Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1070/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1070/
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-au luat în examinare recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și părțile civile Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, împotriva deciziei penale nr. 122/A din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, lipsind apărătorul ales al acestuia, avocat din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială la dosar, acest inculpat fiind asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind: inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar; inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar; părțile civile recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B; părțile civile intimate CFR Marfă SA T și T și părțile responsabile civilmente SC SRL, jud. N, SC SRL prin SC COM SRL P N, SC SRL O, jud. B, SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul depune la dosar concluzii scrise și față de lipsa apărătorului său ales, avocat din cadrul Baroului B, se declară de acord să fie asistat de avocatul din oficiu din cadrul Baroului
Curtea constată că la dosar s-a primit răspuns de la. N, care a comunicat instanței că societatea SRL a fost radiată din Registrul Comerțului din anul 2006, astfel că nu se mai impune citarea acesteia.
Avocat, pentru inculpatul recurent depune la dosar copia deciziei civile nr. 242/R din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios-Administrativ, susținând că are relevanță în cauza de față.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Procurorul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și solicită admiterea acestuia și majorarea pedepselor față de cei trei inculpați, conform motivelor invocate în scris și depuse la dosar. Arată că pedepsele aplicate inculpaților sunt neîndestulătoare și solicită să se aibă în vedere că față de forma continuată a infracțiunilor săvârșite, valoarea prejudiciului produs, modul de operare al inculpaților, faptul că prejudiciul nu a fost recuperat, poziția procesuală a inculpaților, faptul că inculpatul are antecedente penale, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpați, se apreciază ca fiind necorespunzătoare aplicarea dispozițiilor art. 72.Cod Penal privind stabilirea și aplicarea pedepselor pentru inculpați.
Pentru inculpatul, avocat solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În subsidiar solicită admiterea recursului iar în urma rejudecării să se modifice decizia recurată în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Învederează instanței că susține toate punctele din motivele de recurs depuse în scris la dosar. Susține că există un material de urmărire penală stufos, care nu a fost luat în seamă, că s-a cerut condamnarea inculpatului pentru fapte și prejudiciu fără a se administra probe în acest sens, sau să se țină cont de aplicarea unei legi mai favorabile, în cauză operând trei modificări ale Legii nr. 87/1994. Prin decizia penală depusă astăzi în instanță s-a făcut dovada anulării actelor de constatare, care trebuie să-și facă simțite efectele în cauza de față. Arată că pentru fapta de evaziune fiscală trebuia făcută o expertiză contabilă care să stabilească existența și întinderea prejudiciului produs, astfel că se impune reluarea judecății de instanța de fond. Față de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților, se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare. De asemenea, arată că în cauză s-au schimbat foarte multe complete de judecată și cererea de efectuare a expertizei contabile a fost respinsă ca neconcludentă.
Pentru inculpatul, avocat susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită în principal achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d și e Cod proc.penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1997 iar în subsidiar - trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau reținerea cauzei spre rejudecare de instanța de recurs, care să dispună ori achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății, ori aplicarea unei sancțiuni mai blânde, neprivative de libertate, cu suspendarea condiționată sau sub control judiciar. În motivare arată că soluția de condamnare a inculpatului este o eroare de fapt, rezultată din constatări denaturate și neconforme cu realitatea ale stării de fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina acestuia, că din cercetările efectuate nu rezultă participarea inculpatului la comiterea faptei, iar stările de fapt reținute de instanțele anterioare au un caracter speculativ. Susține că nu inculpatul a efectuat transferul bancar la un cont al unei companii din Anglia, că nu există elemente că acesta a dorit sprijinirea inculpatului pentru realizarea rezoluției infracționale. De asemenea, susține că Tribunalul Timiș nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat și asupra tuturor motivelor de apel invocate de acesta, aceasta constituind o eroare de fapt care înlătură caracterul penal al faptei și care ar conduce instanța de recurs la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Pentru inculpatul, avocat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea deciziei și reducerea pedepsei aplicate acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpați ca nefondate și în principal și în subsidiar. Pune concluzii de admitere a recursurilor declarate de părțile civile, astfel cum au fost formulate.
