Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.133/R/2009
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-/C, -.3,.28, județul B, împotriva deciziei penale nr.277/A din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a desființat în totalitate sentința penală nr.190 din 18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.42 Cod penal și art.13 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de apărători aleși avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.62 din 19.02.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind părțile civile intimate B - Administrația Financiară, Statul Român prin ANAF B - DGFP B și părțile responsabile civilmente intimate SC SRL
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, potrivit art.385/14 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Apreciază că în mod nelegal și netemeinic au fost admise apelurile declarate de parchet și DGFP B și s-a dispus obligarea inculpatului sub aspectul laturii civile, deși chiar instanța de apel reține că există anumite dubii privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, totuși nu reține în favoarea inculpatului principiul in dubio pro reo. Prejudiciul reținut a fost majorat succesiv, solicitând a se avea în vedere că în cauză instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile ale cărei concluzii sunt fără echivoc, care în mod neîntemeiat a fost înlăturată de instanța de apel.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel ca netemeinică și nelegală și menținerea hotărârii instanței de fond.
Apreciază că decizia instanței de apel este rezultatul unei grave erori cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză.
Prin expertiza financiar-contabilă s-a stabilit că nu există prejudiciu, astfel că în condițiile inexistenței unei obligații de plată cuantificabile, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Referitor la latura subiectivă, consideră că nici întrunirea elementelor acestora nu a fost dovedită în sensul înlăturării prezumției de nevinovăție care ar trebui să opereze în sarcina inculpatului.
Astfel, inculpatul cu ocazia audierii sale, arată că faptul că în perioada în care a deținut calitatea de administrator al părții responsabile civilmente, de întocmirea evidențelor contabile și raportarea acestora se ocupa contabila societății, căreia i-a remis în integralitate documentele primare ce urmau a fi evidențiate, respectiv raportate.
În cauză nu au fost administrate probe certe care să înlăture susținerile inculpatului, iar simpla afirmație a contabilei ce a fost audiată în calitate de martoră, nu este suficientă pentru stabilirea săvârșirii cu vinovăție a faptei.
Mai mult, în condițiile actualei reglementări, prin art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, se instituie intenția directă ca și formă a vinovăției iar în absența dovedirii acesteia, apreciază că nu se poate stabili întrunirea condiției de existență a infracțiunii doar prin prezumare.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Se susține că instanța de apel, în urma reanalizării probelor administrate, a concluzionat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, dovedindu-se împrejurarea că nu a evidențiat operațiunile comerciale efectuate, sustrăgându-se în acest mod la plata obligațiilor către stat.
Cât privește expertiza contabilă efectuată, susține că aceasta nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză și nu are cum să conducă la aflarea adevărului.
Sub aspectul laturii civile, consideră că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile care derivă ca urmare a stabilirii vinovăției inculpatului în latură penală.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.190/2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped de art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal și cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.14, art.346 Cod procedură civilă, și art.998-999 Cod civil, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul român prin ANAF B reprezentată de DGFP
În baza art.192 pct.3 lit.a Cod procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza actului adițional autentificat la data de 21.09.1999, inculpatul a devenit asociat unic și administrator la SC SRL Oac ărei obiect de activitate era destul de diversificat, printre activitățile desfășurate, enumerându-se și comercializarea produselor petroliere.
Conform actelor adiționale la statutul societății, autentificate sub nr. 5084/24.09.1999 și 442/17.05.2000 și a rezoluțiilor privind înscrierea de mențiune emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr. 7108/24.09.1999 respectiv nr.3223/22.05.2000, inculpatul a avut calitatea legală de administrator al SC SRL O în perioada 24.09.1999-22.05.2000, pentru care îi revine responsabilitatea legală de administrare a societății.
Prin actul adițional autentificat la data de 17.05.2000 la BNP, inculpatul a cesionat societatea către care a fost numit si administrator, inculpatul păstrând doar calitatea de asociat care a fost retrasă la data de 13.07.2000 așa cum rezultă din înscrisul de la fila 89 dos urmărire penală.
Deși în perioada mai-iulie 2000 inculpatul a avut calitatea de asociat și a avut specimen de semnătură la bancă, nu poate fi angajată răspunderea acestuia pentru administrarea societății atâta timp cât era numită administrator o altă persoană.
