Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1094
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.136/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, pentru partea civilă lipsă, avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-au depus la dosar, prin registratură, motivele de recurs de către inculpat și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, așa cum a fost el formulat în scris, desființarea celor două hotărâri și în rejudecare achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.d C.P.P. înlăturarea în totalitate a despăgubirilor materiale și morale, acordate de către cele două instanțe. De asemenea, solicită prelungirea dovezii de circulație. Depune în susținerea cuvântului, un set de concluzii scrise.
Apărătorul ales al părții civile intimate solicită respingerea recursului formulat de către inculpat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată pentru toate instanțele. Cu privire la prelungirea dovezii de circulație, lasă la aprecierea instanței această cerere.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a deciziei penale recurate, arătând că achitarea nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, calificarea juridică este corect reținută, iar cu privire la cererea privind prelungirea dovezii de circulație, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpatul, având cuvântul, arată că solicită admiterea recursului și este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1727/21.07.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art.184 al. 2 și 4.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit.b pen pe durata și în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 81 și art. 71 al.5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, iar în baza art. 82.pen. stabilește termen de încercare de 2 (doi) ani si 6 (șase) luni.
În baza art.359 C.P.P. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. relativ la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate în cadrul procesului penal față de asigurătorul de răspundere civilă SC SA.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, împotriva inculpatului.
În baza art.14 al.5 si art. 346 al.1 raportat C.P.P. la art. 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă. Respinge în rest pretențiile civile - în cuantum de 70.000 RON- formulate de către partea civilă împotriva inculpatului: daunele morale în cuantum de 65.000 RON - ca neîntemeiate, iar daunele materiale în cuantum de 5.000 RON - ca nedovedite.
În baza art. 14 al.3 lit.b și art.346 al.1 raportat C.P.P. la art. 999.civ. și art.313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG72/2006, au fost obligați inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă SC SA - Sucursala T în limitele contractuale, în baza art.49 al.1 și art.54 al.1 din Legea nr.136/1995, la plata sumei de 7854,525 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art.191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 al.2 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 Ron către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
S-a luat act că celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3092/P/2007 emis la data de 15.10.2007 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 02.11.2007 sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămate corporală din culpă, în formă agravată, prevăzută și pedepsită de art. 184 al. 2 și 4.
Cod PenalPrin actul de inculpare și trimitere în judecată, s-a reținut împotriva inculpatului că, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs vătămarea corporală a părții vătămate, ce a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal încă din cursul urmăririi penale prin declarația consemnată la data de 06.04.2007 (fila 7 dos.). Ulterior, partea civilă și-a majorat succesiv pretențiile civile solicitând în final, prin cererea existentă la fila 53 de la dosar, obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON, din care 5.000 RON -cu titlu de daune materiale, iar suma de 95.000 RON -cu titlu de daune morale.
Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prin înscrisul atașat la dosar în data de 22.11.2007, filele 9-10 dosar, solicitând plata sumei de 4908,96 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul medical acordat părții vătămate, internată în cadrul de Ortopedie II în perioada 10.02.2007-28.02.2007. Ulterior, partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tam ajorat pretențiile cu suma de 2945,565 RON, corespunzătoare cheltuielilor de spitalizare efectuate cu aceeași parte vătămată care a fost internată și în perioada 23.07.2007-03.08.2007, solicitând în total suma de 7854,525 RON.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 10.02.2007, în jurul orelor 20.45 inculpatul a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare - pe B-dul 16 1989 din T, dinspre spre Catedrala. Ajungând la trecerea de pietoni marcată și semnalizată, situată înaintea intersecției cu str. G -, inculpatul nu a observat-o pe partea vătămată care era angajată în traversarea de la dreapta la stânga pe direcția sa de mers, pe trecerea de pietoni și a acroșat-o cu partea din față stânga a mașinii. Potrivit declarațiilor martorilor, și, declarații ce se coroborează între ele, precum și cu cea a părții vătămate, partea vătămată împreună cu martorul s-au angajat în traversarea străzii către stația de tramvai, pe marcajul trecerii de pietoni, acordându-li-se prioritate de către autoturismele care rulau pe întâi de mers dinspre către centru. Autoturismul condus de către inculpat rula în aceeași direcție de mers, dar pe a doua, și, deși a observat că autoturismele de pe întâi opriseră spre a permite pietonilor traversarea, nu a acordat prioritate acestora lovind partea vătămată cu partea din stânga față a autovehiculului.
