Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1075/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1075/R
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, părțile civile și și SC SA Sucursala T, împotriva deciziei penale nr. 255/A din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind părțile civile recurente și, reprezentate de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea vătămată intimată Spitalul Municipal T, iar partea civilă recurentă SC SA Sucursala T fiind reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Pentru inculpatul recurent, avocat solicită admiterea recursului în latura civilă pentru motivele invocate de inculpat în cererea de recurs.
Pentru părțile civile recurente și, avocat solicită admiterea recursului și modificarea cuantumului daunelor morale, care sunt prea mici, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat și de asigurător.
Consilier juridic, pentru partea civilă recurentă SC SA - Sucursala T solicită admiterea recursului formulată de către aceasta în latura civilă și respingerea recursurilor declarate de inculpat și de celelalte părți civile.
Avocat pentru inculpatul recurent, solicită respingerea recursului părții civile, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de asigurător.
Procurorul pune concluzii de respingere a tuturor recursurilor formulate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică în latura civilă.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 817/31.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată și i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 862Cod penal, a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în datele de: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie ale fiecărui an, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863alin. 3 lit. d Cod penal, pe durata termenului de încercare, i s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce vehicule.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. art. 863alin. 2 Cod penal, s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864Cod penal, raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal.
S-a luat act că Spitalul Municipal Urgență T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei 50.000 lei, reprezentând daune morale, fiind respinse în rest pretențiile formulate.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei 50.000 lei, reprezentând daune morale, fiind respinse în rest pretențiile formulate.
În baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 54 din Legea nr. 136/29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de părțile civile și față de asigurătorul SC Asigurări - Societate de -Reasigurare.
În baza art. 191 alin. 1. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1549/P/2006 din data de 30.03.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 24.04.2007 sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2.pen, reținându-se prin actul de inculpare următoarea situație de fapt:
În data de 17.02.2006, în jurul orelor 11,30, conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare - pe întâi a str. -. - din T, dinspre str. -. - spre P-ța -, în apropierea intersecției cu str. -, în condițiile în care troleibuzul care circula în fața sa a oprit brusc, inculpatul a acționat sistemul de frânare și, întrucât mașina a intrat în derapaj, a virat dreapta, pătrunzând pe trotuar, pentru a evita coliziunea cu troleibuzul aflat în fața sa. În cadrul acestor manevre, inculpatul a lovit indicatorul "Trecere pentru pietoni" care a căzut peste pietonul, aflat pe trotuar, acesta fiind și lovit de autovehiculul inculpatului, cu consecința producerii decesului.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut, în fapt, că în data de 17.02.2006, în jurul orelor 11,30, inculpatul a condus autoturismul marca Audi 100 având nr. de înmatriculare - pe întâi a str. -. - din T, dinspre str. -. - spre P-ța -. Ajungând în apropierea intersecției cu str. -, inculpatul a observat că autobuzul care circula în fața sa a frânat brusc, intenționând să se înscrie în sensul giratoriu de la P-ța -. În această situație, inculpatul a acționat sistemul de frânare și, observând că mașina intră în derapaj din cauza faptului că pe carosabil era mâzgă, a virat dreapta pentru a evita coliziunea cu autobuzul, pătrunzând pe trotuar unde a lovit indicatorul "Trecere pentru pietoni". Indicatorul a căzut peste pietonul aflat pe trotuar, acesta fiind ulterior lovit și de către autovehiculul inculpatului.
S-a reținut de către prima instanță că situația de fapt astfel prezentată a fost confirmată și prin declarațiile martorilor oculari audiați în cauză care au declarat că într-adevăr șoseaua era alunecoasă și inculpatul, încercând să evite unele persoane care traversau pe trecerea de pietoni, a acroșat bordura, lovind indicatorul aflat în spațiul de refugiu pentru pietoni care a căzut peste victima, trântind-o la pământ.
Infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și sancționată de art. 178 Cod penal, se poate realiza, sub aspectul laturii obiective, printr-o activitate de ucidere, ce poate consta într-o acțiune care are ca rezultat moartea unei persoane, între activitatea de ucidere și rezultatul produs fiind necesară existența unei legături de cauzalitate.
Urmare a evenimentului rutier, a decedat, moartea acestuia fiind violentă și datorându-se, conform raportului medico-legal nr. 117 A/23.03.2006 (filele 26-29), contuziei și dilacerării cerebrale, precum și hemoragiei leptomeningee și intraventriculare, consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut sever cu fractură cominutivă multiescheloasă de boltă craniană iradiată la bază, în cadrul unui politraumatism.
Conform art. 178 alin. 2 Cod penal, infracțiunea este mai gravă dacă uciderea din culpă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, circumstanța agravantă presupunând întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de profesionist, meseriaș sau o persoană care efectuează o anume activitate a făptuitorului; fapta să fie săvârșită în exercițiul profesiei, meseriei ori îndeplinirii respectivei activități; să existe anumite dispoziții legale sau măsuri de prevedere pentru exercițiul profesiei sau meseriei ori pentru efectuarea acelei activități; fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziții legale sau măsuri de prevedere.
Doctrina și practica judiciară au statuat că pentru stabilirea existenței legăturii de cauzalitate în latura obiectivă a infracțiunii trebuie să fie respectate următoarele reguli: se va stabili, în primul rând, antecedența cauzală - respectiv se vor identifica - în antecedența rezultatului - toate contribuțiile umane care ar putea avea legătură cauzală cu acesta. Pentru verificarea valorii cauzale a acestor contribuții, urmează să se examineze legătura concretă pe care ele au avut-o cu producerea rezultatului, luându-se în considerare și cea mai mică legătură efectivă, folosindu-se criteriul sine qua non - izolându-se ipotetic fiecare contribuție, spre a se vedea dacă, în lipsa ei, rezultatul s-ar fi produs în același mod și în aceleași proporții.
În cazul pluralității de contribuții, trebuie să se constate legătura dintre ele, lanțul lor neîntrerupt, ținându-se cont de faptul că întreruperea nu poate avea loc decât prin intervenția unui nou lanț cauzal, fără conexiune cu primul. Dacă celelalte contribuții intervenite ulterior nu aparțin unui lanț cauzal, ci acționează în cadrul aceluiași proces cauzal, legătura de cauzalitate nu este întreruptă.
În antecedența cauzală a rezultatului pot fi reținute numai acele contribuții cu privire la care s-a stabilit nu numai aspectul fizic, ci și aspectul psihic al legăturii de cauzalității. În cazul infracțiunilor de culpă, legătura sub aspect psihic este realizată atunci când făptuitorul nu și-a dat seama că actul său ar putea produce urmarea, deși putea și trebuia să-și dea seama de aceasta sau când și-a dat seama de posibilitatea producerii urmării, dar a considerat în mod greșit că aceasta nu va avea loc - fiind suficient să se constate că făptuitorul trebuia și putea să-și dea seama de urmarea periculoasă pe care contribuția sa ar putea-o produce.
cauzală trebuie să fie stabilită și în raport cu împrejurările cu legătură de cauzalitate - persoana ar fi trebuit și ar fi putut să cunoască împrejurarea cu legătură de cauzalitate sau să prevadă ivirea ei.
În concluziile expertizei criminalistice a accidentului auto efectuat în cauză (filele 42-48) se stipulează că accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă ar fi păstrat față de troleibuz o distanță suficient de mare care să-i permită oprirea în condiții de siguranță sau dacă ar fi avut în permanență controlul asupra vitezei - viteza stabilită de expert fiind de 25 km/ - și asupra direcției de deplasare a autoturismului.
Inculpatul audiat în cauză (filele 39-40) a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă anterior, cu toate acestea consideră că distanța pe care a păstrat-o față de autobuzul din fața sa de 2-3 reprezintă un spațiu suficient, având în vedere că mașinile se deplasau în coloană.
