Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1093
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea civilă DGFP T în numele ANAF, împotriva deciziei penale nr.305/A/7.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul intimat lipsă, avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administra, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de respinge a recursului ca fiind tardiv formulat, deoarece decizia penală nr.305 a fost comunicată la data de 24 mai 2008, iar recursul a fost formulat la data de 16 mai 2009. în subsidiar, pe fond, solicită admiterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în principal, respingerea recursului la fiind tardiv formulat, iar în subsidiar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 1558 din 19.06.2008, în baza art. 13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.13 pen. a condamnt pe inculpatul, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În temeiul art.146 din Legea nr.19/2000 cu aplic. art.41 al.2 pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b pen, a contopit cele două pedepse și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a, b și c pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.81 și art.82 pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 al.5 pen. a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 al.1 pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 pen. respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o in fracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art.14 și art.346 pr.pen. coroborat cu art.998 civ. a obligat inculpatul către partea civilă Statul Român prin - la plata sumei de 24.110,32 RON reprezentând impozite, taxe și contribuții la fondurile speciale neachitate în perioada 04.07.2001-31.10.2001, la plata sumei de 24.526,73 RON reprezentând dobânzi până la data de 15.02.2005, la plata sumei de 4.937,80 RON reprezentând penalități de întârziere până la data de 15.02.2005, la plata sumei de 128,64 RON reprezentând penalități pentru stopaj la sursă până la data de 15.02.2005 și la plata de dobânzi legale și penalități de întârziere la suma de 24.110,32 RON din data de 16.02.2005 și până la achitarea debitului. Respinge în rest pretențiile civile ca nefondate.
În temeiul art.191 al.1 și 2.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, nr.3712/P/2004, înregistrat la data de 07.08.2006, sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.41 al.2 pen. cu aplic. art.13 pen. și art.146 din Legea nr.19/2000, cu aplic.art.41 al.2 pen. totul cu aplic. art.33 lit.a pen.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în baza actelor constitutive, în cursul anului 1994, fost înființată și înregistrată la. T, sub nr.J-, de către numiții, și, în calitate de asociat și administrator al societății.
Prin actul adițional la contractul și statutul societății, autentificat sub nr.2688/31.05.1999, au fost cesionate părțile sociale ale societății, numiților, și, și, rămânând acționari al societății iar numitul s-a retras din funcția de administrator și a fost numit în această funcție. Prin actul adițional la contractul și statul societății, autentificat sub nr.3923/31.07.2000 numiții și au cesionat părțile sociale pe care le dețineau, numiților,.
În baza hotărârii AGA din 21.03.2001, prin actul adițional și contractul de cesiune, autentificate sub nr.747/22.03.2001, au intervenit noi modificări, în sensul că numitul a fost revocat din funcția de administrator, iar în locul său a fost numit -. Numiții și s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale pe care le-au deținut, către inculpatul - (134 părți sociale) și (66 părți sociale).
Prin actul adițional și contractul de cesiune din data de 06.04.2001, autentificate sub nr.905/06.04.2001, inculpatul - a cesionat un număr de 66 părți sociale numitului, totodată fiind stabilit sediul societății comerciale în localitatea și modificat obiectul de activitate, stabilindu-se ca activitate principală: activități sportive.
La data de 11.03.2002 a fost redactat și semnat la cabinetul individual al avocatului, contractul de cesiune a unor părți sociale ale societății prin care asociatul - a cesionat toate cele 68 părți sociale pe care le avea, numitului, dar acest act nu și-a produs efectele întrucât nu a fost autentificat la notariat și nu a fost depus la.
Ca urmare a unor neînțelegeri intervenite între asociați, în legătură cu creditările efectuate în firmă și modul în care au fost folosiți banii, numitul a formulat o plângere împotriva foștilor asociați, și -, care a generat efectuarea unui control financiar în contabilitatea firmei, de către reprezentanții T, care au constatat prin procesul verbal din data de 20.04.2004, că în perioada august 2001-decembrie 2001, nu au fost înregistrate în contabilitatea societății un număr de 3 facturi fiscale, fiecare având seria - - și următoarele numere: -, - și -, a căror valoare totală a fost de 50.188.988 lei (ROL).