Potrivit adresei nr. 3162/12.04.2005 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, SRL Oaf ost radiată din registrul comerțului pe motiv de faliment conform rezoluției nr. 4166/06.06.2001 în baza dosarului de lichidare nr.47/2001 a Tribunalului Bihor.
În nota de constatare întocmită și înregistrată cu nr. 25816/09.07.2003 a DGFP B s-a reținut că în perioada 12.10.1999-14.07.2000 administrator al SC Srl a fost inculpatul. Prejudiciul a fost stabilit pe baza celor 29 de facturi fiscale puse la dispoziție de către organele de urmărire penală și presupuse ca fiind neînregistrate în evidența contabilă a societății, în condițiile în care în urma controlului a rezultat că toate documentele contabile au dispărut, facturi emise de SC SRl către SC SRL O, SC SRL, SC SRL O, SC "s SRL T și SC SRL O, reținându-se că în timpul controlului inculpatul nu a putut să prezinte factura de achiziționare cu produsele petroliere livrate către aceste 5 societăți comerciale.
Raportat la livrările către cele 5 societăți comerciale mai sus menționate, în nota de constatare a DGFP B s-a stabilit că SC SRL datorează bugetului de stat un impozit pe profit de 1.648.182.231 ROL și TVA în sumă de 1.101.747.127 ROL plus majorări de întârziere si penalități, suma totală a obligațiilor către stat ridicându-se la 6.815.487.555 ROL.
Având în vedere că prin adresa nr.29646/29.07.2004 Administrația Finanțelor Publice Oac omunicat că SC SRL nu are depuse declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat pe perioada 01.01.2000-30.06.2000, în cauză au apărut contradicții legate de perioada în care nu au fost declarate la organele financiare veniturile realizate de inculpat, organele de urmărire penală au solicitat Gărzii Financiare B calcularea prejudiciului pentru perioada 01.01.2000- 31.05.2000, ocazie cu care a rezultat suma de 2.711.856.800 rol constând în 1.408.974.500 rol TVA, 445.271.200 rol taxă și 857.611.100 rol impozit pe profit.
Din nota de constatare a DGFP B, declarațiile martorilor, și, documentele ridicate de organele de poliție de la cele 5 societăți comerciale, facturile de aprovizionare depuse de inculpat, expertiza contabilă efectuate în cauză și declarațiile inculpatului, rezultă că inculpatul, în cursul anilor 1999- mai 2000 desfășurat activitate economică în numele SC SRL materializată prin operațiuni de comercializare de produse petroliere fără ca însă să evidențieze prin acte contabile sau alte documente legale în întregime veniturile realizate.
Așa cum am arătat în cursul urmăriri penale inculpatul a depus un număr de 12 facturi din care rezultă că în perioada reținută în cauză SC SRL s-a aprovizionat cu cantitatea de 1.006.153 litri combustibil de la SC - SRL P, SC, SC --COM-- SRL B, SC - SRL O, SC SRL O, SC SERV SRL ȘI SC petrol SRL
Deși aceste facturi au fost depuse la dosar încă din cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală nu au procedat la efectuarea în cauză a unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul real creat bugetului de stat, ținându-se cont și de cheltuieli, astfel că în cursul cercetării judecătorești instanța a dispus o expertiză contabilă în acest sens care a concluzionat că în perioada 24.09.1999-22.05.2000 în care inculpatul a avut calitatea de administrator, SC SRL a înregistrat o pierdere estimată în sumă de 111.809 RON și un TVA de rambursat de 25.092 RON, astfel că inculpatul nu a creat prejudiciu statului.
Potrivit art.13 din Legea nr.87/1994, constituie infracțiune fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale în întregime sau în parte veniturile realizate dacă a avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției.
Raportat la facturile reținute în cauză și nu la ansamblul activității desfășurate de societate, instanța a reținut că în cauză așa cum s-a stabilit și în expertiza contabilă nu s-a creat nici un prejudiciu bugetului de stat astfel că întrucât faptei comise de inculpatul așa cum a fost descrisă îi lipsește unul din elementele constitutive alei infracțiunii, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped de art.13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal și cu aplicarea art.13 Cod penal.