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului care, la data de 17.12.2006, orele 11,30 conducând autoturismul marca Audi 100 cu nr. de înmatriculare -, pe str. -. - din T, a frânat brusc și a acroșat cu o bordura, lovind indicatorul "Trecere de pietoni", indicator care, căzând peste pietonul în vârstă de 16 ani, i-a provocat un politraumatism grav în urma căruia a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2.pen.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a realizat acte ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv uciderea din culpă a unei persoane. Această acțiune a avut ca rezultat material o lezare a unei valori fundamentale a omului, respectiv viața, încălcându-se astfel relațiile sociale ocrotite prin normele penale care apără viața și integritatea persoanei. S-a apreciat ca fiind evident lanțul cauzal între fapta ilicită a inculpatului și rezultatul produs.
Conținutul calificat al acestei infracțiuni este dat de săvârșirea faptei ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prevăzute pentru efectuarea unei anumite activități. Prin comportamentul său, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 157 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care impune conducătorului de vehicul obligația de a păstra o distanță de siguranță față de vehiculul ce-l precedă, în funcție de viteza cu care circulă, pentru a putea evita o coliziune în cazul în care conducătorul acestuia reduce brusc viteza sau oprește în mod neașteptat, precum și dispozițiile art. 158 lit. K din același regulament care stabilesc în sarcina conducătorului auto obligația de a reduce viteza pe drumurile acoperite cu mâzgă.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a apreciat că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma culpei cu neprevedere, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b pen. întrucât el nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Inculpatul putea să prevadă apariția unui pericol, în condițiile în care trecea pe lângă o stație de autobuz și rula pe o arteră aglomerată, ceea ce impunea din partea lui adaptarea vitezei la condițiile de trafic și păstrarea unei distanțe suficiente față de troleibuzul din fața sa.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 178 alin. 2.pen. prima instanță i-a aplicat o pedeapsă, la individualizarea căreia a avut în vedere dispozițiile art. 52.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen.: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub acest aspect, s-au reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, urmarea faptei - decesul victimei, precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevante în acest sens fiind lipsa antecedentelor penale (fila 9 dosar ), precum și atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, prin recunoașterea faptei săvârșite și disponibilitatea manifestată față de partea civilă în acoperirea prejudiciului produs în limitele posibilităților financiare. De asemenea, instanța a avut în vedere și atitudinea inculpatului care, în urma accidentului, a apelat poliția și salvarea pentru a interveni de urgență în ajutorul victima accidentului.
Pe baza acestor criterii, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins în acest mod și este în măsură să răspundă dezideratelor înscrise în art. 52.pen. Totodată, în baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a-c pen. având în vedere, pe de o parte, faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune prin care este lezată viața persoanei nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a alege sau a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea încălcând regulile la regimul circulației pe drumurile publice, i s-a interzis și dreptul de a mai desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv de a mai conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 861.pen. conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani sau amendă; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; s-a apreciat de către instanță, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Astfel, prima instanță a considerat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, întrucât condamnarea prin prezenta sentință este de 4 ani închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate.
În baza art. 861.pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862.pen.
În baza art. 863alin. 1.pen. pe durata termenului de încercare astfel stabilit, prima instanță a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în datele de: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie, 15 decembrie ale fiecărui an, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Întrucât inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prev. de art. 178 alin. 2.Cod Penal, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind regulile de participare la traficul rutier, de circulație pe drumurile publice, prima instanța, în baza art. 863alin. 3 lit. d Cod penal, i-a impus inculpatului obligația ca, pe durata termenului de încercare, să nu conducă vehicule.
În baza art. 71 alin. 5.pen. instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864.pen. raportat la art. 83 și 84.pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părțile vătămate și, părinții victimei, s-au constituit părți civile în cauză, fiecare cu suma de 280.000 lei despăgubiri, care constau în 30.000 lei daune materiale și 250.000 lei daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 din Codul civil, despăgubirea părții vătămate trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale și materiale suferite în urma infracțiunii, care formează obiectul cauzei; înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană - "prejudiciul moral" fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit și sentimente de și afecțiune, cum este cazul în speță.