Organele de poliție au identificat o evidență extracontabilă, ținută într-un caiet, iar prin compararea sumelor înscrise în acest caiet cu sumele înscrise în registrul de casă, deși pe ambele suporturi a figurat efectuarea acelorași operațiuni comerciale, sumele din cele două evidență au diferit, în sensul că sumele de la rubrica încasări au fost mai mari în caiet decât cele înscrise la aceeași rubrică în registrul de casă.
Pornind de la această evidență extracontabilă, s-a constatat că veniturile neînscrise în contabilitatea firmei și deci nedeclarate, au fost în sumă de 431.116.188 lei (ROL), compusă din 380.927.200 lei (ROL) - venituri rezultate din evidența extracontabilă și 50.188.988 lei (ROL) venituri reprezentând contravaloarea celor trei facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitate, sumele datorate bugetului de stat, aferente veniturilor neînregistrate în contabilitate fiind de: 35.635.606 lei (ROL), reprezentând diferența de impozit pe profit și 68.833.677 lei reprezentând diferența de
Tot cu ocazia controlului a fost identificat un sold scriptic de marfă, în valoare de 234.638.090 lei pentru care nu au fost identificate acte de ieșire din contabilitate și, întrucât stocul de marfă nu a mai existat s-a stabilit că în fapt aceasta a fost valorificată, calculându-se pentru stocul de marfă un impozit pe venit în valoare de 2.957.623 lei (ROL) și -ul aferent în valoare de 37.463.224 lei, sume care au fost sustrase de la plata bugetului.
Cu ocazia controlului s-a mai stabilit că societatea: a virat cu întârziere, iar în perioada februarie 2001-octombrie 2001 nu a virat la bugetul de stat -ul datorat de angajator, calculându-se un debit de 14.285.619 lei (ROL), nu a virat la bugetul de stat -ul datorat de angajați, calculându-se un debit de 4.311.233 lei (ROL), fondul de șomaj datorat de angajator, calculându-se un debit de 440.000 lei (ROL), fondul de șomaj datorat de angajați, calculându-se un debit de 840.000 lei (ROL), contribuția la fondul de asigurări de sănătate datorată de angajator, calculându-se un debit de 3.422.090 lei (ROL), contribuția la fondul de asigurări de sănătate datorată de angajați, calculându-se un debit de 3.212.090 lei (ROL); de asemenea, nu a calculat și nu a achitat suma de 3.684.065 lei (ROL) reprezentând impozitul pe dividende, datorat pentru suma de 70.000.000 lei (ROL) dividende ridicate de asociatul în luna august 2001, fără a se întocmi acte justificative.
Întrucât societatea a fost administrată în perioada ianuarie 1999-decembrie 2001 de mai mulți administratori, iar reprezentanții T au efectuat controlul pentru perioada pe care fiecare administrator a administrat societatea, în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească concret pentru fiecare administrator în parte, prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Expertiza a fost efectuată de către expertul contabil, care a concluzionat că prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost calculat de către reprezentanții T corect și legal.
Situația calculului defalcat pe perioadele în care au administrat societatea și prejudiciul cauzat de cei trei administratori, s-a stabilit ca fiind următorul:
În perioada 01.01.1999-16.11.1999, prejudiciul cauzat de numitul a fost în sumă totală de 16.379.691 lei (ROL) compus din: 7.335.869 lei (ROL) reprezentând debit compus din impozite, taxe și contribuții la fondurile speciale; 7.477.259 lei (ROL) reprezentând dobânzi; 1.505.347 lei (ROL) reprezentând penalități de întârziere 0,5%; 39.216 lei (ROL) reprezentând penalități la sursă 10%.
În perioada 17.11.1999-03.07.2001, prejudiciul cauzat de numitul a fost în sumă totală de 167.821.369 lei (ROL) compus din: 75.337.756 lei (ROL) reprezentând debit compus din impozite, taxe și contribuții la fondurile speciale; 7.650.141 lei (ROL) reprezentând dobânzi; 15.431.469 lei (ROL) reprezentând penalități de întârziere 0,5%; 402.003 lei (ROL) reprezentând penalități la sursă 10%.