Prin adresele de la filele 10,43 dosar instanță, Statul Român prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.815.487.555 ROL plus dobânzile și penalitățile de întârziere până la data plății debitului.
Întrucât în cauză nu s-a putut stabili care a fost volumul profitului realizat și a TVA-ului de plată din cauza lipsei documentelor contabile, condiția esențială a angajării răspunderii civile delictuale fiind aceea a existenței unui prejudiciu cert, iar raportat la facturile de livrare și aprovizionare aferente perioadei reținute în cauză în care inculpatul a fost administrator, existente la dosarul cauzei s-a stabilit că nu s-a creat nici un prejudiciu bugetului de stat, instanța în baza art.14, art.346 Cod procedură civilă și art.98-999 Cod civil, a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul român prin ANAF B reprezentată de DGFP
Impotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și ANAF, solicitând deopotrivă desființarea sa ca netemeinică și nelegală.
In motivarea căii de atac, parchetul contestă soluția de achitare a inculpatului, susținând că din probele administrate în cauză rezultă săvârșirea de către acesta a infracțiunii de evaziune fiscală, așa cum aceasta a fost reglementată inițial în art. 13 din 87/94. Se menționează că expertiza administrată și care este proba care este avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției de achitare a pornit de la premise greșite, întrucât calculul prejudiciului a fost efectuat eronat pe baza unor facturi în copie xerox, pe care inculpatul le-a depus în cursul urmăririi penale, după ce în prealabil a declarat că nu deține facturile de aprovizionare cu produse petroliere, veridicitatea acestor facturi fiind astfel îndoielnică. In altă ordine de idei se susține că,întrucât pe parcursul procesului penal a intervenit prescripția specială a răspunderii penale a inculpatului și că în această ipoteză inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, instanța dispunând achitarea inculpatului, trebuia să facă aplicarea art. 13 al.2 Cod procedură penală.
In motivarea căii de atac ANAF arată că, sentința atacată este vădit netemeinică, întrucât expertiza administrată nu reflectă în totalitate operațiunile efectuate de societate și ca atare nu este demonstrată nevinovăția inculpatului. Solicită obligarea acesteia la plata sumei cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr.277/A din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost admis apelul penal declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și în reprezentarea ANAF, împotriva sentinței penale numărul 190 din 18.02. 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost desființată în totalitate.
In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală cu aplicarea art.122-124 Cod penal corelat cu art.13 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului fiul lui și, născut la 15.05.1963 în localitatea O, CNP -, domiciliat în localitatea str.-, nr.2. -.3,. 28, jud. B, cu reședința în localitatea O,-,.9 jud. B, judecat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.13 din Legea 87/1994 cu art.41 alin. 2 Cod penal, art.42 cod penal și art.13 Cod penal.
In baza art.14-346 alin1 Cod procedură penală corelat cu art.998-999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 6.-.555 lei și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate asupra sumei de 2.749.929.358 lei de la data de 09.07.2003 până la plata efectivă.
In baza art.192 alin.1 pct.3 lit.b Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în fața primei instanțe și în apel în sumă de 700 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin nota de constatare nr.85216/09-07.2003, comisarii Gărzii Financiare au efectuat un control privind livrările de produse petroliere la SC SRL O, societate la care inculpatul era administrator și pe baza documentelor puse la dispoziție de organele de poliție, au stabilit valoarea prejudiciului creat bugetului de stat în sumă totală de 6.815.487.555 lei.
In conținutul acesteia se reține că în perioada 12.10.1999-14.07.2000 administratorul SC SRL era care prin declarația data în fața organelor de poliție, confirmă că toate documentele contabile ale societății au dispărut, fiind recuperate doar facturile fiscale emise către cele cinci societăți cuprinse în anexele nr. 1-5 la procesul verbal.
In această situație, organele de control cu procedat la calculul impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat în urma livrării de produse petroliere către SC SRL către cele cinci societăți în baza documentelor puse la dispoziție de organele de poliție.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv: stabilirea valorii reale a prejudiciului creat statului de către inculpatul administratorul SC SRL O înregistrată sub nr./306/904 Cod fiscal R-- având ultimele sedii declarate în O- și O-/C, -3,.B,.28, ținându-se cont și de cheltuieli pentru relațiile comerciale realizate cu cele 5 societăți.