Apărătorii inculpaților recurenți, avocații, și solicită respingerea recursurilor declarate de parchet și de părțile civile și admiterea recursurilor declarate de inculpați.
Inculpatul solicită să se țină seama de concluziile scrise depuse la dosar în sensul admiterii recursului pe care l-a formulat.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 320 din 30.01.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5176/16.04.2004, în baza art. 11 pct. 2, lit. "b" rap. la art. 10,lit. "g", teza III s C.P.P.-a încetat procesul penal privind pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41.
Cod PenalÎn temeiul art. 26.Cod Penal rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 85.Cod Penal, rap. la art. 33, lit. "a", art. 34, lit. "b" s Cod Penal-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1161/10.12.2003 a Judecătoriei Onești și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod Penal, pe timpul executării pedepsei.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 16 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33, lit. "a", art. 34, lit. "b" s Cod Penal-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod Penal, pe timpul executării pedepsei.
În temeiul art. 26.Cod Penal, rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod Penal, pe timpul executării pedepsei.
În temeiul art. 65, art. 66.Cod Penal, rap. la art. 64, lit. "c" s Cod Penal-a interzis inculpaților, și dreptul de a fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai unei societăți comerciale, timp de 5 ani după executarea pedepselor.
În temeiul art. 343, al. 3.C.P.P. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi România privind pe inculpații, și (în ultimul caz, măsura fiind aplicabilă dacă inculpatul revine în țară) până la începerea executării pedepselor aplicate.
În temeiul art. 14 și art. 346.C.P.P. rap. la art. 998.civ. art. 35, al. 3 din 31/1954 și art. 103.civ. au fost obligați în solidar inculpații și și părțile responsabile civilmente "" și " " să plătească AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR 1.327.332,85 lei RON cu titlu de daune materiale, iar inculpatul a fost obligat în solidar cu " " să plătească statului 777.978,65 lei RON cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14 și 346.C.P.P. a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de "CFR MARFĂ" A SUCURSALA
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, rap. la art. 163.C.P.P. s-a instituit sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, și și ale părților responsabile civilmente SC. "", " " și " ", până la concurența daunelor materiale acordate.
În temeiul art. 118, al. 1, lit. "c" s C.P.P.-au confiscat de la inculpatul 3.000 lei RON și 3.000 USD, primiți de inculpat cu titlu de răsplată pentru săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " " SR. inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " " și inculpatul să plătească statului 1.000 lei RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare (în total 3.000 lei RON), din care 40 lei RON se vor vira din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului T cu titlu de onorariu avocat oficiu.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, către Oficiul Național al Oficiului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni privind pedepsele complementare aplicate inculpaților.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, în calitate de administrator al "" încheiat un contract de prestări servicii (inițial contractul a fost intitulat ca fiind de vânzare-cumpărare, conform înscrisului de la filele 9-10, vol. VI, dos., dar a fost modificat în aceeași zi, specificându-se că este vorba de prestări servicii, conform înscrisului de la filele 31, 32, vol. VI dos. ) cu o pretinsă societate comercială cu sediul în la adresa, 25, respectiv, având ca obiect procesarea unei cantități însemnate de benzină 92 fără plumb (aproximativ 10.000 tone), astfel încât în urma procesului de etilare să rezulte benzină 95 cu plumb ( filele 31-32,vol. VI dos. ). Serviciul de procesare al benzinei urma să fie făcut de către societatea comercială română în schimbul sumei de 300.000 USD (tariful de procesare putând fi modificat în funcție de anumite criterii). urma să fie adusă din străinătate în România și procesată pentru a fi adusă la parametrii calitativi stipulați în contract, după care urma să fie exportată.