În perioada 04.07.2001-31.10.2001, prejudiciul cauzat de numitul - a fost în sumă totală de 537.034.906 lei (ROL) compus din: 241.103.241 lei (ROL) reprezentând debit compus din impozite, taxe și contribuții la fondurile speciale; 245.267.277 lei (ROL) reprezentând dobânzi; 49.378.049 lei (ROL) reprezentând penalități de întârziere 0,5%; 1.286.339 lei (ROL) reprezentând penalități la sursă 10%.
Inculpatul - a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză iar expertul contabil, în suplimentul la raportul de expertiză a stabilit aceleași sume ca și reprezentanții T, făcând totodată mențiunea că sumele au fost defalcate pe perioade, stabilindu-se astfel prejudiciul real creat de cei trei administratori.
Atât raportul de expertiză cât și reprezentanții T au stabilit că în contul 542 " de trezorerie" a fost înregistrat un sold debitor în valoare de 243.688.205 lei (ROL) și s-a arătat că întrucât din actele prezentate nu s-a putut stabili care au fost sumele cu care societatea a fost creditată de către asociați iar documentele contabile cu privire la acest cont au fost incomplete, s-a presupus că sumele de bani retrase din contul indicat și nejustificate, au fost, în fapt decontări pe care asociații le-au făcut cu sumele cu care au creditat societatea, astfel că sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.266 pct.3 din Legea nr.31/1990, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului -, în temeiul art.10 lit.d pr.pen. reținându-se că în cauză nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă.
În faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că nu a avut cunoștință de sumele înregistrate în caiete, declarație menținută în faza de cercetare judecătorească când a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.
În faza cercetării judecătorești, partea vătămată Taf ormulat cerere de constituire de parte civilă cu suma totală de 72.123 lei plus majorările de întârziere până la plata efectivă a acestei sume (fila 15 dosar).
Instanța a încuviințat audierea martorilor din rechizitoriu la solicitarea procurorului, fiind audiați, Norman, și sub prestare de jurământ, depozițiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.
Instanța a încuviințat inculpatului efectuarea unei expertize contabile.
Expertul contabil a concluzionat că o situație mai reală și bazată pe documente justificative ar fi fost modificarea bazei de impunere pentru, impozit pe profit și pe venitul microîntreprinderilor, prin includerea în baza celor trei facturi omise a se înregistra în contabilitate și a stocului scriptic de marfă care la data controlului nu mai exista în stoc vandabil. Față de calculele organului de control, care a calculat următoarele impozite datorate bugetului de stat: TVA colectată și de plată de 106.296.901 lei (ROL), impozit profit 35.635.606 lei (ROL) și impozit pe veniturile microîntreprinderilor 2.957.623 lei (ROL), expertul contabil a arătat că, în opinia sa, TVA colectată și de plată ar fi în sumă de 45.476.592 lei (ROL), impozit pe profit în cuantum de 10.377.905 lei (ROL) iar impozitul pe venitul microîntreprinderilor de 2.957.623 lei (ROL), menționând că nu au fost calculate majorări, dobânzi și penalități de întârziere. Ulterior, în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, formulate de către inculpat prin apărătorul său, expertul contabil a făcut unele precizări cu privire la prejudiciul creat de către inculpat în perioada 04.07.2001-31.10.2001, stabilind următoarele sume: 19.340.964 lei, formată din 8.013.368 lei TVA și 10.466.269 lei aferent celor 3 facturi neînregistrate în contabilitate; 861.327 lei impozit salarii, 16.467.765 lei pentru bugetul asigurărilor sociale și fondurilor speciale și 36.670.056 lei reprezentând totalul obligațiilor bugetare.
Reținând că prin sentința civilă nr.49/S/15.03.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș -Secția Comercială și de contencios Administrativ s-a dispus radierea, din Registrul Comerțului T, instanța s-a omis citarea acestei societăți comerciale în calitate de parte responsabilă civilmente prin Cabinet individual de insolvență.