In lucrarea de expertiză depusă la dosarul cauzei s-au efectuat următoarele constatări:
1.1 Conform actelor adiționale ale statutului societății, autentificate sub nr. 5084/4.09.19999 și 442/17.05.2000 și a rezoluțiilor privind înscrierea de mențiuni emise către ORC B sub nr. 7108/24.09.1999, respectiv nr. 3223/22.05.2000, inculpatul avea calitatea legală de administrator al SC. SRL O în perioada 24.09.1999- 22.05.2000 pentru care îi revine responsabilitatea legală de administrare a societății.
1.2 In conformitate cu cele de mai sus, având în vedere că în obiectivul expertizei nu se precizează expres perioada spusă expertizării și că actul de control al Gărzii Financiare se anexează facturi emise în perioada 12.10.1999- 14.07.2000 expertul contabil s-a limitat în expertizarea documentelor emise în perioada 24.09.1999-22.05.20000 pentru care responsabilitatea legală era a inculpatului, ca administrator al societății.
1.3 Cu privire la documentele contabile ale firmei inculpatul arată că așa cum a declarat la organele de cercetare penală, acestea au fost predate în totalitate la cesionarea societății noului administrator, motiv pentru care și facturile privind achiziționarea produselor petroliere, prezentate organelor de cercetare penală sunt în xerocopie, acestea fiind recuperate de la furnizori. Documentele contabile nu au putut fi recuperate nici de către lichidatorul numit de instanță prin încheierea din 21.06.2001 a Tribunalului Bihor, în aplicarea Lg.64/1995.
1.4 Potrivit adresei ORC nr. 3162/12.04.2005 SC SRL înregistrată sub nr.J- CF - a fost radiată din Registrul Comerțului pe motiv de faliment conform rezoluției ORC nr. 4166/06.06.2001 în baza Dosarului de lichidare nr. 47&2001 a Tribunalul Bihor.
1.5 Obiectul litigiului din dosarul cauzei este sustragerea de la plata obligațiilor fiscale față de bugetul de stat în suma totală de 6.815.487.555 lei care se compune din:
- impozit pe profit - 1.648.182.231 lei
- majorări întârziere - 2.326.445.611 lei
- penalități - 173.050.133 lei
- TVA de plată - 1.101.747.127 lei
- majorări de întârziere - 1.450.370.004 lei
- penalități - 115.683.449 lei
1.6 Prejudiciul este stabilit de către comisarii FBp rin nota de constatare ca urmării a necalculării neînregistrării și nelivrării la bugetul de stat a obligațiilor fiscale rezultate în urma valorificării produselor petroliere în baza celor 29 de facturi fiscale, puse la dispoziție de către organele de urmărire penală și presupuse ca fiind neînregistrate în evidența contabilă a societății.
1.7 Ulterior Notei de Constatare emisă de Garda Financiară, organele de urmărire penală revin printr- adresă, solicitând acesteia stabilirea prejudiciului aferent activității desfășurate de societate în perioada 01.01.2000-31.05.2000 care a fost calculat la suma de 2.711.856.800 lei, constând din: - TVA - 1.408.974.500 lei
- Taxa - 445.271.200 lei
- Impozit pe profit - 857.611.100 lei
1.8 Ministerul Finanțelor Publice - prin B, s-a constituit parte civilă în proces pentru suma de 6.815.487.555 lei prejudiciu stabilit inițial prin Nota de Constatare întocmită de Garda Financiară.
1.9 In încheierea din 13.06.2005 prin care s-a încuviințat efectuarea expertizei contabile se precizează că având în vedere existența la dosarul de urmărire penală a unor facturi de cumpărare de combustibili de către societatea inculpatului, care nu au fost luate în vedere la întocmirea notei de constatare și stabilire a prejudiciului cauzat statului. instanța din oficiu pune în discuție și decide efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul real, ținându-se cont de cheltuieli.