S-a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și urm. civ. respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei
S-a apreciat că în cauză e necesară acordarea daunelor morale - plata în parte a sumelor solicitate cu titlu de daune morale e justificată raportat la urmarea produsă - decesul fiului - deces care implică suferințe psihice, generate de lezarea sentimentului de afecțiune existent între părinte - copil, precum și a șocului provocat de maniera în care a intervenit acest deces neprevăzut - dar nu în cuantumul solicitat de părțile civile, care este disproporționat de mare față de posibilitățile financiare al inculpatului, care este student, ci în sumă de 50.000 lei către fiecare parte civilă, ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de acestea ca urmare a faptei inculpatului.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate, instanța de fond a constatat că părțile civile nu au făcut dovada cuantumului prejudiciului material suferit, or sarcina probei le revenea în această privință, în conformitate cu dispozițiile art. 1169. civ. motiv pentru care instanța a respins pretențiile părților civile solicitate sub acest aspect.
Cu privire la modalitatea de achitare a despăgubirilor stabilite în sarcina inculpatului, instanța a constatat că la momentul producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat avea încheiată asigurare de răspundere civilă auto.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Raportat la solicitarea părților civile de obligare în solidar a asigurătorului, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile către partea civilă, s-a reținut că, potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, persoana păgubită prin producerea accidentului se poate îndrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie direct împotriva asigurătorului - în acest din urmă caz, temeiul juridic îl constituie contractul de asigurare pentru despăgubirile datorate de asigurător.
Rezultă că legea recunoaște un drept de opțiune în favoarea părții civile, însă nu și o solidaritate între asigurător și persoana responsabilă de accident. În situația în care persoana păgubită se îndreaptă împotriva inculpatului, ca persoană vinovată de producerea accidentului și responsabilă de producerea pagubei, citarea în proces a asigurătorului este obligatorie, însă numai pentru a asigura opozabilitatea față de asigurător a hotărârii instanței cu privire la cuantumul despăgubirilor civile datorate în cauză. În caz contrar, asigurătorul ar putea refuza în viitor, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, plata despăgubirilor, fiind necesar un nou proces, de această dată direct împotriva asigurătorului, prin care acesta să fie obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Prima instanță a reținut că practica judecătorească - în interpretarea acestor dispoziții legale - a statuat că, în măsura în care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, urmează ca, prin hotărârea instanței, să fie obligat exclusiv inculpatul la plata despăgubirilor civile, urmând ca asigurătorul să plătească efectiv aceste despăgubiri, însă numai dacă a fost citat în cauză, hotărârea fiindu-i astfel opozabilă.
Obligația de plată a acestor despăgubiri are ca temei contractul de asigurare, nefiind vorba despre o răspundere pentru fapta altei persoane, în sensul Codului civil, și, în consecință, nici despre calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului în procesul penal, în sensul art. 24 alin. 3 din Codul d e procedură penală. Pentru aceleași considerente nu se poate vorbi nici despre o solidaritate între inculpat și asigurător, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1041 din Codul civil, solidaritatea nu se prezumă, ea trebuind să rezulte expres fie din voința părților, fie din lege.
Potrivit art. 24 alin. 3 din Codul d e procedură penală, partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. În sistemul Codului civil român, răspunderea pentru fapta altei persoane este angajată exclusiv în cazul părinților (pentru fapta copiilor minori), al institutorilor și meșteșugarilor (pentru faptele elevilor, respectiv ucenicilor) și al comitenților (pentru faptele prepușilor). Rezultă că numai în aceste cazuri poate fi vorba despre calitatea de parte responsabilă civilmente, cu consecința răspunderii solidare a acesteia și a celui vinovat de fapta ilicită pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 346.C.P.P. raportat la art. 54 din Legea nr. 136/29.12.1995 privind asigurările și reasigurările în România, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de către părțile civile și alăturat acțiunii penale în procesul penal, față de SC Asigurări - Societate de -Reasigurare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul și părțile civile și, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.04.2008 sub același număr unic de dosar.