Analizând probatoriul administrat în cauză, înscrisuri, depozițiile de martor, declarațiile date de inculpat și cele două rapoarte de expertiză contabilă din cursul urmăririi penale și din faza de cercetare judecătorească, prima instanță reținut următoarele:
În fapt, în urma unui control efectuat de către reprezentanții, la data de 20.04.2004 la, s-a constat că pe perioada ianuarie 1999-octombrie 2001, din documentele financiar-contabile ale societății, aceasta nu a virat în toate cazurile sau a virat cu întârziere impozitul pe profitul datorat, nu a achitat impozitul pe venit de 1,5 % după data de 31.10.2001, a virat cu întârziere sau nu a virat TVA-ul, nu a virat impozitul pe salarii, nu a vărsat impozitul pe dividende pe o perioadă de peste 30 de zile de la scadență.
Totodată, a fost identificată o evidență extracontabilă pe perioada august 2001 - decembrie, ținută într-un caiet, și prin compararea încasărilor înregistrate în registrul de casă cu veniturile realizate și încasate în aceste evidențe extracontabile a rezultat că societatea a omis la înregistrare venituri în sumă de 380.927.200 lei (ROL). În aceeași perioadă, societatea a omis să înregistreze în jurnalul de vânzări, trei facturi fiscale, veniturile neînregistrate și acestor facturi fiind de 50.188.988 lei (ROL).
Tot cu ocazia controlului a fost identificat un sold scriptic de marfă, în valoare de 234.638.090 lei (ROL) pentru care nu au fost identificate acte de ieșire din contabilitate și, întrucât stocul de marfă nu a mai existat s-a stabilit că în fapt aceasta a fost valorificată.
De asemenea, s-a mai constat că în perioada ianuarie 1999-2003, societatea nu a virat contribuția la fondul pentru pensia suplimentară.
În raport de faptul că pe perioada supusă controlului, funcția de administrator a fost deținută succesiv, și -, s-a stabilit prejudiciul datorat de fiecare în parte, cel datorat de inculpat fiind în sumă totală de 537.034.906 lei (ROL) și compus din: 241.103.241 lei (ROL) reprezentând debit compus din impozite, taxe și contribuții la fondurile speciale; 245.267.277 lei (ROL) reprezentând dobânzi; 49.378.049 lei (ROL) reprezentând penalități de întârziere 0,5%; 1.286.339 lei (ROL) reprezentând penalități la sursă 10%.
Instanța de fond înlăturat în parte concluziile expertizei contabile efectuate în faza cercetării judecătorești, cele privind cuantumul prejudiciului cauzat de inculpat bugetului de stat, întrucât acestea nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Astfel, organele de control din cadrul T au respectat dispozițiile art.64 din nr.OG92/2003 care prevăd că la estimarea bazei de impunere se au în vedere documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului, care constituie probe, dar și disp.art.67 din ordonanță, care prevăd că, dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze, în acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare, estimarea constând în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, în cauză, elementul cel mai apropriat de situația de fapt fiscală fiind caietul folosit ca evidență extracontabilă și prezumția că marfa evidențiată scriptic și care nu exista în fapt, a fost valorificată, prezumție ce nu a fost răsturnată de inculpat.
Acest aspect rezultă chiar și din concluziile expertizei efectuate în faza cercetării judecătorești, în cuprinsul căreia expertul contabil a precizat că în principiu, modul de determinare a bazei de calcul, a TVA-ului și impozitul pe profit aferente veniturilor neînregistrate în contabilitate, calculate de organul de control, este corect.
În drept, s-a constatat în primul rând că fapta inculpatului - care, în calitate de administrator la, la diferite intervale de timp, în perioada 04.07.2001-31.10.2001, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție directă nu a înregistrat în evidența contabilă a societății, în parte, a veniturile obținute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.13 din Legea nr.82/1994, cu aplic. art.41 al.2 pen. și art.13. având în vedere că de la data săvârșirii faptei și până în prezent au intervenit mai multe modificării în materie, cea mai favorabilă fiind reglementarea de la data săvârșirii faptei, data ultimului act material al infracțiunii continuate săvârșite de inculpat.
În al doilea rând, s-a constatat că fapta inculpatului - care, în calitate de administrator la, la diferite intervale de timp, în perioada 04.07.2001-31.10.2001, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție directă a dispus utilizarea în alte scopuri și nu a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale, reținută de la asigurat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 146 din Legea 19/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.