1.9 Cele 5 societăți comerciale cu care s-au efectuat relații comerciale, existând la dosar, la pag.27-60, un număr de 29 de facturi de vânzări sunt SC SRL, SC SRL, SC. SRL,SC. COMPANI SRL T și SC SRL
1.10 Facturile de aprovizionare, în număr de 12 bucăți aflate la dosarul cauzei la pag.61-72 de la care societatea a cumpărat în perioada octombrie 1999 - mai 2000, cantitatea de 1.006.153 benzină premium sunt emise de SC - SRL P, SC SRL O, SC --Com-- SRL B, SC - SRL O, SC SRL O, SC Serv SRL și SC Petrol SRL
1.11 Din informațiile primite de la Administrația Finanțelor Publice a Mun. O, la solicitarea expertului, referitor la SC SRL se constată că:
- societatea este înființată în anul 1994 cu obiect de activitate comerț en gros CF -, are sediul în O str. - 17 și este înregistrată ca plătitoare de TVA începând cu 01.11.1999-
- au fost depuse situațiile financiare aferente anului 1999 și raportarea contabilă la 30.06.2000.
- conform evidenței fiscale nu figurează cu obligații la bugetul de stat, neavând nici un debit de plată,are depuse declarația de taxe și impozite pe luna iunie 1999 și luna decembrie, pentru care nu a declarat obligații la bugetul de stat.
- nu are depuse declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat pe perioada 01.01.2000-30.06.2000.
1.13. Din datele prezentate în situațiile financiare, sub semnătura inculpatului în calitate de administrator al societății, aferente anului 1999 și semestrul 2000 rezultă că societatea a realizat în anul 1999 o cifră de afaceri de 8.734.238.000 lei din vânzări de mărfuri și cheltuieli aferente, în sumă de 8.634.464.646.000 lei înregistrând un profit de 91.478.000 lei iar în semestrul I 2000 veniturile realizate au fost de 7.076.089.000 lei și cheltuielile aferente de 6.620.596.000 lei înregistrând un profit de 461.177.000 lei.
1.14. Impozitul pe profit aferent anului 1999 fost de 38.184.000 lei, iar pentru semestrul I 2000 de 115.294.000 lei.
1.15. contului 4414TVA de rambursat, aferent operațiunilor comerciale efectuate în anul 1999 fost de 56.137.000 lei iar pentru semestrul I 2000 de 61.654.000 lei.
1.16. Organele de urmărire penală au pus la dispoziția B, un număr de 29 de facturi de livrare de produse petroliere iar expertul contabil a găsit la dosarul cauzei în plus un număr de 12 facturi de aprovizionare al societății cu benzină premium și benzină 2.
1.17. In perioada octombrie 1999- iulie 2000 conform celor 29 de facturi de livrare de marfă, comisarii găsesc că societatea a vândut cantitatea de 909.549. benzină premium cu taxa. Deoarece în timpul controlului nu a existat posibilitatea de a verifica documentele primare și contabile ale societății din care să rezulte modul de aprovizionare și de valorificare a produselor petroliere aprovizionate, comisarii B au considerat ( au presupus ) că societatea a efectuat numai livrări de benzină, fără ca aceasta să fie aprovizionată, lucru ce putea fi realizat numai ipotetic.
1.18. Din analiza celor 12 facturi fiscale de aprovizionare, aparținând SC SRL O, rezultă că doar 11 facturi fiscale sunt aferente perioadei în care inculpatul a fost administrator, evidențiind că societatea a cumpărat în perioada 24.09.1999 - 22.05.2000 de la societățile comerciale enumerate mai sus, cantitatea de 842.699. produse petroliere, respectiv benzină premium, în valoare totală de 7.202.205.238 lei rol conf. Anexei 1 fila 1 și fila 2.
1.19. In perioada expertizată respectiv 24.09.1999-22.05.2000 SC SRL Oav ândut conform celor 22 de facturi de livrare de produse petroliere, față de cele 29 calculate de cantitatea de 720.767 benzină premium în valoare totală de 5.929.440.967 lei inclusiv TVA-ul și taxa conform Anexei 2 fila 1-3
1.20. Expertul contabil a mai constatat:
- la dosarul cauzei nu se găsesc documentele primare, contabile sau alte documente justificative de intrare, respectiv notele de intrare - recepție care să ateste intrarea produselor petroliere în societate și nici măcar fișe de magazie în acest sens.