Asiguratorul SC - Reasigurare SA - Sucursala Taf ormulat apel împotriva aceleiași sentințe penale peste termenul prevăzut de lege, respectiv la data de 29.05.2008, solicitând repunerea în termenul de apel.
Apărătorul ales al inculpatului apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecarea cauzei, în sensul reindividualizării pedepsei prin reținerea prevederilor art. 74.Cod Penal și art. 76 lit. c Cod Penal, și al reindividualizării modalității de executare a pedepsei ce se va aplica, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81-82.Cod Penal În susținerea celor solicitate, arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este excesiv de grea pentru inculpat, mai ales că nu se coroborează cu probele administrate, în condițiile în care inculpatul a recunoscut încă de la început săvârșirea infracțiunii, a acordat primul ajutor victimei, a dat dovadă de o conduită bună atât înainte de săvârșirea faptei, cât și cursul procesului penal. De asemenea, solicită să se țină seama de împrejurările concrete ale producerii accidentului, în sensul că singura culpă a inculpatului a constat în faptul că nu a păstrat distanța regulamentară de troleibuz, iar mâzga de pe carosabil a concurat la producerea accidentului. Totodată, solicită să se aibă în vedere la modalitatea de individualizare a executării pedepsei și de împrejurarea că inculpatul este student la medicină, la zi, și lucrează pentru a se întreține, context în care măsurile impuse de suspendarea sub supraveghere apar ca fiind excesive. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării asiguratorului la plata sumei de 100.000 lei daune morale către partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 347 Cpp, art. 998 și următoarele cod civil raportat la art. 53 din Legea nr. 136/1995, și eventual obligarea inculpatului la plata sumei ce depășește plafonul de 2 miliarde de lei vechi stabilit de Comisia de asigurări.
Părțile civile apelante, în motivarea apelului, au arătat că prima instanță în mod greșit nu le-a admis acțiunea civilă față de asigurator, apreciind că se impune obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate până la limita maximă a obligației stabilită prin contractul de asigurare pentru anul 2006, iar în completarea sumei solicitate se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor. Astfel, arată că potrivit contractului de asigurare de răspundere civilă pentru anul 2006, limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator RCA este de 200.000 lei pentru fiecare persoană în caz de deces în urma unor accidente rutiere.
De asemenea, au arătat că au făcut dovada în fața primei instanțe a cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei, cu pomeni, parastasuri, cheltuieli ce se ridică la suma de 30.000 lei, solicitată cu titlu de despăgubiri materiale. În ceea ce privește daunele morale, au arătat că prima instanță a stabilit un cuantum redus față de suferințele părinților victimei.
Pentru aceste motive, părțile civile apelante au apreciat că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, întrucât nu a obligat societatea de asigurări la plata despăgubirilor și întrucât cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță este foarte mic raportat la prejudiciul material și la suferințele psihice suportate.
Asiguratorul apelant a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de apel, în condițiile în care pentru termenul acordat după redeschiderea dezbaterilor nu au fost citați la adresa corectă. Pe fond, a solicitat admiterea apelului, apreciind că daunele morale acordate părților civile sunt prea mari în raport cu probele administrate, conducând la o îmbogățire a acestora fără justă cauză.
Prin decizia penală nr. 255/A din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 364.C.P.P. s-a admis cererea de repunere în termenul de apel formulată de asigurătorul SC SA Sucursala
În baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. fost respins ca nefondat apelul formulat de asigurătorul SC SA Sucursala T împotriva sentinței penale nr. 817/31.03.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a s C.P.P.-au admis apelurile formulate de inculpatul și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 817/31.03.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr-.