Instanța nu a reținut apărarea inculpatului în sensul că nu a comis faptele imputate ș că nu a avut la cunoștință de evidența contabilă extracontabilă întrucât aceste susțineri sunt contrazise de probatoriul administrat care prezumă contrariul, inculpat conducând întreaga activitate a firmei pe perioada când a avut calitatea de administrator al firmei, aspect rezultat din depozițiile martorilor și.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, partea civilă Direcția de Finanțe Publice T și inculpatul.
Direcția Finanțelor Publice Tac riticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea în rejudecare a unei noi hotărâri prin care să se admită în totalitate pretențiile sale civile în sumă de 72.123 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul ca urmare a încălcării prevederilor legale privind taxele și impozitele stabilite prin actul de control nr. 2717/28.04.2004.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin actul de control mai sus menționat s-a stabilit prejudiciul respectiv și că acesta este aferent perioadei 01.01.1999- 03.07.2001, perioadă în care administrarea era asigurată de numiții și.
Întrucât partea civilă apelantă a arătat că s-a constituit parte civilă pentru suma menționată atât față de inculpat cât și față de partea responsabilă civilmente, hotărârea este nelegală chiar în condițiile în care nu s-a extins cercetarea și față de cei doi administratori mai sus menționați întrucât persoana responsabilă civilmente trebuia să răspundă pentru întreg prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Prin DP nr.305/A/7.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței penale nr. 1558 din 19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-.
În baza art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. a fost admis apelul declarat de inculpatul -, împotriva sentinței penale nr. 1558 din 19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-.
A fost desființată sentința apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara.
În baza art. 192 alin.2 a C.P.P. fost obligată partea civilă apelantă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că apelul părții civile este nefondat și urmează a fost respins ca atare întrucât prima instanță a arătat în hotărârea atacată că pretențiile părții civile apelante sunt nefondate, ele neputând fi admise în totalitate întrucât prejudiciul creat de administratorii R și, nu poate fi suportat de inculpatul -, deoarece răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este una personală.
Instanța de apel, a constatat că prima instanță în mod corect a arătat în hotărâre că pentru recuperarea prejudiciului generat de ceilalți doi foști administratori, partea civilă apelantă are deschisă calea la instanța civilă, întrucât aceștia nu au fost inculpați în prezentul dosar și nu pot răspunde civil delictual în acest dosar, întrucât acțiunea civilă în procesul penal este subsecventă acțiunii penale care față de aceștia lipsește și lipsind nu se poate antrena nici răspunderea lor civilă.
Nici critica în sensul că prima instanță putea să oblige partea responsabilă civilmente SC SRL, la plata prejudiciului cauzat de cei doi foști administratori, întrucât potrivit art. 24 alin. 3.C.P.P. partea responsabilă civilmente răspunde pentru paguba provocată de inculpat, într-un proces penal, ori aceștia nu au calitatea de inculpați în procesul penal de față.
Inculpatul prin avocat ales a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, considerând că se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece nu s-au respectat dispozițiile art. 171 alin. 3.C.P.P. referitor la asistența juridică obligatorie, câtă vreme textul de lege menționat prevede că în faza de judecată asistența juridică este obligatorie în cauzele în care pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa este închisoarea de 5 ani sau mai mare.
Conform prevederilor art. 13 din legea nr. 87/1994, infracțiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul - a fost condamnat de prima instanță este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani s-au cu amendă și cu toate acestea prin încheierea din data de 09.06.2008 prima instanță a consemnat că părțile au fost lipsă și că asistența juridică a inculpatului nu este obligatorie, contrar dispozițiilor legale mai sus menționate.
În același apel avocatul ales al inculpatului a mai invocat o excepție de nelegalitate, referitor la lipsa de citare, respectiv de procedură la primă instanță, întrucât inculpatul nu a fost citat la domiciliul său cunoscut din Austria, astfel încât se impune de asemenea desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Acest motiv însă de lipsă de procedură cu inculpatul când s-a judecat cauza la primă instanță, instanța de apel îl consideră neîntemeiat întrucât inculpatul a avut avocat ales și prin urmare termen în cunoștință astfel încât citarea acestuia nu era obligatorie având evident cunoștință de proces prin avocatul ales, reprezentantul său angajat.