S-a constatat că acest contract este fictiv, în sensul că nu există societatea beneficiară a contractului de prestări servicii. Astfel, potrivit United Secret (partea departamentului al SUA, având ca principala atribuție protejarea infrastructurii financiare și a monedei naționale a SUA) societatea comercială nu figurează înregistrată în evidențele oficiului registrului comerțului, iar la pretinsa adresă a sediului locuiește președintele unei alte companii, respectiv compania Business (filele 2-3, vol. IV dos. )
acestei afaceri era acela de a introduce în România o însemnată cantitate de benzină în regim de scutire de plată taxelor vamale, scutire care opera în măsura în care benzina era exportată. Odată intrată în țară, benzina urma să fie suspusă unui banal proces de aditivare (operațiune care putea fi realizată fără nici o aprobare din partea vreunei instituții și care consta în introducerea de aditivi în cisterna sau recipientul în care se afla benzina) după care urma să fie vândută pe teritoriul României.
În temeiul acelui contract fictiv (în sensul arătat), au fost efectuate de către inculpatul formalitățile necesare obținerii Autorizației de perfecționare activă 22044/04.11.2002 și Aprobarea de scutire de la garantarea drepturilor vamale (filele 37, 153, vol. VII dos. p), ambele eliberate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană I ( I) și au fost introduse în România mai multe sute de tone de benzină, în mai multe tranșe. Prima tranșă a fost recepționată de către SC SRL și procesată prin intermediul SC SRL, operațiunea finalizându-se la data de 04.01.2003 (vol. VI dos., filele 66 - 68), iar apoi benzina a fost vândută pe teritoriul României. Inculpatul a invocat faptul că vânzarea s-a făcut datorită unei adrese prin care cerea partenerului român acest lucru (vol. VI dos., fila 184). Pentru motivul deja arătat, această adresă este lipsită de valoare, firma neexistând în fapt. Indiferent însă de această adresă, prima instanță a reținut că aceste operațiuni s-au efectuat fără notificarea I, împrejurare ce denotă intenția directă a inculpatului de eluda taxele vamale.
Instanța de fond a reținut că principala problemă a inculpatului nu a fost aceea de a aditiva benzina, ci de aod epozita până la comercializarea efectivă.
Între inculpatul și, reprezentantul SC SRL au intervenit neînțelegeri, care l-au determinat pe inculpat să caute alte variante de procesare și depozitare a următoarelor tranșe de benzină ce urmau să vină din Belarus. În acest moment în afacere au intervenit inculpații, și.
Inculpatul se cunoștea de mai mulți ani cu inculpatul și potrivit declarației date în fața instanței (fila 316) a înființat SC SRL la îndemnul acestuia. Deși reprezentantul legal al acestei societăți era, în fapt întrega activitate se desfășura la indicația și sub supravegherea inculpatului.
Rolul inculpatului a fost acela de a-l ajuta pe inculpatul să depoziteze, să transporte și să comercializeze benzina importată. În acest sens, a implicat SC SRL, precum și pe inculpatul, pe care l-a îndemnat să semneze un contract din care rezulta că SC SRL ar fi primit în custodie cantitatea de 475,5 tone benzină. Această custodie era fictivă, deoarece SC SRL nu avea spații de depozitare. Singurul spațiu de depozitare real a fost cel deținut de inculpatul în localitatea din județul De menționat este că inculpatul, administrator al SC SRL, nu declarat la Oficiul Registrului Comerțului punctul de lucru din, astfel încât să nu se poată efectua un control fiscal asupra activităților desfășurate prin acest punct de lucru. De asemenea, inculpatul a încheiat un contract de închiriere pentru un spațiu comercial în din T și a declarat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș că acolo este sediul SC SRL, în fapt această societate nefuncționând niciodată la acest sediu declarat fictiv ci, potrivit declarației inculpatului, pe-, din Așadar, nu numai activitatea desfășurată prin punctul de lucru de la, ci întreaga activitate a acestei societăți comerciale a fost sustrasă de la un eventual control fiscal.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că inculpații, și, au acționat în calitate de administratori ai SC SRL, SC SRL (în prezent SC SRL) și SC SRL, astfel încât a dispus citarea în cauză a acestor societăți comerciale în calitate de părți responsabile civilmente și le-a obligat în solidar cu inculpații la plata de despăgubiri civile, pentru prejudiciile cauzate prin neplata obligațiilor fiscale, în temeiul art. 1000 alin. 3, respectiv 1003 Cod civil.
S-a constatat, de asemenea, că inculpatul a decedat în cursul procedurii, respectiv în data de 07.10.2004 (fila 190 dos. primă instanță), astfel încât s-a dispus efectuarea de verificări la Camera Notarilor Publici B, de unde a rezultat că succesiunea acestuia nu a fost acceptată de nici o persoană.
De altfel, prin hotărârea atacată, prima instanță a dispus pe acest motiv încetarea procesului penal față de inculpatul.
Prima instanță a făcut, de asemenea, aplicabilitatea art. 13 Cod penal, referitoare la legea penală mai favorabilă față de cei trei inculpați apelanți pe care i-a condamnat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, partea civilă CFR MARFĂ SA - Sucursala T,AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ reprezentată prin T, Autoritatea Națională a Vămilor și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Inculpații, prin avocați aleși, respectiv din oficiu, au criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că nu se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost condamnați în primă instanță, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și achitarea lor, întrucât lipsește vinovăția în cazul inculpatului și sau pentru că inculpatul nu a participat cu vinovăție la săvârșirea infracțiunilor, aflându-se în eroare de fapt.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa criticat hotărârea atât sub aspectul temeiniciei, cât și sub aspectul nelegalității.
S-a considerat că sentința penală este nelegală, deoarece instanța de judecată a încălcat disp. art. 191 al. 3.C.P.P. întrucât nu a obligat la cheltuielile judiciare avansate de stat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, deși potrivit textului de lege menționat, partea responsabilă civilmente trebuia obligată în solidar cu inculpatul la plata acestor cheltuieli judiciare, în măsura în care a fost obligată în solidar cu acesta la repararea pagubei.
Sub aspectul temeiniciei s-a arătat că sentința apelată este netemeinică, întrucât cuantumul pedepselor aplicate celor 3 inculpați este prea mic în raport cu împrejurările cauzei și persoana fiecăruia.
De asemenea, a fost criticată hotărârea și pe latura civilă a cauzei, întrucât inculpații nu au fost obligați și la majorări de întârziere, către părțile civile Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, deși aceasta se impunea potrivit dispozițiilor legale referitoare la creanțele datorate bugetului de stat
De fapt, în acest sens au făcut apel și cele două părți civile mai sus menționate, solicitând desființarea hotărârii pe latura civilă a cauzei și obligarea inculpaților și la majorări de întârziere pentru creanțele bugetare neachitate, până la data achitării lor în conformitate cu prevederile Nr.OG 92/2003.
Partea civilă CFR MARFĂ SA Sucursala T, a criticat hotărârea atacată, tot pe latura civilă a cauzei, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și obligarea părții responsabile civilmente SC SRL la repararea prejudiciului suferit prin neachitarea transporturilor efectuate de aceasta pe calea ferată și pentru imobilizarea forțată a vagoanelor de marfă, așa cum s-a precizat în acțiunea civilă a acesteia.
Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 122/A din 28 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. a C.P.P. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, respectiv apelul declarat de partea civilă CFR MARFĂ SA Sucursala T împotriva sentinței penale nr. 320 din 30.01.2006 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 5176/16.04.2004.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. admis apelurile declarate de părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin T și Autoritatea Națională a Vămilor, precum și apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, pe latură civilă a cauzei, împotriva aceleiași sentințe penale, mai sus menționată.
A desființat sentința în latură civilă a cauzei și rejudecând:
I-a obligat în solidar pe inculpații și și pe părțile responsabile civilmente SC SRL și SC SRL să plătească Autorității Naționale a Vămilor, pe lângă suma de 1.327.332,85 lei stabilită de prima instanță ca obligație bugetară și majorări de întârziere, de la data scadenței, respectiv data săvârșirii infracțiunii, și pe inculpatul în solidar cu SC SRL, către Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de T, pe lângă suma de 777.978,65 lei stabilită de prima instanță, de asemenea la majorări de întârziere de la data scadenței.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat pe fiecare inculpat și partea civilă CFR MARFĂ SA la câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
A dispus plata din fondurile a sumei de 100 lei către Baroul Timiș, onorariul avocatului din oficiu.
A menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Întrucât hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpați, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și toate părțile civile constituite în cauză, atât pe latura penală cât și pe latura civilă, instanța de apel s-a pronunțat cu privire la apelurile acestora sub aspectul celor două laturi ale procesului penal.
Referitor la latura penală a cauzei, s-a constatat că prima instanță, din probatoriul administrat în cauză, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor inculpaților condamnați în primă instanță, inclusiv aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit dispozițiilor art. 13 Cod penal.
Din acest punct de vedere apelul inculpaților, referitor la nevinovăția acestora, este infirmat de probatoriul cauzei, care dovedește cert vinovăția și contribuția avută de fiecare la săvârșirea infracțiunilor.
Așa cum și prima instanță a arătat în hotărârea atacată, declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosarul cauzei se coroborează în sensul vinovăției inculpaților, ca de altfel și declarațiile acestora.
În acest sens, s-au menționat procesul verbal de control nr. 10122 /2003 al T, procesele verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală, facturile fiscale, avizele de însoțire a mărfii, adresa T către Ambasada A la B nr. P/234/RP/22.09.2003 și răspunsul la această adresă, declarația inculpatului, care arată că prin intermediul inculpatului s-a făcut legătura dintre inculpații și, declarația martorului, care arată că inculpatul s-a ocupat de vânzarea unei părți din benzina aditivată și depozitată la.
La aceste mijloace de probă se mai adaugă declarațiile martorilor, și nu în ultimul rând, chiar declarația inculpatului, care a recunoscut că a procesat cantitatea de 522, 93 tone benzină fără să plătească accize datorate bugetului de stat, considerând însă că această obligație îi revenea SC SRL.
Cum a reținut însă și prima instanță, tribunalul a reținut că apărarea inculpatului este contrazisă de probele administrate în cauză, întrucât din documentele de livrare prezentate de SC SRL rezultă că marfa mai sus menționată a fost pusă la dispoziția SC SRL în vederea procesării, și rezulta cu claritate faptul că pentru produsul livrat, respectiv benzină fără plumb 92, nu se achitaseră în vamă accizele datorate și nici nu se depusese o garanție egală cu valoarea acesteia.
În aceste împrejurări, conform prevederilor art. 27 alin. 5 și 6 din OUG nr. 158/2001, indiferent dacă agentul economic importator a beneficiat de regimul vamal de perfecționare activă și a achitat sau nu în vamă accizele datorate, agentul economic procesator avea obligația să încaseze de la beneficiar contravaloarea accizelor, iar beneficiarul cu ocazia efectuării exportului recuperează contravaloarea acestuia, conform art. 38 lit. b din OUG nr. 158/2001.
Cu alte cuvinte, legea încuviințează deducerea accizelor, dar nu permite scutirea la plata acestora de către procesator.
De aceea, prin nedeclararea cantităților prevăzute să fie procesate în cursul anului 2003, precum și prin neevidențierea de către inculpat a accizelor ca urmare a efectuării operațiunilor de procesare, s-a ajuns în fapt la o sustragere de plată a obligaților fiscale către bugetul de stat.
Conform declarației inculpatului (filele 116-117 vol. ll., 316-318 dosar fond), societatea SC SRL a fost înființată la inițiativa și cu ajutorul material al inculpatului, în scopul valorificării legale prin intermediul acestei societăți, a produselor petroliere exportate de către aceasta și SC SRL din Belarus.
Inculpatul este cel care a intermediat întâlnirile dintre inculpatul și inculpatul în vederea procesării active a benzinei exportate din Belarus.
Conform declarației inculpatului, transporturile de benzină aditivate au fost organizate de inculpatul împreună cu inculpații și.
De altfel, reprezentanții SC SRL S au arătat că tranzacțiile cu benzină aditivată de SC SRL, au fost încheiate de către inculpatul, împrejurare confirmată și de către martorul G, șoferul autocisternei cu care s-a efectuat transportul.
Toate mijloacele de probă mai sus menționate dovedesc vinovăția inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați în primă instanță.