- nu se găsesc nici un fel de documentele care să ateste că produsele achiziționate au ieșit din gestiunea societății, cum ar fi avizele de expediție și însoțire a mărfurilor, un registru de ieșire la poarta societății sau orice înscris din care să rezulte că produsele petroliere au intrat sau ieșit din societate.
- La dosarul cauzei nu sunt dovezi de ridicare de probe din produsele petroliere nici la intrarea lor în unitate și nici în momentul livrării, neputându-se astfel stabili dacă aceleași produse petroliere achiziționate au fost și vândute.
- La dosarul cauzei nu se găsesc dovezi că societatea a achitat cuiva contravaloarea transportului.
Față de constatările relatate s-a trecut la stabilirea modului de calcul a prejudiciului și stabilirea acestuia față de documentele găsite la dosarul cauzei.
Calculul TVA-ului de plată s-a făcut numai pe baza celor 22 de facturi de ieșire și a celor 11 facturi de intrare de produse petroliere aflate la dosarul cauzei și în concordanță cu perioada stabilită în obiectivul expertizei respectiv. 24.09.1999-22.05.2000. pentru cheltuielile pe care societatea le-a făcut cu procurarea și livrarea produselor petroliere, cu transportul acestora, cu depozitarea și manipularea lor, respectiv încărcare,descărcare, salarii achitate, precum și alte cheltuieli ocazionate de aprovizionare și desfacerea acestor produse petroliere, s-a ținut cont la calcularea TVA deductibilă, deoarece la dosarul cauzei nu s-au găsit documente în acest sens.
Pentru livrările certe de produse petroliere avute de societate și dovedite cu facturi existente la dosarul cauzei în perioada 24.09.1999 -22.05.2000 s-a calcula TVA colectat în valoare de 931.711.122 lei rol respectiv 93.170 lei RON, iar pentru intrările de marfă un TVA deductibil în valoare de 1.182.635.327 lei ROL, respectiv 118.264 lei RON, rezultând un TVA de recuperat stabilit în sumă de 250.924.205 lei ROL, respectiv 25.092 lei RON conform Anexei 3.
Stabilirea TVA-ului de recuperat s-a efectuat în baza OUG 17/2000 aprobată prin 547/2001.
Referitor la impozitul pe profit, pentru a stabili profitul brut obținut de societate în perioada 24.09.1999 -22.05.2000 s-a procedat la scăderea din veniturile realizate a cheltuielilor ce au putut fi justificate numai cu documentele găsite la dosarul cauzei. Atât veniturile cât și cheltuielile au fost diminuate cu TVA-ul aferent și taxa. brut nu a fost influențat cu eventualele cheltuieli pe care societatea le-ar fi făcut cu procurarea și livrarea de produse petroliere cu transportul acestora, cu depozitarea și manipularea lor, respectiv încărcare, descărcare, salarii achitate, precum și alte cheltuieli ocazionate de aprovizionare și desfacerea acestor produse petroliere, deoarece la dosar nu s-au găsit documente în acest sens, considerând că profitul maxim, respectiv pierderea pe care a înregistrat-o societatea este cea rezultată din calculul efectuat în anexa 4.
In urma calculelor efectuate a rezultat o pierdere estimată în sumă de 1.118.113.683 lei ROL respectiv 111.809 lei RON și un TVA de rambursat de 250.924.205 lei ROL, respectiv 25.092 lei RON.
și TVA-ul de rambursat determinat prin valorificarea facturilor fiscale ( puse la dispoziție ) aferente cumpărărilor și vânzările produselor petroliere în perioada expertizată 24.09.1999 -22.05.2000 se justifică prin faptul că volumul cumpărărilor a fost de 842.699 benzină față de volumul vânzărilor de 720.767 concretizat în cumpărări de produse în sumă de 5.492.769.899 lei ROL - 549.276 lei RON, față de suma de 4.374.670.000 lei ROL - 437.467 lei RON înregistrată din vânzări.