A fost desființată sentința atacată și rejudecând:
În baza art. 178 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare, pentru savârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359.C.P.P. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.
În baza art. 14 si 346.C.P.P. raportat la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să achite in favoarea părților civile și, suma de 8500 euro sau echivalentul în lei, cu titlu de despăgubiri materiale, și câte 50 000 lei pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale. S-au respins în rest pretențiile civile.
Asigurătorul SA Sucursala Taf ost obligat alături de inculpat în limitele legale și contractuale.
S-a menținut în rest sentința atacată.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. asigurătorul a fost obligat să achite în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitatea a cererii de repunere în termenul de apel, formulată de asigurător, tribunalul a constatat că sunt întemeiate susținerile acestuia, respectiv că acesta nu a fost în măsură să formuleze apel în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii, în condițiile în care după redeschiderea dezbaterilor, instanța de fond a citat societatea la o adresă unde avea sediul altă sucursală a asigurătorului, iar comunicarea hotărârii s-a făcut la acea adresă.
S-a reținut că întârzierea a fost datorată unei cauze temeinice de împiedicare, și în consecință cererea de repunere în termenul de apel a fost admisa, în baza art. 364.C.P.P.
În ce privește criticile formulate de asigurător, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Instanța de apel a examinat sentința de mai sus și a constatat că judecătoria a făcut o corectă și completă cercetare judecătorească, și pe baza probelor administrate, a reținut starea de fapt și încadrarea juridică ce a rezultat și din actul de acuzare.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a descris pe larg împrejurările concrete în care s-a petrecut aceasta, fiind de acord și cu achitarea despăgubirilor civile în limita posibilităților financiare.
S-a apreciat că, raportat la împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, la circumstanțele personale ale inculpatului și la cele reale, pedeapsa de 4 ani închisoare a fost considerată prea aspră.
La stabilirea pedepsei, în mod corect judecătoria a făcut referire la criteriile de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, reținând în favoarea inculpatului atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, faptul că a depus diligențe pentru a acorda ajutor victimei, în sensul că a chemat poliția și salvarea, precum și disponibilitatea acestuia de a acorda despăgubiri părinților victimei, aspecte care nu se reflecta în cuantumul pedepsei, în condițiile în care aceasta este cu 2 ani peste minimul special prevăzut de legiuitor.
Tribunalul a considerat că, prin reținerea aspectelor de mai sus în favoarea inculpatului, este corect a fi redusă pedeapsa la limita minimă prevăzută de textul art. 178 alin. 2.Cod Penal, respectiv la 2 ani, considerent pentru care va fi modificată sentința judecătoriei sub acest aspect.
Pe cale de consecință, s-a făcut aplicarea pedepsei accesorii, respectiv în baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
De asemenea, tocmai față de împrejurarea că fapta care se impută inculpatului este o infracțiune săvârșită sub forma culpei cu neprevedere, că inculpatul este o persoană tânără, care își asigură existența prin mijloace oneste, că este student la facultatea de medicină, că nu are antecedente penale și a dat dovadă de o atitudine sinceră, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
În consecință, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o durată de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, termen de încercare stabilit față de prevederile art. 82 Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a apreciat de asemenea întemeiate criticile formulate atât de inculpat, cât și de părțile civile privind obligarea asigurătorului SC SA Sucursala T la plata despăgubirilor civile către părțile civile alături de inculpat.
Prin contractul de asigurare de la dosar, s-a făcut dovada existentei obligației asumate de societatea de asigurare pentru prejudiciul cauzat de inculpat în calitate de asigurat RCA.
Față de existența acestui raport contractual, s-a impus a se da eficiență disp. art. 54 din Legea nr. 136/1995 modificată, prin care se arată că despăgubirile rezultate din accidente de circulație se exercită împotriva asigurătorului în limitele obligației acestuia.
Prin Decizia nr. 1/2005 a ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit calitatea în care participă asigurătorul în procesul penal, precum și faptul că, în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe disp. art. 998 și urm. Cod civil, cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate de Legea nr. 136/1995.