Referitor la individualizarea și proporționalizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaților și care constituie motiv de apel, atât al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cât și al inculpaților, în subsidiar, Tribunalul Timișa constatat că prima instanță în mod corect și legal a stabilit cuantumul acestora și modalitatea de executare.
Prima instanță s-a raportat la criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal în hotărârea atacată, și a ținut cont de pericolul social concret al faptelor, de limitele speciale de pedeapsă, de persoana fiecărui inculpat, de atitudinea procesuală a fiecăruia dintre ei, de dispozițiile art. 85.Cod Penal în cazul inculpatului, astfel încât o reindividualizare în apel a pedepselor aplicate, apare ca nejustificată.
Raportat la criteriile de mai sus, prima instanță a aplicat pedepse inculpaților cu executare în detenție, care respectă principul proporționalității și scopul acestora, asigurând prevenția generală și specială.
De aceea, Tribunalul Timișa considerat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara pe acest motiv, este nefondat, întrucât raportat la toate împrejurările faptei, la persoana fiecărui inculpat, și nu în ultimul rând la textele de lege aplicabile, pedepsele nu apar ca fiind prea blânde.
Pe același raționament, a respins și solicitările inculpaților pentru aplicarea unor pedepse mai blânde, invocate în apel.
Tot pe latura penală a cauzei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa considerat că potrivit art. 191 alin.3 C.P.P. inculpatul trebuia obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la cheltuieli judiciare către stat, întrucât dacă partea responsabilă civilmente este obligată în solidar cu inculpatul al repararea pagubei, aceasta se impune și la cheltuieli judiciare către stat.
Acest motiv de apel este însă considerat nefondat de instanța de apel, deoarece prima instanță a arătat în hotărârea atacată că inculpatul a decedat în cursul procedurii, iar succesiunea sa nu a fost acceptată de eventualii moștenitori pentru a fi introduși în prezenta cauză pe latura civilă, și de aceea a și încetat procesul penal față de acest inculpat.
Tot pe motivele de mai sus, s-a observat că prima instanță nu a obligat pe inculpatul, decedat la data pronunțării hotărârii, la despăgubiri civile, întrucât această posibilitate legală nici nu există, ci doar societatea comercială SC SRL în solidar cu celelalte societăți părți civile, pentru a exista posibilitatea pentru creditori de a se înscrie pe listă în procedura de lichidare față de această societate comercială, care în prezent a fost de fapt lichidată.
Prin urmare, prima instanță nu a făcut aplicabilitatea disp. art. 191 alin. 3.C.P.P. în materie de cheltuieli judiciare către stat, așa cum s-a solicitat de procuror în apel, deoarece în speță nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege.
A fost respins ca nefondat și apelul declarat de CFR MARFĂ SA Sucursala T, întrucât prima instanță a arătat în hotărârea atacată, în mod legal din acest punct de vedere, că prejudiciul cauzat acestei părți civile a făcut deja obiectul judecății în dosarul comercial nr. 12667/2003 al Tribunalului Timiș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 920/05.04.2004 (fila 106 dosar fond), prin care pârâta SC SRL a fost obligată să plătească părții civile reclamantă, suma solicitată de aceasta ca și prejudiciu în prezentul proces penal, astfel încât nu se pune problema reparării de două ori a aceluiași prejudiciu, cu atât mai mult cu cât neplata sumei menționate nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
Pe latura civilă a cauzei s-a considerat însă ca fiind admisibile apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și ale părților civile Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, referitor la neacordarea de către prima instanță prin hotărârea atacată a majorărilor de întârziere la creanțele bugetare acordate de aceasta ca daune materiale către părțile civile.
Pe acest motiv, s-au admis apelurile mai sus menționate pe latura civilă a cauzei, a fost desființată hotărârea atacată din acest punct de vedere și rejudecând, inculpații și părțile responsabile civilmente au fost obligate în solidar să plătească Autorității Naționale a Vămilor și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe lângă daunele materiale acordate de prima instanță ce constituie obligații bugetare, și majorări de întârziere de la data scadenței, respectiv de la data săvârșirii infracțiunilor.
Aceasta, întrucât potrivit dispozițiilor art. 119 din nr.OG 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen și majorări de întârziere, majorări pe care prima instanță nu le-a acordat și care potrivit acestui text de lege se impuneau în mod imperativ.
Împotriva deciziei penale nr. 122/A din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.
Parchetul a criticat hotărârea deoarece inculpații au fost condamnați la pedepse în cuantum mult prea mic, raportat la infracțiunile comise și la modalitatea lor de săvârșire.
Pentru inculpatul s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Pentru inculpatul s-a solicitat în principal achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit. d și e C.P.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau reținerea cauzei spre rejudecare, cu aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării.
Pentru inculpatul s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Direcția Națională pentru Accize și Operațiuni Vamale nu a motivat recursul declarat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu susținerile recurenților și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța i-a găsit vinovați pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, iar în latură civilă aceștia au fost obligați la plata datoriilor către bugetul de stat cu majorări de întârziere. Astfel, prin decizia recurată s-a dispus obligarea inculpaților și în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL și SC SRL, iar pe inculpatul în solidar cu SC SRL, să plătească către Autoritatea Națională a Vămilor și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, obligații bugetare cu majorări de întârziere de la data scadenței.
Pentru stabilirea acestor obligații către bugetul statului, instanța a avut în vedere solicitările formulate de către părțile civile împreună cu calculele întocmite tot de către acestea.
Inculpații, în realizarea dreptului la apărare și în scopul aflării adevărului și stabilirii cu exactitate a acestor datorii, au solicitat efectuarea unor expertize tehnice și contabile.
Astfel, în dosarul Tribunalului Timiș la fila 257 se află cererea inculpatului pentru efectuarea unei expertize tehnice și contabile, împreună cu obiectivele propuse pentru aceste expertize. Atâta timp cât prejudiciul adus statului este contestat de către inculpați - prin însăși cererea de efectuare a expertizei contabile, unde se solicită verificarea existenței unor venituri care au fost sustrase de la taxele datorate statului și cine trebuia să plătească taxele către stat - cererea formulată, ca cerere esențială pentru inculpați, de natură a le garanta drepturile și a influența soluția procesului, nu putea fi respinsă. Prejudiciul nu poate fi stabilit doar prin solicitările formulate de către părțile civile, atâta timp cât el este contestat de către celelalte părți. Astfel, Curtea apreciază că expertiza contabilă era necesară și utilă cauzei, fiind de natură a stabili cu exactitate care erau obligațiile datorate statului, dacă au existat venituri sustrase taxării și cine datora plata taxelor către bugetul statului.
În consecință, se apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prev. de art. 38510.C.P.P. urmând ca în baza art. 38515pct. 2 lit. c decizia C.P.P. recurată să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere și motivele de recurs depuse de parchet și celelalte apărări formulate de către inculpați.
Potrivit art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE în nume propriu și în numele și pentru AUTORIZATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva deciziei penale nr. 122/A/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.11.2008
Tehnored./2 ex./02.12.2008
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1070/
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
În baza art. 38515pct. 2 lit. c admite C.P.P. recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE în nume propriu și în numele și pentru AUTORIZATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva deciziei penale nr. 122/A/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ - SECȚIA PENALĂ
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 1070/R din 17 noiembrie 2008, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. de mai sus, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE în nume propriu și în numele și pentru AUTORIZATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva deciziei penale nr. 122/A/28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost casată hotărârea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
Urmare dispozițiilor acestei decizii, vă trimitem alăturat dosarul nr. de mai sus, pentru rejudecarea apelului.
Dosarul, cusut și numerotat, conținefile.
Anexe:
- dosar nr- al Curții de Apel Timișoara - 11 file;
- dosar nr. 5176/2004 al Judecătoriei Timișoara - vol. I - 438 file;
- dosar nr. 5176/2004 al Judecătoriei Timișoara - vol. II - 86 file;
- dosar nr- al Tribunalului Timiș - 43 file;
- dosar nr- al Tribunalului Timiș - 305 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 1 - 255 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 2 - 317 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 3 - 103 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 4 - 268 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 5 - 254 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 6 - 339 file;
- dosar -/234 al IPJ T - vol. 7 - 430 file.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