Apelul inculpatul este însă fondat în ce privește încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 171 alin.3 C.P.P. referitor la asistența juridică obligatorie, deoarece într-adevăr în încheierea din data de 09.06.2008, prima instanță a arătat că avocatul ales al inculpatului lipsește și a procedat la judecată în lipsa acestuia considerând că asistența juridică nu este obligatorie.
Aceasta era însă obligatorie întrucât într-adevăr potrivit art. 13 din Lg. 87/1994, text de lege aplicabil în speță pedeapsa pentru evaziunea fiscală este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit art. 171 alin.3 asistența C.P.P. juridică este obligatorie în faza de judecată când pedeapsa este închisoarea de 5 ani sau mai mare.
Chiar dacă avocatului ales al inculpatului i se poate imputa lipsa nejustificată în fața instanței la termenul menționat și o culpă procesuală din acest punct de vedere, totuși prima instanță putea să ia măsurile legale care se impun potrivit art. 171, în sensul de a desemna un avocat din oficiu pentru a da curs dispozițiilor art. 171 respectiv 197 alin.2 C.P.P. care sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor referitoare la asistența juridică obligatorie.
Procedând însă în modul prevăzut în încheierea din data de 09.06.2008, prima instanță chiar dacă a consemnat că avocatul ales al inculpatului a depus la dosar concluzii scrise, a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, pentru că asistența juridică obligatorie presupunea prezența unui avocat și desfășurarea dezbaterilor cu respectarea principiului contradictorialității.
Din acest motiv, instanța de apel nu s-a pronunțat pe temeinicia apelului, întrucât în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. apelul inculpatului pe motivele de mai sus a fost admis, desființată hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea de către Judecătoria Timișoara, cu respectarea dispozițiilor art. 171 alin.3 C.P.P. prin avocat ales sau din oficiu.
Rejudecarea cauzei se va face doar în ceea ce privește dezbaterile, rămânând valabile celelalte acte procesuale îndeplinite în cauză și neviciate.
Împotriva deciziei penale nr.305/A/7.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-, a formulat recurs partea civilă DGFP T în numele ANAF, solicitând constatarea ca depusă în termen a cererii de recurs, admiterea recursului, casarea hotărârilor penale pronunțate de instanța de fond și de apel, și rejudecând cauza, admiterea în integralitate a constituirii ca parte civilă.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma excepției de tardivitate invocată în cauză, instanța apreciază că recursul formulat de către recurenta DGFP T în numele ANAF, este tardiv, pentru următoarele motive:
Decizia penală nr.305/A/7.11.2098, a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, a fost comunicată părții civile DGFP T la data de 24.11.2008, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată la fila 37 dosar, în condițiile în care pe parcursul întregului proces penal, chiar dacă DGFP T s-a prezentat în numele ANAF în baza unei delegații, aceasta a fost singura instituție care a fost citată și evident acestei părți i-a fost comunicată și hotărârea pronunțată.
Împotriva acestei decizii penale, prin care de altfel, s-a dispus desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara, a formulat recurs DGFP T, în numele ANAF, în calitate de parte civilă, care a fost înregistrat la Tribunalul Timiș, la data de 27 mai 2009, conform ștampilei aplicate ( fila 3 dosar prezenta cauză), respectiv cu depășirea termenului de 10 zile calculată de la data comunicării decizie penale menționate, neavând nicio relevanță aspectele invocate de către recurentă, respectiv aceea că decizia nu a fost comunicată și ANAF-ului și că doar de la termenul la care s-a mai făcut o comunicare și acestei instituții să fie calculat termenul de recurs.
Văzând că singura instituție citată pe parcursul întregului proces penal a fost DGFP T, care a reprezentat instituția ANAF, acesteia i-a fost comunicată și hotărârea pronunțată și în consecință, recursul formulat în prezenta cauză urmează a fi apreciat ca fiind tardiv și astfel urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta DGFP T în numele ANAF, în calitate de parte civilă, împotriva deciziei penale nr.305/A/7.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă recurenta la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu parțial, către Baroul Timiș.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 09 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/27.11.2009
Dact: 2 exempl/ 27 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