În prezenta cauză, asigurătorul a participat ca parte în procesul penal tocmai în virtutea raportului contractual existent între acesta și inculpat, context în care în mod greșit prima instanță a constatat că este inadmisibilă acțiunea civilă exercitată împotriva acestuia, raportat la dreptul de dispoziție a părții civile cu privire la acțiunea civilă.
Totodată, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a asigurătorului, în condițiile în care s-a produs riscul asigurat, inculpatul este obligat la plata prin sentință judecătorească și avea la momentul accidentului o asigurare valabilă.
În ce privește cuantumul prejudiciului, s-a reținut că în mod greșit prima instanță a considerat ca fiind nedovedite daunele materiale constând în cheltuieli cu înmormântarea, pomeni, parastas. Din depozițiile martorilor și (filele 111 și 112 dosar judecătorie), a rezultat că aceștia au împrumutat părților civile sumele de 4800 euro, respectiv 3800 euro înainte de înmormântare și aceștia cunosc că părțile civile au făcut cheltuieli mari pentru înmormântarea fiului lor.
Tribunalul a constatat că probele testimoniale de mai sus fac dovada acestor cheltuieli și în consecință se impune obligarea inculpatului și la achitarea acestei sume. În ce privește cuantumul daunelor morale, tribunalul s-a arătat de acord cu suma stabilita de prima instanță, apreciind ca suma de 50 000 lei pentru fiecare din părțile civile constituie o dezdăunare suficientă și în mod corect au fost respinse în rest pretențiile civile.
Critica formulată de asigurator cu privire la cuantumul despăgubirilor civile nu a fost considerată întemeiată, fiind de notorietate că pierderea unui copil la o vârstă fragedă de 18 ani constituie pentru părinți o suferință însemnată.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpatul, părțile civile și și asigurătorul SC SA Sucursala
Inculpatul a criticat decizia și sentința instanței de fond în ce privește latura civilă a cauzei, arătând că este greșită obligarea sa plata despăgubirilor civile, întrucât suma la care a fost obligat se situează sub plafonul de 200.000 lei, astfel că până la această sumă trebuia să fie obligat direct asigurătorul, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata unei sume ce depășește acest plafon.
Părțile civile au criticat hotărârile atacate pe latură civilă, solicitând acordarea daunelor morale la nivelul solicitat, având în vedere suferințele cauzate prin pierderea unicul fiu la vârsta de doar 18 ani.
Societatea de asigurare a solicitat reducerea daunelor morale, întrucât repararea prejudiciului suferit nu trebuie să conducă la îmbogățirea fără justă cauză.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform prev. art. 38510al. 21.C.P.P. se constată că atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de apel sunt temeinice și legale sub aspectul modului în care a soluționat latura civilă a cauzei.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că instanța de fond în mod legal a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile, întrucât solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la despăgubiri civile în solidar cu asigurătorul nu are temei legal în baza contractului de asigurare.
În baza acestui contract, asigurătorul poate fi obligat la cerere părților civile direct la plata despăgubirilor în limita plafonului stabilit de lege, urmând ca pentru suma ce depășește acest plafon să fie obligat doar inculpatul.
În cauza de față, instanța de apel a și făcut precizarea că asigurătorul SC Sucursala T urmează a fi obligat alături de inculpat în limitele legale și contractuale.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că sumele acordate cu acest titlu sunt suficiente pentru a asigura repararea prejudiciului moral cauzat părților civile prin decesul fiului lor.
Prin urmare, recursurile formulate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art. 38515pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și prev. art. 192 al.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit. b p Cod Penal, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, părțile civile și și SC SA Sucursala T împotriva deciziei penale nr. 255/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.11.2008
Tehnored./2 ex./02.12.2008
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1075/R
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
În baza art. 38515pct.1 lit. b p Cod Penal, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, părțile civile și și SC SA Sucursala T împotriva deciziei penale nr. 255/A/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
