate s-a arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, în condițiile în care declarațiile părții vătămate nu sunt susținute de alte probe; au mai precizat inculpații că probele administrate în cursul celor 10 luni de când sunt arestați aceștia infirmă declarațiile părții vătămate, iar o altă coinculpată este cercetată în libertate și nu a influențat cu nimic cercetarea judecătorească.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați apar ca nefondate și se vor respinge ca atare, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Măsura arestării inculpaților este legală și se justifică întrucât cerința inclusă în art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală poate fi considerată existentă, cât timp se demonstrează pe bază de indicii temeinice că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Textul de lege menționat se referă la două condiții ce justifică arestarea, ambele trebuind să fie întrunite cumulativ, săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unui pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, ori, în speță, aceste condiții sunt realizate.
Pericolul concret rezultă din modul de comitere a infracțiunilor, gravitatea deosebită a faptelor de care sunt acuzați, circumstanțele reale de săvârșire a acestor fapte, modul și mijloacele de comitere, ceea ce în mod evident presupun crearea unei stări de insecuritate socială în comunitate în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor asemenea fapte antisociale.
Măsura arestării inculpaților este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art.143 și art.146 al.10 și art.149/1 din Codul d e procedură penală, existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, față de care s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Prin punerea în libertate a inculpaților s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială.
Instanța de recurs, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursurile declarat de inculpați ca fiind nefondate.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, fiica lui și, născută la data de 07.10.1970 și, fiul lui și, născut la 27.08.1985, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /25.03.2009
jud.fond
tehnored.2ex./26.03.2009
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Munteanu Traian