Prejudiciul creat statului de către inculpat în raport de documentele găsite la dosarul cauzei pentru operațiunea economică oglindită în mod cert în facturile fiscale pentru aprovizionarea și vânzărilor în perioada de expertizare este:
- prejudiciu calcula - 0 lei din care:
- TVA de plată - 0 lei
- TVA de recuperat - 250.924.205 lei
- Impozit pe profit - 0 lei.
Din verificările efectuate asupra tuturor documentelor justificative găsite la dosarul cauzei - respectiv facturi de aprovizionare și facturi de livrare în perioada 24.09.1999-22.05.2000 rezultă o pierdere estimată în sumă de 1.118.113.683 lei ROL respectiv 111.809 lei RON și un TVA de rambursat de 250.924.205 lei ROL, respectiv 25.092 lei RON, deci inculpatul nu a creat prejudiciu statului. In perioada expertizată volumul vânzărilor a fost mai mic decât cel al cumpărărilor, fapt ce a condus la înregistrarea de pierderi și TVA colectată mai mică decât cea deductibilă.
Expertiza contabilă administrată în cauză al cărei conținut a fost prezentat parțial mai sus, nu este concludentă pentru următoarele considerente:
Inițial inculpatul a declarat că, nu deține nici un document contabil care să demonstreze activitatea comercială a firmei, excepție făcând la acea vreme cele 29 facturi de vânzare de produse petroliere descoperite de organul financiar.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul depune în xerox 12 facturi fiscale de aprovizionare,ce susține că au fost obținute de la anumiți furnizori, și care atestă cumpărarea de către societatea comercială în perioada octombrie 99, mai 2000, perioada suprapusă celei suspusă controlului financiar, a unei cantități de combustibil superioare, cantității de combustibil vândut în această perioadă, conform celor 29 de facturi avute în vedere de organul fiscal.
Aceste 12 facturi depuse de inculpat, nu se pot corobora cu nici un alt document, neexistând documentele primare, contabile sau alte documente justificative de intrare, respectiv notele de intrare - recepție care să ateste intrarea produselor petroliere în societate și nici măcar fișe de magazie; nu se găsesc nici un fel de documentele care să ateste că produsele achiziționate au ieșit din gestiunea societății, cum ar fi avizele de expediție și însoțire a mărfurilor, un registru de ieșire la poarta societății sau orice înscris din care să rezulte că produsele petroliere au intrat sau ieșit din societate.
Ca atare deși s-ar putea susține că inculpatul a reușit să facă dovada unei achiziții de produse petroliere superioare vânzărilor de aceleași produse în perioada supusă controlului, cele 12 facturi nu au un caracter concludent, creând suspiciuni maxime asupra bunei credințe a inculpatului în administrarea ca probe în apărare. Aceste facturi, sunt ca valoare la limita neutralizării datoriilor față de stat, datorii ce derivă din cele 29 de facturi descoperite de organul de control financiar, ceea ce permite interpretarea că au fost depuse de inculpat cu scopul determinat de a înlătura prejudiciul, ce constituie element constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, în forma în care această infracțiune a fost reglementată la început prin 87/94 nemodificată, lege aplicabilă în prezenta cauză.
A admite valoarea probantă a acestei facturi, înseamnă a permite ca administratorul unei firme ce nu-și menționează în contabilitate operațiunile comerciale, să-și conserve documente ce atestă cheltuieli ale societății, menite a combate orice constatare a organului financiar privind denaturarea profitului sau venitului prin operațiuni de neînregistrare a actelor comerciale în contabilitate.
S-a reținut totodată faptul că, documentele descoperite de inculpat în urma începerii urmăririi penale împotriva sa și depuse la dosarul cauzei, sunt doar documente contabile ce-i profită acestuia, până la exonerarea sa de răspunderea penală. Mai mul, aceste documente sunt facturi de aprovizionare acest fapt având relevanță în condițiile în care societatea este plătitoare de impozit pe profit și nu de impozit pe venit.
S-a apreciat că în cauză, trebuie aplicat principiul fundamental de drept că nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine, pentru a obține protecția unui drept. In concret lipsa de seriozitate a inculpatului, în asigurarea înregistrărilor contabile ale activității comerciale a firmei, ce implicit naște posibilitate ca în mod arbitrar, acesta să se prevaleze doar de anumite acte contabile, cum este în speța de față facturi de aprovizionare ce-l favorizează, nu poate conduce la exonerarea sa de răspunderea penală.