Inculpatul a susținut în faza de cercetare judecătorească faptul că partea vătămată traversa neregulamentar, la o distanță de aproximativ 4-5 după marcajul trecerii de pietoni, în linie diagonală către stația de tramvai, precum și faptul că nu exista niciun autoturism pe întâi care să acorde prioritate pietonilor. În aceeași manieră au depus în fața instanței și martorii și, pasageri în autoturismul condus de către inculpat, în vădită contradicție cu declarațiile celorlalți martori oculari audiați. Mai mult, atât inculpatul cât și martorii și - în calitate de martori asistenți, au semnat, fără să aibă nici un fel de obiecțiuni, procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 4,5,6 dos.de ) în care se reține: "din declarațiile conducătorilor auto rezultă că accidentul s-a produs în următoarele împrejurări: numitul conducea autoturismul - pe Str. 16 1989 pe a doua și în apropiere de str. -. - având o trecere de pietoni, pe unu se aflau două autoturisme care acordau prioritate pietonilor, nu a observat un pieton care a ajuns la a doua lovindu-l și fracturându-i piciorul stâng". Deși au semnat fără obiecțiuni, confirmând în acest fel conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului, atât inculpatul cât și cei doi martori și-au reconsiderat poziția expunând în fața instanței o altă variantă în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate.
Urmare a accidentului rutier, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 65 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 529/C/02.04.2007.
Având în vedere că inculpatul nu a respectat prevederile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care stabilește în sarcina conducătorului auto obligația de a acorda prioritate de trecere "pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător", prima instanță a reținut culpa exclusivă a acestuia în producerea evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate u.
Fapta inculpatului care, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a produs vătămarea corporală a părții vătămate, ce a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale, s-a apreciat de către prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 al.2 și 4.Cod Penal
Totodată, prima instanță a considerat că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de legiuitor spre a caracteriza infracțiunea dedusă judecății și anume culpa, deoarece fie a prevăzut că, dacă nu va acorda prioritate de trecere, există posibilitatea producerii unui accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane, fie, în cazul în care nu a prevăzut rezultatul faptei sale, trebuia și putea să îl prevadă.
S-a reținut că în cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă, recunoscând parțial comiterea faptei, prin invocarea culpei părții vătămate prin faptul că nu ar fi traversat prin locul special amenajat, ci după marcajul pietonal. Inculpatul nu a manifestat intenția de a susține financiar partea vătămată constituită parte civilă, arătând că nu se consideră vinovat de producerea accidentului. Inculpatul nu prezintă antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar, fiind la primul conflict cu legea penală.
Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită parțial onestă pe parcursul procesului, precum și faptul că nu a manifestat disponibilitate pentru acoperirea pagubelor pricinuite, prima instanță s-a raportat la minimul special prevăzut de legiuitor pentru această infracțiune, fără a face aplicarea dispozițiilor art. 74.Cod Penal privind circumstanțele atenuante pentru motivele arătate mai sus, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al.2 și 4.p, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua și lit. Cod Penal pe durata și în condițiile art. 71.
Cod PenalÎn ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale din fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art. 81.pen a fost suspendară executarea pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen, acest termen fiind apreciat de instanță de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
În ceea ce privește condiția prevăzută la lit.b) alin.1 al art.81 Cod penal, și anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, s-a reținut, conform fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 7 dosar ), că inculpatul nu este înscris în cazierul judiciar sau în alte evidențe.
Aprecierea instanței că "scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia" conform dispozițiilor prev. la lit.c) alin.1 al art.81 Cod penal se întemeiază pe considerente privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunii din culpă, precum și pe circumstanțele personale ale inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului au mai fost avute în vedere și lipsa antecedentelor penale, conduita bună a inculpatului anterioară și ulterioară săvârșirii faptei prin prezentarea acestuia constant în fața instanței.
În baza art. 359.proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83.pen. cu referire la posibilitatea revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, dacă, în perioada termenului de încercare, inculpatul va săvârși - cu intenție - o nouă infracțiune.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în ședința publică din data de 30.04.2008 de către partea vătămată, aceasta nu mai are nici un fel de pretenții materiale de la asigurător în afara sumei de 1000 Euro pe care SC SA a înțeles să o plătească prin echivalent în lei. Având în vedere principiul disponibilității care guvernează soluționarea acțiunii civile chiar în cadrul procesului penal, prima instanță a constatat că partea civilă a menținut acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 100.000 RON, din care 5.000 RON -cu titlu de daune materiale, iar suma de 95.000 RON -cu titlu de daune morale, fără a mai avea pretenții de la asigurător.
Astfel, instanța a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate în cadrul procesului penal față de asigurătorul de răspundere civilă SC SA.
Potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar, parte civilă a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență T -Secția Ortopedie II în perioada 10.02.2007 -28.02.2007, conform nr. 3943 cu diagnosticul: politraumatism prin accident rutier fractură intertrohanteriană șold stâng, și în perioada 23.07.2007 -03.08.2007, potrivit 19638, cu diagnosticul fractură pertrohanteriană stânga op. cu deteriorarea materialului de sinteză.
Având în vedere că din culpa inculpatului au fost cauzate părții vătămate leziunile evidențiate în certificatul medico-legal și că pentru tratamentul și vindecarea acestor leziuni s-au efectuat cheltuieli cu tratamentul și spitalizarea părții vătămate în perioada 10.02.2007-28.02.2007, precum și în perioada 23.07.2007-03.08.2007, iar potrivit dispozițiilor art. 998.civ. orice persoană este datoare a repara prejudiciul ce l-a creat prin fapta sa, chiar dacă prin neglijență sau imprudență (art. 999.civ.), prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență T - Secția Ortopedie II.
S-a invocat de către inculpat prin avocat, în mod neîntemeiat, că Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă tardiv solicitându-se respingerea acestei acțiuni civile ca tardiv formulate. Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prin înscrisul atașat la dosar în data de 22.11.2007, filele 9-10 dosar, (înainte de citirea actului de sesizare ce s-a realizat la 07.03.2008), solicitând plata sumei de 4908,96 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul medical acordat părții vătămate, internată în cadrul de Ortopedie II în perioada 10.02.2007-28.02.2007. Ulterior, partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tam ajorat pretențiile cu suma de 2945,565 RON, corespunzătoare cheltuielilor de spitalizare efectuate cu aceeași parte vătămată care a fost internată și în perioada 23.07.2007-03.08.2007, solicitând în total suma de 7854,525 RON.
În baza dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule".
În baza art. 14 al.3 lit.b si art. 346 al.1 raportat C.P.P. la art. 999.civ. art.313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG72/2006, au fost obligați inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă SC SA - Sucursala T în limitele contractuale, în baza art.49 al.1 și art.54 al.1 din Legea nr.136/1995, la plata sumei de 7854,525 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Cu privire la daunele solicitate de către partea civilă în sumă de 100.000 RON, reprezentând daune morale și materiale, s-au făcut următoarele distincții de către prima instanță: cu privire la daunele materiale solicitate în cuantum de 5.000 RON, s-a constatat că acestea nu au fost probate sub nici un aspect, deoarece partea civilă nu a depus nici un înscris în susținerea acestor pretenții conform art. 1191 civ. În schimb s-a apreciat ca fiind probat cu martori și certificatul medico-legal faptul că partea civilă uas uferit un prejudiciu moral prin leziunile și durerea produsă, prin imobilizarea necesară o perioadă îndelungată, prejudiciu care se impune a fi reparat de către cel care l-a creat și anume, de către inculpat.
Astfel, în baza art.14 al. 5 si art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă, apreciind această sumă suficientă în acoperirea prejudiciului moral suferit, fiind respinse în rest pretențiile civile - în cuantum de 70.000 RON- formulate de către partea civilă împotriva inculpatului: daunele morale în cuantum de 65.000 RON - ca neîntemeiate, iar daunele materiale în cuantum de 5.000 RON - ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18.09.2008 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul, prin apărător ales, a criticat sentința judecătoriei pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri a culpei inculpatului în producerea accidentului și în consecință condamnarea acestuia. S-a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, fapta nefiind săvârșită de către inculpat. S-a precizat că din tot probatoriul administrat nu reiese clar culpa inculpatului în legătură cu săvârșirea accidentului, inclusiv din declarațiile martorului ocular, care este ginerele părții vătămate, în același sens fiind și schița de la locul accidentului, din care reiese că autoturismul s-a oprit imediat, la doi metri de trecerea de pietoni. S-a mai arătat că același martor susține că partea vătămată a fost lovită cu partea din față a autoturismului, ceea ce ar conduce la concluzia că partea vătămată trebuia să fie lovită la aproximativ șase metri de trecerea de pietoni. Totodată, solicită respingerea pretențiilor civile raportat la soluția de achitare. În subsidiar, dacă se constată existența vreunei culpe a inculpatului în producerea accidentului, s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia, iar cu privire la latura civilă a cauzei solicită obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata tuturor despăgubirilor, fără a se ține seama de înțelegerea existentă între asigurator și partea vătămată, atâta timp cât inculpatul nu a participat la încheierea acestei înțelegeri.
In fata instantei de apel, la cererea inculpatului, s-a efectuata o adresa catre partea civila Spitalul Clinic Județean de Urgență prin care s-a solicitat sa se precizeze daca exista o legatura de cauzalitate intre prima interventie chirurgicala suferita de partea vatamata si a doua interventie, fata de solutionarea de catre prima instanta a actiunii civile in sensul admiterii in totalitate a pretentiilor fata de aceasta parte civila precum si acordarea de despagubirii partii civile plecand de la faptul ca spitalizarea s-a facut atat în perioada 10.02.2007-28.02.2007, precum și în perioada 23.07.2007-03.08.2007.
Raspunsul comunicat instantei de catre, biroul juridic al partii civile, respectiv de la fila 77 dosar nu este concludent. Pe de o parte se comunica faptul ca cea de a doua operatii chirurgicale au avut drept scop migrarea unei tije, care a se presupune a fi montata la prima internare, respectiv 10 02 2007 - 28 02 2007, pe de alta parte se arata ca nu exista o legatura de cauzalitate intre aceste doua internari. Chiar si reprezentantul inculpatului, confirma in fata instantei de apel faptul ca existenta acelei tije in corpul partii vatamate este datorata accidentului de circulatie produs. Instanta de apel opineaza ca acest inscris nu este de natura sa combata sustinerile avute in vedere de prima instanta.
Prin DP nr. 136/A/2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Cpp, a fost admis apelul formulat de apelant inculpat împotriva sentinței penale nr. 1727/21.07.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, desființată sentința apelată și rejudecând pe fond, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite în favoarea părții civile e suma de 30 000 de lei, cu titlu de daune morale.
Asiguratorul a fost obligat alături de inculpat în limitele legale și contractuale.
S-a constatat că din totalul pretențiilor, asiguratorul SC SA a achitat părții civile suma de 1000 de euro.
Au fost respinse în rest pretențiile civile formulate de partea civilă.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a examinat sentinta apelata in limita criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt si de drept prin raportare la prevederile art 371 cod pe penal.
In mod corect judecatoria a stabilit ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiuinii de mai sus, respectiv faptul ca prin nerespectarea dispozitiilor legale privind acordarea prioritatii de trecere pietonilor a accidentat-o pe partea vatamata producandu-i leziuni vindecabile in 65 zile de ingrijiri medicale.
Apararile inculpatului constand in aceea ca victima nu se angajase in traversare pe trecerea de pietoni, ci la o distanta de 4 -5 fata de marcajul pietonal nu au putut fi luate in considerare. Acestea sunt infirmate de declaratiile date in cursul urmaririi penale atat de inculpat cat si de cei doi martori pasageri in autovehicolul condus de inculpat, dar si de depozitiile martorilor, și care sustin aceesi versiune pe care a sustinut-o a si inculpatul in cursul urmaririi penale. Instanta de apel a reținut ca in mod corect, judecatoria a interpretat probele administrate atat in cursul urmaririi penale cat si a cercetarii judecatoresti ca fiiind de natura sa inlature prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea inculpatului.
In ce priveste pedeapsa aplicata in mod corect prima instanta a stabilit o pedepsa orienata la limita minima a textului incriminator si la stabilirea acesteia a avut in vederea criteriile de individualizare prev de art 72 cod penala.
In ce priveste solutionarea actiunii civile alaturate actiunii penale, tribunalul a fost de acord cu felul cum prima instanta a apreciat cuantumul daunelor morale acordate partii civile, precum si cu faptul ca partea civila nu a facut dovada daunelor materiale pe care le pretinde. In ce priveste obligatia de plata a asiguratorului, instanta de apel a observat ca in mod nelegal judecatoria luat in considerare declaratia notariala prin care partea civila renuntata la orice pretentii civile fata de asigurator, fata de faptul ca acesta i-a platit in avans suma de 1000 EURO.
Instanta de apel a remarcat faptul ca, asigurarea obligatorie de raspundere civila se incheie in favoarea inculpatilor, autori ai unor accidente de circulatie. Raspunderea asiguratorului in procesul penal este angajata in virtutea raportului juridic existent intre acesta si conducatorul auto, iar participarea asiguratorului in procesul penal este consecinta savarsirii faptei ilicite de catre acesta din urma. Instanta de apel a opinat ca partea vatamata nu putea sa renunte la dreptul sau la despagubiri doar fata de asigurator, iar instanta de fond nu putea sa ia act de aceasta renuntare decat in situatie in care era totala, respectiv partea civila nu ar mai fi a avut pretentii nici de la inculpat. In acest mod se creaza o situatie favorabila asiguratorului care a stabilit limita despagubirii acordate intr-un mod arbitar si cu incalcarea termenilor conventiei dintre el si inculpat, precum si ale Legii 136/1995.
Instanta de apel, a apreciat ca intelegerea notariala dintre partea civila si un reprezentant al asiguratorului, care nici nu se cunoste daca are calitatea de a angaja raspunderea societatii sau a renunta in numele societati la drepturi si obligarii, are valoarea unui inscris care probeaza faptul ca asiguratorul a achitat in avans suma de 1000 de EURO.
S-a apreciat de instanta de apel ca sentinta judecatoriei este nelegala sub acest aspect si, pe cale de consecinta, a fost admis apelul inculpatului pentru acest motiv, desfiintată sentinta si rejudecand-se cauza pe fond, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil a fost obligă inculpatul să achite în favoarea părții civile suma de 30 000 de lei, cu titlu de daune morale. S-a stabilit ca asiguratorul urmeaza sa fie obligat alături de inculpat în limitele legale și contractuale, in temeiul art 54 din Legea 136/1995.
Totodata s-a constatat că din totalul pretențiilor, asiguratorul SC SA a achitat părții civile suma de 1000 de euro.
De asemenea este nelegala sentinta sub aspectul obligarii asiguratorului alaturi de inculpat la achitarea despagubirilor civile fata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta T, dar aceasta nelegalitate nu poate fi indreptata in calea de atac promovata de inculpat intrucat s-ar incalca dispozitiile art 372 cod pr penala.
Potrivit art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată". Acest text de lege are caracterul unei norme speciale care reglementeaza o actiune directa pusa la dispozitia furnizorilor de servicii medicale in contra persoanelor vinovate si nu face obiectul contractului de asigurare existent intre asiguratorul de raspundere civila si persoana asigurata. In consecinta, in mod gresit prima instanta a dispus obligarea asiguratorului. Au fost menținute insa aceaste dispozitii din sentinta de mai sus, fata de motivatia aratata si asigurarea garantarii principiului neagravarii situatiei in propria cele de atac.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu există probe certe din care să rezulte culpa exclusivă a inculpatului.Schița întocmită de organul constatator nu corespunde realității întrucât din examinarea acesteia rezultă că mașina este oprită după trecerea de pietoni ceea ce înseamnă că impactul nu a avut loc pe trecerea de pietoni ceea ce duce la concluzia că partea vătămată avut culpa exclusivă în producerea accidentului prin neasigurarea prin traversarea străzii prin loc nepermis.
Se mai arată că nu s-a făcut dovada legăturii dintre accident și leziunile suportate de partea vătămată. Partea vătămată prezintă un bilet de trimitere din partea medicului de familie deși se afirmă că a fost internată de urgență chiar în ziua accidentului astfel că nu mai avea nevoie de bilet de trimitere. Partea vătămată suferea de mai mult timp de osteoporoză astfel că aceasta putea suferi o fractură de șold chiar fără să fie victima unui accident de circulație.
Pe latura civilă se arată că au fost administrate probe pro causa respectiv înscrisuri sub semnătură privată prin care își împrumută mama cu suma de 5000 euro iar declarațiile numitelor și a mamei sale sunt contradictorii și nu sunt în măsură să ducă la elucidarea obiectivă a cauzei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510, al.21cpp, se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Instanța de fond, pe baza probelor administrate a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al.2,4 cp.
Inculpatul a susținut că partea vătămată este vinovată de producerea accidentului întrucât a traversat neregulamentar strada la aprox. 4- 5 metri după marcajul trecerii de pietoni în linie diagonală către stația de tramvai și că nu exista nici un autoturism pe întâi care să acorde prioritate pietonilor însă susținerile sale sunt contrazise de declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor, și acesta din urmă fiind martorul care o însoțea pe partea vătămată în momentul în care s-a angajat în traversarea străzii și care a arătat că în timpul traversării autoturismele de pe întâi s-au oprit pentru a acorda prioritate pietonilor în timp ce autoturismul condus de inculpat, care se afla pe a două, nu a oprit și a lovit victima.
De asemenea atât inculpatul cât și martorii asistenți și, au semnat fără obiecțiuni procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de poliție în care se consemnează că după primele cercetări și măsurători efectuate la fața locului partea vătămată a fost lovită de autoturismul condus de inculpat, pe trecerea de pietoni.
Este adevărat că din schița întocmită de agenții de poliție rezultă că autoturismul inculpatului a fost oprit la o distanță de 1,5 metri de la trecerea de pietoni însă aceasta nu înseamnă că lovirea părții vătămate s-a făcut chiar în locul în care autoturismul s-a și oprit având în vedere și declarația martorului care a declarat că după impact partea vătămată a fost aruncată cu picioarele în sus după care a căzut pe și apoi pe carosabil căzând apoi pe carosabil la o distanță de 2- 3 metri după trecerea de pietoni.
Condițiile și circumstanțele în care s-a produs accidentul de circulație a fost stabilite pe baza probelor administrate, menționate mai sus, iar dacă inculpatul ar fi avut anumite obiecțiuni, cu privire la împrejurările în care a fost accidentată victima, ele trebuiau să fie consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului astfel că în mod întemeiat instanța de apel a respins cererea inculpatului de efectuare a unei expertize tehnice pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului.
Nu pot fi reținute nici celelalte motive de recurs invocate de inculpat.
de cauzalitate dintre leziunile părții vătămate și accidentul și accidentul de care este vinovat inculpatul a fost stabilită de actele medicale depuse la dosar din care rezultă că partea vătămată a fost internată cu diagnosticul de politraumatism prin accident rutier fractură intertrohanteriană șold stg, iar internarea în spital s-a făcut de urgență în data de 10.02.2007 imediat după accident, fiind transportată la spital cu ambulanța.
Susținerile inculpatului privind administrarea unor probe pro causa nu poate fi susținută întrucât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens iar simpla afirmație cu privire la lipsa de credibilitate a acestor probe nu poate fi luată în considerare.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct.1, lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.136/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 09 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC/18.11.2009
Dact: 2 exempl/ 18 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: AC
Apel: Tribunalul Timiș
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