Intr-un astfel de context, antrenarea răspunderii penale a administratorului ar fi în mod obiectiv imposibilă întrucât ar rămâne la latitudinea acestuia de a-și face o apărare în acest fel.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că cele 11 facturi de aprovizionare avute în vedere de expert sunt neconcludente, atât datorită administrărilor arbitrare de către inculpat, cât și datorită faptului că nu se pot corobora cu alte documente contabile în concret cu date obiective care să le confere veridicitate.
In mod logic, expertiza ce se întemeiază pe aceste facturi nu este relevantă. Menționăm că, în lucrarea de expertiză expertul contabil menționează că, comisarii Gărzii Financiare B au considerat ( au presupus ) că societatea a efectuat numai livrări de benzină fără ca aceasta să fie aprovizionată, lucru ce putea fi realizat numai ipotetic. S-a reținut că lucrarea de expertiză are la bază, în mod ironic aceeași logică, expertul apreciind activitatea societății doar raportat la facturile de vânzare descoperite de comisarii Gărzii Financiare B și facturile de aprovizionare depuse arbitrar de inculpat, calculând profitul societății doar prin raportare la acestea ceea ce nu numai că este o ipoteză, dar este și o ipoteză neplauzibilă. Aceasta în pofida faptului că, expertul remarcă lipsa totală de documentație contabilă.
Față de cele arătate, s-a apreciat că în prezenta cauză este demonstrată prin înscrisurile financiar contabile aflate la dosarul cauzei și nota de control a organului de control financiar, vinovăția inculpatului, însă fapta fiind săvârșită în cursul anilor 1999-2000, răspunderea sa penală nu mai poate fi antrenată, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție specială a acestuia prevăzut de art.124 Cod penal raportat la art.122 alin.1 lit.d Cod penal.
Împotriva deciziei penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică deoarece instanța de apel, deși a reținut că există anumite dubii privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală nu a reținut în favoarea sa principiulin dubio pro reo;în mod injust s-a stabilit obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, deși în cauză a fost efectuată o expertiză financiar contabilă care a stabilit că nu există prejudiciu.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii s-a considerat că existența acesteia nu a fost dovedită, în cauză neexistând probe certe care să înlăture susținerile inculpatului potrivit cărora în perioada cât a fost administrator, de întocmirea evidențelor contabile se ocupa contabilul societății, el remițându-i în nelegalitate documentele primare ce urmau a fi evidențiate.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică, având în vedere următoarele:
Hotărârea instanței de apel prin care s-a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală este legală și temeinică, în mod corect stabilind instanța de apel că expertiza financiar contabilă efectuată în cauză nu poate fi luată în considerare întrucât nu se coroborează cu nici o altă probe administrată în cauză.
Astfel, s-a arătat că, deși inițial inculpatul a declarat că nu deține nici un document contabil care să demonstreze activitatea comercială a firmei ( în afara celor 29 facturi de vânzare de produse petroliere descoperite de organul financiar ), ulterior acesta a depus în xerox 10 facturi fiscale de aprovizionare care atestă cumpărarea de către societatea comercială a unei cantități de combustibil superioare.
Referitor la aceste 12 facturi, în mod corect s-a stabilit că nu se coroborează cu nici un alt document, neexistând documente primare, contabile sau alte documente justificative de intrare care să ateste că produsele achiziționate au ieșit din gestionarea societății comerciale.
Aprecierea instanței de apel potrivit căreia lipsa de seriozitate a inculpatului în asigurarea înregistrărilor contabile ale activității comerciale a firmei ce implicit naște posibilitatea ca, în mod arbitrar, acesta se prevaleze doar de anumite acte contabile ce-i profită acestuia până la exonerarea sa de răspundere penală este corectă, într-un astfel de context, antrenarea răspunderii penale a administratorului fiind în mod obiectiv imposibilă întrucât ar rămâne la latitudinea acestuia modalitate de a-și face apărarea.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constatând că criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, iar în baza art6.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.277/A din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 09.04.2009
Judecători apel -
-
Judecător fond -
decizie - - -
2 ex./10.04.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela
